Obligaţie de a face. Sentința nr. 7701/2015. Judecătoria IAŞI

Comentarii

0

Sentința nr. 7701/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 7701/2015

Cod operator: 3171

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7701/2015

Ședința publică de la 08 Iunie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE I. Z.

Grefier L. C.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant L. N., reclamant L. M., reclamant L. A. și pe pârât E. N. EUROPE FUNDING II B.V., pârât B. SA S. IAȘI, având ca obiect obligație de a face anulare clauze abuzive - Lg.193/2000.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 04.05.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 20.05.2015, apoi pentru data de 03.06.2015 și ulterior pentru astăzi, 08.06.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei civile de fata, instanta retine următoarele:

Reclamantii L. N., L. M., L. A. au solicitat chemarea in judecata a pârâtilor E. N. EUROPE FUNDING II B.V. si BancPost SA sucursala lași prin care au solicitat anularea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. HL9351/26.02.2007 și actele adiționale la acesta .

In motivare, s-a arătat că, în fapt, a fost încheiat contractul de credit nr. HL9351/26.02.2007 (prestări servicii) intre . L. M. pentru care au semnat și giranții L. N. și L. A..

Având în vedere contractul arătat se poate observa că acesta este un contract prestabilit de bancă, deoarece este un contract tip în care au fost introduse doar datele de identitate a imprumutatului și a giranților.

Acest lucru este definit prin lege ca fiind o discrepanță între consumator și comerciant deoarece noțiunea de clauze abuzive sunt enunțate în art. 4 alin 1 din Legea 193/2000, având în vedere faptul că nu a existat o negociere între părțile arătate astfel că provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

De asemenea și actele adiționale ce preced contractului dovedesc că nu sunt negociate iar creditorul se schimbă astfel că înlocui . EPG N. Europe Funding II BG.

La articolul dobânzi și comisioane art. 4 cu subpunctele aferente, de asemenea sunt clauze abuzive ascunse de banca creditoare sub denumiri inteligibile pe care împrumutatiii fără pregătire de specialitate nu are cunoștință ce semnează, astfel:

■ 4.1. rata dobânzii care este fixă doar în primul an după care este variabilă în funcție de factorii stabiliți doar de creditorul din contract fără a exista consimțământul împrumutatiiiui;

• 4.2. dobânda curentă este stabilită în procent de 5,9% pe an, pe o perioadă de un an după care banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și comisioanele bancare fără a expune clar care sunt condițiile și că împrumutatiii trebuie săiși exprime acordul în acest sens;

• 4.6. dobânda și comisionul de administrare se calculează și se încasează lunar, deși creditoarea/banca mai încasează comision și la acordarea creditului;

• 4.3. Formula de calcul al comisionului de administrare aplicabil la valoarea soldului, care nu explică clar printr-o formulă da calcul cu datele stabilite între părți ce cuprinde și cum se ajunge la suma fixă a comisionului, care este acesta;

• 4.10. lit. a și b - Dacă banca percepe comision de administrare lunară de ce mai percepe și comisionul pentru creditul acordat, și această clauză este abuzivă, având în vedere perceperea unor sume de bani sub mai multe denumiri, denumite comisioane ascunse;
• 4.10. lit. b Alt comision este cel al garanției, reclamantii mentionând că nu stiu despre ce garanție este vorba, însă reclamantii arătă faptul că garanția este imobilul care prin contractul de ipotecă nr. HL 9351/2007 acoperă garanția creditului;
• împrumutatiii va plăti băncii lunar rata de credit care cuprinde în principal dobânda și comisioanele de administrare lunare conform graficului de rambursare (clauza 5.4),acest grafic de rambursare ascunde clauze abuzive și nu este negociat cu împrumutatiii ca efect a clauzelor din contract;

În 2009 se semnează al doilea act adițional la contractul inițial în care se face transferul între Creditorul inițial . creditorul actual EFG N. Europe Funding II BV în care sunt schimbări esențiale privind clauzele contractului, însă și în acest caz actul adițional este prestabilit, fiind acel contract pe care îl semnează toate persoanele fizice care încheie contract de credit cu banca, neadaptat necesităților și condițiilor împrumutatiiiui din cauza prezentă, astfel că se continuă existența clauzelor abuzive.

