Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 57/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 57/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 57/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 57/2015
Ședința publică de la 07.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: V. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 13A în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., având ca obiect ordonanță președințială obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 07.01.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10.12.2014 reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 13 A cu sediul în mun Iași . ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta A. S.A. cu sediul in mun Iași ..6, județul Iași, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să furnizeze în mod continuu serviciul de alimentare cu apă și canalizare până la soluționarea în fond a litigiului înregistrat sub număr de dosar_/245/2014 pe rolul Judecătoriei Iași, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că a încheiat cu pârâta contractul nr 215 pentru furnizarea apei potabile și a serviciilor de canalizare însă din cauza lipsei de disponibil bănesc, rezultat din neplata de către proprietari a cheltuielilor de întreținere în perioada 1999-2002 reclamanta nu a achitat la scadență facturile emise de furnizor, acesta din urmă procedând la calcularea de penalități în cuantum de 9246,69 lei.
În baza contractului încheiat pârâta a formulat două cereri de chemare a reclamantei în judecată și a obținut două sentințe judecătorești pronunțate în anul 2001 și 2003 de obligare a acesteia la plata sumei de 9246,69 lei.
În tot intervalul de timp de la data pronunțării celor două hotărâri judecătorești și până în prezent reclamanta nu a efectuat nici un demers pentru a obținere punerea în executare a acestora.
La data de 23.06.2014 prin adresa înregistrată sub numărul_/23.06.2014 pârâta a somat reclamanta să respecte angajamentul de plată a sumei de 9246,69 lei și a notificat-o să procedeze la achitarea ratelor scadente iar în caz contrar va proceda la întreruperea furnizării serviciului de alimentare cu apă.
După notificare între părți au avut loc numeroase discuții cu privire la temeinicia pretențiilor privind achitarea acestei sume de bani in cadrul cărora reclamanta a învederat pârâtei faptul că a intervenit prescripția dreptului la acțiune cu privire la creanța de 9249,69 lei.
În luna decembrie a anului 2014 la sediul reclamantei s-au prezentat mai mulți lucrători ai pârâtei care au intenționat sistarea serviciului prin ridicarea apometrelor iar urmare a acestei măsuri reclamanta a contactat reprezentantul pârâtei solicitând acordarea unui termen de o săptămână pentru convocarea comitetului executiv și a lua o decizie.
S-a arătat că este admisibilă cererea de emitere a ordonanței președințiale în contextul în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.998 Cod procedură civilă privind – urgența măsurii, caracterul său vremelnic și condiția neprejudecării fondului, deoarece sistarea serviciului ar lipsi de alimentarea cu apă potabilă mai multe blocuri de locuințe și ar lipsi locuitorii casnici de un minim confort asigurat de acest serviciu, paguba ar fi ireparabilă prin punerea în pericol a sănătății locuitorilor, măsura dispusă ar urma să producă efecte numai până la soluționarea cererii nr._/245/2014 aflată pe rolul Judecătoriei Iași.
A mai arătat reclamanta faptul că este la zi cu plata restului facturilor față de pârâtă.
În drept s-au invocat prevederile art.996 Cod procedură civilă.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate cererii: extras portal instanțe judecată, evidență A. SA, copia cererii de chemare în judecată ce face obiectul cauzei_/245/2014, cererea nr._/05.12.2014, adresa nr._/23.06.2014, angajament de plată, calcul penalitate (f.11-24 ds).
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul art.411 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei conform dovezilor de la dosar .
După primire cererii instanța a fixat prim termen de judecată cu citarea părților conform dispozițiilor art.998 Cod procedură civilă.
Anterior primului termen de judecată fixat pârâta a depus întâmpinare față de cererea reclamantei, prin care a solicitat respingerea cererii cu următoarea motivare:
Reclamanta are o obligație de plată față de pârâtă în cuantum de 9242,32 lei reprezentând penalități datorate pentru debite aferente perioadei 1999-martie 2002, așa cum rezultă din factura AV 399/_/05.12.2014 și nu și-a respectat angajamentele de plată fiind notificată în luna iunie 2014 să achite ratele scadente iar în caz contrar se va sista furnizarea serviciului.
Reclamanta nu a dat curs notificării și cu toate acestea serviciul nu a fost întrerupt.
La data de 14.11.2014 a fost reactualizat contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare dintre părți iar reclamanta, în calitate de utilizator, s-a obligat față de pârâtă, în calitate de prestator, să achite contravaloarea serviciului prestat precum și alte obligații de plată neonorate la scadență indiferent de natura, cuantumul sau vechime lor (art 6.8.1.litera a din contract).
Reclamanta nu face așadar dovada aparenței dreptului de a beneficia de serviciul pârâtei în alte condiții decât cele convenite prin contract iar pârâta deși este unicul furnizor de serviciu în județul Iași nu are obligația să asigure serviciul de alimentare cu apă în afara cadrului contractual.
