Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3361/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3361/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 41796/245/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 06.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
GREFIER C. L.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3361/2015
Pe rol se află judecarea cauzei de Minori și familie privind pe reclamanta C. E. C. PRIN MANDATAR M. C. A. și pe pârât A. V., autoritate tutelară P. M. IAȘI, având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor; pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 09.02.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 20.02.2015 și ulterior pentru astăzi, 06.03.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei Iași sub nr._ al Judecătoriei Iași, reclamanta C. E. C., in calitate de reprezentant legal al minorei A. V. D., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul A. V. să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei A. V. D., născută la 18.10.2004, exclusiv in favoarea ei, cu stabilirea locuinței minorei la ea, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere stabilita in funcție de venitul minim pe economie in favoarea minorei, inclusiv cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, arată reclamanta că situatia juridica a minorei este nelămurita in conditiile in care s-a născut cu putin timp inainte de pronuntarea divortului intre părti, cu privire la care a mentionat ca, de altfel, pârâtul nici nu a păstrat legătura cu minora, nu a contribuit in nici un fel la cresterea si educarea acesteia, neoferindu-i nici sprijin din punct de vedere material sau moral. Reclamanta mentionează si ca, in prezent, se afla cu minora in străinătate, fiind in interesul minorei să locuiasca doar cu ea .
Cererea a fost motivata în drept pe prev art 398 si urm Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedire, a arătat ca înțelege să se foloseasca de proba cu inscrisurile depuse la filele ( 7-28,31-36,43-46 ds) si martori.
Legal citat, pârâtul, a formulat întâmpinare in cadrul căreia a arătat ca nu este de acord cu plata pensiei de intretinere in conditiile in care el nu este tatăl minorei, părtile fiind despărtite in fapt cu aproximativ doi ani de zile inaintea pronuntării divortului .
Întâmpinarea nu a fost intemeiata in drept.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care si-a mentinut punctul de vedere exprimat inițial, recunoscând ca pârâtul nu este tatăl biologic al fetitei.
Ulterior, prin cererea depusă prin Serviciul Registratură la data de 21.02.2014, reclamanta a formulat cerere de renunțare la capătul de cerere având ca obiect „ obligarea pârâtului la plata pensiei de intretinere ” .
Cererea nu a fost întemeiata in drept .
Instanța a administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri si proba testimonială, fiind audiată martora D. L. E., a cărei declaratie se afla consemnată si atasată la dosarul cauzei.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
La data de 29.10.2000 s-a încheiat căsătoria parților, înregistrata in registrul stării civile al Primăriei Sinesti, jud. Iași sub nr. 24, căsătorie ce a fost desfăcuta potrivit sentintei civile nr_/03.11.2004 pronuntata de Judecătoria Iasi, definitivă .
Din această căsătorie au rezultat minorii N. R., născuta la data de 05.12.2000, M., născuta la 10.09.2003, A. M., născuta la 15.02.2002, cu privire la care s-a făcut mentiune in dispozitiul sentintei pronuntate, dar si minora A. V. D. ( fila 8 ds) cu privire la care, desi a fost născuta in timpul căsătoriei, nu s-a făcut mentiune in cuprinsul sentintei de divort precizate anterior.
F. de sustinerea părtilor in sensul că minora nu ar fi rezultat din căsătorie, instanta arata ca aceasta are situatia unui copil din căsătorie atâta timp cât s-a născut in timpul căsătoriei ( art 414 al 1 din Noul Cod Civil, respectiv art 53 din vechiul Cod al familie), pârâtul apărând de altfel ca tată in certificatul de nastere al minorei . nr._, urmând ca situația acesteia, din punct de vedere legal, să fie lămurita pe calea unei acțiuni in tăgada paternității ce se va formula de către persoana interesata. Până la acel moment, pârâtul este tatăl minorei A. V. D., având fata de ea toate drepturile și obligațiile părintești, inclusiv cele referitoare la întreținerea lor, instanta precizând in acest context ca nu este admisibila cererea reclamantei de renunțare la dreptul la intretinere al minorei, raportat la prev. art. 515 Cod proc civ .
