Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2082/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2082/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 2082/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2082
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul – pârât I. C. C. și pe pârâta – reclamantă A. V. P. (FOSTĂ I. ), intervenient în numele altei persoane I. M. având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 26 Ianuarie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 06 Februarie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.12.2013, sub nr._, reclamantul I. C. – C. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta A. (fostă I.) V. – P. să dispună partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuție de 80%. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr._/25.10.2006 pronunțată în dosarul nr._/2006, Judecătoria Iași a declarat desfăcută căsătoria părților, încheiată la data de 28.11.1992. A mai arătat că, în timpul căsniciei, părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 situat în Tomești, ., etaj 1, județul Iași. Reclamantul a susținut că a avut o contribuție de 90% la dobândirea acestui imobil, întrucât a avut loc de muncă permanent, foștii soți fiind ajutați financiar de mama reclamantului, numita I. M., care și-a vândut un apartament cu 4 camere, în schimbul sumei de 7.200 lei, deși în contract a fost menționată suma de 5.000 lei.
S –a mai susținut că apartamentul supus partajului a fost achiziționat cu un credit bancar ipotecar conform contractului nr. 290/23.08.2001 și contractului nr. 1806/23.08.2001. Restituirea creditului a fost garantată cu ipotecă instituită asupra imobilului aparținând mamei reclamantului. Pârâta a contribuit numai cu suma de 1.800 euro.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 355 și următoarele Cod civil, ale art. 451 și următoarele, ale art. 979 și următoarele Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, reclamantul a depus, în copie certificată, sentința civilă nr._ din 25.10.2006 pronunțată de către Judecătoria Iași în cauza cu nr._/2006, contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/1992, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4060 din 27.08.2001 de B.N.P. S. B., încheieri emise de către Judecătoria Iași – Biroul de carte funciară, extras de carte funciară, contractul de ipotecă nr. 290/23.08.2001 autentificat sub nr. 4060 din 27.08.2001 de B.N.P. S. B., adeverințe eliberate de Primăria Comunei Tomești și Primăria Municipiului Iași, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 379 din 14.02.2000 de B.N.P. C. P., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1065 din 14.02.2000 de B.N.P. S. B., carnetul de muncă ..P.S. nr._, chitanțe privind plata cheltuielilor de întreținere, contract de muncă încheiat în Italia, planșe fotografice, înscrisuri privind transferul de sume de bani din străinătate.
Pârâta A. (fostă I.) V. – P. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile a participării la ședința de informare privind avantajele medierii și a solicitat instanței să constate că a avut o cotă de contribuție de 60% la dobândirea bunului. Pârâta – reclamantă a solicitat și obligarea reclamantului – pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta – reclamantă a susținut că nu pot fi reținute afirmațiile reclamantului – pârât conform cărora acesta ar fi avut o cotă de contribuție de 90% la dobândirea bunului întrucât imobilul a fost achiziționat printr-un credit ipotecar conform contractului de ipotecă nr. 290/23.08.2001 și contractului nr. 1806/23.08.2001, restituirea fiind garantată prin instituirea unui drept de ipotecă asupra imobilului aparținând foștilor soți și nu asupra apartamentului mamei reclamantului. Fostul soț nu a contribuit la achitarea cheltuielilor gospodărești și nici a celor necesare creșterii și educării minorului. Veniturile obținute de către reclamantul – pârât erau folosite mai ales în scopuri personale, pentru satisfacerea viciilor și propriilor nevoi. Mama reclamantului nu avea posibilitatea de a-i ajuta pe foștii soți având în vedere că și-a cumpărat un apartament pentru care a plătit aproape toată suma obținută din vânzarea celuilalt imobil.
Pârâta – reclamantă a mai susținut că reclamantul – pârât a părăsit domiciliul comun în anul 2004 și că din acel moment pârâta a fost cea care s-a ocupat de întreținerea imobilului, de achitarea creditului ipotecar, reclamantul refuzând să contribuie cu vreo sumă în acest scop. Pârâta a susținut că a lucrat pe toată perioada căsniciei, a adus în gospodăria comună veniturile pe care le-a realizat, s-a ocupat de gospodărie, dar și de creșterea și educarea minorului. Din pricina problemelor materiale a plecat în străinătate pentru a munci și a trimis în țară diverse sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor gospodărești și pentru plata creditului. A plătit taxele și impozitele aferente imobilului. A învederat că a efectuat lucrări de îmbunătățire a imobilului, în valoare totală de 10.000 lei. Lucrările din apartament au fost supravegheate de către tatăl pârâtei.