La ultimul paragraf de la pagina 1, se invocă deprecierea monedei naționale în raport cu principalele modele de referință, în speța lor fiind vorba de moneda CHF, motive considerate abuzive prin hotărârea instanței Curții de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), "clauzele care stabilesc un curs la data acordării împrumutului și un curs mai mare la momentul plății ratelor pot fi considerate abuzive de către instanțele naționale".

Deși la pagina 1 se precizează că creditul ar fi în valoare de_.18 CHF, din care sold în valoare de_.37 CHF, la art. 1.1 soldul creditului are altă valoare și anume_.84 CHF, sumă care de asemenea nu este explicată de unde este si cum este calculată.

De asemenea, și de acesta dată rata anuală a dobânzii este fixă doar pe o perioadă de 12 luni, banca are puterea să modifice de la sine această dobândă fără a fi explicată sau negociată cu împrumutatiii.

Continuă să arăte că și în acest act sunt clauze abuzive sau denumite și comisioane ascunse:

•Comision de administrare a contului curent;

•Comision de încasare interbancare;

• Costul estimat total al creditului suportat de împrumutati la data încheierii contractului este de_.99 CHF, acesta cuprinde dobânda, comisioanele, taxele și alte costuri suportate de împrumutati, legal banca încasează doar o dobândă care trebuie precizată clar într-un cuantum fix și pentru toată perioada contractului, restul sunt clauze abuzive.

De asemenea, și în actele adiționale nr. 2/25.06.2009 și nr. 3/23.11.2010, ce au ca obiect reeșalonarea creditului se poate observa neadaptarea condițiilor stipulate în act la situația împrumutatiiiui, acesta conținând atât condiții speciale de creditare cât și condiții generale de creditare în conținutul cărora sunt clauze abuzive:

Actul adițional nr. 3 privind condițiile speciale de creditare are următoarele clauze abuzive:

Prima clauză ar fi: Scopul încheierii actului adițional, și anume deprecierea monedei naționale în raport cu principalele monede de referință, care potrivit hotărârii pronunțate de CJUE din 30 aprilie 2014 în cauza C-26/13 cu privire la pretinsul caracter abuziv al unei clauze contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil ratelor unui împrumut contractat în monedă străină.

La art 2 Valoarea dobânzilor și comisioanele bancare, 2. 1. Rata anuală a dobânzii pentru 365 de zile este fixă, 5,9% pe an, după care va fi calculată potrivit condițiilor CGC;

2.2. Marja fixă este de 8%, această clauză nu este explicată în nici un fel de bancă, așadar banca folosește un limbaj tehnic care nu conține explicații clare pentru care nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, potrivit art. 1 din Legea 193/2000.

2.3. Dobânda anuală efectivă la data semnării contractului este de 8,16%, care de asemenea, neexplicată în limbaj comun, pe înțelesul tuturor;

2.5. Conține comisioane prin care crește prețul produsului în raport cu valoarea stabilită inițial, sau comisionul este denumit în mai multe feluri: comision de tragere, comision de administrare cont, comision de analiză, comision unic pentru servicii prestate la cererea împrumutatiiiui, astfel de comisione sunt denumite în practica judiciară comisioane ascunse care au ca efect creșterea sumei creditului, astfel că produsul este achiționat de cumpărător la un preț care care nu justifică legal valoarea reală.

Clauzele enunțate până în prezent și alte asemenea din contractul amintit sunt doar în sarcina consumatorului, iar profesionistului nu îi corespunde nici măcar una dintre aceste clauze, conferind în acest mod doar o discrepanță vădită între drepturile părților de a deține aceleași obligații, ceea ce adus la anularea acestor clauze în hotărârile pronunțate de instanțele din românia dar și din europa sau de la CJUE.

Clauzele abuzive sunt prevăzute în anexa 1 Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive din Legea 193/2000.

3.1. Valoarea estimată totală plătibilă de împrumutati potrivit contractului este de _.72 CHF, iar la 3.2. costul estimat total al creditului suportat de împrumutati este de_.88 CHF, în ambele clauze se utilizează expresia estimat, ceea ce nu exprimă în mod clar care este valoarea contractului și din ce este compusă. Valoare care să fie explicită în cifre, așadar se află în situația ducerii în eroare a consumatorului / împrumutatiiiui.

Actul adițional nr. 3/23.11.2010 privind condițiile generale de creditare:

art. I Tragerea creditului, "Se poate efectua integrat sau eșalonat în tranșe", ce va înțelege o consumatorul din această clauză care nu este clar explicată într-un limbaj comun.

