Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 8659/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8659/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 8659/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la data de 26 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. T. S.
Grefier - M. A.-S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8659
Pe rol se află judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul reclamantul pârât în contradictoriu cu pârâta reconvenientă P. E. C., având ca obiect; exercitarea autorității părintești; modificare program vizitare minor
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul ca procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 4.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.06.2015, ulterior pentru astăzi, 26.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.07.2014 sub nr._ reclamantul M. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. E. C., exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorului M. Mathias A., născut la data de 13.01.2009 și stabilirea unui nou program de legături personale cu minorul. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr.1415/03.02.2010 a Judecătoriei Iași, a fost desfăcută căsătoria dintre părți și s-a dispus încredințarea minorului M. Mathias A. spre creștere și educare pârâtei, fiind stabilit în favoarea sa un program restrâns de legături personale, întrucât minorul avea vârsta de un an. A arătat reclamantul că în prezent împrejurările care au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței s-au schimbat.
În drept au fost invocate prevederile art.483 și următoarele rap. la art.397, 401, 403 C.civ., art.6 al.6, art.5 al.2, art.46 din Legea nr.71/2011, art.192 și următoarele C.proc.civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, interogatoriul pârâtei și efectuarea anchetei psihosociale. A depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, legal timbrată, arătând că este de acord cu exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorului M. Mathias A., născut la data de 13.01.2009, dar nu este de acord cu programul de legături personale indicat de reclamant. A solicitat pârâta stabilirea locuinței minorului la domiciliul ei.
În motivare, pârâta reconvenientă a arătat, în esență, că programul de legături personale indicat de reclamant ar perturba programul de lucru, de joacă și alte activități ale copilului. A precizat că reclamantul nu are un loc de muncă stabil.
În drept, au fost invocate prevederile art.201 al.1 teza a doua, art.205 și următoarele, art.209 și următoarele N.C.proc.civ.
În dovedire, pârâta reconvenientă a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor, interogatoriul reclamantului și efectuarea anchetei sociale. A depus înscrisuri, în copie certificată.
Reclamantul pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acesteia, motivat de faptul că nu intenționează să perturbe programul zilnic al minorului și că s-a implicat în viața copilului. Locuiește în imobilul proprietatea părinților săi și a locuit în acest imobil împreună cu pârâta reconvenientă în timpul căsătoriei. Reclamantul a mai susținut că nu a dus minorul în locuri care ar periclita creșterea și educarea sa. Este angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Cu privire la stabilirea locuinței minorului, reclamantul pârât a arătat că dispozițiile invocate de pârâta reconvenientă nu sunt aplicabile în cauză.
Au fost administrate probele prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor și interogatoriul părților.
A fost efectuată ancheta socială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art.6 al.6 C.civ., dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, obligația legală de întreținere.
În fapt, instanța reține că prin sentința civilă nr.1415/03.02.2010 a Judecătoriei Iași, a fost desfăcută căsătoria părților din culpă comună, iar minorul M. Mathias A., născut la data de 13.01.2009, a fost încredințat mamei spre creștere și educare. În favoarea tatălui a fost stabilit următorul program de legături personale cu minorul: în prima și a treia sâmbătă din lună, la domiciliul reclamantei intre orele 17,00-19,00; în prima si a treia duminică a fiecărei luni, la domiciliul reclamantei intre orele 17,00-19,00; în cea de a patra duminică din lună, între orele 10,00-17,00 cu posibilitatea de a-l lua la domiciliul tatălui, cu condiția ca în acest program minorul și tatăl să fie însoțiți și de reclamantă.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, de la desfacerea căsătoriei părților, minorul locuiește împreună cu pârâta reconvenientă și nu s-a întâmplat ca aceasta să nu îi permită reclamantului pârât să aibă legături personale cu minorul. Reclamantul pârât a organizat ziua de naștere a copilului și acum 2 ani au fost împreună la mare, costurile fiind suportate de reclamant. Acesta a amenajat o cameră pentru minor, fiind utilată cu cele necesare copilului. Reclamantul nu consumă băuturi alcoolice și nu este recalcitrant. Lucrează în domeniul construcțiilor. Minorul este bine îngrijit de mamă și bunicii materni, iar mama și copilul sunt foarte atașați unul de celălalt.
A arătat martora propusă de pârâta reconvenientă că aproape de fiecare dată după ce minorul se întoarce de la reclamant este nevoit să meargă la spital și urmează tratament cu antibiotice timp de o săptămână, însă aceste susțineri nu sunt confirmate de ansamblul probator al cauzei, în sensul lipsei de diligență a reclamantului pârât în îngrijirea corespunzătoare a copilului.
Prin răspunsurile la interogatoriu părțile și-au menținut poziția procesuală inițială, nefiind relevate aspecte esențiale.
Conform raportului de anchetă socială de la locuința reclamantului pârât, acesta locuiește în casa proprietatea părinților săi, condițiile materiale fiind bune. În prezent, reclamantul are un loc de muncă stabil.
Astfel cum rezultă din raportul de anchetă socială de la domiciliul pârâtei reconveniente, aceasta locuiește împreună cu minorul și cu bunicii materni într-o casă, condițiile materiale fiind bune. Pârâta reconvenientă are loc de muncă stabil. Minorul frecventează cursurile grădiniței și nu are în prezent probleme deosebite de sănătate.
Coform adeverințelor medicale eliberate de medicul de familie la data de 30.10.2009 și data de 22.09.2014, minorul M. Mathias A. a fost diagnosticat în mod repetat cu otită bilaterală și bronșită acută.
Dispozițiile art.46 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prevăd că dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art.403 din Codul civil.
Conform art.403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori.
