Plângere contravenţională. Sentința nr. 7807/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7807/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 39755/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7807
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta L. E. – C. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18 Mai 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 03 Iunie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 31.10.2014 sub numărul_, petenta L. E.- C. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 331 încheiat la data de 08.10.2014 de către intimata Agenția Națională pentru Integritate. Petenta a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, petenta a arătat că procesul-verbal pe care îl contestă este lovit de nulitate, prin încălcarea prevederilor art. 16, art. 19 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor. A susținut că lipsește mențiunea privind data săvârșirii pretinsei contravenții, i-a fost încălcat dreptul la apărare prin încheierea procesului-verbal de contravenție în lipsa sa, cu consecința punerii petentei în imposibilitatea de a formula obiecțiuni, și în lipsa unui martor care să confirme conținutul înscrisului contestat.
A mai arătat petenta că aplicarea sancțiunii disciplinare sau constatarea încetării funcției de rector nu sunt atribute conferite de Legea 1/2011, de Carta Universității și de Regulamentul Senatului universitar. Conform art. 1 alin. l pct.32 din Legea nr. 176/2010, coroborat cu art. 207 din Legea nr. 1/2011, membrul senatului universitar nu este funcție de conducere, nu este funcționar supus controlului ANI astfel că Legea nr. 176/2010 nu este aplicabilă în cazul său. Petenta a invocat lipsa calității sale de subiect activ al contravenției, sancțiunea fiind aplicată nelegal.
S –a învederat că la data de 3.07.2014 a rămas irevocabilă sentința instanței de judecată prin care se mențin rapoartele ANI și se constată starea de conflict de interese. La data de 9.07.2014 ANI se adresează MEN cu solicitarea de a efectua demersurile necesare în vederea eliberării din funcția de rector a d-lui V. A.. La data de 1.08.2014 MEN se adresează universității și solicită luarea măsurilor care se impun, această adresă, făcută universității și nu senatului, a fost trimisă în perioada vacanței, și fără să se instituie un termen de soluționare, existând interpretări diferite ale momentului de la care începe să curgă termenul interdicției instituit de art.25 alin.2 din Legea nr. 176/2010, apreciind că termenul curge de la finalizarea mandatului și nu de la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată. La data de 10.09.2014 universitatea s - a adresat MEN solicitând reanalizarea situației și criticând măsura dispusă. La data de 18.09.2014 se comunică universității Ordinul MEN nr. 51.3/11.09,2014 prin care se suspendă calitatea de ordonator de credite a d-lui V. A.. Tot la data de 18.09.2014 universitatea, la solicitarea MEN de a i se comunica"" componența nominală a senatului universității cu precizarea actului administrativ prin care a fost numit cât și datele de identificare a fiecăruia", a comunicat în data de 22.09.2014 o adresă prin care se susține netemeinicia acestei solicitări. Aceeași solicitare a venit în data de 23.09.2014 din partea ANI iar universitatea a răspuns având aceleași argumente. În data de 26.09.2014 s-a hotărât sesizarea Comisiei de Etică universitară, pentru aplicarea unei sancțiuni domnului rector V. A., aceștia fiind pașii impuși de legea educației naționale și de Carta Universității ce trebuie urmați. Senatul Universității nu poate decide, în mod direct, încetarea mandatului de rector.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe prevederile OG.2/2001, ale Legii nr. 176/2010, ale art.452 Cod procedură civilă.
În susținerea plângerii contravenționale, petenta a depus, în copie certificată, procesul-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 331 încheiat la data de 08.10.2014.
Intimata Agenția Națională pentru Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivare, intimata a arătat că apreciind că actul contestat a fost legal și temeinic întocmit.
A mai arătat intimata că, în calitatea sa de membru al Senatului universitar din cadrul Universității de Medicină și farmacie „Gr.T.P.” Iași, petenta avea obligația de a aplica sancțiunea disciplinară în temeiul prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 176/2010, urmare a rămânerii definitive și irevocabile (prin decizia nr. 3118/03.07.2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal) a rapoartelor de evaluare nr._/G/II/14.12.2011 și nr._/G/II/19.12.2011 emise de către Agenția Națională pentru Integritate prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către numitul A. V., rector al Universității menționate.
Cu privire la data săvârșirii contravenției, intimata a susținut că față de dispozițiile art. 29 alin.3 din Legea nr. 176/2010, membrii Senatului universitar, printre care și petenta, aveau obligația de a aplica sancțiunea disciplinară după data de 03.07.2014 (data rămânerii definitive a raportului de evaluare) sau, eventual, după data de 24.07.2014 (data adresei Ministerului Educației Naționale). Fapta are caracter instantaneu, ceea ce presupune consumarea sa la momentul în care, după rămânerea definitivă a raportului de evaluare, sancțiunea disciplinară nu este aplicată. Ca urmare, fapta contravențională constând în neaplicarea sancțiunii disciplinare poate fi constatată și sancționată de către agentul constatator oricând, după data rămânerii definitive a raportului de evaluare.