S-au invocat prevederile art.29 și ale art.32 din Legea nr.241/2006.
S-a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art.996 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au anexat întâmpinării: factura fiscală AV 399/_/05.12.2014, contractul A 215/14.11.2014 dintre părți.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți.
Analizând cererile părților, înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile legale incidente, instanța reține caracterul întemeiat al cererii reclamantei de emitere a ordonanței președințiale pentru următoarele considerente:
În fapt, astfel cum rezultă din susținerile concordante ale părților, între reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 13 A și pârâta A. S.A au existat raporturi contractuale în temeiul cărora pârâta, în calitate de furnizor, a prestat pentru reclamantă, în calitate de utilizator, în beneficiul final al proprietarilor din condominiul administrat de aceasta, serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare.
După cum a susținut și pârâta A. SA aceasta este singurul furnizor al serviciului public de alimentare cu apă și canalizare din municipiul Iași.
În perioada 1999-2002, aspect care de asemenea rezultă din susținerile concordante ale părților și din tabelul de calcul depus la dosar (f.21-24), reclamanta, în calitate de beneficiar al serviciului, a înregistrat întârziere la plata contravalorii facturilor emise de furnizor, aceste întârzieri atrăgând acumularea unor penalități al cărora cuantum se ridică la suma de 9246,69 lei. A susținut reclamanta că pentru executarea acestor penalități furnizorul a obținut două hotărâri judecătorești definitive, nepuse de creditor în executare silită.
În luna iunie 2014 pârâta somează reclamanta la plata acestor sume reprezentând penalități restante aferente perioadei 1999-2002, sub sancțiunea sistării serviciului de furnizare a apei potabile și de canalizare, așa cum rezultă din notificarea depusă la dosar și din recunoașterea pârâtei făcută prin întâmpinare (f. 19 dosar).
În luna noiembrie a anului 2014 părțile încheie un nou contract de furnizare a serviciului sub numărul A 215/14.11.2014 contract în temeiul căruia operatorul se obligă, între altele, să asigure continuitatea serviciului de alimentare cu apă la parametrii fizici și calitativi prevăzuți de legislația în vigoare (art.7.4), să întrerupă furnizarea apei numai după 5 zile de la primirea de către utilizator a unei notificări dacă utilizatorul nu achită factura în termen de 30 zile de la data scadentă precum și alte obligații de plată neonorate la scadență operatorului (majorări, cheltuieli de judecată, etc.) indiferent de natura, cuantumul sau vechimea lor (art.6.8.1 litera a din contract).
Conform facturii depusă la dosarul cauzei de pârâtă, la data de 05.12.2014 reclamanta nu înregistra față de pârâta vreo altă restanță la plata serviciului de utilitate publică, cu excepția penalităților de 9246,69 pentru anii 1999-2002.
După cum rezultă din susținerile reclamantei susținute cu extrasul din lista de propuneri de sistare serviciu din evidența pârâtei, în luna decembrie a anului 2014 pârâta a intenționat sistarea reclamantei de la furnizarea serviciului și obținând o amânare la data de 05.12.2014 până la convocarea Comitetului executiv pentru discutarea situației ivite.
La 09.12.2014 reclamanta a promovat o acțiune împotriva pârâtei având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de creanță de 9246,69 lei ca efect al prescripției extinctive iar la data de 10.12.2014 reclamanta a promovat cererea de față.
În drept instanța reține că potrivit art. 998 NCPC, instanța de judecatã, stabilind cã în favoarea reclamantului existã aparența de drept, va putea sã ordone mãsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Astfel, instanța reține că prin cererea de față reclamanta dorește să prevină sistarea serviciului prestat de operator și păstrarea dreptului de a beneficia de alimentarea în mod continuu cu apă potabilă .
Raportat la articolul anterior menționat, pentru a fi admisibilă cererea reclamantei pe calea ordonanței președințiale, trebuie să întrunească cumulativ trei condiții și anume: urgența, caracterul vremelnic al măsurii și condiția de a nu prejudeca fondul.
Cerința privitoare la neprejudecarea fondului presupune că, în cadrul ordonanței președințiale instanța nu va analiza fondul raportului juridic dedus judecății, urmând a se analiza doar dacă aparența dreptului este sau nu în favoarea reclamantului, ceea ce presupune un examen sumar al raporturilor juridice dintre părți.
Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv din contractul de prestare servicii nr.A215/14.11.2014 încheiat de părți și depus la dosarul cauzei de pârâtă precum și din factura fiscală AV 399/_/05.12.2014 rezultă că în prezent raporturile dintre părți se derulează sub imperiul unei convenții noi care reglementează drepturile, obligațiile și răspunderea acestora pe durata sa, respectiv din momentul încheierii sale (14.11.2014) și până la încetarea contractului.
