Plângere contravenţională. Sentința nr. 4016/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4016/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 39628/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4016
Ședința publică din 19 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul T. M. S., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește petentul și reprezentantul legal al intimatei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 19.03.2015, când,
INSTANȚA,
Față de plângerea contravenționala înregistrată cu nr._ la data de 06.12.2013 formulată de petentul S. T. M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimata POLITIA L. IASI, la data de 18.11.2013.
În susținerea plângerii sale, petentul arată că a fost sancționat contravențional pentru parcarea autoturismului pe .>
Arată petentul că procesul-verbal a fost încheiat ulterior, pe 18.11.2013, la 4 zile după ridicarea auto din 15.11.2013 și l-a primit prin poștă după 6 zile, pe 23.11.2013.
Prin acest proces-verbal din 18.11.2013 a fost sancționat pentru fapta comisă în 15.11.2013, ora 08,05: ¸¸A staționat neregulamentar cu autoturismul marca Seat cu numărul de înmatriculare_ pe . dreptul cabinetului de medicină dentară de la intersecția cu . de acțiune a indicatorului oprirea interzisă."
Fapta comisă este prevăzută de art. 143 lit. a din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 (¸¸în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară") și la sancționarea ei apar doar articolele din lege privind amenda și punctele de penalizare, nu și actul normativ în baza căruia se ridică mașina.
Codul rutier prevede la art. 64 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 că ¸poliția rutieră poate dispune ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă și care constituie un obstacol pentru circulația publică."
Prin procesul-verbal mai sus amintit a fost sancționat cu avertisment și 3 puncte de penalizare, și s-a aplicat măsura ridicării autoturismului conform Legii nr. 155 din 2010, art. 7 lit. h) ¸¸constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar" lucru încadrat legal greșit de către agentul constatator, deoarece nu este o sancțiune contravențională în baza căreia să-i poată fi ridicată mașina în situația descrisă.
Petentul solicită anularea procesului-verbal sus-amintit, deoarece nu respectă condițiile de formă impuse de lege și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționate a sa cu avertisment și cu 3 puncte de penalizare, și obligarea Poliției Locale Iași să-i plătească suma de 430 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
În primul rând, în procesul-verbal nu s-a realizat o descriere a faptei ci doar s-a reprodus textul legal din art. 143 lit. a) din R.A. O.U.G. nr. 195/2002, în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația ¸Oprirea interzisă".
În practica judiciară s-a considerat că reproducerea textului legal care sancționează presupusa faptă ilicită nu reprezintă o descriere a faptei contravenționale.
Astfel, ¸¸descrierea concretă a faptei contravenționale prin reproducerea textului care o încriminează nu echivalează cu descrierea ei efectivă întrucât, în absența descrierii modalității concrete, a acțiunii or omisiunii ce înfrânge legea, nu se pot determina circumstanțele săvârșirii, urmările ei, gradul real de pericol social, gradul culpei și în consecință nici individualiza sancțiunea" – Decizia nr. 412/R/CA/2005 a Tribunalului Bihor.
De asemenea, ¸¸trecerea în procesul-verbal de constatare a conținutului dispozițiilor art. 2 lit. g din Decretul nr. 153/1970 nu reprezintă o consemnare a faptei săvârșite, deoarece acestea reprezintă doar temeiul legal al stabilirii faptelor contravenționale, care n-au fost descrise în procesul-verbal respectiv" – Sentința civilă nr. 5461/1970 și sentința civilă nr. 5462/1970 ale Judecătoriei Sector 4 București; idem Decizia nr. 130/R/CXA/2007 a Tribunalului Bihor.
Se încalcă astfel art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001: ¸¸Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite." Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului-verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia: Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu."
În al doilea rând, procesul-verbal conține greșit o măsură complementară ridicarea auto, conform Legii nr. 155 din 2010, art. 7 lit. h), care nu este nici sancțiune contravențională, nici măsură complementară. Așa cum prevede art. 180 alin. 1 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002: ¸(1) Procesul-verbal de contravenție va conține în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale …. ; sancțiunea complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă;", iar ridicarea auto este o măsură complementară, conform art. 96, alin. (2) lit. f, din O.U.G. nr. 195/2002.
În al treilea rând, conform art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001:¸¸ Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea."
Același lucru este prevăzut și de art. 180 alin. 1 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002.
În procesul-verbal nu apare nici un act normativ privind sancționare cu ridicarea auto a faptei descrise în procesul-verbal și prevăzută de art. 143 lit. b din R.A. O.U.G. 195/2002, tocmai pentru că în Codul rutier această faptă se sancționează doar cu amendă, nu cu ridicarea auto.
