Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 12743/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. M.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . pe pârât A. D. G., având ca obiect pretenții.
Instanța a reținut cauza spre soluționare la termenul de judecată din data de 28.10.2015 în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, față de solicitarea părților de judecare a cauzelor în lipsă, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2015, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._/245/2015, reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. D. G., obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 349,15 lei reprezentând contravaloare facturilor de salubritate emise în perioada februarie 2014 – februarie 2015, a sumei de 73,59 lei, reprezentând penalități aferente și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în baza contractului nr._/30.07.2009 a prestat pârâtului servicii de salubritate însă, acesta nu a înțeles să-și achite obligațiile contractuale privind plata prețului. Penalizările au fost calculate în baza art. 42 alin. 10 lit. b din Legea nr. 51/2006 și sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, convocând pârâtul la sediul său, dar și pe calea medierii, acesta refuzând să se prezinte.
În drept, societatea reclamantă a invocat dispozițiile art. 1516 Cod civil, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin 1 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul: adresa nr. 6689/26.03.2015, dovada comunicării, contractul nr._/30.07.2009, modul de calcul al penalităților, facturile fiscale emise și neachitate.
Cererea a fost legal timbrată, conform art. 3 alin. 1 lit. a OUG 80/2013, reclamanta făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 47,93 lei.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, conform art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților, legal citate.
În cadrul cercetării judecătorești s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri,
solicitată de către reclamantă.
Analizând coroborat materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din Noul Cod Civil, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 30.07.2009, când erau în vigoare dispozițiile cod civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
La data de 30.07.2009, părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr._/30.07.2009, S.C. S. S.A. figurând în calitate de prestator, iar pârâtul, deținător ai imobilului situat în Iași, . B. nr. 15, ., ., în calitate de beneficiar. Obiectul contractului a fost reprezentat de ridicarea și transportul reziduurilor menajere. Contractul a fost încheiat de părți pe o durată nedeterminată, începând cu data de 30.07.2009, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din convenție.
Plata pentru prestațiile realizate trebuia efectuată, potrivit contractului, lunar, în termen de 30 zile de la data primirii facturii, întârzierea în achitarea sumelor datorate, cu peste 30 de zile de la data scadenței, atrăgând majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea acestora neputând depăși cuantumul debitului, astfel cum se stipulează în cuprinsul dispozițiilor art. 8.4 din contract.
În temeiul raporturilor comerciale astfel stabilite, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis facturile fiscale aferente obligațiilor pentru perioada februarie 2014 – februarie 2015, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar.
Observând facturile depuse la dosar, instanța constată faptul că acestea au fost emise în perioada 28.02.2014 – 28.02.2015. Debitele facturate în perioada astfel individualizată au fost înscrise în cuprinsul fiecărei facturi emise. Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Au fost calculate penalități și pentru plata cu întârziere a facturilor fiscale emise în perioada 20._.02.2014.
Prin cumularea sumelor înscrise în cuprinsul fiecăreia dintre facturile atașate în copie la dosarul cauzei, instanța constată că debitul principal se ridică la cuantumul de 349,15 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere percepute pentru întârzierea la plata debitului principal, cuantumul total al acestora se ridică la suma de 73,59 lei, calculat până la data de 05.06.2015, conform fișei de calcul anexată la filele 8-9 dosar.
În ceea ce privește raporturile dintre părți, derulate începând cu data încheierii contractului și în urma cărora s-au emis facturile fiscale depuse la dosar, instanța reține că pârâtul nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i, astfel, instanța apreciază că acesta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractului de prestări servicii, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 din codul civil, respectiv, principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâtul a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceștia și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâtul a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâtul la plata sumei de 349,15 lei cu titlu de debit principal și suma de 73,59 lei cu titlu de penalități aferente acestuia, calculate la data de 05.06.2015.
Față de rezolvarea dată capătului principal de cerere, în considerarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă constatând culpa procesuală a pârâtului care prin neîndeplinirea obligațiilor a determinat introducerea acțiunii de către reclamantă, instanța urmează a admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 47,93 lei reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, CUI RO14816433 cont bancar RO85TREZ4065069XXX000955, cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul A. D. G., CNP_, cu domiciliul în Iași, . nr. 15, ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 349,15 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada februarie 2014 – februarie 2015 și suma de 73,59 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate la data de 05.06.2015.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 47,93 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. În situația în care se formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2015.
Președinte,Grefier,
N. M. Z. N.
Red./tehnored./N.M./Z.N.
4 exemplare/18.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9952/2015. Judecătoria... → |
|---|
