Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9500/2015. Judecătoria IAŞI

Comentarii

0

Sentința nr. 9500/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 9226/245/2014

Dosar nr._

Cod operator: 3171

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică din data de 21 iulie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – Z. - L. F. M.

Grefier – C. D. C.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 9500/2015

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâta D. E. O., având ca obiect revendicare imobiliară.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 30.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 07.07.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 14.07.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 21.07.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

1. Susținerile părților

1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 14.03.2014, sub nr. mai sus menționat (în antet), reclamanta L. M. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu pârâta D. E. O., prin care să fie obligată aceasta să îi lase în deplină proprietate și liniștită suprafața de 240 mp situat în ., ., Județul Iași, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat următoarele:

În fapt, în baza cererii privind reconstituirea proprietății formulată în anul 1991, la data de 26.04.2010 Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 a emis pe numele reclamantei titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 1 ha teren situat pe raza terioriala a municipiului Iasi. Suprafața de teren pentru care s-a eliberat actul de proprietate reprezenta amplasamentul fostei proprietăți a autorului său. Traseul parcurs pentru obținerea abia în anul 2010 a titlului de proprietate a fost unul sinuos. Astfel, după depunerea cererii în anul 1991, in anul 1994 s-a emis hotărârea nr.4393/09.12.1994 a Prefecturii Județului Iași. Din motive neclare, procedura de eliberare a titlului de proprietate s-a prelungit nejustificat și, la un moment dat, s-a blocat.

Astfel, în mod cu totul surpinzător și dovedit ulterior ca fiind nelegal, la data de 03.12.2001, Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 a emis titlul de proprietate nr._ pe numele P. N., N. M., S. E., P. N., C. R. pentru suprafața de 5.000 mp care făceau parte din vechiul amplasament al autorilor reclamantei, cu încălcarea dispozițiilor legale. La momentul în care a aflat de existenta acestui titlu de proprietate, a procedat la acționarea în judecată a numiților P. s.a., iar prin decizia civila nr.610/09.06.2004, pronunțată în dosar nr._/2003 al Tribunalului Iași s-a admis acțiunea formulată, printre alții, de către ea, și s-a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/03.12.2001 pentru suprafața de 5.000 mp. Astfel, cu autoritate de lucru judecat, Tribunalul Iași a constatat ca respectivii nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu, apreciind astfel că titlul lor de proprietate este nul, Totodată, s-a reținut in mod corect ca reclamanta este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru suprafața de 1 ha teren din care 5.000 mp este situata în T44, . regăsește și in titlul de proprietate emis pe numele P. s.a.

Ulterior pronunțării acestei decizii prin care s-a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/2001, numitul Pasalau a întocmit documentații cadastrale pentru terenul in suprafața de 5.000 mp - deși NU mai era proprietar - și a procedat la înstrăinarea întregii suprafețe astfel: 3750 mp către soții R. C. și C. și suprafața de 1250 mp catre numitul B. C. in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 962 din 03.05.2007 autentificat la B.N.P. V. M.. La scurt timp, numitul B. C. a întocmit documentații de dezmembrare și a înstrăinat suprafața de teren de 450 mp către numita D. E. O. din totalul sau de 1250 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.799/03.04.2008 la B.N.P. Murarasu C. E. - lot 2, teren identificat prin nr. cadastral 7757/1/2 înscris in Cartea funciara_ a Municipiului Iași.

Întrucât la data de 26.04.2010 a fost eliberat reclamantei titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 1 ha care cuprindea și suprafața de 5.000 mp cuprinsă în titlul ce a fost anulat pe numele Pasalau s.a. - autorii vânzării pârâtei D., aceasta din urma a acționat în instanță mai multe persoane, printre care și pe reclamantă, solicitând revendicarea suprafeței de 210 mp teren de la aceasta și ridicarea unor construcții edificate pe aceasta suprafață de teren de catre nepoții săi. Astfel, prin sentința civilă nr._/22.10.2010, pronunțată în dosarul nr.24._ al Judecătoriei Iasi, s-a admis acțiunea, ea a fost obligată sa lase reclamantei în deplină proprietate și liniștita posesie suprafața de 210 mp și s-a dispus obligarea celorlalți pârâți la desființarea construcțiilor. Prin decizia civila nr.1874/27.06.2011 pronunțată în dosarul nr.24._ al Tribunalului Iasi, s-a admis apelul și, pe fond, s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea paraților la ridicarea construcției, menținând însă restul dispozițiilor sentinței recurate. În motivarea deciziei s-a reținut ca reclamanta din acest dosar nu poate face dovada proprietății asupra suprafeței de 210 mp revendicată întrucât in titlul său de proprietate nu s-a înscris si aceasta suprafață, dar si buna credință a constructorilor. Astfel, desi era îndreptățită și la aceasta suprafața de 210 mp, aceasta nu a fost inscrisa și in titlul său de proprietate, astfel că, in mod corect s-a admis acțiunea în revendicare.