Măsura complementară a ridicării autoturismului a fost încadrată legal greșit de către agentul constatator, dispusă cu nerespectarea procedurii legale și, prin urmare, solicită restituirea sumei de 430 lei.
În baza art. 2 din O.G. 2/2001, Curtea de Apel Ploiești a stabilit prin Decizia 1398 din 21.10.2009, că un Consiliu Local nu poate stabili contravenții prevăzute și în Codul rutier și, prin urmare, competenta aplicării sancțiunilor contravenționale o au numai polițiștii din cadrul Serviciului Rutier, nu și cei de la Poliția comunitară.
Conform art. 64 alin. 3 din O.U.G. nr. 105/2002, ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră se realizează potrivit procedurii stabilite prin Regulament. Or, la ora actuală, Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 este stabilit prin H.G. nr. 1391/2006 și nu spune nimic despre procedura de ridicare a vehiculelor.
Poliția nu avea dreptul să dispună ridicarea mașinii sale deoarece măsura complementară a ridicării, menționată în art. 97 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, nu poate fi luată decât cu respectarea dispoziției din art. 64 alin. 3 din aceeași O.U.G. 195/2002 rep. Or, actul normativ indicat, anume Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 rep., nici cel adoptat prin H.G. nr. 85/2003, nici cel actual în vigoare, adoptat prin H.G. nr. 1391/2006, nu au nici o asemenea normă. Prin urmare, Poliția – agentul constatator – a luat o măsură complementară ce, potrivit legii în temeiul căreia a emis-o, nu are mecanismul legal de aducere la îndeplinire, fiind pentru aceasta, nelegală.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul depune întâmpinare arătând că, în fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, mai sus menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și 3 puncte de penalizare, iar ca măsură auxiliară ridicarea autoturismului, întrucât în ziua de 15.11.2013, ora 08,05, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_, pe . dreptul Cabinetului de Medicină Dentară de la intersecția cu . de acțiune a indicatorului ¸¸Oprirea interzisă" cu semnul adițional ridicare. Aspectele consemnate în prezentul proces-verbal sunt susținute de către planșa foto anexată ca material probator.
Fapta constatată și sancționată prin procesul-verbal menționat este prevăzută de art. 143 lit. a din H.G. 1391/2006 privind aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Din punct de vedere al legalității, învederează instanței de judecată faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.11.2013, a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, iar în ceea ce privește sancțiunea aplicată, consideră că aceasta este individualizată în mod corect și corespunde gradului de pericol social concret al contravenției reținute în sarcina petentului.
Referitore la capătul de cerere privind recuperarea sumei de 430 lei, reprezentând contravaloarea taxei de ridicare, invocă excepția privind lipsa calității procesuale active, motivat de faptul că:
Agenții constatatori din cadrul Poliției Locale în temeiul art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 au obligația de a ¸¸constata contravenții și de aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar", iar activitatea de ridicare, transportare, depozitare și predare a bunului către proprietar, revine conform H.C.L. 107/2005 S.C. Servicii Publice S.A.. Pentru aceste motive solicită admiterea excepției invocate.
Ia act instanța că intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepție pe care o va respinge, motivat de faptul că petentul în calitate de persoană sancționată contravențional are calitatea legală de a ataca procesul-verbal de contravenție.
În ce privește fondul cauzei, instanța retine că:
Petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimata Politia L. Iași la data de 18.11.2013, fiindu-i aplicată sancțiunea avertismentului și a amenzii contravenționale de 400 de lei.
În fapt, s-a reținut în procesul/verbal de contravenție că petentul a parcat neregulamentar autoturismul înmatriculat cu nr._ pe .> Totodată, s-a luat măsura ridicării autoturismului. În temeiul Legii nr. 155 /2010 art. 7 lit. h.
În cauză a fost administrată proba testimonială și cu înscrisuri-planșe foto.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care a fost reținută si cu ajutorul planșelor foto administrate ca proba la dosar si prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada situației de fapt pe care o invoca, deși, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, lui îi revenea această probă, instanța consideră că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocate de intimat.
Respinge plângerea contravențională înregistrată cu nr._ la data de 06.12.2013 formulata de petentul S. T. M., cu reședința și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Iași, .. 2, ., . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimata POLITIA L. IAȘI, cu sediul în mun. Iași, jud. Iași la data de 18.11.2013.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 19.03.2015 în ședință publică.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
J. V. G.
Red.C.C./Teh.C.C.+U.E.
4 ex./07.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3754/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