Din coroborarea probelor administrate rezulta ca minora A. V. D. a fost crescută doar de către reclamantă, minora aflându-se in străinătate alături de frații ei si de mama ei, minora fiind atașata de mamă si nevăzându-si practic tatăl niciodată. Cu privire la tată, din probe rezulta că, respectiv din declaratia martorei D. L. E., tatăl consuma in trecut băuturi alcoolice.
Art. 398 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
În aprecierea interesului superior al minorei instanța va avea în vedere situația acestuia, condițiile materiale și morale pe care le pot oferi fiecare dintre cei doi părinți, legătura creată între părinți și minor, etc.
In afara de aspectele învederate anterior, se vor avea in vedere prev prev art 36 al 7 din Legea 272 din 2004 „ Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.” D. urmare, raportat la împrejurarea ca pârâtul consuma in mod exagerat băuturi alcoolice, la susținerile părtilor conform cărora fetita nu ar avea ca tată pe pârâtul din prezenta cauză, instanta retinând si ca intre fetita si tata nu s-a creat nici o legătura in conditiile in care nu s-au văzut vreodata, tatăl necontribuind nici din punct de vedere financiar sau in vreo alta modalitate la întretinerea ei, minora fiind atasata afectiv fata de mama care a crescut-o, constată că exista motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, respectiv de către reclamantă.
F. de prev art 400 NCC, fata de aspectul ca minora a locuit permanent alături de mama sa, fata de motivele expuse anterior, va stabili locuința minorei la domiciliul mamei, adică al reclamantei.
Conform disp art. 402 cod civil instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Instanța va avea în vedere la stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare ale minorei, faptul că minora locuiește împreună cu mama sa, aceasta asigurându-i cele necesare creșterii și educării minorei, pârâtul nefăcând dovada ca ar fi contribuit in orice modalitate la aceste cheltuieli.
Conform disp art. 499 alin. 1 cod civil „Tatãl și mama sunt obligați, în solidar, sã dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învãțãtura și pregãtirea sa profesionalã”.
Conform disp art. 499 alin 4 cod civil în caz de neînțelegere instanța va hotărî întinderea acesteia.
In consecinta, instanta va admite si acest capăt de cerere, constatând ca reclamanta a solicitat initial in cadrul actiunii ca pârâtul să fie obligat să presteze lunar pensie de întreținere minorei raportat la venitul minim pe economie, instanța luând in considerare ca acesta mai are in intretinere incă patru copii minori, din care cei trei copii minori ( in afara de minora din prezenta cauză) sunt rezultati din căsătoria părtilor, potrivit prevederilor sentintei civile nr._/03.11.2004, iar cel de-al patrulea minor este rezultat dintr-o relatie de concubinaj al pârâtului ( fila 113 ds) astfel încât va obliga pârâtul la plata, în favoarea minorei A. V. D., unei pensii de întreținere în cuantum procentual de 10/100 lunar raportat la venitul minim pe economie, de la data introducerii acțiunii (23.12.2013), până la majoratul copilului, respingând, pe cale de consecinta, cererea reclamantei de renuntare la obligarea pârâtului la plata pensiei de intretinere, pentru considerentele expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea de divorț formulată de reclamanta C. E. C. PRIN MANDATAR M. C. A., CU D.. PROC. ALES LA C.. AV. M. C. A., .. 7, CENTRU CIVIC, CASA CU ABSIDA L. U., . în contradictoriu cu pârâtul A. V., cu domiciliul în com. SINEȘTI, ..
Dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minora A. V. D., născută la data de 18.10.2004, în favoarea reclamantei.
Stabilește locuința minorei la domiciliul reclamantei .
Obligă pârâtul la plata, în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cuantum procentual de 10/100 lunar raportat la venitul minim pe economie, de la data introducerii acțiunii (23.12.2013), până la majoratul copilului, respingând, pe cale de consecinta, cererea reclamantei de renuntare la obligarea pârâtului la plata pensiei de intretinere..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iasi .
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.03.2015 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Tehnored. Z.I./4 ex/07.05.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1161/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