Prin cererea reconvențională s-a mai susținut că pârâta a fost ajutată permanent de către părinții săi, care s-au ocupat și de copilul părților. Pârâta – reclamantă a solicitat atribuirea apartamentului și obligarea sa la plata unei sulte în favoarea reclamantului – pârât.
În drept, pârâta – reclamantă a invocat dispozițiile art. 205, art. 209 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii reconvenționale și apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâta – reclamantă a depus, în copie, anexe ale contractului nr. 1806/23.08.2001, chitanțe – depuneri numerar emise de către Banca Română pentru Dezvoltare Groupe Societe Generale, facturi fiscale și chitanțe.
Pârâta – reclamantă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantul – pârât I. C. – C. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale și a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată. A invocat excepția netimbrării cererii reconvenționale.
În motivare, reclamantul – pârât a mai arătat că pârâta – reclamantă nu a probat sumele de bani trimise din străinătate. F. soție locuiește împreună cu fiul părților în străinătate, iar când revine în țară stă la părinții ei. Nu s-a probat că tatăl pârâtei – reclamante ar fi achiziționat materiale de construcții cu banii trimiși de către aceasta.
Pârâta – reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de către reclamantul – pârât, reiterând susținerile din cererea reconvențională.
Numita I. M. a formulat cerere de intervenție în interes alăturat reclamantului solicitând stabilirea în favoarea acestuia a unei cote de contribuție de 90%. Intervenienta în interes alăturat a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intervenienta a arătat că părțile, în timpul căsniciei, nu aveau o locuință proprietate personală, motiv pentru care intervenienta a vândut un apartament al său, iar cu prețul obținut a achiziționat un apartament mai mic și cu diferența de sumă i-a ajutat pe fiul și nora sa să-și cumpere un imobil. Reclamantul a încheiat un contract de împrumut la BRD, iar intervenienta a garantat restituirea împrumutului prin încheierea contractului de credit ipotecar nr. 290/23.08.2001. Pârâta a contribuit numai cu suma de 1800 euro.
În drept, cererea de intervenție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 63 și următoarele Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 22.09.2014 (fila 432 – vol. I) instanța a luat act de faptul că părțile nu au mai insistat în soluționarea excepției netimbrării cererii reconvenționale și excepției inadmisibilității acțiunii. Totodată, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului – pârât.
Au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică având ca obiectiv evaluarea imobilului supus partajului (fila 4, vol. II), proba testimonială, fiind audiată martora Ș. M. (fila 32), proba cu interogatoriul părților (filele 33-41, vol.II).
Intervenienta în interes alăturat și pârâta – reclamantă au depus concluzii scrise.
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 25.10.2006 pronunțată în cauza cu nr._/2006, Judecătoria Iași a declarat desfăcută, din culpă comună, căsătoria părților încheiată la data de 28.01.1992. Copilul părților, numitul I. I., născut la data de 08.05.1995, a fost încredințat pârâtei – reclamante din prezenta cauză, spre creștere și educare.
În timpul căsniciei părților, foștii soți au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 situat în Tomești, ., etaj 1, județul Iași, amplasat în .;27/2;27/3), identificat cu număr cadastral al bunului imobil 6590, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4060 din 27.08.2001 de către B.N.P. S. B., în valoare de 131.809 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit de către d-na expert C. O..
Prețul achitat de către părți a fost_ ROL.
În conformitate cu dispozițiile art. 320 cod civil (art. 36 alin.1 din vechiul Cod al familiei), în caz de încetare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială, sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară. Totodată, potrivit prevederilor art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune in devălmășie ale soților, iar, potrivit art. 343 din același act normativ, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită (art. 30 alin. 1 și 3 din vechiul Cod al familiei). Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor la art. 357 al 2 Cod civil, oricare bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Cod civil.
Cu privire la cota de contribuție, instanța arată că, în ceea ce privește partajul bunurilor comune dobândite de către soți, aceasta este stabilită prin raportare la totalitatea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, nu în mod individual, fiind avute în vedere nu doar veniturile realizate din muncă de către fiecare dintre foștii soți, ci și contribuția fiecăruia în cadrul gospodăriei comune, precum și la dobândirea și conservarea bunurilor.
Ambele părți au susținut că au avut o cotă superioară de contribuție.
