Plângere contravenţională. Sentința nr. 5679/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5679/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 7144/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5679/2015
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier S. M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta R. I. în contradictoriu cu intimata I.P.J. IAȘI, intervenient forțat B. D. I., asigurători de răspundere civilă auto . A. SA având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care,
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 20 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, instanța a reținut cauza în pronunțare și când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 aprilie 2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 28.02.2014, petenta R. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ IAȘI, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei în acord cu prevederile art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Acțiunea a fost regularizată în acord cu prevederile art.200 și următoarele Cod procedură civilă în care petenta a indicat mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în soluționarea cauzei (înscrisuri, martor F. V., interogatoriul intervenientului B. D.); cu aceeași ocazie, petenta a detaliat motivele de fapt ale cererii.
În motivare, a arătat, în esență, că în data de 07.01.2014, fiind în drum spre serviciu și semnalizând stânga pe lângă Liceul M. C., un autoturism fără să oprească la semnul Stop, în momentul în care ea deja efectua manevra de viraj, a oprit brusc, ieșind de pe banda sa și că pentru a evita o eventuală coliziune, a tras tare dreapta, reușind să treacă pe lângă el.
Petenta a mai arătat că fiind ocupate ambele sensuri de mers cu mașini parcate, a oprit câțiva metri mai încolo, dar că s-a întors, unde s-a întâlnit cu intervenientul care i-a vorbit pe un ton urât atât ei cât și numitului Filoteanu V. care o însoțea.
Petenta a mai arătat că deși l-a rugat pe intervenient să meargă să vadă mașina lui, mașina ei neprezentând nicio avarie și deși i-a solicitat numărul de telefon și numele, intervenientul a refuzat categoric, moment în care a considerat că nu este nevoie să se prezinte la Poliție, neavând certitudinea că autoturismele s-au atins.
Sub același aspect, petenta a mai arătat că ulterior a primit o înștiințare din partea intimatei ca urmare a sesizării intervenientului, și deși s-a prezentat, intervenientul a avut o atitudine agresivă; cu aceeași ocazie, petenta a mai arătat că deși a arătat că era însoțită la data evenimentelor de o persoană, aceasta nu a fost audiată cu privire la circumstanțele reale de producere a accidentului.
În dovedire a arătat că solicită proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul F. V. și interogatoriul intervenientului B. D., anexând în copie conformă procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014 fila 8.
Prin serviciul registratură de la data de 15.04.2014, petenta a depus precizări la dosarul cauzei prin care a indicat numele și datele de identificare ale intervenientului și asigurătorii de răspundere civilă auto obligatorii.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 28.04.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit, susținerile petentului fiind neîntemeiate, fapt ce va rezulta pe baza probatoriului administrat.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.148, art.205, art.315 Cod procedură civilă, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU și OG nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul asistent, depunând prin serviciul registratură de la data de 08.05.2015, documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, raport agent fila 21, declarație petentă fila 22, declarație intervenient fila 23.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intervenientul B. D., legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu a înțeles să se prezinte în fața instanței pentru a se apăra în contra susținerilor și apărărilor petentei.
Întâmpinarea a fost comunicată petentei care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din 22.09.2014, în temeiul prevederilorart.119 din OUG nr.195/2002, instanța a dispus introducerea . . calitate de asigurători în cauză, pentru considerentele ce acolo au fost arătate.
La termenul din 12.01.2015, instanța a încuviințat, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, proba constând în documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, proba testimonială cu martorul F. V., cu martorul asistent P. Gh.Ș. și proba cu interogatoriul intervenientului.
La termenul din 09.03.2015, instanța a procedat sub prestare de jurământ la audierea martorului petentei F. V. fila 61 și a constatat lipsa nejustificată a intervenientului B. D. la administrarea interogatoriului.
La termenul din 20.04.2015, instanța a procedat sub prestare de jurământ la audierea martorului asistent P. G. Ș. fila 68.
Prin serviciul registratură de la data de 27.04.2014 fila 72, petenta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 11.02.2014 de către agentul constatator al intimatei IPJ IAȘI, petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 340 lei, cu sancțiunea avertismentului și cu reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
S-a reținut că în data de 07.01.2014, conform declarațiilor rezultate, petenta a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de auto cu nr.de înmatriculare_ condus de B. D. I., intrând în coliziune cu acesta, faptă prevăzută de prevederile art.47 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare OUG 195/2002 și sancționată de prevederile art.101alin.1 pct.5 din OUG 195/2002, astfel cum rezulta din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014 fila 8, raport agent fila 21, declarație petentă fila 22, declarație intervenient fila 23.
