Plângere contravenţională. Sentința nr. 8907/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8907/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 8907/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8907/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. F.
Grefier A. - M. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta M. V. și pe intimata C. C. SA IASI, având ca obiect plângere contravențională .
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 09.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 16.06.2015, apoi pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la Judecatoria Ploiesti sub nr._, petentul M. V. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 17.01.2014, în contradictoriu cu intimata SNTFC C. C. S.A., solicitând a se dispune anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 16.01.2014 a fost expulzata din Italia si imbarcata in avion cu destinatia Romania, insa destinatia a fost Iasi, in loc de Bucuresti, astfel ca petenta ajunsa in Iasi, nu avea resurse financiare pentru a plati biletul de transport.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În dovedirea plângerii, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, depunându-se la dosar în copie procesul verbal . nr._, încheiat la data de 17.01.2014.
Prin sentinta civila nr._/05.11.2014 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti, cauza fiind declinata la Judecatoria Iasi si inregistrata sub nr._ .
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 17.01.2014, de către organul constatator Poliția Locală Iași, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă in suma de 250 lei si despagubiri in valoare de 385,80 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 punctul 7 din HG 203/1994, constatându-se că la data de 17.01.2014, petentul a fost depistat în timp ce pe relatia Iasi Barnova, la clasa a doua, fara legitimatie de transport.
Instanța constată că din punct de vedere formal, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
În cauză, procesul verbal de contravenție, conținând constatările personale ale agentului care l-a întocmit, reprezintă prin el însuși proba situației de fapt astfel cum a fost expusă în cadrul acestuia, instituind o prezumție cu privire la temeinicia acestuia, și revenind petentului obligația de a solicita, aduce și prezenta probe care să dovedească în sens contrar.
Este adevărat că prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Ozturk contra Germaniei, cauza A. contra României), domeniul contravențional aparține noțiunii de „acuzație în materie penală”, astfel cum aceasta este definită în lumina art. 6 paragraful 1 din Convenție, conform propriilor criterii elaborate de Curtea de la Strasbourg și, în consecință, este aplicabilă prezumția de nevinovăție a contravenientului. Dar conform aceleiași jurisprudențe CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate (cauza Janosevic contra Suediei).
În dreptul intern, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție unanim acceptată în doctrină și practică, precum și de către instanța europeană.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează, se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Acesta trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în cazul în care această posibilitate nu există, organului constatator îi revine obligația probării temeiniciei procesului verbal.
Prezumția de nevinovăție a petentului, în cauză, nu este susținută de nicio probă, deși petentul a dispus de posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra normelor legale încălcate.
Aplicarea acestei sancțiuni are la bază convingerea instanței că petentul nu va repeta fapta, chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale și se întemeiază pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța apreciază că pericolul social al faptei contestatorului este minim iar fapta sa nu a produs urmări periculoase pentru societate.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 17.01.2014 și va modifica procesul verbal în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. V., cu domiciliul în ., .. Prahova, CNP_ în contradictoriu cu intimatul C. C. SA BUCURESTI-SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE C. IASI, cu sediul în Iasi, Piata Gării, nr. 1, corp B, CUI_, J_ .
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 17.01.2014, cu sancțiunea „Avertisment”.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2015.
P., pentru Grefier, aflat in C.O.,
R.M.F semneaza grefier sef al sectiei civile,
L.P.F
RED. TEHN.R.M.F./18.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8969/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8457/2015. Judecătoria... → |
|---|