Prin urmare, potrivit art.46 din Legea nr.71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, pot fi modificate potrivit prevederilor art.403 C.civ., considerându-se îndeplinită condiția schimbării împrejurărilor care au stat la baza soluției anterioare, deși vizează doar schimbarea legii și nu este necesară dovedirea modificării împrejurărilor de fapt determinante pentru încredințarea copilului spre creștere și educare unuia sau altuia dintre părinți potrivit Codului familiei de la 1954.
Autoritatea părintească reprezintă, astfel cum prevede art.483 C.civ., ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Aceasta semnifică faptul că părinții vor decide împreună măsurile de luat pentru asigurarea sănătății, educației și, în general, orice este de întreprins pentru dezvoltarea copilului. După divorț, exercițiul autorității părintești constă în consultarea părinților la luarea deciziilor importante care organizează viața copilului, în timp ce, pentru actele curente de zi cu zi, va decide părintele la care locuiește copilul.
Conform art.397 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 C.civ., numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul din părinți.
Astfel, analizând probatoriul cauzei, instanța constată că nu a rezultat existența unor motive temeinice, relevante în relația dintre minor și unul dintre părinți, care să determine îndepărtarea de la cotitularitatea autorității părintești și de la consultarea asupra deciziilor importante ce organizează viața copilului, interesul acestuia fiind acela de a fi crescut de ambii părinți.
În consecință, luând în considerare principiul fundamental al interesului superior al copilului, instanța va admite acest capăt de cerere și va dispune, în temeiul art.403 C.civ. raportat la art.397 C.civ., exercitarea în comun a autorității părintești față de minor.
Conform art.496 al.1 C.civ., copilul minor locuiește la părinții săi. Astfel cum rezultă din dispozițiile al.3 al aceluiași articol, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște la care dintre părinți va fi locuința copilului.
La stabilirea locuinței minorului, instanța are în vedere principiul interesului superior al copilului, promovat de art.263 C.civ. și art.2 din Legea nr. 272/2004, faptul că de la desfacerea căsătoriei părților minorul locuiește împreună cu mama, vârsta minorului de 6 ani, nevoia acestuia de stabilitate și echilibru, nevoile fizice, emoționale și psihologice specifice vârstei, faptul că mama îi poate oferi condiții materiale bune și un mediu afectiv și cognitiv de natură să îi asigure dezvoltarea fizică, intelectuală și îndrumarea morală, precum și atașamentul minorului față de mamă. Luând în considerare și concluziile rapoartelor de anchetă socială, instanța, în temeiul art.496 al.3 C.civ., va stabili locuința minorului la pârâta reconvenientă, urmând a admite cererea reconvențională.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamantul pârât privind stabilirea unui program de legături personale cu minorul, instanța reține dispozițiile art.401 al.1 C.civ., coroborate cu cele ale art.496 al.5 C.civ., conform cărora, în situația stabilirii locuinței minorului la unul dintre părinți, celălalt părinte are dreptul de a avea legături personale cu acesta, instanța de tutelă putând limita exercițiul acestui drept dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Potrivit art. 17 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții.
Conform dispozițiilor art.18 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Din probele administrate rezultă că reclamantul pârât prezintă condiții materiale bune și garanții morale că se va ocupa corespunzător de copil, neexistând niciun impediment ca minorul să petreacă un timp în îngrijirea acestuia.
Notează instanța că interesul superior al copilului reclamă ca acesta să crească înconjurat de dragostea, grija și afecțiunea ambilor părinți, chiar dacă aceștia au decis să se despartă. Părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic trebuie să aibă un drept de interacțiune cu copilul rezonabil, constant și frecvent.
De asemenea, reține instanța că părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, astfel cum prevede art.18 alin.3 din Legea 272/2004.
La stabilirea programului de relații personale, instanța va avea în vedere nevoia copilului de contact regulat, semnificativ și continuu cu tatăl lui, de stabilitate, continuitate, securitate, predictibilitate și structură.
Prin urmare, față de considerentele ce preced, instanța va încuviința ca reclamantul pârât să aibă legături personale cu minorul și va modifica programul stabilit prin sentința civilă nr.1415/03.02.2010 a Judecătoriei Iași. Instanța va stabili acest program astfel încât minorul să petreacă week-end-urile în mod egal cu ambii părinți și să nu fie afectat programul zilnic al pârâtei reconveniente și al minorului: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17.00, până duminică ora 20.00; 2 săptămâni în vacanța de vară; în vacanța de iarnă în perioada 27-30 decembrie; cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului pârât.
În temeiul art. 453 N.C.proc.civ., instanța îl va obliga pe reclamantul pârât să plătească pârâtei reconveniente suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul pârât M. M., CNP_, cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat M. A. R., din Iasi, . B, parter, . cu pârâta reconvenientă P. E. C., CNP_, cu domiciliul in Iasi, ..2, jud. Iasi.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă în contradictoriu cu reclamantul pârât.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului M. Mathias A., născut la data de 13.01.2009, să fie exercitată de către ambii părinți și stabilește locuința minorului la pârâta reconvenientă.
Încuviințează ca reclamantul pârât să aibă legături personale cu minorul și stabilește următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17.00, până duminică ora 20.00; 2 săptămâni în vacanța de vară; în vacanța de iarnă în perioada 27-30 decembrie; cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului pârât.
Obligă reclamantul pârât să plătească pârâtei reconveniente suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
Președinte, Grefier,
S. A.-TeodoraAndronache-S. M.
Red./Tehnored.A.T.S/A.T.S.
4 ex./30.10.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI | Atribuire beneficiu contract de inchiriere. Sentința nr.... → |
|---|
