Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 15537/2015
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:JDIAS:2015:007._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 21 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. IAȘI – SERVICIUL ENERGETIC ȘI DE UTILITĂȚI PUBLICE, PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâții P. C. și P. L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 08.09.2015, reclamantul M. IAȘI a chemat în judecată pe pârâții P. C. și P. L., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 688,95 lei – contravaloarea energiei termice pentru perioada nov.2011 – apr.2012; 303,60 lei – penalități de întârziere calculate și facturate pentru perioada menționată; obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere de la data de 01.08.2015 până la achitarea efectivă.
În motivare, acesta a arătat, în esență, că Unitatea administrativ-teritorială M. Iași este titulara licenței pentru producerea energiei electrice și a licenței pentru producerea energiei termice, prin Protocolul din 17.12.2012, calitatea de operator al serviciului de alimentare cu energie termică (producție, transport, distribuție și furnizare) în M. Iași fiind preluată de către numita . SA.
Reclamantul a mai arătat că pârâții au semnat cu . de facturare individuală a nr.5614/09.03.2011 - anexă la contractul nr.1056/2010, precum și că reclamantul a încheiat cu . acord înregistrat sub nr._ din 10.10.2011, prin care . reclamantului contractul de furnizare a energiei termice. Începând cu data de 20.10.2011, consumul de energie electrică a fost facturat și încasat de M. IAȘI - SERVICIUL ENERGETIC ȘI DE UTILITĂȚI PUBLICE.
Reclamantul a mai arătat că deși în baza convenției încheiate, în perioada 12.2011 – 11.2012 pârâții au beneficiat de energie termică, nu au înțeles să achite contravaloarea acesteia, acumulând restanțele pretinse prin cerere, că penalitățile de întârziere sunt calculate în conformitate cu art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cuantum de 0,04%, respectiv, 0,03% pe zi de întârziere.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.326/2006, Legea nr.51/2006, art. 1270 Cod civil.
În susținerea cererii, au fost anexate înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 30 din OUG 80/2013.
Deși legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare în termen legal și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a face apărări.
În cauză, instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantului, și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 09.03.2011, numita ., în calitate de furnizor, și pârâții, în calitate de consumatori, au încheiat contractul de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.5614 - Anexă la contractul de furnizare a energiei termice nr.1056 din 12.07.2010, având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum (filele 7-8).
La data de 10.10.2011, reclamantul și . au încheiat un acord în legătură cu contractul de concesionare a serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice produse în sistem centralizat în municipiul Iași, potrivit căruia la data notificată de reclamant, 21.10.2011, contractul de concesiune încetează, fiind cesionate toate contractele de furnizare încheiate cu consumatorii. Reclamantul a avut calitatea de operator al serviciului de alimentare cu energie termică în perioada 21.10.2011 – noi.2012. Acest aspect a fost comunicat pârâților prin adresa depusă la fila 24, primită personal de chiriașul pârâților.
În schimbul serviciilor prestate de reclamant, pârâții aveau obligația de a achita contravaloarea energiei termice furnizate, potrivit prevederilor art.7 lit. a din convenția de facturare, conform scadenței menționate în cuprinsul facturilor – 15 zile lucrătoare de la data emiterii.
Potrivit art. 42 alin.10 din Legea nr.51/2006, reluat în contractul de furnizare a energiei termice, neplata facturilor în termen de 30 zile de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei exclusiv, fără a depăși valoarea facturii restante la plată.
În temeiul contractului, au fost emise facturi fiscale cu titlu de contravaloare a facturilor de utilități energie termică aferente perioadei nov.2011 - apr.2012, în cuantum total de 688,95 lei, rămas neachitat (filele 9, 15-20). De asemenea, reclamantul a calculat până la data de 31.07.2015 penalități de întârziere în cuantum de 303,60 lei, emițând facturi de penalități, raportat la facturile de utilități - energie termică aferente perioadei nov. 2011-apr. 2012, astfel cum rezultă din componența sold clienți și facturile fiscale cu titlu de penalități depuse.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii convenției de facturare – 09.03.2011, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
În drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 249 C.p.c., care dispun că partea ce face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul trebuie să facă dovada stingerii acestei obligații prin mijloacele de probă admise de lege sau unul din cazurile prevăzute de lege pentru neexecutarea justificată.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamantul M. IAȘI a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar, împreună cu convenția de cesiune intervenită între . acesta, precum și facturile emise pentru perioada nov.2011 – apr.2012. Pe de altă parte, pârâții nu au făcut dovada executării integrale și la termen a acestei obligații de plată.
Coroborat cu faptul că pârâții nu au prezentat dovezi în sensul că ar fi contestat valoarea facturilor emise astfel cum prevedea convenția de facturare, instanța conchide că în cauză nu există dubii în ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite primul capăt al cererii astfel cum a fost formulat.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art. 14 din contract coroborat cu art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, instanța reține că neplata facturilor în termen de 30 zile de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei exclusiv, fără a se depăși cuantumul facturii restante. Așadar, părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi produs creditorului în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate - clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale, instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâților de plată a contravalorii facturilor emise, instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâții fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neplata facturilor în termen de 30 zile de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei exclusiv.
Instanța apreciază că reclamantul a dovedit prin facturile fiscale emise și componența sold clienți cuantumul exact al penalităților de întârziere facturate, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor, astfel că va admite și acest capăt de cerere privind obligarea la plata sumei de 303,60 lei. Totodată, în temeiul clauzei penale încheiate, pârâții vor plăti reclamantului în continuare penalități de întârziere raportat la debitul principal obiect al primului capăt de cerere, în continuare, de la 01.08.2015 până la data plății efective, cu respectarea prevederilor contractuale de la art. 42 alin. 10 lit. b și c din Legea nr.51/2006 – sub acest aspect reținându-se temeinicia numai în parte a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul M. IASI, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 11, județul Iași împotriva pârâților P. C., CNP_, cu domiciliul în Iași, .. 22, .. 13, județul Iași, și P. L., CNP_, cu domiciliul în Iași, .. 22, .. 13, județul Iași.
Obliga paratii la plata catre reclamant a sumei de 688,95 lei – contravaloarea energiei termice consumate, 303,60 lei – penalitati de intarziere calculate pana la data de 31.07.2015, precum si la plata penalitatilor de intarziere aferente debitului principal, calculate de la data de 01.08.2015 si pana la data achitarii efective a acestuia, cu respectarea art. 42 alin. 10 lit. b și c din Legea nr. 51/2006.
Respinge restul pretentiilor, ca nefondate.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria Iasi.
Pronuntata in conditiile art. 396 alin.2 C.p.c., astazi, 21.12.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
RED./TEHNORED. R.R./B.A.E.
5 EX./03.03.2016
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI | Validare poprire. Sentința nr. 3722/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
