Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 14170/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 02 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - C. E.
Grefier - I. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind reclamanta ASOCIAȚIA DE L. "NR.2 TOMEȘTI" și pe pârâți B. R. - Ș. prin reprezentant legal T. M., B. R. - Ș., prin curator T. M. și T. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 20.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._ la data de 27.02.2015, reclamanta Asociația de L. nr. 2 Tomești, a chemat în judecată pe pârâtul B. R. Ș. prin curator T. M. D. pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.477,33 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, precum și a sumei de 325,84 lei reprezentând penalități, ambele aferente perioadei februarie 2012 - octombrie 2014; precum și la plata penalităților de întârziere de 0,04% pe zi de întârziere, pentru debitul principal de 1.477,33 de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului situat în localitatea Tomești, ., parter, .. Iași și a acumulat datorii la întreținere pentru perioada februarie 2012 - octombrie 2014, acesta refuzând să achite creanța. Totodată, arată că solicită obligarea pârâtului la plata restanțelor deoarece, în temeiul contractelor încheiate între asociație și furnizori, debitorul a beneficiat și consumat utilități, a căror contravaloare nu a înțeles să o achite de bună-voie.
Mai arată reclamanta că penalitățile au fost calculate legal, conform actelor normative în vigoare, procentul aplicat fiind cel stabilit prin procesul-verbal al Adunării Generale.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile Legii nr. 230/2007, HG 1588/2007, art. 194 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru conform dispozițiilor Legii 230/2007.
Legal citat, pârâtul B. R. Ș., prin curator T. M. D. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări.
Numita T. M. D. a depus la data de 03.04.2015, prin Serviciul Registratură, precizări prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a curatorului; excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității sale de a formula întâmpinare.
În motivarea acestora, s-a arătat că prin Dispoziția nr. 779/14.09.2011 a Comunei Tomșeti s-a instituit curatela numitei T. M. D., cu privire la minorul B. R. Ș., în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 404/22.09.2011 la BNP G. C. E.; curatelă care și-a încetat valabilitatea după efectuarea înstrăinării.
Prin răspunsul la întâmpinare depus, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul introducerii în cauză a numitei T. M. D., în calitate de reprezentantă legală a pârâtului B. R. Ș., dar și în nume propriu.
S-a dispus citarea pârâtului B. R. Ș., prin reprezentant legal T. M. D., precum și a pârâtei T. M. D. în nume propriu, însă aceștia nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
La data de 26.06.2015 pârâtul B. R. Ș. a depus, prin Serviciul Registratură, dovada achitării sumei de 1.752,99 lei către reclamantă.
Instanța a încuviințat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt,pârâtul B. R. Ș. este proprietariul apartamentului nr. 2/3 situat în localitatea Tomești, ., parter, jud. Iași, iar pârâta T. M. D. deține un drept de abitație viageră asupra aceluiași imobil, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 404/22.09.2011 de BNP G. C. E. (filele 104-105). În această calitate pârâții aveau obligația de a achita sumele stabilite de Asociația de proprietari cu titlu de cheltuieli de întreținere.
Din fișele individuale și listele de plată depuse la dosar de reclamantă, rezultă că pârâții figurează, în luna octombrie 2014, cu o restanță de plată la cotele de întreținere, în cuantum de 1.486,04 lei.
În drept,potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și art. 32 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În conformitate cu dispozițiile art. 49, alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și art. 25, alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Conform dispozițiilor art. 25, alin.3 din H.G. nr. 1588/2007, dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor sau de la persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
Conform art. 50, alin. 1 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Instanța reține că reclamanta a respectat dispozițiile HG nr. 1588/2007 cu privire la activitatea de administrare a condominiului, în sensul că a adus la cunoștință, prin afișare la loc vizibil, tuturor persoanelor care locuiesc în clădire despre modul de stabilire a cheltuielilor curente pentru funcționarea și întreținerea clădirii, precum și a cheltuielilor ce decurg din alte plăți efectuate și penalizări aplicate, prin listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari care conțin totodată data afișării cât și a scadenței plății.
În temeiul dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și a Regulamentului cadru al asociațiilor de proprietari, instanța reține că cel ce ar putea fi obligat într-un raport juridic având ca obiect plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente unui apartament este proprietarul, care, în înțelesul art. 3, lit. f din Legea nr. 230/2007 reprezintă persoana fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care are în proprietate acel spațiu, respectiv apartament, într-un condominiu.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuieli comune, asociația de proprietari având dreptul să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Prin „cheltuieli comune” se înțelege, în temeiul art. 3, lit. i din Regulamentul Asociațiilor de proprietari, cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației, care sunt legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate individuală. Din reglementarea art. 3, lit. c și art. 3, lit. i din același act normativ rezultă că aceste cheltuielile comune includ și cheltuielile ce nu pot fi facturate pe fiecare proprietate comună, reprezentând servicii furnizate, de care beneficiază proprietarul fiecărui apartament: apă, canalizare, iluminat, încălzire și altele, legea folosind denumirea generică de cheltuieli comune pentru a include atât sumele datorate furnizorilor de servicii de genul celor menționate mai sus, cât și sume legate de exploatarea spațiului aflat în proprietate indiviză forțată si perpetuă.
Potrivit dispozițiilor art. 12, lit. c din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul are obligația de a contribui la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și să achite în termenul stabilit, cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, instanța retine că izvorul raportului juridic existent între reclamantă și pârâți este un text de lege.
