Plângere contravenţională. Sentința nr. 4505/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4505/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 32184/245/2014
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4505
Ședința publică din data de 1 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul T. I. - I. și pe intimatul I.P.J.IAȘI - S. POLIȚIEI RUTIERE, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 1 aprilie 2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 8 septembrie 2014, petentul T. I. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, a solicitat instanței anularea procesului verbal ., numărul_ din 2.09.2014,iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a procesului verbal pentru greșita menționare a datei ( 2.08.2014 în loc de 2.09.2014). pe fond, a arătat că echipajul poliției rutiere a refuzat să îi arate înregistrarea video, deși a susținut permanent că circula cu o viteză corespunzătoare. Mai mult, deși i s-a spus inițial că urma să fie sancționat doar pentru că nu avea asupra sa permisul de conducere, ulterior polițistul a decis sancționare sa și pentru depășirea vitezei legale. Petentul a mai învederat că a solicitat menționarea obiecțiunilor formulate, însă agentul a refuzat acest lucru. Se mai apreciază că nu au fost consemnate toate împrejurările care ar fi putut contribui la justa apreciere a gravității faptelor reținute, fiind omise mențiunile referitoare la legalitatea și caracterul omologat al aparaturii utilizate. Petentul învederează că nu există vinovăție din partea sa în săvârșirea faptelor, iar aplicarea sancțiunii amenzii este abuzivă. Invocă în apărarea sa și prezumția de nevinovăție, garantată de legislația internă și de prevederile CEDO.
În drept,au fost invocate prevederile OG 2/2001, fiind solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii: copie proces verbal contestat, copie carte de identitate petent.
La data de 9.09.2014, petentul a depus dovada achitării taxei de timbru.
La data de 10.10.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 2.09.2014, a condus autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, pe .. Iași, cu viteza de 113 km/h ( pe un segment cu limită de viteză de 50 km/h); de asemenea, petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, faptele fiind încadrate în prevederile art.102 alin. 3 litera e) din art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.intimatul a precizat că agentul constatator a înscris greșit data de 2.08.2014, în loc de 2.09.2014, fapt ce reprezintă, din punctul său de vedere un caz de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție.
Astfel, se apreciază că cererea petentului este întemeiată și subliniază că intimatul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 4.11.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat că nu se mai impune administrarea probelor solicitate.
În cadrul ședinței de judecată din data de 14 ianuarie 2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cadre foto și înregistrare video și a pus în vedere intimatului obligația de a le depune la dosarul cauzei sub sancțiunea amenzii.
La data de 5 februarie 2015, intimatul a depus la dosar înscrisurile, cadrele foto și înregistrarea video solicitate, înscrisurile fiind comunicate ( în copie) petentului pentru termenul fixat în vederea continuării judecății.
În cadrul ședinței publice din data de 25 martie 2015, instanța a luat act de administrarea corespunzătoare a întregului material probatoriu și a reținut cererea spre competentă soluționare, amânând pronunțarea pentru termenul din data de 1 aprilie 2015.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_ din 2.09.2014, petentul a fost sancționat prin aplicarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 1350 lei ( 810 lei pentru fapta prevăzută de art.102 OUG 195/2002 și 540 lei pentru cea de-a doua faptă reținută) și complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 2.09.2014, a condus autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, pe .. Iași, cu viteza de 113 km/h ( pe un segment cu limită de viteză de 50 km/h); de asemenea, petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, faptele fiind încadrate în prevederile art.102 alin. 3 litera e) din art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002. procesul verbal a fost semnat personal de petent cu următoarele mențiuni la rubrica destinată consemnării obiecțiunilor: „ Nu am obiecțiuni”.
