Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 12753/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind petentul I. I. T. A. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca IAȘI - INSPECTIA MUNCII, având ca obiect plângere contravențională nr._.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 04.11.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 10.07.2015, petenta Întreprinderea Individuală T. A., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Iași, a solicitat instanței înlocuirea sancțiunii amenzii, în cuantum de_ ( zece mii ) lei, cu sancțiunea principală a avertismentului.
În motivare, s-a arătat că salariata Ș. D. s-a prezentat la punctul de lucru al întreprinderii, la data de 17 iunie 2015, respectând dispozițiile art. 17 alin. 3 din legea nr. 53/2003 . Starea de emoție a angajatei, declanșate de fermitatea echipei de control a determinat realizarea unor confuzii între întrebările adresate și răspunsurile oferite. Transmiterea spre înregistrare în Revisal, a contractului de muncă, cu întârziere, a fost determinată de împrejurări complexe- astfel, T. A., studentă în anul II medicină, se afla în perioada examenelor și nu a înaintat în timp util înscrisul. Majoritatea angajaților întreprinderii au avut calitatea de studenți, determinând o fluctuație a personalului ; mai mult, la data de 16.06.2015, angajata O. D. a comunicat decizia sa de încetare raporturi de muncă ( prin demisie), recomandând-o pe Ș. D.. Comunicarea ulterioară a elementelor contractului nu au adus nici un fel de prejudicii angajatului, iar petenta nu a încercat să se sustragă de la plata obligațiilor legale. Sancțiunea aplicată este mult prea ridicată pentru posibilitățile financiare ale petentei. Se mai subliniază că neconcordanțele semnalate de intimat nu au fost rezultatul unei atitudini de rea credință. În drept, au fost indicate prevederile OG 2/2001, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost însoțită de copia procesului verbal.
La data de 31 iulie 2015, petenta a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei, iar cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimatului.
La data de 28.08.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale. S-a arătat că petenta a fost sancționată pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: a primit la muncă pe numita Ș. D., la data de 17.06.2015, ora 11.00, fără încheierea în formă scrisă a unui contract individual de muncă, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. 1 din legea 53/2003, Codul Muncii.
S-a arătat că fapta a fost constatată la aceeași dată, 17 iunie 2015, ca urmare a identificării persoanei nominalizate la punctul de lucru situat în Iași, Complex Comercial F.. Potrivit declarației scrise a persoanei identificate, aceasta efectua operațiuni de vânzare țigări electronice, fără a avea contract, din data de 17 iunie 2015.
Au fost expuse în drept prevederile art. 260 și art. 16 Codul Muncii, HG 500/2011 referitoare la registrul de evidență al salariaților, subliniindu-se caracterul foarte clar al declarației, dat nemijlocit de persoana identificată cu ocazia controlului. Intimatul subliniază că într-adevăr, doar ulterior controlului, persoana în cauză a semnat un contract de muncă.
Intimatul susține că forma scrisă a contractului de muncă este de natură a proteja un interes general și nu particular, aspect expus și de decizia 388/2011 a Curții constituționale, iar în conformitate cu dispozițiile din Codul Muncii drepturile minime ale salariaților nu pot face obiectul unei negocieri sau renunțări. Or, într-un atare context, singura certitudine impusă de legiuitor rămâne transmiterea la Inspecția Muncii a contractului, aceasta conferind dată certă actului.
În drept, au fost indicate prevederile art. 205 C., legea 53/2003 și legea 108/1999 republicată. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Întâmpinarea a fost însoțită de copii ale procesului verbal, fișa de identificare Ș. D., notă de relații suplimentară dată de aceasta, proces verbal de control detaliat, tematica generală de control, anexa de constatare și de măsuri, extras din registrul Revisal, cadru foto persoană identificată.
La data de 2 septembrie 2015, petenta a depus precizări prin care a învederat îndeplinirea obligațiilor puse în vedere de instanță.
La data de 24 septembrie 2015, petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele expuse în plângerea introductivă, subliniind că nu solicită anularea procesului verbal ci doar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, pentru considerentele indicate.