S-a mai reținut că în același loc și aceeași dată, petenta nu s-a prezentat în 24 h la Biroul Rutier Iași pentru soluționarea coliziunii, faptă prevăzută de art.79 din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.100 alin.3, lit.g din OUG nr.195/2002, astfel cum rezulta din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014 fila 8, raport agent fila 21, declarație petentă fila 22, declarație intervenient fila 23.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014 nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând la rubrica obiecțiuni că nu sunt de acord cu despăgubirea prin RCA.
În drept, potrivit art.47 din OUG nr.195/2002, conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective, iar potrivit art.101 alin.1 pct.5 din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (6-8 puncte amendă), nepăstrarea distanței laterale suficiente față de vehiculul care circulă din sens opus.
Potrivit art.79 din OUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența; b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.(2) Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b)*):a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii; b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul, iar potrivit art.100 alin.3 lit.g din OUG 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014, instanța reține că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentei au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, contrar susținerilor petentului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară. Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește fapta sancționată de dispozițiile art.101 alin.1 pct.5 din OUG 195/2002 (nepăstrarea distanței laterale suficiente față de vehiculul care circulă din sens opus), plângerea apare ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În fapt, petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa; cu toate acestea, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, în timp ce intimata a făcut dovada contrară celor susținute de petentă.
Cu alte cuvinte, nu poate fi absolutizată prezumția de nevinovăție a petentei, în condițiile în care această prezumție își produce efectele pe toată durata procesului contravențional fără a-l exonera pe beneficiar de obligația de a proba contrariul celor constatate de agentul constatator prin procesul-verbal de constatare a contravenției. Pe durata procedurii petenta nu este considerat vinovat, contravenția imputată prin procesul-verbal de constatare a contravenției nu constituie antecedent, sancțiunile aplicate, principale sau/și complementare, neputând fi puse în executare. Întrucât prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut în contextul imputării săvârșirii unei fapte de natură contravențională, petenta avea obligația dovedirii contrariului, astfel încât să mențină prezumția de nevinovăție, natura juridică și efectele prezumției de nevinovăție fiind identice cu cele din materie penală, în contextul incidenței prevederilor art.23 alin.11 din Constituție.
Astfel, în ceea ce privește această faptă, instanța constată că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal contestat în contra prezumției de temeinicie a actului contestat și a probelor indubitabile prezentate de către intimat, respectiv raport agent fila 21, declarație petentă fila 22, declarație intervenient fila 23, declarația martorului petentei F. V. fila 61, din care rezultă fără dubiu de îndoială și contrar susținerilor petentei, că la data 07.01.2014, petenta a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de auto cu nr.de înmatriculare_ condus de B. D. I., intrând în coliziune cu acesta. Astfel, instanța apreciază că petenta se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Această concluzie este susținută inclusiv de declarația petentei fila 22, dată în fața agenților intimatei conform căreia la intersecția din dreptul liceului M. C., era angajată spre a face virajul la stânga, intersecție semnalizată doar cu indicatoare, astfel cum rezultă din declarația martorului petentei F. V. fila 61, manevră, care în acord cu prevederile art.47 din OUG nr.195/2002, o obliga să circule cât mai aproape de marginea din dreapta benzii de circulație.
Sub același aspect, faptul că intervenientul avea sau nu aprinse semnalizările sau becurile de avarii, nu este de natură să o exonereze de răspundere pe petentă în condițiile în care aceasta, având intenția să vireze la stânga, trebuia să ocolească centrul intersecției prin partea dreaptă a acesteia și să păstreze o distanță corespunzătoare față de ceilalți participanți la trafic.