La art. II Utilizarea creditului punctul 4. Banca solicită ca la refinanțarea creditului împrumutatiii să suporte diferențele de curs valutar rezultate din conversia sumei prezentului credit în valută în care s-a acordat creditul refinanțat,

Art. III Dobânzi, comisioane bancare și alte costuri percepute,

- 1.Formula de calcul a dobânzii este calculată la suma nerambursată, și se plătește odată cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare.

- 2. Rata anuală a dobânzii care este compusă din LIBOR CHF la șase luni+marja de fixă, însă marja de siguranță nu are un procent fix, astfel că banca are posibilitatea să modifice marja fixă în funcție de politica internă.

- 5. "în situația creditului generos" cum este definit creditul generos și ce reprezintă, iar în situația dată ce tip de credit este produsul oferit de bancă, în afară de faptul că creditul este refinanțat.

8. "Comisionul de analiză", în jurisprudență acesta este calificat ca fiind abuziv, după modificarea legislației acest comision este ascuns de bancă sau trebuie perceput în sumă fixă.

- 9. "Comisionul de rambursare anticipată" este o clauză în prezentul contract, însă fără a specifica care este suma sau procentul acestuia.

-11. "Comisionul de administrare cont reprezintă costul de întreținere și administrare contului de plată, și tragere a sumelor din credit și care are valoarea menționată în CSC, unde și sub ce denumire consumatorul nu are posibilitatea unei prezentări clare a acestuia, astfel că nu va știi despre ce este vorba.

Urmare a celor enunțate concluzionăm că rezultă o discrepanță vădită dintre drepturile și obligațiile împrumutatiiiui și a creditorului, astfel:

- sunt abuzive acele clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul și care prin ele însele sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000);

- instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională stabilită de lege și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz (art. 13 alin. 1 din Legea 193/2000);

Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale (punctul 1 lit. b din Anexa I a Directivei 93/13/CEE);

Dreptul comerciantului de a rezilia contractul în mod discreționar (lit. f din Anexa I a Directivei 93/13/CEE).

Potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, sunt abuzive acele clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul și care prin ele însele sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Se disting două condiții pe care trebuie să le îndeplinească o clauză pentru a fi abuzivă:

1. să nu fie negociată individual;

2. să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.

Directiva Consiliului 93/13/CEE1 din 05 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii a fost transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 193 din_ privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

În art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, se prevede că obiectul legii îl formează orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servici.

După 1 ianuarie 2007, instanțele judecătorești din România trebuie să aplice dreptul Uniunii Europene în interpretarea dată acestuia de către Curtea de Justiție de la Luxemburg. Astfel, potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene,judecătorul național poate să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze dintr-un contract atunci când decide asupra admisibilității unei cereri.(C.J.C.E.:C-241/98 ,C- 242/98, C-243/98)

O clauză este abuzivă, potrivit art. 4 alin. 1 teza finală din Legea nr. 193/2000, dacă presupune un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului. Pornind de la această definiție, în vederea determinării clauzelor abuzive, trebuie luată în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul. De asemenea, sunt avute în vedere toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului și toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde. în plus, toate aceste aprecieri se fac prin raportare la momentul încheierii contractului (Î.C.C.J., secția comercială, Decizia nr. 833/2008,Î.C.C.J., secția comercială, Decizia nr. 3440/2007).

În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea 193/2000, instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională stabilită

de lege și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.

Sancțiunea clauzelor abuzive

În vederea instituirii pieței unice, a fost resimțită necesitatea unei mai eficiente protejări a consumatorilor în contractele încheiate cu comercianții, protecție ce a constat în restrângerea libertăți contractuale a comercianților, prin interzicerea includerii de clauze considerate ca fiind abuzive.

În dreptul român, în art. 6 din Legea nr. 193/2000, au fost luate următoarele măsuri prin raportare la dispozițiile Directivei 93/13/CEE: "clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai daca după eliminarea acestora mai poate continua." De asemenea, în măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune- interese.

În doctrină, 19 s-a atras atenția că utilizarea de către legiuitor a termenului „reziliere" este improprie întrucât introducerea unei clauze abuzive într-un contract nu reprezintă o neexecutare a unei obligații contractuale, ci o încălcare a unei norme prohibitive.