Plângerea a fost promovată în interiorul termenului legal de 15 zile de la data înmânării efective a procesului verbal.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum total de 1350 lei), dublată de o sancțiune complementară a suspendării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 90 zile, nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Legalitatea procesului verbal
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Referitor la nulitatea invocată de petent cu privire la consemnarea greșită a lunii aferente datei procesului verbal, instanța reține că singurul caz de nulitate absolută, necondiționată de existența unei vătămări dovedite este reprezentant de absența datei. Desigur, în anumite situații, o dată menționată greșit în procesul verbal este de natură a echivala cu lipsa datei. Analizând situația particulară a prezentului proces verbal, se poate constatat că petentul a fost prezent personal la momentul efectiv al întocmirii procesului verbal, fiind oprit în trafic, existând o înregistrare datată a contravenției menționate de intimat în procesul verbal, iar procesul fiind semnat personal, fără obiecțiuni de către petent. astfel, nu se justifică ipoteza lipsei datei și a unui caz de nulitate absolută ce nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului,. Din coroborarea atitudinii petentului la momentul opririi sale în trafic ( care a semnat procesul verbal fără obiecțiuni), cu data menționată pe înregistrarea video, cu susținerile intimatului, rezultă că atât intimatul cât și petentul sunt în acord cu privire la data corectă a procesului verbal, la aceasta raportându-se și data introducerii cererii pentru considerarea plângerii în termen. Astfel, nulitatea absolută este acoperită prin coroborarea tuturor împrejurărilor concrete, atestate, care servesc la stabilirea lunii corecte- septembrie 2014.
Referitor la pretinsa „achiesare” a intimatului la excepția nulității absolute a procesului verbal, instanța notează că natura juridică descrisă, a unei plângeri contravenționale, exclude posibilitatea considerării raporturilor juridice născute ca fiind de ordin privat și, în consecință și posibilitatea intimatului de a „dispune de soarta procesului”. Nu se poate vorbi de o aplicare plenară a principiului disponibilității acțiunii civile în cadrul plângerii contravenționale,în privința autorităților statului, cărora le-a fost atribuită competența de constatare a contravențiilor. Astfel, instanța nu urmează a valorifica această manifestare de voință a intimatului ca achiesare la pretențiile petentului, acestea implicând raporturi complexe de drept public și privat.
Temeinicia procesului verbal:
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Instanța va lua act că, fapta reținută în sarcina petentului constituie o faptă ce impune respectarea unor reguli suplimentare, în ceea ce privește modalitatea de constatare și verificarea existenței acesteia, în mod corelativ. Astfel, depășirea limitei legale de viteză pe un anumit segment de drum nu poate fi probată, în acord cu garanțiile CEDO, decât prin intermediul unor mijloace tehnice apte de a respecta normele metrologice în vigoare.
Analizând în lumina acestor considerente materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele: fapta de depășire a limitei de viteză a fost înregistrată cu cinemometrul ce beneficia de o verificare metrologică la zi, fiind generate atât cadre foto, cât și o înregistrare pusă la dispoziția părților din dosar.
Din urmărirea înregistrării video se poate observa în mod clar numărul de înmatriculare și viteza de deplasare a vehiculului petentului ( 113 km/h), înregistrarea fiind concludentă din punct de vedere al numărului de înmatriculare, vitezei măsurate, vitezei de deplasare a autoutilitarei poliției, precum și a datelor certe din care rezultă existența unei localități.
Cu privire la sancțiunile aplicate de agentul constatator, instanța reține că acestea respectă limitele legale și sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei - de a fi condus în localitate cu o vitează de 113 km/h generând un pericol concret pentru siguranța circulației de drumurile publice și a deplasării pietonilor. Se impune atât aplicarea amenzii, în cuantumul indicat în procesul verbal, cât și a sancțiunii complementare ( reținerea permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce), pentru atingerea ambelor scopuri ale oricărei sancțiuni: de prevenție și reeducare.
În privința faptei de neprezentare a permisului de conducere la momentul opririi în trafic, instanța va avea în vedere atitudinea procesuală a petentului, lipsa unor critici concrete în privința acesteia ,echivalând cu o renunțare la prezumția de nevinovăție. Mai mult, deținerea permisului și prezentarea acestuia implică o obligație pozitivă a petentului, a cărei îndeplinire nu a fost dovedită, instanța constată caracterul legal și proporțional al sancțiunii aplicate, fapta prezentând un grad de pericol social semnificativ prin imposibilitatea de stabilire în timp util a identității conducătorului auto și dreptului său de a conduce.
Pe cale de consecință, pentru totalitatea argumentelor anterior descrise, instanța urmează a constata că nu se poate vorbi de o nulitatea absolută a procesului verbal care să nu fi fost înlăturată ( în baza elementelor analizate), nici de o achiesare a intimatului la pretențiile petentului, faptele având o existență reală, fiind constatate atât prin propriile simțuri cât și prin mijloace omologate, în mod corespunzător, iar sancțiunile aplicate având un caracter legal și proporțional și urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea formulată, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. I. I., domiciliat în Mun. Iași, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, cu sediul în Iași, ..6.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel, urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 1 aprilie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 7 mai 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4382/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3681/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