La data sesizării instanței contractul nu era revocat iar conform articolului 7.4 din cuprinsul acestuia furnizorul se obligă la furnizare continuă a serviciului de alimentare cu apă față de consumator. Instanța reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art.20 din contractul în vigoare „pentru neexecutare în tot sau în parte a obligațiilor contractuale prevăzute în prezentul contract părțile răspund potrivit prevederilor legale”.
În cauză reclamanta a susținut, fapt dovedit prin factura fiscală AV 399/_/05.12.2014 depusă de pârâtă, că în ceea ce privește obligația sa de plată a prețului serviciului furnizat de operator în temeiul contractului în vigoare, nu există abateri.
Analizând factura fiscală depusă la dosar rezultă instanței faptul că aceasta nu evidențiază alte restanțe în afara penalităților din anii 1999-2002. Instanța remarcă de asemenea că factura era scadentă la 19.01.2015, așadar după data sesizării cu cererea de față.
De asemenea se va reține că deși pârâta a făcut vorbire despre anumite angajamente de plată ale reclamantei pentru suma de 9246,69 lei, nu a depus aceste angajamente la dosar și nici nu a oferit detalii cu privire la acestea iar din adresa_/ 05.12.2014 depusă de reclamantă la dosar nu rezultă că aceasta și-a luat vreun angajament ferm față de somație primită ci dosar că a solicitat amânarea punerii în executare a măsurii sistării serviciului până la discutarea situației invite în Comitetul executiv al Asociației de P. (f.18 dosar).
În baza acestor elemente instanța concluzionează că aparența dreptului este în favoarea reclamantei fiind conturată prin chiar clauzele contractului încheiat de părți la 14.11.2014.
Măsura în care, în temeiul dispozițiilor art.6.8.1 litera a) din această convenție, pârâta poate opune reclamantei excepția de neexecutare pentru neplata sumei de 9246,69 lei reprezentând penalități pentru perioada 1999-2002, este o chestiune ce ține de tranșarea fondului raporturilor juridice dintre părți, astfel încât nu face obiectul analizei în cauză.
În ceea ce privește caracterul urgent al măsurii, instanța reține că acesta este dat de împrejurarea că, astfel cum rezultă din notificare depusă la dosar și din extrasul cu evidența asociațiilor propuse pentru sistarea furnizării serviciului în care figurează și reclamanta, pârâta a intenționat și intenționează să suspende furnizarea serviciului de alimentare cu apă potabilă la care s-a angajat în temeiul contractului încheiat cu reclamanta.
Instanța reține că reclamanta Asociația de P. nu este utilizatorul final ci practic un intermediar pentru utilizatorii casnici ale căror proprietăți le administrează.
De asemenea, este de netăgăduit că alimentarea cu apă potabilă reprezintă una din condițiile de minim confort necesare traiului zilnic, după cum reclamanta a afirmat și totodată se reține ca fiind corectă aserțiunea pârâtei înseși care a arătat că aceasta este singurul operator al serviciului public de alimentare cu apă de pe raza municipiului Iași, aspect ce face din reclamantă un consumator captiv care nu își poate alege un al furnizor pentru acest serviciu inerent unui trai decent, în imobile cum sunt blocurile de locuințe cu mai multe apartamente.
Cu privire la caracterul vremelnic al măsurii instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței pe rolul Judecătoriei Iași a litigiului având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de creanță al pârâtei ce constituie temeiul intenției de sistare a serviciului de alimentare cu apă a reclamantei, acțiunea fiind înregistrată sub număr de dosar_/245/2014 (f.11 dosar, fila 13 dosar).
Pentru considerentele expuse instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și va emite ordonanța președințială în sensul solicitat de reclamantă, limitând efectul măsurii dispuse prin hotărârea de față sub un dublu aspect: pe de o parte, sub aspectul întinderii, numai la ipoteza sistării serviciului de către pârâtă pentru neplata sumei de 9246,69 lei reprezentând penalitate aferentă anilor 1999-2002 iar pe de altă parte, sub aspectul duratei, numai până la data soluționării definitive a dosarului nr._/245/2014.
Față de soluția dată cererii de emitere a ordonanței președințiale instanța, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, va admite și cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru achitată de 20 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 13 A cu sediul în mun Iași . ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta A. S.A. cu sediul in mun Iași ..6, județul Iași.
Obligă pârâta sănusisteze furnizare continuă a serviciului de alimentare cu apă și canalizare pentru neplata de către reclamantă a sumei de 9246,69 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neplată la termen a facturilor aferente intervalului 1999-2002, până la data soluționării definitive și irevocabile a dosarului nr._/245/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20 lei cheltuieli judecată reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de a formula apel în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 07.01.2015.
Președinte, Grefier,
C.E.D D.V.
Red. CED/ teh.DV-21.01.2015- 3 Ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria IAŞI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 28-09-2015, Judecătoria IAŞI → |
|---|