Cu toate acestea, față de probele administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că nu se poate reține o cotă superioară în favoarea vreuneia dintre părți.
Astfel, reclamantul – pârât a susținut, în esență, că a avut loc de muncă permanent, stabil, că intervenienta în interes alăturat a vândut un imobil propriu, ajutându-i financiar pe foștii soți la achiziționarea apartamentului supus partajului, că apartamentul părților a fost achiziționat prin contractarea unui credit bancar garantat prin instituirea unui drept de ipotecă asupra imobilului intervenientei în interes alăturat și că pârâta a contribuit numai cu suma de 1800 euro. Pe de altă parte, pârâta – reclamantă a susținut, în esență, că ea a fost cea care a achitat creditul ipotecar în totalitate și că a efectuat îmbunătățiri la imobil, lucrările astfel realizate fiind supravegheate de către tatăl său.
Din considerentele sentinței civile nr._ din 25.10.2006 pronunțată de către Judecătoria Iași în cauza cu nr._/2006, care beneficiază de autoritate de lucru judecat și argumentează soluția pronunțată de către instanță (desfacerea căsătoriei din culpă comună), rezultă că neînțelegerile dintre părți au apărut la scurt timp după încheierea căsătoriei, agravându-se treptat, întrucât reclamantul – pârât s-a dovedit a fi o persoană dezinteresată de familia sa, de responsabilitatea de soț și tată, având viciul beției, iar pârâta – reclamantă a declanșat despărțirea în fapt prin plecarea sa în străinătate.
Conform carnetului de muncă ..P.S. nr._, în anul 2000 (fila 85) și în anul 2001 (fila 88) reclamantul – pârât a beneficiat de ajutor de șomaj.
Contrar susținerilor reclamantului – pârât și ale intervenientei în interes alăturat, din contractul de ipotecă nr. 290 din 23.08.2001 autentificat sub nr. 4061 din 27.08.2001, rezultă că dreptul de ipotecă în vederea garantării executării obligațiilor rezultate din contractul de credit nr. 1806/23.08.2001 încheiat cu BRD Groupe Societe Generale pentru suma de 50.000.000 ROL a fost instituit asupra apartamentului supus partajului și nu asupra imobilului mamei reclamantului – pârât.
Instanța nu a reținut nici susținerile referitoare la ajutorul financiar acordat de către mama reclamantului – pârât. Astfel, instanța a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 379 din 14.02.2000 de B.N.P. C. P. (fila 62, vol.I) intervenienta în interes alăturat reclamantului – pârât a vândut numiților Butugan E. și Butugan V. apartamentul nr. 28 situat în comuna Tomești, ., . pentru suma de 50.000.000 ROL. La aceeași dată (14.02.2000), intervenienta în interes alăturat reclamantului – pârât a cumpărat apartamentul nr. 16 situat în comuna Tomești, .,., plătind prețul de 40.000.000 ROL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1065 din 14.02.2000 de B.N.P. S. B. (fila 65, vol. I).
Părțile din prezenta cauză au achiziționat imobilul supus partajului la data de 27.08.2001, așadar după 1 an de zile de la încheierea contractelor menționate mai sus.
Salariul realizat de către reclamantul – pârât în Italia nu a fost avut în vedere de către instanță (fila 92, vol.I), veniturile fiind obținute după desfacerea căsătoriei părților.
Din chitanțele – depuneri numerar emise de către Banca Română pentru Dezvoltare Groupe Societe Generale (filele 216 - 227), instanța reține că în cursul anilor 2001, 2002, 2005, pârâta – reclamantă a depus diverse sume de bani. În ceea ce privește facturile emise pe numele A. V. (filele 231 – 234, 241), instanța nu le-a avut în vedere cât timp au fost contestate de către reclamantul – pârât și nu se poate reține din probatoriul administrat că lucrările au fost efectuate în interesul părților din prezenta cauză. De asemenea, nu au fost avute în vedere facturile emise pe numele I. I. și pe .., neavând legătură cu prezentul litigiu.
Relatările martorei Ș. M. și răspunsurile părților la interogatoriu nu sunt de natură a clarifica aspectele avute în vedere de către instanță la stabilirea cotei de contribuție a fiecăruia dintre cei doi foști soți. Astfel, martora a susținut că ambele părți au avut locuri de muncă în timpul căsniciei, însă această împrejurare nu este confirmată de înscrisurile administrate la solicitarea pârâtei – reclamantei. De asemenea, deși a precizat că știe de la pârâtă că reclamantul aducea puțini bani în casă, ulterior, martora a susținut că nu știe dacă acesta realiza venituri și nici cum erau folosite. Totodată, martora a arătat că a aflat de la pârâtă condițiile în care în care a fost achiziționat imobilul supus partajului.
