Obligaţie de a face. Hotărâre din 28-09-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 10589/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 28 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - D. P.
Grefier - M. U.
SENTINTA CIVILA NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții J. N., J. E., pârâții T. V. O. V. C., V. C.- P. CURATOR D. A. A., având ca obiect obligație de a face plată despăgubiri; daune materiale și morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. R. pentru reclamanți, avocat D. pentru pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Interpelați fiind de instanță, părțile prin avocați, precizează că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză auto.
Instanța, nemaifiind alte cereri, excepții și probe, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocatul reclamanților, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii ,cu cheltuieli de judecată, depune factura, precizează că este culpa ambilor pârâți, solicită daune morale și materiale în cuantum de 3000 lei.
Avocatul pârâtului V. C., având cuvântul, precizează că nu solicită repararea mașinii, ar fi trebuit introdusă în cauză societatea de asigurări, culpa aparține lui T. V. O., consideră că prezenta acțiune este neîntemeiată, pârâtul V. C. nu are nici o culpă pentru că a făcut un viraj și așa viteza era prea mare.
În replică, avocatul reclamanților, precizează că nu s-a indicat asigurătorul și nu are nici o poliță, consideră că ambii șoferi au culpă, expertul a explicat concret cum a fost situația.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri și probe în completare, constată cercetarea judecătorească încheiată și în temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
1. P. cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, reclamanții J. N. (CNP_) și J. E. (_), ambii domiciliați în ., jud. Iași, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat R. B., Iași, .. 3, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul C. V., domiciliat în ., jud. Iași, au solicitat obligarea acestuia la plata de despăgubiri materiale, în cuantum de 3.000 lei și morale de 1.000 lei, ca urmare a faptei sale ilicite ce a produs reclamanților un prejudiciu.
Au arătat că, în fapt, aceștia domiciliază în satul D., ., locuința lor fiind localizată în apropierea drumului județean DJ 248.
În data de 09.04.2013, pârâtul, circulând pe DJ 248 a pierdut controlul autoturismului pe care îl conducea și a părăsit carosabilul intrând în coliziune cu gardul proprietății lor și distrugându-l pe o lungime de 12,5 m.
Au precizat că pârâtul conducea cu o viteză peste cea legală, având în vedere că în urma coliziunii a rupt inclusiv stâlpii metalici ai gardului, stâlpi ce erau fixați în temelie de beton.
Au mai precizat faptul că au formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, plângere soluționată prin rezoluția de neîncepere a urmării penale din data de 18.12.2013, prin neînceperea urmăririi penale, ca urmare a lipsei unui element constitutiv al infracțiunii (sub aspectul laturii obiective).
Astfel, în urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a constatat faptul că pârâtul se face vinovat de distrugerea gardului aparținând reclamanților, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație. Soluția de neîncepere a urmăririi penale s-a datorat faptului că prejudiciul nu a fost produs de către pârât prin „incendiere sau explozie”, modalități faptice prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 219 alin. 1 Cod penal.
Cu toate acestea, prin rezoluția sus menționată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași se stabilește următoarele aspecte relevante în soluționarea prezentei cereri:
- fapta ilicită, respectiv conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără respectarea regulilor de circulație, ce a condus la pierderea controlului autoturismului și . gardul reclamanților;
- prejudiciul provocat, respectiv 12,5 m de gard din scândură cu stâlpi de fier, temelie de beton și porți;
- legătura de cauzalitate, respectiv fapta ilicită mai sus menționată a condus la prejudiciul provocat reclamanților prin distrugerea gardului;
- vinovăția (culpa), respectiv desconsiderarea regulilor de conduită rutieră ce au condus la producerea prejudiciului.
Nu în ultimul rând, prin această rezoluție a Parchetului Judecătoriei Iași se stabilește și identitatea persoanei vinovate, respectiv pârâtul din prezenta cauză.
După acest incident, reclamanții au încercat în repetate rânduri să ia legătura cu pârâtul, solicitând acestuia plata contravalorii reparației gardului distrus. Pârâtul a refuzat în mod constant repararea prejudiciului produs, fiind nevoiți a repara gardul pe propria cheltuială. Cuantumul cheltuielilor generate de reparațiile amintite este de 2.500 lei, reprezentând materialele folosite (stâlpi metalici, porți, scândură, fier beton, ciment etc.) și manopera.
