Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 14749/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 10 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR ȘI PODURILOR, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc reprezentanții legali ai părților.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 26.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.12.2015, când,
INSTANȚA,
Față de plângerea contravenționala înregistrată cu nr._ la data de 02.12.2014, formulată de către petenta . SRL împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 56/ 2014 încheiat la data de 13.11. 2014 de către intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR ȘI PODURILOR IAȘI.
În susținerea plângerii sale, petenta arată că, în fapt, s-a reținut de către agentul constatator în conținutul procesului-verbal că „în data de 12.11.2014 pe DJ 248 B, a fost cântărit autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, depășind cu 1140 kg axa motoare și cu_ kg axa dublă conform tichet 100/2014”. Apreciază că procesul-verbal de contravenție precizat este lovit de nulitate relativă pentru următoarele considerente:
1. Din petitul acestuia nu rezultă că fapta contravențională de a fi „depășit cu 1140 kg axa motoare și cu_ kg axa dublă” a fost dovedită de către agentul constatator cu probe concludente. Agentul constatator a efectuat într-adevăr o cântărire a vehiculului transport marfă, însă aceasta a fost total eronată datorită condițiilor de cântărire care nu sunt conforme cu cele pentru care a fost autorizată instalația de cântărire. Ori, în acest caz operează instituția prezumției nevinovăției, în favoarea petentei.
2. Procesul-verbal a fost întocmit la data de 13.11.2014 la DJAPD Iași, însă agentul constatator nu a dat posibilitatea petentei de a formula obiecțiuni la procesul-verbal de contravenție, acestea vizau apărări de fond cu privire la amplasarea instalației de cântărire și la modul în care efectiv s-a efectuat cântărirea. Prin aceasta încălcându-i-se dreptul de a își expune punctul de vedere garantat le lege, OG 2/2001, la încheierea procesului-verbal de contravenție.
3. Mai mult, deși nici un reprezentant al petentei nu a fost prezent la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, agentul constatator nu a îndeplinit cerința expresă prevăzută de art. 19 din OG 2/2001.
„Art.19 - (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Intimata depune întâmpinare arătând că, în fapt, în data de 12.11.2014, agentul constatator în prezența agentului de poliție (care a oprit autovehiculul), a constatat că pe DJ 248 B, ansamblul rutier circula cu depășirea masei maxime admise de lege pe axe, fapt ce a rezultat în urma cântăririi cu ajutorul platformei mobile. Față de această situație s-a încheiat o notă de constatare, care a fost semnată alături de agentul constatator și de către agentul de poliție rutieră și de șofer și a fost înmânată acestuia din urmă împreună cu tichetul de cântărire nr. 100/2014. Ulterior, în data de 13.11.2014 s-a încheiat pe baza celor două documente (nota de constatare și tichetul de cântărire) procesul-verbal de contravenție.
Acest proces-verbal conține toate elementele obligatorii prevăzute de lege: este indicată destul de explicit fapta care constituie contravenție – depășirea greutății pe axe cu_ kg conform tichetului de cântărire nr. 100/2014 – locul unde a fost săvârșită contravenția – DJ 248 B, la km 14-15, articolul care prevede fapta ce constituie contravenție și sancțiunea aplicată, denumirea contravenției, precum și celelalte elemente prevăzute de lege.
Fapta pentru care s-a aplicat contravenția este prevăzută de art. 41 alin. 1 din OG 43/1997, iar sancțiunea aplicată este prevăzută de art. 61 lit. c OG 43/1997 modificată prin OG 7/2010. Art. 41 alin. 1 prevede că – este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3. Anexa 2 din actul normativ indicat face o clasificare a drumurilor (R,E,M,P) urmată de un tabel cu dimensiuni și mase maxime admise pentru diferite tipuri de vehicule. Precizează instanței de judecată faptul că, drumurile județene se încadrează în rubrica – drumuri modernizate (M).