În cadrul ședinței de judecată din data de 28.10.2015, instanța a pus în discuția părților competența, probele, a încuviințat proba cu înscrisuri și un martor, a procedat la audierea acestuia, a luat act de concluziile depuse de părți pe fondul cauzei și a reținut-o spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pentru data de 4 noiembrie 2015.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_, încheiat la data de 25 iunie 2015, petenta Întreprinderea Individuală T. A., a fost sancționată cu amenda în cuantum de_ lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: a primit la muncă pe numita Ș. D., la data de 17.06.2015, ora 11.00, fără încheierea în formă scrisă a unui contract individual de muncă, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. 1 din legea 53/2003, Codul Muncii. S-a arătat că fapta a fost constatată la aceeași dată, 17 iunie 2015, ca urmare a identificării persoanei nominalizate la punctul de lucru situat în Iași, Complex Comercial F.. Potrivit declarației scrise a persoanei identificate, aceasta efectua operațiuni de vânzare țigări electronice, fără a avea contract, din data de 17 iunie 2015.
Procesul verbal a fost semnat de petentă, prin reprezentant legal, cu mențiunea că eventualele obiecțiuni vor fi formulate în instanță.
Plângerea a fost promovată în interiorul termenului legal, de 15 zile de la momentul comunicării, care coincide cu cel al încheierii procesului verbal, semnării actului și înmânării acestuia.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum total de_ lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentei constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu martori.
Legalitatea procesului verbal
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Criticile formulate de petentă se centrează exclusiv pe individualizarea sancțiunii aplicate.
Instanța reține că procesul verbal încheiat nu este lovit de nici o cauză de nulitate asociată condițiilor de formă ale acestuia, motiv pentru care va proceda la analiza fondului cererii.
Temeinicia procesului verbal:
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Se va reține faptul că procesul verbal de constatare și sancționare contravenții are la bază un control efectuat la data de 17 iunie 2015,, în baza unei tematici prestabilite, care a vizat conformitatea acțiunilor societății petente cu regulile instituite de legislația muncii. De asemenea, instanța reține că în ședința publică, a fost audiată nemijlocit persoana identificată ca prestând activități de vânzare, la data de 17 iunie 2015.
Conform ART. 10 Codul muncii, contractul individual de muncã este contractul în temeiul cãruia o persoanã fizicã, denumitã salariat, se obligã sã presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoanã fizicã sau juridicã, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
De asemenea, conform Art. 16 (1) contractul individual de muncã se încheie în baza consimțãmântului pãrților, în formã scrisã, în limba românã. Obligația de încheiere a contractului individual de muncã în formã scrisã revine angajatorului. Forma scrisã este obligatorie pentru încheierea valabilã a contractului.
(2) Anterior începerii activitãții, contractul individual de muncã se înregistreazã în registrul general de evidențã a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncã.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activitãții, sã înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncã.
(4) Munca prestatã în temeiul unui contract individual de muncã constituie vechime în muncã.
În acord cu prevederile ART. 260 (1) Constituie contravenție și se sancționeazã astfel urmãtoarele fapte: e) primirea la muncã a pânã la 5 persoane fãrã încheierea unui contract individual de muncã, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendã de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoanã identificatã.
Instanța constată faptul că activitatea de control a reprezentanților intimatului s-a desfășurat la ora 11.00, după începerea programului normal de lucru în cadrul întreprinderii, fiind identificată la standul de vânzare numita Ș. D., care semnat fișa de identificare, în care au fost consemnate răspunsurile oferite de această.
Din studierea notei de constatare date de reprezentantul legal al întreprinderii, la data de 24 iunie 2015, a rezultat că numita Ș. D., s-a prezentat în vederea angajării la data de 15.06.2015, dată la care i-ar fi fost comunicate actele necesare pentru întocmirea contractului de muncă. Actele au fost aduse însă la data de 16.06.2015, la ora 20.00, moment la care au fost trimise electronic contabilului în vederea încheierii conforme a contractului și înregistrării corespunzătoare la Revisal. Mai mult, se recunoaște transmiterea cu întârziere a contractului de muncă, la data de 17 iunie 2015, la ora 19.00, datorită unei avarii la rețeaua electrică.