În cadrul acestui dosar, s-a procedat la întocmirea unui raport de expertiza (exp. A. C.) din conținutul acestuia rezultând foarte clar situația terenului. Astfel, în schițele anexă la raportul de expertiză a fost evidențiată întreaga suprafață de teren de 450 mp ca fiind compusă din 210 mp pentru care D. E. O. a cerut revendicarea și suprafața de 240 mp care, deși figurează în contractul de vânzare-cumpărare al paratei, fac parte din totalul suprafeței de 10.000 mp pentru care a fost eliberat titlul de proprietate pe numele său. Acest aspect a fost însă confirmat și de catre instanță care, prin decizia civila nr.1874/2011 a apreciat exact această împrejurare și anume ca suprafața de 240 mp face parte din titlul de proprietate al reclamantei din acest dosar.

În aceste condiții, este cert ca suprafața de teren de 240 mp revendicată prin prezenta cerere se regăsește in titlul său de proprietate, însă nu se poate comporta ca un adevărat proprietar - adică nu poate dispune de teren - întrucât pârâta deține contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.962 din 03.05.2007 la B.N.P. V. M. pentru suprafața de 240 mp, procedând și la intabularea dreptului de proprietate pentru aceasta suprafața.

Întrucât, în speță, suprafața revendicată se regăsește în ambele acte de proprietate ale părților litigante, instanța de judecată este obligată să procedeze la analizarea titlurilor de proprietate ale fiecărei parti, prin comparare și aprecieri asupra legalității acestora.

Astfel, pe de o parte, reclamanta este beneficiara titlului de proprietate pentru suprafața de 1 ha obținut in baza cererii formulata in anul 1991 si in urma pronunțării deciziei nr. 610/2004 a Tribunalului Iasi prin care s-a anulat un titlu de proprietate ce fusese emis greșit pentru parte din amplasamentul fostei sale proprietăți. La baza emiterii actului său de proprietate au stat documente care au atestat atât dreptul autorului său cat și amplasamentul fostei proprietăți, aspecte confirmate de instanțe de judecată.

Pe de altă parte, pârâta a dobândit proprietatea prin vânzare-cumpărare de la numitul B. C., care dobândise proprietatea de la Pasalau s.a. care, la rândul lor, au fost la un moment dat, beneficiarii unui titlu de proprietate nr._ care a fost anulat de instanța de judecată.

Asa cum a arătat mai sus, la data incheierii primului act translativ de proprietate dintre Pasalau s.a. și numitul B. C., actul in baza căruia s-a efectuat transferul fusese declarat nul prin decizia civila nr.610 din 09.06.2004 (transferul s-a realizat dupa 3 ani de la data anularii actului inițial de proprietate). Prin urmare, vânzătorul inițial a vândut, dupa pronunțarea hotărârii de anulare a titlului de proprietate, prin încălcarea dispozițiilor art. 15 din Legea 54/1998, fără extras de carte funciara, cumpărătorul asumându-și în acest sens riscul contractului. Cu toate acestea, noul cumpărător, B. C. a procedat - în aceeași manieră - la vânzarea mai departe, către parata D. E. O. a suprafeței de 450 mp, riscul încheierii contractului transferându-se asupra acesteia din urmă. În aceste condiții, se poate reține ca pârâta, în mod succesiv, a dobândit proprietatea in litigiu, in baza unui titlu nul de la un neproprietar.

Potrivit disp. art. 5 alin. 1 Titlul X din Legea 245/2005, instrainarile realizate sub orice forma în temeiul prezentei legi nu validează titlurile de proprietate ale instrainatorilor si dobanditorilor, daca acestea erau lovite de nulitate. În fapt, aceste vânzări succesive nu sunt validate, fiind lovite de nulitate absolută toate contractele de vânzare-cumparare care au avut ca act inițial titlul de proprietate nr._/03.12.2001 emis pe numele Pasalau s.a..

Potrivit disp. art. 16 din Legea 54/1998, "înstrăinările realizate sub orice forma in temeiul prezentei legi, nu validează titlurile de proprietate ale instrainatorilor, dacă anterior înstrăinării acestea erau lovite de nulități absolute, izvorâte din încălcarea unor norme imperative ale Legii 18/1991 și care au fost constatate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile."

