Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 14978/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 14 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - C. E.
Grefier - I. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind petentul A. C. - C. și intimatul I. I., având ca obiect plângere contravențională . nr._.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.06.2015 sub nr._, petentul A. C. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.05.2015 încheiat de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași, solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a învederat instanței că nu este vinovat de săvârșirea contravenției reținute, întrucât nu a pătruns pe culoarea roșie a semaforului, ci pe cea verde. Invocă în apărarea sa prezumția de nevinovăție instituită de jurisprudența CEDO, astfel că solicită a se dispune obligarea intimatului la dovedirea celor consemnate în procesul-verbal.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG 80/2013 și a fost depusă în termenul legal prevăzut de OG 2/2001.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a arătat faptul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate și temeinicie.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.05.2015, copie C.I. petent, raport agent constatator.
Prin precizările depuse la dosar, petentul a învederat faptul că înțelege să renunțe la administrarea probei testimoniale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma tuturor mijloacelor de probă administrate, instanța reține următoarele:
La data de 28.05.2015 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Iași a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul A. C. C. în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din autoutilitara M. cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, în care se afla singur, circulând pe direcția Iași – V., fără a respecta semnificația culorii roșii a semaforului electric instalat la Hanul Trei Sarmale și determinând agentul constatator să îi faciliteze trecerea, deși circula cu auto MAI_ pe culoarea verde de pe . săvârșită este prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. d din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art. 100, alin. 3, lit. d din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din data de 28.05.2015 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10, alin. 1 și art. 249, alin. 1 din Codul de procedură civilă.
A conferi relevanță probatorie unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci reprezintă tocmai o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, în jurisprudența sa în materie contravențională, Curtea Europeană nu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi lipsit de orice putere probatorie sau că organele administrative ar avea obligația ca pe lângă constatările personale, să prezinte și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate.
O asemenea interpretare, ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale de gravitate redusă, dar numeroase.
Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, cât timp petentul nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Ceea ce este imperios necesar constă în acordarea contravenientului a unor garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare. În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.
În concret, instanța reține faptul că petentul neagă realitatea celor reținute în procesul-verbal contestat, susținând că a pătruns pe culoarea verde a semaforului. Cu toate acestea, petentul nu a propus administrarea niciunui mijloc de probă pentru a susține cele invocate prin prezenta plângere.
Pe de altă parte, cele arătate în procesul-verbal sunt susținute și de raportul agentului constatator. Deși acest înscris este întocmit tot de agentul constatator, ținând cont de faptul că acesta din urmă este un împuternicit al statului în domeniu, consideră instanța că în măsura în care rapoartele sale se coroborează cu alte dovezi, dar și cu prezumțiile admise de lege, acestora li se poate atribui valoare probatorie. Concluzia este întărită și de aceea că potrivit practicii CEDO în materie contravențională, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (Cauza Blum c. Austriei).
Instanța nu poate constata netemeinicia celor reținute în procesul-verbal de contravenție doar pentru faptul că petentul neagă cele întâmplate, în lipsa prezentării unui minim probatoriu, întrucât s-ar ajunge la situația în care orice act de sancționare întocmit de agentul constatator cu privire la contravenții constatate prin propriile simțuri ar fi anulate; ori, nu aceasta a fost intenția legiuitorului la momentul acordării competenței agenților constatatori de a sancționa contravențiile constatate în mod direct, în lipsa unor mijloace tehnice.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constatată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că prin raportare la aceste criterii nu se impune aplicarea unei alte sancțiuni petentului sau înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce.
De asemenea, instanța apreciază că scopul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale în cazul nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice se atinge prin reținerea permisului de conducere - pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale - care duce la imposibilitatea exercitării dreptului de a conduce pentru o anumită perioadă de timp, aspect perceput foarte intens de către contravenient, mult mai mult decât în cazul plății unei amenzi contravenționale.
Totodată, se constată că amenda contravențională de 390 lei stabilită pentru săvârșirea acestei contravenții a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege - echivalentul a 4 puncte amendă, conform art. 100, alin. 3, lit. d raportat la art. 98, alin. 4, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, neexistând motive pentru care instanța să considere că în prezenta cauză gradul de pericol social concret nu este la nivelul celui caracterizat ca pericol contravențional și evaluat abstract de către legiuitor prin reglementarea din art. 100, alin. 3, lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
Față de toate acestea, instanța apreciază că procesul-verbal este legal și temeinic și va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
În temeiul principiului disponibilității, ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. C. C., CNP_, cu domiciliul în B., Bld. Stadionului, ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 28.05.2015.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2015.
Președinte, Grefier,
E. C. A. I.
Red./Tehn. Jud. E.C.
4 ex/05.01.2016
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 15-12-2015,... → |
|---|