În cuprinsul fișei de identificare, semnată personal de numita Ș. D., audiată nemijlocit și de instanța de judecată, s-a consemnat expres faptul că persoana desfășoară activitatea de comercializare țigări electronice în incinta complexului Carrefur, lucrând cu o fracțiune de 4 ore pe zi, în tura I de la 9-13 și în tura II de la 13-17, cu câte 4 ore lucrate sâmbăta și duminica, subliniindu-se totodată că din 15.06.2015 a lucrat în practică la acest punct de lucru, câte 4 ore pe zi, în tura I, predând actele de angajare doar la 16.06.2015.
Punctul de vedere expus în fișa de identificare corepsunde doar în parte cu depoziția dată nemijlocit de numita Ște4fănescu D. în fașa instanței, aceasta susținând că a predat actele la data de 16.06.2015 și a început lucrul la insistența reprezentantului legal ( care avea examene în ziua de 17 iunie 2015) la data de 17 iunie 2015. Aceasta a recunoscut faptul că a prestat activități specifice de vânzare țigări electronice, neputând preciza numărul operațiunilor efectuate. A evidențiat faptul că nu a fost remunerată pentru zilele de 15 și 16 iunie și că deși a semnat la data de 17 iunie 2015 un contract de muncă pentru o durată nedeterminată cu întreprinderea, nu mai este angajat al acesteia din data de 31 iulie 2013, când a decis personal să încheie contractul, deoarece a plecat din țară.
Trebuie subliniat că pe parcursul procesului, întreprinderea petentă nu a depus nici un fel de probe referitoare la existența unei situații urgente care ar fi determinat reprezentantul legal al acesteia să solicite începerea lucrului, de către o persoană interesată ( care își depusese CV-ul și actele necesare încheierii contractului individual de muncă), înainte de încheierea contractului de muncă. În toate cazurile, instanța reține că legea 53/2003 nu prevede absolut nici o excepție de la începerea activităților specifice unui contract individual de muncă, în absența încheierii unui atare contract, perioada de „practică” despre care face vorbire martorul neputând fi considerată în afara activității specifice. Astfel, stagiile de practică, neremunerate sunt admise doar în anumite domenii, în baza unor contracte de colaborare fie între instituțiile de învățământ superior la care sunt înscrise persoanele interesate și anumite organizații, societăți, instituții, fie între asociații cu scopuri nepatrimoniale și organizațiile, societățile sau instituțiile în cauză. Or, perioada de probă sau practică, în sensul prestării unei activități specifice contractului individual de muncă nu poate fi echivalată cu altceva decât cu o începere efectivă a activității specifice muncii respective, în absența îndeplinirii condiției esențiale și primordiale de încheiere a contractului de muncă.
Este irelevantă susținerea petentei referitoare la momentul depunerii înscrisurilor în scopul încheierii contractului de muncă de către martor ( în seara zilei de 16.06.2015, când nu ar mai fi putut fi înregistrate în contabilitate) și a existenței unei defecțiuni de sistem, din cauza căreia nu ar fi reușit să trimită contactul pentru înregistrare, aceasta din urmă nefiind sub nici un aspect dovedită și fiind contrazisă de precizările persoanei identificate, la data controlului, care a menționat că nu a încheiat, până la acel moment un contract de muncă.
De asemenea, instanța nu poate considera că o încheiere ulterioară a contractului ar valora înlăturarea răspunderii contravenționale, fiind necesară încheierea contractului întotdeauna anterior momentului începerii activității.
Se va nota că deși se solicită doar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, întreaga motivare vine în susținerea inexistenței faptei reținute în sarcina petentei.
Din coroborarea probelor administrate rezultă însă o existență reală a faptei imputate întreprinderii petente, aceasta neprobând încheierea contractului individual de muncă, în formă scrisă, anterior momentului la care numita Ș. D. a început activitatea de vânzare.