De asemenea, acest incident le-a provocat și un prejudiciu moral,prin impactul psihologic produs.
În considerarea celor mai sus expuse, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au invocat art. 1357 și urm. Cod civil.
Au propus: înscrisuri - rezoluția Parchetului Judecătoriei Iași din data de 18.12.2013, martori (C. V., domiciliat în ., jud. Iași, C. I., domiciliat în ., jud. Iași), interogatoriul pârâtului.
2. Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu și-a propus probe în contradovadă, achiesând astfel taci la pretențiile reclamanților.
Expertiza tehnică auto stabilit dimensiunea și cuantumul prejudiciului.
De asemenea, expertul tehnic auto a precizat că accidentul, respectiv ieșirea de pe carosabil, . de către autoturismul Ford Fusion condus de C. V. s-a făcut în condițiile evitării unei stări de pericol creată de conducătorul autoturismului BMW 318 (T. V. O.) care a virat la stânga, tăind calea pârâtului.
Nu există elemente suficiente de referință pentru a putea determina fără echivoc care a fost viteza inițială (la momentul apariției stării de pericol) a autoturismului Ford Fusion. Dar există apreciat un ordin de mărime, care este minimal și anume 97 km/h.
Pârâtul C. V. a ales în mod corect soluția de a evita accidentul, respectiv impactul cu BMW-ul 318 prin fandare și nu prin frânare, pentru că la viteza la care circula nu mai avea timp să frâneze și să oprească autoturismul său până la intersecția traiectoriei sale cu BMW-ul 318 poziționat transversal pe carosabil.
Orice proces de evitare a unui accident rutier, fie că se face prin manevra de frânare, sau de fandare implică o fază de întârzieri involuntare care este ordinul 0,8..1 s pentru o stare de vigilență normală. Deci, pentru că a evitat impactul, autoturismul Ford Fusion, în momentul apariției stării de pericol, se afla față de autoturismul BMW 318 la o distanță minimă pe care o putea parcurge în minim 1 s, sau mai mult la viteza sa apreciată de circulație de 97 km/h. Această distanță minimă se calculează cu relația: d = (97/3,6)x1=26,7= aprox. 27 m.
Dacă analizăm graficul și tabelul de mai sus, se constată că spațiul total de frânare (întârzierii involuntare+frânare efectivă) pentru viteza de 50 km/h, în condiții de aderență normală (carosabil uscat), este de 26,5 m.
În aceste condiții, putem spune că dacă pârâtul C. V. ar fi condus autoturismul cu o viteză sub limita limitei legale de 50 km/h pentru circulația prin localitate, în mod normal, el ar fi trebuit să poată evita accidentul prin frânare bruscă.
Dar acest lucru nu s-a întâmplat. El a avut o viteză foarte mare (97km/h), a evitat corect o stare de pericol creată de șoferul BMW-ului 318 prin fandare, dar a pierdut ulterior controlul volanului când a încercat să revină pe banda sa normală de circulație și a acționat și sistemul de frânare. Acest lucru a avut ca rezultat impactul cu gardul și distrugerea acestuia.
Dacă autoturismul Ford Fusion s-ar fi aflat la o distanță de autoturismul BMW 318 care nu i-ar fi permis evitarea accidentului prin frânare bruscă de la limita de viteză de 50 km/h, atunci C. V. ar fi putut fi degrevat de responsabilitatea producerii accidentului, produs datorită stării de pericol create de T. V. O., chiar dacă ar fi condus cu o viteză mai mare de 50 km/h. Dar nu ne aflăm în această situație. Impactul cu BMW-ul 318 prin frânare bruscă ar fi putut fi evitat dacă autoturismul Ford Fusion ar fi fost condus cu o viteză de 50 km/h.
În aceste condiții și a informațiilor din (9), responsabilitatea producerii evenimentului rutier și consecințelor acestuia se poate considera că se împarte în mod egal între cei doi conducători auto, T. V. O. și C. V.. Primul a creat starea de pericol, iar al doilea nu a condus preventiv, cu o viteză care să se încadreze în limitele legale, care l-ar fi pus la adăpost de riscul apariției unei atare stări de pericol și posibilelor ei consecințe.