Pe cale de consecință, contractul de vanzare-cumparare pe care își intemeiază parata dreptul de proprietate este nul absolut, fiind lipsit de orice efect juridic și ineficient din punct de vedere probator, practic inexistent in sensul legii.

În speță, nu se poate vorbi nici de buna-credință a dobanditorutui ca si excepție de la principiul nulității actelor subsecvente prevăzute de Codul Civil - pârâta- întrucât titlului de proprietate primar i se aplică dispozițiile speciale ale legii fondului funciar care sunt derogatorii de la dreptul comun, întrucât legiutorul a înteles să protejeze în mod prioritar și special pe fostul proprietar deposedat în mod ilegal și abuziv de proprietate de către statul comunist.

Nu în ultimul rând, prezumția bunei credințe nu poate opera in favoarea paratei intrucat la data cumpărării - 04.03.2008 - a cunoscut că pe o parte din terenul cumpărat existau case de locuit edificate de nepoții săi încă din 1992, iar terenul era împrejmuit de aceștia, în baza fișei de punere în posesie nr.5025 întocmită în baza Hotărârii 4393 din 1994, fișă ce a fost ulterior modificată.

În această situație, pârâta nu poate opune contractul său de vânzare-cumpărare in justificarea calității de proprietar - ca și dobanditor de buna credința - urmând a fi obligata să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața revendicată. Pârâta ar avea deschisă doar calea unei acțiuni în evicțiune împotriva persoanei de la care a dobândit proprietatea pentru restituirea prețului vânzării (acțiune în garanție pentru caz de evicțiune), dar evident că de acest drept poate dispune doar pârâta, strategia juridica de reparare a prejudiciului creat in urma evingerii aparținându-i în totalitate.

În condițiile expuse, instanța de judecată trebuie să aprecieze în sensul constatării valabilității titlului său de proprietate și a ineficienței actului de proprietate al pârâtei.

În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu acte și expertiză tehnică topometrică care să aibă, în principal, ca obiective: identificarea suprafeței de teren revendicata cu indicarea vecinătăților si amplasamentului (dacă aceasta suprafața corespunde vechiului amplasament al autorului subsemnatei); - să se identifice daca suprafața revendicata se regăsește atat in contractul de vanzare-cumparare al paratei, cat si în titlul de proprietate al subsemnatei.

În drept, a invocat temeiurile menționate.

A anexat chitanță onorariu avocat (f.9), carte de identitate provizorie, titlul de proprietate nr._/26.04.2010 (f.12-13), proces-verbal de punere în posesie nr.6106/23.11.2009 (f.14-15), fișa suprafețelor primite în proprietate (f.16-17), titlul de proprietate nr._/03.12.2001 (f.18-19), decizia civila nr.610/09.06.2004, pronunțată în dosarul nr._/2003 al Tribunalului Iași (f.20-27), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.799/03.04.2008 la B.N.P. Murarasu C. E. (f.28-29), procură, sentința civilă nr._/22.10.2010, pronunțată în dosarul nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași (f.31-33), decizia civilă nr.1874/27.06.2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2009 al Tribunalului Iași (f.34-39), raport de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit în dosarul nr._/245/2009 de expertul A. C. (f.40-47).

1". La data de 14.05.2014, la solicitarea instanței reclamanta a depus precizări (f.62), prin care a arătat că din totalul suprafeței de_ mp atribuită ei în tarlaua 41, ., sunt întabulate doar trei suprafețe, după cum urmează:

- 4464 mp din acte și 3496 mp din măsurători - număr cadastral_ - proprietar actual L. M.;

- 1500 mp, număr cadastral_ - proprietar actual L. M.;

- 1000 mp, număr cadastral_ - fost proprietar L. M., proprietar actual G. C., conform contract de vânzare-cumpărare;

A precizat că din suprafața rămasă neîntabulată face parte și suprafața de 240 mp revendicată prin prezenta acțiune.

A anexat adresa nr._/30.04.2014 emisă de OCPI Iași (f.63).

2. Pârâta D. E. O. a depus întâmpinare la data de 30.07.2014 (f.72-79), prin care a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând următoarele:

Instanța trebuie să aibă în vedere o . aspecte reținute de anterioarele sentințe judecătorești, pronunțate în dosarul_/245/2009, ce a avut ca obiect o cerere în revendicare, formulată de ea în contradictoriu cu reclamanta L. M.. Fără a fi de natură a atrage excepția autorității de lucru judecat, considerentele precizate atât de sentința civilă nr._/22.10.2010, cât și de decizia civilă 1874/2011, au o deosebită relevanță pentru soluționarea prezentei spețe, atât din perspectiva aprecierii cu privire la pretinsa nulitate a contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia deține suprafața de 240 mp, cât și sub aspectul stabilirii titlului mai preferabil.