În ceea ce privește lipsa semnăturii martorului de pe procesul-verbal contestat, intimata a arătat că O.G. nr. 2 din 2001 precizează că procesul-verbal de contravenție se poate încheia în prezența contravenientului, dar și în lipsa acestuia. Lipsa semnăturii martorului este justificată de modalitatea concretă de încheiere a actului constatator.
Prin întâmpinare s-a subliniat că petenta nu a fost sancționată în calitate de persoană ce aparține vreuneia dintre categoriile menționate în art. 1 alin.1 din Legea nr. 176/2010, ci pentru că face parte din entitatea cu atribuții în aplicarea sancțiunii disciplinare, respectiv demiterea rectorului, conform art. 26 alin.1 lit. k din același act normativ. Speța de față reprezintă o situația specială care nu se încadrează în dispozițiile art. 314 alin.1 din Legea nr. 1/2011 a căror aplicare ar reprezenta o imixtiune a Senatului Universitar în activitatea, prerogativele și atribuțiile autorității competente să evalueze situațiile de incompatibilitate sau conflict de interese (A.N.I.) precum și în cele ale Curților de Apel și Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligația Senatului universitar nu era aceea de a cerceta și stabili dacă rectorul se afla sau nu în conflict de interese așa cum s-a stabilit prin rapoartele ANI, rămase definitive prin decizia Î.C.C.J., ci de a-i aplica acestuia sancțiunea disciplinară corespunzătoare, și anume de a-l demite.
Intimata a mai subliniat că art. 26 alin.3 din Legea 176/2010 folosește expresia „cel mult 6 luni”, dar acesta este un termen în beneficiul instituției, pentru ca aceasta să poată urma pașii legali pentru sancționare, pe parcursul lui ea trebuind să dea dovadă de bună-credință și să își manifeste intenția de a respecta legea, ceea ce nu a fost cazul în speță, Senatul nedeclanșând nicio procedură. Dimpotrivă, Senatul nu a făcut altceva decât să emită o decizie prin care să ia act doar de măsura suspendării calității de ordonator de credite. De asemenea, printr-o adresă trimisă către ANI a informat instituția că Senatul nu are atribuția de a lua această măsură.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 176/2010, ale O.G. nr. 2 din 2001, ale Legii nr. 1 /2011.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, intimata a depus, în copie certificată, documentația avută în vedere la întocmirea procesului-verbal de contravenție contestat (adresa nr._/II/17.09.2014, adresa nr._/26.09.2014, Ordinul nr.513/11.09.2014 privind suspendarea calității de ordonator de credite a domnului prof.univ.dr. V. A., rector al Universității de medicină și Farmacie „Gr.T.P.” din Iași, Deciza nr.880/22.09.2014, copia contestației în anulare promovate de către numitul A. împotriva deciziei civile nr. 3118/03.07.2014 pronunțate de către Î.C.C.J. – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, adresa nr._/22.09.2014, hotărârea nr. 9 din 26.09.2014 a Senatului Universității de Medicină și Farmacie „Gr.T.P.” Iași).
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din plângerea contravențională.
La solicitarea instanței au fost comunicate decizia nr. 3118 din 03.07.2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr._, sentința nr. 113/F din 22.07.2014 pronunțată de către Curtea de Apel B. – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 331 încheiat la data de 08.10.2014 intimata a constatat că petenta L. E.- C., în calitate de membru al Senatului universitar din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Gr.T.P.” Iași – entitate cu atribuții în sensul demiterii, nu a aplicat (în baza solicitării nr. 8808MD/24.07.2014 emise de către Ministerul Educației Naționale) sancțiunea disciplinară, în temeiul prevederilor art. 29 alin.3 din Legea nr. 176/2010, ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile (decizia nr. 3118 din 03.07.2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr._ ) a rapoartelor de evaluare nr._/G/II/14.12.2011 și nr._/G/II/19.12.2011 emise de către Agenția Națională pentru Integritate (prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către A. V., rector al Universității de Medicină și Farmacie „Gr.T.P.” Iași). Fapta reținută este prevăzută și sancționată de art. 25, art. 26, art. 29 alin.3 din Legea nr. 176/2010.
În sancționare, reprezentanta intimatei a aplicat petentei amenda contravențională în cuantum de 2.000 lei.