Prin urmare, față de probatoriul administrat în prezenta cauză și de dispozițiile art. 357 alin.2 Cod civil, instanța urmează a reține că fiecare dintre foștii soți a avut o cotă egală de contribuție la dobândirea și conservarea bunurilor comune și urmează a constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 situat în Tomești, ., etaj 1, județul Iași, amplasat în .;27/2;27/3), identificat cu număr cadastral al bunului imobil 6590, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4060 din 27.08.2001 de către B.N.P. S. B., în valoare de 131.809 lei.
La formarea loturilor urmează a fi avute în vedere prevederile art. 983 alin.2 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța va face împărțeala în natură, iar în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani precum și criteriile prevăzute de art. 987 Cod procedură civilă. Instanța reține că ambele părți locuiesc în prezent în străinătate și că fiul acestora este major. La atribuirea imobilului instanța are în vedere împrejurarea că singurul care s-a ocupat de întreținerea imobilului și de plata cheltuielilor aferente acestuia a fost reclamantul – pârât astfel cum rezultă din chitanțele de plată eliberate de către Asociația de Locatari Tomești și de Primăria Comunei Tomești (filele 75, 99, 100, vol.I).
Așadar, dispunând sistarea stării de coproprietate în devălmășie, instanța va atribui reclamantului - pârât I. C. – C. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 situat în Tomești, ., etaj 1, județul Iași, amplasat în .;27/2;27/3), identificat cu număr cadastral al bunului imobil 6590, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4060 din 27.08.2001 de către B.N.P. S. B., în valoare de 131.809 lei.
Totodată, instanța îl va obliga pe reclamantul - pârât I. C. – C. să plătească pârâtei - reclamante A. (fostă I.) V. – P. suma de 65.904,5 lei, cu titlu de sultă, stabilind termen de plată a acesteia 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile, în concordanță cu dispozițiile art. 989 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 453 alin.2 Cod procedură civilă, având în vedere soluțiile ce urmează a fi pronunțate și faptul că partajarea bunurilor comune se realizează în interesul ambelor părți, instanța va compensa cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantul – pârât și pârâta – reclamantă. Totodată, instanța va respinge cererea intervenientei în interes alăturat reclamantului – pârât de obligare a pârâtei – reclamante la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere atât soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la cererea principală, cât și împrejurarea că apărările formulate de către intervenienta în interes alăturat nu au contribuit la pronunțarea soluției în acțiunea principală.
Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 355 și următoarele Cod civil, art. 67 Cod procedură civilă, instanța va admite în parte atât acțiunea exercitată de către reclamantul – pârât și cererea de intervenție în interes alăturat acestuia, cât și cererea reconvențională formulată de către pârâta – reclamantă și va dispune potrivit celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamantul – pârât I. C. – C., CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat L. M. C. din Iași, ., ..1, județul Iași în contradictoriu cu pârâta – reclamantă A. (fostă I.) V. – P., CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat C. C. M. din Iași, .. 40, județul Iași.
Admite în parte cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului - pârât formulată de către intervenienta I. M., CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat L. M. C. din Iași, ., ..1, județul Iași.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta – reclamantă A. (fostă I.) V. – P. în contradictoriu cu reclamantul – pârât I. C. – C..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de contribuție, de câte 50% fiecare, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 situat în Tomești, ., etaj 1, județul Iași, amplasat în .;27/2;27/3), identificat cu număr cadastral al bunului imobil 6590, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4060 din 27.08.2001 de către B.N.P. S. B., în valoare de 131.809 lei.
Dispune sistarea stării de coproprietate în devălmășie și, ca efect al partajului,
Atribuie reclamantului - pârât I. C. – C. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 situat în Tomești, ., etaj 1, județul Iași.
Obligă pe reclamantul - pârât I. C. – C. să plătească pârâtei - reclamante A. (fostă I.) V. – P. suma de 65.904,5 lei, cu titlu de sultă.
Stabilește termen de plată a sultei 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile.
Compensează cheltuielile de judecată.
Respinge cererea intervenientei în interes alăturat reclamantului - pârât de obligare a pârâtei – reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 21.04.2015 ,5 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5493/2015. Judecătoria IAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1018/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