Mai mult de atât, faptul că petenta avea intenția să vireze la stânga și faptul că intervenientul avea intenția să vireze la dreapta, rezultă din avariile celor două autoturisme, respectiv, autoturismul petentei-aripă și portiera stânga față-spate, astfel cum rezultă din declarație petentă fila 22, autoturismului interveninetului-spoiler spate, aripa stânga spate, spoiler față, far stânga șters, astfel cum rezultă din declarație intervenient fila 23; cu alte cuvinte, dacă petentul ar fi pătruns prea mult în centrul intersecției cum în mod eronat a încercat a acredita petenta, locul avariilor nu ar fi putut fi acesta, neprezentând relevanță regulile de prioritate aplicabile atât timp cât în sarcina petentei nu s-a reținut nerespectarea regulilor de acordare a priorității.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia procesul verbal contestat este netemeinic deoarece agenții intimatei nu au procedat la audierea persoanei care o însoțea, respectiv martorul F. V., apare ca neîntemeiată în condițiile în care petenta a avut posibilitatea să solicite audierea acestuia în fața instanței, posibilitate de care a și uzat.
Mai mult de atât, susținerile petentei sunt contrazise inclusiv de declarația martorului propus de ea, declarația martorului petentei F. V. fila 61, care a arătat că petenta trebuia să ia curba mai larg, depoziție din care rezultă fără dubiu de îndoială că petenta se află în culpă și că procesul verbal este temeinic întocmit sub aspectul acestei fapte; totodată, faptul că petenta se află în eroare cu privire la realitatea desfășurării evenimentelor, rezultă din faptul că aceasta în cuprinsul declarației dată în fața agenților intimatei, a arătat că evenimentele s-au petrecut în data de 07.02.2014, deci cu o lună mai târziu, decât data producerii reale a evenimentului, respectiv 07.01.2014.
Instanța mai reține că depoziția martorului P. G. Ș. nu este de natură a forma o convingere instanței dincolo de orice dubiu de îndoială în condițiile în care acesta este un martor indirect, prezentând situația de fapt astfel cum i-a fost prezentată de intervenient, martor care a perceput prin propriile simțuri, doar evenimentele ulterioare impactului, respectiv cele desfășurate la Biroul Rutier.
În ceea ce privește fapta sancționată de dispozițiile art.100 alin.3 lit.g din OUG 195/2002 (neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare), plângerea apare ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În fapt, petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, ea dorind soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dar că s-a lovit de refuzul nejustificat al intervenientului și că deoarece autoturismul condus de către ea nu prezenta nicio avarie, a considerat că nu trebuie să se prezinte la unitatea de poliție.
Cu toate acestea, aceste susțineri sunt pe deplin contrazise chiar de declarația petentei fila 22, în care acesta a descris avariile autovehiculului său, respectiv aripă și portiera stânga față-spate, avarii care în acord cu prevederile art.79 din OUG nr.195/2002 o obligau să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Sub același aspect, chiar dacă petenta s-ar fi lovit de lipsa oricărei cooperări din partea intervenientului, având în vedere că aceasta nu cunoștea avariile autoturismului intervenientului, astfel cum rezultă chiar din susținerile petentei, având în vedere lipsa unei împăcări amiabile și având în vedere că autoturismul condus de către petentă nu avea asigurare facultativă de avarii auto, petenta neaducând nicio probă în acest sens, aceasta era datoare să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, în acord cu prevederile art.79 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Astfel, instanța apreciază că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, în raport de faptele reținute în sarcina petentei, observând sancțiunile stabilite, precum și cuantumul ridicat al acestora, se constată că legiuitorul a apreciat că faptele reținute mai sus în sarcina petentei, prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice în interiorul localității și în apropierea intersecțiilor. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petenta a fost sancționată pentru fapta prima faptă cu sancțiunea avertismentului, iar pentru a două faptă cu amendă al cărei cuantum este orientat spre minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Măsura suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentei de la executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal ., nr._ din 11.02.2014, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal ., nr._ din 11.02.2014 i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, a avertismentului și a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petentă este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, menținând procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014.
În temeiul art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta R. I. CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași prin reprezentant convențional av. Hasmatuchi L. în contradictoriu cu intimata I.P.J. IAȘI CF_, cu sediul în Iași, ..6, județul Iași, prin reprezentant legal S. I. și prin reprezentant convențional consilier juridic C. A., intervenient forțat fiind B. D. I. CNP_, cu domiciliul în Iași, ., nr.38, ., ., județul Iași asigurători de răspundere civilă auto fiind .>cu sediul în București, sector 2, bld.C. I, nr.31-33, București, .>cu sediul în București, sector 3, ..3, ., București, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 11.02.2014.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E. L. M. S. M.
Red.Tehnored.
E.L.A.- 19.05.2015-7 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5045/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5182/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