Referitor la aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, învederează instanței că acesta a fost încheiat la sediul DJADP Iași, iar presupusele nerespectări ale dispozițiilor art. 19 nu atrag nulitatea absolută ci doar nulitatea relativă a actului. Chiar dacă, petenta prin absurd ar fi fost lipsită de dreptul de a formula obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal și în acest fel fiindu-i prejudiciat dreptul la apărare, vătămarea pricinuită a fost înlăturată, prin promovarea prezentei plângeri contravenționale, în care petenta a avut posibilitatea de a supune analizei instanței – toate criticile sale vizând legalitatea și temeinicia actului de constatare a contravenției.
Cu privire la lipsa semnăturii unui martor, art. 19 din OG 2/2001, precizează că rolul martorului este acela de a confirma dacă respectivul contravenient este de față/refuză să semneze sau nu poate semna actul constatator iar – agentul constatator va face mențiuni despre aceste împrejurări – care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Pe de altă parte, dacă procesul-verbal nu este senat de un martor, reprezintă un motiv de nulitate relativă care poate fi reținut de instanță ca un motiv de anulare a actului constatator doar în situația în care petenta face dovada că a suferit o vătămare ca urmare a încălcării aspectului menționat.
Gravitatea faptei săvârșită de petentă există cu certitudine, deoarece infrastructura drumurilor județene suportă o anumită masă a vehiculelor de transport, iar depășirea acestei mase nu face decât să deterioreze drumurile cu consecința îngreunării traficului, a punerii în pericol a siguranței circulației și, mai ales a costurilor de reparații care sunt destul de mari și suportate din fondurile publice. Consideră că aceste aspecte au fost reținute și de legiuitor, atunci când a stabilit cuantumul sancțiunilor pecuniare, iar intimata a aplicat limita minimă a acestor sancțiuni. Faptul că amenda depășește profitul anul al firmei contraveniente nu este de natură să o exonereze de la respectarea legislației în vigoare, în speță OG 43/1997.
Depășirea masei maxime pe axe cu o greutate de_ kg mai mare decât cea legală înseamnă de fapt o depășire a masei maxime legale cu un procent semnificativ.
Înlocuirea sancțiunii cu avertisment nu ar fi de natură să determine o conduită corespunzătoare a petentei, conduită care să constea în respectarea maselor maxime pe axe.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Instanța analizând actele dosarului, reține că în fapt, petenta a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal de contravenție nr. 56/2014 încheiat la data de 13.11.2014 de către intimata Direcția Județeana de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași.
S-a reținut în fapt, că la data de 12.11.2014, petenta a efectuat transport cu autovehicule rutiere cu depășirea masei totale maxime admise pe axe de_ kg.
Fapta este prevăzuta de dispozițiile art. 41 și 46 din OUG 43/1997.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, prin efectuarea cântăririi masei pe axe a vehiculului, instanța apreciază că faptele constatate de agentul constatator corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada situației de fapt pe care o invoca, deși, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, lui îi revenea această probă, instanța consideră că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea, urmând a dispune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională înregistrată cu nr._ la data de 02.12.2014, formulată de către petenta ., CUI_, J_, cu sediul social în Tomești, . și cu sediul procedural ales la C.. Av. N. I., cu sediul în mun. Iași, .. 4, . IV, cabinet 1, jud. Iași, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 56/2014, încheiat la data de 13.11.2014 de către intimata DIRECȚIA JUDETEANA DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR ȘI PODURILOR IAȘI, cu sediul în mun. Iași, . și Sfânt, nr. 13, jud. Iași.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 10.12.2015 în ședință publică.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
Aflat în concediu paternal,
Semnează –
Grefier-șef Secție Civilă,
F.-P. L.
Red.CC/Teh.CC+UE
4 ex./06.01.2016
| ← Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 07-12-2015,... | Rezoluţiune contract. Hotărâre din 05-01-2015, Judecătoria IAŞI → |
|---|