În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea 193/2000, instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională stabilită de lege și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale

La punctul 1 lit. b din Anexa I a Directivei 93/13/CEE, sunt considerate abuzive clauzele care au ca efect excluderea sau limitarea necorespunzătoare a drepturilor legale ale consumatorului față de vânzător sau furnizor sau față de o altă parte, în cazul neîndeplinirii totale sau parțiale sau al îndeplinirii necorespunzătoare a oricăreia dintre obligațiile contractuale de către vânzător sau furnizor, inclusiv a opțiunii de a compensa o datorie către vânzător sau furnizor cu o creanță pe care consumatorul o poate avea împotriva acestuia.

Clauzele exoneratoare de răspundere permit unei părți să înlăture complet răspunderea sa contractuală, stabilind că nu datorează daune-interese în caz de neexecutare a propriilor obligații contractuale. Clauzele limitative de răspundere fixează suma maximă datorată ca despăgubire la un nivel necorespunzător.

Dreptul comerciantului de a rezilia contractul în mod discreționar

La lit. f din Anexa I a Directivei 93/13/CEE, una din cele două ipoteze se referă la faptul că poate fi abuzivă clauza care autorizează vânzătorul sau furnizorul de a rezilia contractul în mod discreționar, în timp ce consumatorului nu i se acordă aceeași posibilitate.

Într-o decizie din 2005, înalta Curte de Casație și Justiție (Î.C.C.J., secția comercială, Decizia nr. 3258/2005 ) a admis calificarea dată de instanța de apel, conform căreia clauzele contractuale referitoare la dreptul comerciantului furnizor de servicii de a rezilia contractul, fără punere în întârziere sau orice altă modalitate prealabilă, sunt abuzive potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 modificată.

In drept, reclamanții iși întemeiază contestația pe dispozițiile art. 30 și urm. NCPC, precum și normele citate în prezenta acțiune.

In dovedire, au arătat ca înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri pe care le anexează în copie certificată și interogatoriul pârâtelor.

Pârâta E. N. EUROPE FUNDING II B.V., legal citată, a formulat intâmpinarea prin care solicitat respingerea cererii arătând ca nu sunt intrunite conditiile legale in vederea reținerii caracterului abuziv al clauzelor respective, motivat de faptul că nu sunt intrunite conditiile prevăzute de lege in vederea constatării caracterului abuziv al clauzelor, respectiv cele mentionate de Legea nr. 193/2000.

Întâmpinarea a fost motivata in drept pe prev art 205 C..

Pârâta Bancpost SA S. Iasi, legal citata, nu a formulat intâmpinare.

In dovedire, a arătat ca intelege să se foloseasca de proba cu inscrisuri atasate la filele 54-58 ds.

Reclamantii au depus răspuns la intâmpinare prin care au arătat ca sustinerile pârâtei sunt neintemeiate, precizând si faptul că nu s-a depus de către pârâta dovada imprejuării ca a delarat scadent contractul.

Răspunsul la întâmpinare a fost motivat in drept pe prev art 201 al 2 din NCPC.

Reclamanii au atasat practica judiciara si inscrisuri ( fila 64 si urm ds, fila 107-111 ds, 120-157 ds ).

Instanta a incuviintat pentru reclamanti si pârâta E. N. EUROPE FUNDING II B.V. proba cu inscrisuri si, in plus, pentru reclamanti proba cu interogatoriul pârâtelor, luând act cu privire la faptul că nu s-a formulat intâmpinare din partea lui Bancpost S. Iasi.

Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților, raportat la probatoriul administrat, instanța retine următoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, pentru considerentele expuse anterior, reclamantii L. N., L. M., L. A. au solicitat chemarea in judecata a pârâtilor E. N. EUROPE FUNDING II B.V. si BancPost SA sucursala lași prin care au solicitat anularea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. HL9351/26.02.2007 și din actele adiționale incheiate la acesta .

În ceea ce privește protecția consumatorilor, prin adoptarea Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, transpusă în legislația națională prin Legea nr. 193/2000, legiuitorul european și cel național au urmărit în anumite ipoteze atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula, în măsura în care se reține că acesta cuprinde clauze abuzive.

