Plângere contravenţională. Sentința nr. 4947/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4947/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 397/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 08.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4947
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. A. N., in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN IASI SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 11.03.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea succesiv la datele de 25.03.2015, 01.04.2015 si pentru astazi,08.04.2015, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.01.2015 sub număr de dosar_, ca urmare a declinării competentei de soluționare de către Judecătoria C. prin Sentința Civilă nr._/03.12.2014 petentul B. A. N. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.08.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând anularea acestuia, cu exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petentul a arătat că s-a deplasat cu respectarea vitezei legale, iar în ceea ce privește lipsa plăcuței de înmatriculare, aceasta a fost pierdută în condiții necunoscute și, pentru a ajunge la destinație, a înlocuit-o cu o plăcuță confecționată din carton pusă la loc vizibil în geam, fiind în respectiva zi sărbătoare legală.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe O.G. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și înregistrare video.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/15.08.2014, a fost sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a 3 puncte penalizare, pentru faptul că pe data de 15.08.2014, ora 18:43, in Iași, P., ar fi fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 71 km/h înregistrată de aparatul radar instalat pe auto MAI_, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin 1 lit b pct.2 din O.U.G. nr. 195/2002.
De asemenea, petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 810 lei și cu sancțiunea complementară a 6 puncte penalizare, pentru faptul că în aceleași circumstanțe ar fi circulat fără plăcuța de înmatriculare montată în partea din față a autoturismului, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1, lit. d, pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu avertisment pentru că nu ar fi avut asupra sa polița RCA, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 101 alin 1 pct 18 din O.U.G. nr. 195/2002
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h .
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează în parte cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:
Conform înregistrării radar, surprinse de cinemometrul de control rutier tip Phython II, omologat și verificat metrologic, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI_, instanța reține că nu rezultă fapta contravențională de depășire a vitezei legale săvârșită de către petent, fiind înregistrat un autovehicul cu viteza de 71 km/h fără însă a se putea stabili numărul de înmatriculare al respectivului autoturism.
Potrivit art. 3.5.1 din ordinul nr. 301/23.11.2005 actualizat, privind aprobarea Normelor de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinenometre)”, înregistrãrile efectuate trebuie sã cuprindã cel puțin urmãtoarele: data și ora la care a fost efectuatã mãsurarea, valoarea vitezei mãsurate, imaginea autovehiculului, din care sã poatã fi pus în evidențã numãrul de înmatriculare al acestuia.
De asemenea potrivit aceluași act normativ logica procesului de mãsurare al cinemometrului trebuie sa fie astfel conceputã încât sa nu poatã fi atribuitã o mãsurare de viteza, unui autovehicul care nu are nici o legãtura cu aceasta viteza (în special în cazurile în care cinemometrul este utilizat pe mãsurare manualã), precum și în cazurile de incrucisari sau depãșiri între vehicule, când acestea se afla simultan în raza de mãsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat.
Având în vedere că înregistrările aparatului radar nu respectă textele normative enunțate mai sus, neputându-se identifica numărul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat, instanța constată că prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost răsturnată prin probele administrate, nefiind dovedită cu certitudine și fără dubiu existența faptei și a autorului acesteia în ceea ce privește depășirea vitezei legale.
Față de fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002, instanța reține că potrivit art.48 din Legea nr. 136/1995 persoanele fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse inmatricularii/inregistrarii in Romania, precum si tramvaie au obligatia sa se asigure pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule in limitele teritoriale de acoperire si sa mentina valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum si sa aplice pe parbrizul vehiculului sau in alt loc vizibil din exterior vigneta.
Potrivit art..64 din acelasi act normativ încalcarea de catre persoanele fizice sau juridice a obligatiei de asigurare prevazute la art. 48 si 56 constituie contraventie.
Dispozitiile art.48 din Legea nr. 136/1995 instituie obligatia de asigurare, astfel ca instanta a identificat dispozitiile art. 64 din Legea 136/1995 care incrimineaza ca si contraventie incalcarea obligatiei de a incheia polita de asigurare RCA dar nu si neprezentarea acesteia la control. De asemenea, instanța constată potrivit dispozițiilor art. 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002 menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) constituie contravenție. Însă, art. 35 alin 2 nu prevede obligația conducătorului auto de a avea asupra sa polița de asigurare.
Prin urmare, instanța constată că fapta contravențională prevăzută de 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002 în ceea ce privește lipsa poliței RCA asupra petentului nu există.
În ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin 1 lit d pct 4 din OUG nr. 195/2002, reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției analizat, conform raportului agentului constatator, cele consemnate în procesul-verbal au fost constatate în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Pe cale jurisprudențială (cauza SALABIAKU vs Franța) Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentul având posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimat.
Față de aceste considerente, având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă contrariul celor constate de către agentul constatator în mod direct și prin propriile simțuri, petentul nefăcând dovada montării unei plăcuțe de înmatriculare provizorii, instanța reține că fapta reținută întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de 108 alin 1 lit d pct 4 din OUG nr. 195/2002, petentul săvârșind-o cu vinovăție.
Sancțiunile aplicate contravenientului pentru această din urmă faptă se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002. Aceste sancțiuni sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petentul aducând atingere relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice.
Întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este temeinic încheiat doar în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 108 108 alin 1 lit d pct 4 din OUG nr. 195/2002, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, va anula în parte procesul verbal . nr._/15.08.2014, în ceea ce privește faptele contravenționale prevăzute de art. 108 alin 1 lit b pct 2 și art. 101 alin 1 pct.18 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice și sancțiunile aferente acestora, menținând celelalte prevederi ale procesului verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. A. N., având CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură in Constanta,. nr.150,.,., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/15.08.2014, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție IAȘI, cu sediul in Iasi,..6, judetul Iasi.
Anulează în parte procesul verbal . nr._/15.08.2014, în ceea ce privește faptele contravenționale prevăzute de art. 108 alin 1 lit b pct 2 și art. 101 alin 1 pct.18 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice și sancțiunile aferente acestora.
Menține celelalte prevederi ale procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/15.08.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea anulării.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.04.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/08.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6011/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4800/2015.... → |
|---|