Sub aspectul legalității, instanța constată că nu se poate reține niciunul dintre cazurile de nulitate absolută, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea rigorilor impuse de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Motivele de nelegalitate invocate de către petentă sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Procesul-verbal contestat menționează data săvârșirii contravenției (11.04.2014). Prin promovarea prezentei plângeri contravenționale a fost asigurată exercitarea dreptului petentei la apărare, aceasta contestând legalitatea și temeinicia actului constatator. Totodată, în concordanță cu dispozițiile art. 19 alin.3 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, intimata a menționat motivul pentru care procesul-verbal, încheiat în lipsa petentei, nu a fost semnat de niciun martor (procesul-verbal a fost încheiat la sediul intimatei și nu s-a putut indetifica un martor care să confirme situația prevăzută de art. 19 din O.G. nr. 2 din 2001).
Mai mult, instanța constată că petenta nu a probat suferirea vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului-verbal contestat.
Așadar, instanța reține legalitatea procesului – verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 331 încheiat la data de 08.10.2014
Sub aspectul temeiniciei, instanța arată următoarele:
Procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal atacat.
Aspectele menționate mai sus sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește asimilarea procedurii contravenționale cu cea penală și aplicarea prezumției de nevinovăție ca o garanție a procesului echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza A. contra României, hotărârea din 04 octombrie 2007, definitivă la 31 martie 2008, paragrafele 60, 63, 68).
În prezenta cauză, neaplicarea de către petentă, în calitatea sa de membru al senatului universitar, a sancțiunii disciplinare a demiterii rectorului, a fost constatată personal de către reprezentantul intimatei, iar petenta nu a probat o altă situație de fapt.
Prin decizia nr. 3118 din 03.07.2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr._ (fila 71) s-a reținut netemeinicia criticilor aduse raportului de evaluare nr._/G/II/19.12.2011, sesizarea ANI fiind făcută cu respectarea prevederilor art. 12 alin.2 lit. b din Legea nr. 176/2010 și ale art. 80 alin.2 lit. b din regulamentul de organizare și funcționare ANI. A mai reținut Î.C.C.J. că, față de situația de fapt reținută prin raportul contestat, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 70 și art. 72 alin.1 din Legea nr. 161/2003 existând un conflict de interese.
Raportul de evaluare nr._/G/II/19.12.2011, anulat prin sentința nr. 113 F din 22.07.2014 pronunțată de către Curtea de Apel B. în dosarul nr._, nu a fost avut în vedere la întocmirea procesului-verbal pe care petenta îl contestă.
Instanța constată, astfel cum arăta și intimata, că, ulterior rămânerii definitive a rapoartelor de evaluare întocmite de către intimată, Senatul universitar al Universității de Medicină și Farmacie „Gr.T.P.” Iași, sesizat fiind prin adresa nr. 8808MD/24.07.2014, trebuia să aplice numitului A. V. sancțiunea disciplinară a demiterii, potrivit art. 212 alin.2 (conform căruia rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în condițiile specificate prin contractul de management și Carta universitară) și art. 313 alin.1 teza a II a (conform căruia sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. a) și b) se stabilesc de către consiliile facultăților. Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. c)-e) se stabilesc de către senatele universitare.) și art. 312 alin.2 (potrivit căruia sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic și de cercetare sunt următoarele: a) avertisment scris; b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control; c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență; d) destituirea din funcția de conducere din învățământ; e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă) din Legea nr. 1 din 2011 privind educația națională,
În drept, sunt incidente prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, modificată, potrivit cărora neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.
Mai reține instanța că potrivit art. 26 alin.3 din Legea nr. 176/2010, modificată, prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. Termenul de 6 luni prevăzut de textul legal menționat mai sus s-a împlinit fără ca senatul universitar, din care face parte și petenta, să depună diligențe în vederea aplicării sancțiunii disciplinare.
Constatând că petenta nu a probat o altă situație de fapt decât cea reținută prin actul constatator, instanța reține temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 331 încheiat la data de 08.10.2014.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța, față de prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei este suficientă pentru sancționarea faptei reținute prin procesul-verbal contestat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2 din 2001, va admite în parte plângerea contravențională și va dispune reducerea amenzii contravenționale aplicate de la suma de 2.000 lei la suma de 1.000 lei, respingând ca neîntemeiată cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, față de soluția ce urmează a fi pronunțată și prevederile art. 453 alin.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta L. E.- C., CNP_, cu domiciliul procedural ales la C. de A. G. A. din Iași, .. 9, ., județul Iași în contradictoriu cu intimata Agenția Națională pentru Integritate, C.U.I._, cu sediul în București, ..15, sector 1.
Reduce amenda contravențională aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 331 încheiat la data de 08.10.2014 de către intimată de la suma de 2.000 lei la suma de 1.000 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru grefier aflat în C.O. semnează
grefierul șef al Sectiei Civile
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 09.07.2015, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8009/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7809/2015. Judecătoria... → |
|---|