O asemenea intervenție nu încalcă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin.1 Cod civil, libertatea contractuală nefiind identică cu una absolută sau discreționară de a contracta. Un contract are putere de lege între părți, fiind prezumat a fi guvernat de buna-credință și echilibru contractual al prestațiilor, în caz contrar, el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată.

Prin Legea nr. 193/2000 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murciano Quintero ( C – 240/98 ) că protecția acestui act normativ conferă judecătorului național posibilitatea de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale în măsura în care este învestit cu formularea unei cereri întemeiate pe aceasta. Întrucât o asemenea examinare presupune existența în prealabil a unui contract semnat de către cele două părți care și-a produs integral sau parțial efectele, este neîndoielnic că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.

Art. 1 al. 3 din Legea nr.193/2000 interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.Instanța este obligată să aplice dispozitiile Directivei nr. 93/13/CEE iar domeniul de aplicare al acesteia include si contractele de credit. Chiar dacă Legea nr. 193/2000 nu ar avea aplicare in cauză, instanta ar trebui să aplice prioritar directiva mentionată, ca efect al aplicării directe și cu prioritate al normelor de drept european.

Raporturile contractuale dintre reclamant și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) și consumatori (reclamanta), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din amintita lege.

Legea nr. 193/2000 prevede însă o . clauze care nu pot face obiectul controlului privind caracterul lor abuziv. Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociazã nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altã parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și, în mod corespunzător, art. 4 alin. 6 din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă care, de o manieră mai clară, menționează că „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.

Clauzele referitoare la dobinda, vizeaza un element component al costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, aceste clauze nu ar putea fi supuse controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferite în schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Ori, în prezenta cauză, clauzele referitoare la dobinda reprezinta doar o parte a costului contractului .

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu consumatorii trebuie realizată în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe (cauza C-137/08, VB Penzugyi Lizing).

Un prim pas în analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000, este stabilirea împrejurării dacă acea clauză a fost negociată cu consumatorul.

In fapt, intre pârâta Bancpost SA, în calitate de Bancă si reclamantii L. N., L. M., L. A., în calitate de împrumutatii, s-a încheiat contractul de credit nr. Contractul de credit nr.HL9351 din data de 26.02.2007, avand ca obiect un credit in valoare de 46.000 CHF CHF, în care s-a prevăzut la art.4 modul de calcul al dobanzii. Prin actele aditionale incheiate la contractul de credit partile au convenit ca acordarea creditului este conditionat de obtinerea de catre reclamanti a unei hotarari judecatoresti din care sa reiasa situatia actuala a creditului ( actul aditional nr. 1), respectiv modul de reesalonare a obligatiilor de plata lunare ( actele aditionale nr. 2 si 3 in care apare in calitate de creditoare si parata EFG N. Funding II B.V.

Convenția de credit reprezintă un contract de credit bancar, ale cărei clauze intră sub incidența Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, întrucât pârâtele au calitatea de comerciant, iar împrumutatiii au calitatea de consumator.

Dispozițiile Legii nr. 193/2000 menționate mai sus transpun prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Referitor la capatul de cerere privind constatarea nulității clauzei referitoare la dreptul bancii de a modifica dobanda, instanta arata urmatoarele aspecte:

Conform dispozițiilor art, 1, alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „orice contract încheiat între comercianți și consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".

In alineatul 2 din același articol, se arată "in caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului".

Conform alineatului 3 din același articol "se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii".

Potrivit art. 4 alin. î din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților",

Pârâtele nu au făcut dovada negocierii directe cu împrumutatiii a clauzei prevăzute la art.4.5 din contract, simpla semnare a conventiei de credit de către împrumutati neputând fi interpretată că și-a dat acordul pentru modificarea ratei dobânzii, câtă vreme, contractul are un caracter preformulat și nu a existat posibilitatea efectivă pentru împrumutati să negocieze vreuna dintre clauze, ci doar să le accepte sau să le respingă pe toate, în . referitoare la dreptul bancii de a modifica unilateral dobanda din convenție oferă paratei dreptul discreționar de a revizui in mod unilateral rata dobânzii curente, fara o negociere prealabila cu clienții, care urmează sa fie doar înștiințați cu privire la decizia interna a bancii fara a se indica criteriile in functie de care se va determina aceasta.

Instanța a apreciat ca nefiind prevăzute criteriile la care urmează a se face raportarea, acestea au un caracter pur subiectiv, putând fi interpretate diferit de către părțile contractante.