În baza art. 16 alin. 3 doar munca prestată în temeiul unui contract de muncă oferă salariatului vechimea în muncă.
De asemenea, angajatorul are obligația de a informa salariatul cu privire la responsabilitățile pe care le are și riscurile corelative la care se supune, aceste elemente trebuind să se regăsească în cuprinsul contractului. Legea 53/2003 prevede că obligația de informare se consideră îndeplinită prin inserarea prevederilor referitoare la protecția și securitatea în muncă în cuprinsul contractului individual.
În considerarea faptului că scopul încheierii oricărui contract individual de muncă este reprezentat de protejarea intereselor angajaților, prin asigurarea efectivă a drepturilor salariale de care beneficiază, dublate de o protecție socială reală și nu iluzorie, de garanții concrete cu privire la securitatea socială, de siguranța îndeplinirii atribuțiilor la locul de muncă, instanța apreciază că dispozițiile în materie care impun obligativitatea negocierii și încheierii contractului cu fiecare angajat anterior momentului la care acesta își începe activitatea nu pot cunoaște excepții.
Raportat la operațiunea de individualizare judiciară a sancțiunii aplicate, instanța reține că obiectul oricărei plângeri contravenționale este reprezentat de verificarea îndeplinirii condițiilor de antrenare a acestui tip particular de răspundere, cu posibilitatea aprecierii pericolului social concret și a tuturor împrejurărilor de săvârșire a faptei. Analizând specificul faptei, precum și observând obiectul de activitate al societății petente, instanța constată că potrivit art. 260 alin. 1 lit. E primirea la muncă a persoanelor fără contracte individuale de muncă negociate și semnate se sancționează cu o amendă contravențională de_ lei pentru fiecare persoană.
Petenta trebuie să conștientizeze riscurile la care expune persoanele primite la muncă fără încheierea unor contracte individuale (nerecunoașterea vechimii în muncă, inexistența asigurărilor de sănătate, contribuția la fondul de pensii, etc), și trebuie să manifeste pe viitor o grijă deosebită în ceea ce privește derularea unor atare activități, prin instruirea corespunzătoare a personalului, și verificarea prealabilă a tuturor condițiilor contractului individual de muncă.
Instanța nu poate reține argumentul sumei exagerat de mari pentru posibilitățile reprezentantului legal al întreprinderii, student în anul II la medicină, valoarea veniturilor neconstituind un element la care se raportează operațiunea de individualizare.
Față de circumstanțele expuse ( contractele de muncă înregistrate pentru toate celelalte persoane, încheierea imediată a contractului de muncă, în cursul aceleiași zile cu cea a controlului), având în vedere și lipsa unui cazier contravențional, instanța apreciază că se impune aplicarea, pentru această primă abatere a unui avertisment, sancțiunea fiind aptă de a contribui atât la reeducarea societății cât și la conștientizarea importanței respectării valorilor sociale și retribuția cerute de orice tip de sancțiune. Astfel, instanța va avea în vedere conduita ante și post factum, îndeplinirea corespunzătoare a obligației de încheiere și înaintare contract de muncă, în ziua controlului, conduita în societate a petentei și va proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate, prin înlocuirea amenzii aplicate prin procesul verbal ., nr._ în valoare de_ ( zece mii) lei, cu sancțiunea principală a avertismentului și atrage atenția petentei asupra consecințelor faptei sale. Se vor menține toate celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Se va lua act că nu au mai fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta Întreprinderea Individuală T. A., cu sediul în Iași, Piața unirii n. 3, scara A, ., înregistrat în Registrul Comerțului cu numărul F_, RO_, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Iași, cu sediul în Iași, . nr.31, prin reprezentat legal A. A. G..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii, în cuantum de_ ( zece mii ) lei, cu sancțiunea principală a avertismentului și atrage atenția petentei asupra consecințelor faptei sale.
Ia act că în cuvântul pe fond, petenta a arătat expres că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare, conform noului cod de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 4 noiembrie 2015 și pusă la îndemâna părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 18.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-10-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