Conform principiilor care se aplică în situații de culpă comună, despăgubirile se suportă de către părți în limitele valorii pagubelor care și le-au cauzat reciproc. Respectiv, fiecare repară celuilalt ce i-a stricat. În cazul nostru, o repartizare a responsabilităților corectă ar fi ca T. V. O. să suporte reparația autoturismului Ford Fusion, iar C. V., să suporte reparația gardului pe care l-a stricat, ca urmare a pierderii controlului volanului întrucât a circulat cu o viteză foarte mare în comparație cu limita legală.
Valoarea prejudiciului suferit de reclamanți, este reprezentată de suma necesară pentru refacerea integrală a porțiunii de gard distruse.
Pe piața construcțiilor, devizele de calculație pentru astfel de tipuri de garduri se elaborează luând în considerare un preț mediu de 300 lei/m liniar de gard. Acesta include soclu de beton, stâlpii de susținere, lemnul pentru gard și manopera necesară.
Întrucât lungimea determinată a gardului distrus este de 10 m, rezultă că un preț just pentru reparația acestuia ar fi de 10 x 300 = 3.000 lei.
Expertul a concluzionat că, în cadrul accidentului din cadrul dosarului_ consideră că există o culpă comună din partea celor doi participanți la trafic, C. V., respectiv T. V. O..
Valoarea materială a prejudiciului suferit de reclamanți este de 3.000 lei.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Art. 1357 Nou Cod civil: - Condițiile răspunderii - (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
În cauză s-a făcut dovada existenței condițiilor răspunderii civile delictuale (pentru existența faptei ilicite, constând în aceea că pârâtul a condus pe drumurile publice la data indicată de reclamanți în petitul acțiunii, fără respectarea regulilor de circulație un autoturism și a pierdut controlul acestuia, intrând în coliziune cu gardul petiționarilor, prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu pentru 12,5 m de gard, în valoare de 3.000 lei, așa cum a stabilit expertul tehnic auto și se constată că culpa – nerespectarea regulilor de circulație, dinamica, respectiv cinematica incidentului fiind redate mai sus).
Față de cele reținute, rezultă că prezenta acțiune este parțial întemeiată și, în baza art. 1357 și urm. Noul cod civil și art. 451-453 Nou Cod procedură civilă, instanța îl va obliga pe pârât să plătească reclamanților sumele de: 3.000 lei reprezentând daune și 1624 cheltuieli de judecată (timbraj–corespunzător pretențiilor admise, onorariu de expert 1175,7 lei și onorariu de curator de 200 lei).
De asemenea, instanța va respinge celelalte cereri ale reclamanților, ca nefondate nefăcându-se dovada existenței unui prejudiciu moral și nici onorariu de avocat ca nedovedit .
Se vor obliga reclamanții în solidar conform art. 1443 Noul Cod civil și Noul Cod procedură civilă să plătească BETL diferența de onorariu pentru expert desemnat - 675,7 lei.
Se va dispune încetarea curatelei.
Conform Noului Cod procedură civilă pârâtul a fost citat prin publicitate (conform art. 167 Noul Cod procedură civilă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții J. N. CNP -_ și J. E., CNP_ –satul D., ., cu dom. ales la cabinet de avocat R. B. –Iași, .. 3, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul C. V. –satul Scheia, ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei sumele de 3000 lei reprezentând daune și 1624 cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte cereri ale reclamanților (cf. considerentelor).
Obligă reclamanții în solidar să plătească BETL Iași pentru expert L. D. suma de 675,7 lei reprezentând diferența de onorar, un exemplar de pe prezenta hotărâre urmând a fi comunicat BETL Iași și expertului menționat.
Dispune încetarea curatelei.
Cu apel în 30 de zile de .la comunicarea / înmânarea prezentei hotărâri și care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 Septembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.P.D.02.10.2015/Teh.U.E.
5 ex./14.10.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 57/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 05-11-2015, Judecătoria IAŞI → |
|---|