Conform art. 1 lit.a din anexa Ia Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii in mod unilateral nu este abuziva, cu condiția ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv intemeiat, prevăzut in contract si, totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.

Motivul invocat de parate pentru revizuirea ratei dobânzii trebuie sa reprezinte o situație clar descrisa, caracterizata prin previzibilitate, astfel încât consumatorii sa poată anticipa consecințele ce s-ar produce in situația intervenirii respectivei situații.

In plus, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui in mod obligatoriu prevăzuta in contract si posibilitatea consumatorului de a rezilia de indata contractul.

Criteriile prevăzute in contractul de credit, in funcție de care urma a fi revizuita rata dobânzii erau evoluția pieței financiare sau politica de credite a băncii. Pe baza acestor criterii generale, nedefinite in contract, banca a modificat unilateral rata dobânzii, in al doilea an de creditare, modificarea nefiind adusa la cunoștința clientului.

Nerespectarea dispozițiilor legale consta in aceea ca nu au fost definite noțiunile, termenii contractuali, astfel incat dobânda revizuita si dobinda majorata sa poata fi previzibila pentru client. Dezechilibrul semnificativ creat in detrimental clientului nu trebuie raportat, asa cum încearcă sa sugereze pârâta, la valoarea dobânzii curente, ci la efectul creat ca urmare a atitudinii băncii de a insera in contract clauze ce nu au fost negociate, de a stabili o modalitate de calcul a ratei dobânzii fara a prevedea si defini in mod concret elementele in funcție de care urmează a fi revizuita rata dobânzii, determinând astfel o imprevizibilitate pentru client in ce privește condițiile contractuale.

Sancțiunea prevăzuta de lege, in cazul inserării de clauze abuzive in cuprinsul contractului este nulitatea absoluta a acestor clauze.

In acest sens, instanța a reținut ca nulitatea reprezintă o sancțiune de drept civil care consta in desființarea retroactiva a unui act juridic încheiat cu incalcarea dispozițiilor legale.

Nulitatea absoluta este sancțiunea ce intervine in situația încheierii actelor juridice cu incalcarea dispozițiilor imperative ale legii, ca urmare a nevalabilitatii cauzei (cauza ilicita).

Ca atare, în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 si, in baza prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța va constata nulitatea absoluta a clauzei înscrise la pct. 4.5 din Contractul de credit bancar nr. HL9351/26.02.2007, asa cum a fost el completat prin actele aditionale, referitoare la dreptul bancii de a modifica dobanda, ca fiind abuzive.

În ce privește clauzele privind comisionul de administrare, de analiza, garantie, de incasare interbancare, modul de tragere a creditului, modul de calcul al dobanzii, comisionul de rambursare anticipata, suportarea de catre imprumutati a diferentelor cu curs valutar, notiunea de credit generos, instanța retine că aceste costuri si clauze au fost cunoscute de reclamant chiar la momentul incheierii contractului, respectiv de la momentul incheierii actelor aditionale, clauzele fiind clare, precise, nesusceptibile de interpretare si inteligibile deoarece termenii folosiți in exprimarea clauzelor oferă posibilitatea consumatorului mediu sa aprecieze si sa evalueze consecințele economice a perceperii unui astfel de comision. De asemenea, nu se poate reține că sunt de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților.

În conformitate cu prevederile ar. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. Totodată, o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții în mod cumulativ și anume 1) clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator și 2) această clauză să genereze, prin ea însăși sau împreună cu alte clauze, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.

Legea nr. 193/2000 prevede, într-adevăr, o . clauze care nu pot face obiectul controlului privind caracterul lor abuziv. Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, la care face referire pârâtă, prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociazã nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de platã, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altã parte, în mãsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și, în mod corespunzător, art. 4 alin. 6 din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă care, de o manieră mai clară, menționează că „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.

Comisioanele invederate de reclamanti ca ar fi abuzive reprezintă fără îndoială elemente ale costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa aceste clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, aceste clauze nu ar putea fi supusă controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferite în schimb, precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil.

Clauzele referitoare la perceperea comisioanelor ( ca atare, independent de cuantumul său) sunt în mod evident standard preformulate, chiar dacă sunt incluse în Condițiile Speciale ale convenției de credit. Art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 prevede, de asemenea, că dacã un comerciant pretinde cã o clauzã standard preformulatã a fost negociatã direct cu consumatorul, este de datoria lui sã prezinte probe în acest sens.