Izvorul raportului juridic obligațional având ca obiect plata unei sume de bani fiind un text de lege, instanța reține că, spre deosebire de un izvor contractual unde un reclamant pe lângă temeiul în drept a cererii sale trebuie să facă dovada executării propriilor obligații (excepție făcând contractele unilaterale unde e suficientă doar dovada temeiului juridic), iar, apoi, să afirme neexecutarea obligațiilor de către pârâții debitori, în acest caz, în vederea admiterii unei cereri cu asemenea obiect, reclamantei nu-i revine decât sarcina dovedirii existenței temeiului de drept pe care își întemeiază cererea urmată apoi de individualizarea (determinarea) concretă a sumei datorate prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor din care rezultă în mod exact cuantumul sumei datorate.
În ceea ce privește dovedirea lichidității creanței, instanța constată că această obligație a fost îndeplinită de reclamantă care a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv fișă individuală pentru perioada in litigiu, liste de plată a cotelor de întreținere aferente perioadei în litigiu, iar, din analiza coroborată a acestora, rezultă existența în sarcina pârâților a unor datorii reprezentând cote de întreținere neachitate în perioada în litigiu, respectiv februarie 2012 - octombrie 2014.
Astfel, în raport de listele de întreținere depuse de reclamantă la dosar, cu privire la care pârâții nu au făcut dovada că le-ar fi contestat în conformitate cu prevederile art. 12, pct. a, lit. d din HG nr. 1588/2007, rezultă că aceștia din urmă datorau în luna octombrie 2014, respectiv data până la care se solicită debitul, cote de întreținere în sumă de 1.486,04 lei.
Din analiza acelorași înscrisuri, respectiv liste de plată, dar și a fișelor individuale depuse se constată faptul că însumând cotele de întreținere ce au fost stabilite în sarcina pârâților pentru fiecare lună din intervalul februarie 2012 – octombrie 2014, rezultă suma totală de 1.477,33 lei, respectiv suma solicitată prin cerere ca reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere.
Astfel, având în vedere că reclamanta a dovedit existența unui temei legal al cererii sale și a dovedit lichiditatea creanței sale, în cuantumul anterior arătat, acesteia nu-i rămâne decât sarcina afirmării neexecutării obligației de către pârât, celui din urmă revenindu-i obligația, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, să dovedească netemeinicia celor susținute de reclamantă, depunând la dosarul cauzei chitanțe de plată prin care să arate că obligația a fost stinsă în totalitate sau cel puțin parțial.
Pârâtul, B. R. Ș., a depus, prin Serviciul Registratură, dovada achitării sumei de 1.752,99 lei către reclamantă, conform chitanței nr._/18.06.2015 (fila 124).
Cu privire la această plată reclamanta a precizat că acoperă debitul principal solicitat, respectiv suma de 1.477,33 lei, precum și sume reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ulterioare lunii 10.2014, astfel că prin aceasta nu s-a stins nicio sumă solicitată cu titlu de penalități de întârziere. Având în vedere acestea aspecte, instanța constată că s-a făcut dovada achitării sumei de 1.477,33 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante, astfel că va respinge acest capăt de cerere, ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, respectiv 325,84 lei, instanța reține că potrivit prevederilor art. 49, alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.Prin urmare, penalitățile de întreținere se aplică numai la cota de întreținere lunară, individual, și fără ca să depășească valoarea acesteia. Totodată, conform art. 25, alin. 3 din HG nr. 1588/2007 dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la: a) restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor; b) persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
În prezenta cauză se constată faptul că Asociația de proprietari a stabilit un sistem propriu de penalizări, conform proceselor-verbale ale Adunării Generale din data de 26.02.2011 și 04.06.2012 (filele 49-54), în cadrul căruia s-a stabilit ca procentul de penalități aplicat să fie de 0,2% pe zi de întârziere; iar din data de 14.06.2012 un procent de penalitate de 0,04% pe zi de întârziere, conform proceselor-verbale din datele de 14.06.2012; 14.03.2013 și 19.03.2014 (filele 55-70).
În ceea ce privește întinderea sumelor datorate de pârâți cu titlu de penalități de întârziere se constată din calculul depus de reclamantă la dosar (filele 13-14), că aceasta au fost calculate în mod corect, pentru fiecare lună, în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 230/2007, respectiv art. 25 alin. 1, teza a II-a din H.G. nr. 1588/2007.
Având în vedere cele de mai sus, însumând sumele datorate de pârâți cu titlu de penalități de întârziere pentru lunile 02.2012 – 10.2014, constată că acestea au un cuantum total de 325,84 lei. Față de cele mai sus expuse, instanța urmează a obliga pârâții și la plata acestei sume reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 02.2012 – 10.2014.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, în continuare, până la plata efectivă, instanța o consideră întemeiată, urmând a o admite, cu mențiunea că aceste penalități se vor calcula până la data de 18.06.2015 (data achitării debitului principal)
În temeiul principiului disponibilității, instanța urmează a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE L. NR. 2 TOMEȘTI, cu sediul în localitatea Tomești, ., parter, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții B. R. Ș., CNP_, cu domiciliul în ., ., parter, . prin reprezentant legal T. M. D. și T. M. D., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. Iași.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 325,84 lei cu titlu penalități de întârziere calculate în perioada 02.2012 – 10.2014, aferente debitului principal de 1.477,33 lei și care se vor calcula în continuare, în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere, până la data de 18.06.2015 (data achitării).
Respinge capătul de cerere constând în obligarea pârâților la plata sumei de 1.477,33 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere, ca rămasă fără obiect.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2015.
Președinte, Grefier,
E. C. A. I.
Red./Tehn. Jud. E.C.
6 ex/22.12.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 23-11-2015,... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 03-12-2015, Judecătoria IAŞI → |
|---|