Pe de altă parte pentru reținerea caracterului abuziv al unei clauze nu este suficient ca aceasta să aibă caracter oneros și nici să determine creșterea obligațiilor financiare pentru consumator pe parcursul contractului ( între altele în condițiile deprecierii monedei în care obține venituri raportat la moneda creditului) ci reclamanții ar fi trebuit să dovedească că respectivele clauze au creat prin ele însăși sau împreună cu alte clauze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, existent încă de la momentul contractului chiar dacă s-a manifestat ulterior, sub acest aspect revenindu-le sarcina probei. Or, demn de observat este faptul ca reclamanții au incheiat trei acte aditionale la contractul de credit initial, nedovedind ca ar fi solicitat ori la incheierea actului aditional, ori ulterior acestuia, ori la momentul incheierii actelor aditionale explicarea anumitor termeni contractuali si nici nu au invederat vreodata oral sau scris catre parate ca anumite clauze contractuale ar fi abuzive.Practic, raportat la actele depuse de reclamanti, acestia au introdus prezenta actiune abia la momentul in care s-a inceput executarea silita impotriva lor in cadrul ds de executare nr. 2104/2013.

Pentru aceste motive instanța apreciază că nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de lege pentru constatarea caracterului abuziv al tuturor celorlalte aspecte invederate de reclamanti in cadrul actiunii, respingand ca neintemeiate toate celelalte capete de cerere .

Nu in ultimul rand, instanta arata ca modalitatea de declarare a scadentei anticipate cu privire la care reclamantii au facut referire in cadrul raspunsului la intampinare reprezinta un aspect care intereseaza executarea silita, nefiind mentionat de reclamanti in cadrul actiunii initiale ca fiind o clauza abuziva.

În consecință, instanța va respinge cererea de constatare a caracterului abuziv al tuturor celorlalte clauze mentionate de reclamanti, cu exceptia celei referitoare la dreptul bancii de a modifica dobanda .

Urmare a constatarii caracterului abuziv a clauzei înscrise la pct. 4.5 din Contractul de credit bancar nr. HL9351/26.02.2007, modificat prin actele aditionale incheiate, instanta arata ca se va inlatura clauza referitoare la dreptul bancii de a modifica unilateral dobanda .

In temeiul art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. In contextul în care prezenta acțiune a fost admisa in parte, fata de cuantumul onorariului solicitat ca fiind de 434 Euro, instanța va admite in parte capătul de cerere formulat de pârâtă având ca obiect obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata și obligă pe acestia in mod solidar să plătească pârâtei E. N. EUROPE FUNDING II B.V. suma de 400 Euro, in echivalent lei la data plătii, cu acest titlu reprezentate de onorariu avocat, instanța reducând onorariul de avocat de la suma de 434 Euro la suma de 400 Euro .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite in parte acțiunea formulata de reclamanții L. N., CNP:_, L. M., CNP:_, L. A., CNP:_, toți cu domiciliul în IAȘI, ., COD_, J. IAȘI în contradictoriu cu pârâții E. N. EUROPE FUNDING II B.V. cu sediul în București, ..6A, SECTOR 2 și cu CU D.. PROCESUAL ALES LA SCA E. E. ȘI ASOCIAȚII, . G. NR.19, PARTER, . si B. SA S. IAȘI cu sediul în IAȘI, ..3A, J. IAȘI.

Constată nulitatea absolută a clauzei contractuale incluse în convenția de credit nr. HL 9351/26.02.2007 referitoare la dreptul băncii de a modifica dobânda ( art 4.5 din contract).

Respinge celelalte capete de cerere ca fiind neîntemeiate.

Admite in parte capătul de cerere formulat de pârâtă având ca obiect obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata și obligă pe acestia in mod solidar să plătească pârâtei E. N. EUROPE FUNDING II B.V. suma de 400 Euro, in echivalent lei la data plătii, cu acest titlu reprezentate de onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, eventuala cale de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iasi.

Pronuntată în ședință publică azi 08.06.2015 .

PREȘEDINTE,GREFIER,

Red./Tehnored. Z.I./4 ex/23.11.2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3333/2015....		Contestaţie la executare. Sentința nr. 7394/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Sentința nr. 7394/2015. Judecătoria IAŞI