Astfel, la epoca la care a fost soluționat acel litigiu, a fost efectuată o expertiză topometrică (ale cărei concluzii sînt precizate de altfel și de reclamantă în cererea sa), expertiză care menționa că, în ceea ce privește terenul în litigiu, fusese întocmit un proces-verbal de punere în posesie al cărei beneficiar era reclamanta L. M. (pârâtă în acel litigiu). Cu toate acestea, situația concretă a terenului era cea precizată la fila 4 a deciziei indicate anterior, respectiv „în limitele aduse în discuție prin mijlocirea cererii de recurs formulate, Tribunalul reține că suprafața de 210 mp, în privința căreia reclamanta (pârâta din prezenta cauză) exhibă contractul de vînzare-cumpărare nr.799/03.04.2008, a fost lăsată în procedura de aplicare a Legii 18/1991 în afara granițelor teritoriale ale suprafeței de 10.000 mp pentru care L. P. M. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate".

În paragraful anterior al deciziei citate se menționează (aspect invocat de -reclamantă în prezenta cerere) că „această din urmă suprafață de teren, având anvergura de 240 mp face parte, așa cum rezultă din raportul de expertiză suplimentar depus de expertul A. C. la filele 71-73 dosar fond, din totalul suprafeței de_ mp pentru care a fost eliberat la data de 26.04.2010, titlul de proprietate_/26.04.2010 în baza Legii 18/1991".

Verificând considerentele prezentei cereri, se poate constata că reclamanta L. M. (ce nu a formulat la momentul anterioarei judecăți o cerere reconvențională în sensul desființării contractului său de vînzare-cumparare) invocă drept temei factual al solicitării sale aceleași împrejurări reținute în anterioarele hotărîri și pe care instanțele, atât în soluționarea cererii principale, cât și în soluționarea recursului, le-au avut în vedere.

Pe cale de consecință, din perspectiva acestor aprecieri ale instanței (fără a reține excepția autorității de lucru judecat dat fiind faptul că Judecătoria Iași nu fusese învestită anterior cu o cerere în acest sens), fiecare revendicarea prin comparare de titluri se impune a fi respinsă ca elondată.

Particularizînd, prin raportare la instituția juridică reglementată în opinia reclamantei de art.5 Titlul X din Legea 18/1991, este de menționat că în speța dedusă judecății nu ne aflăm în situația pretinsă de reclamantă, conform căreia accesorium sequitur principale, sens în care și în această cauză, pentru a putea fi constatată nulitatea actului de vindere-cumpărare trebuie dovedită reaua credință a părților contractante.

Din acest punct de vedere, practica în materie a devenit constantă în a aprecia că "în principiu, anularea titlului de proprietate al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun nu este de natură să atragă caducitatea actului în ce privește pe terțul achizitor, în cazul în care acesta este de bună-credință, soluția justificîndu-se pe considerațiuni de echitate și utilitate socială" (TS, dec.civ. 568/1983, RRD 6/1984, pag.64, în C. T., C. T.- Dreptul de proprietate și alte drepturi reale-Practică judiciară adnotată).

Curtea Constituțională stabilea, în decizia nr.191/25.06.2002, că "în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună-credință al bunului său imobil a fost preferat cel din urmă. Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună-credință a fost impusă - în baza unor rațiuni cu o aplicare mult mai largă și care au creat un adevărat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, soluția și-a aflat așadar suport în rațiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit jus".

Nu este lipsită de importanță în cauză nici practica CEDO în materia constiturii în baza Legii 112/1995 a titlurilor de proprietate ale subdobînditorilor de bună-credință. Mutatis mutandis, prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, care stabilesc faptul că "diminuarea vechilor atingeri nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate (...) astfel încât persoanele care și-au dobândit bunurile să nu fie aduse în situația de a suporta ponderea responsabilității statului care confiscat în trecut aceste bunuri" sînt pe deplin aplicabile în prezenta cauză dedusă judecății,

În plus față de acest aspect, chiar sediul materiei pe care o sugerează generic reclamanta a fi aplicabilă în prezenta cauză, respectiv art.966 C.civil (în vigoare la data transmiterii dreptului de proprietate către pârâtă), impune, pentru a sancționa cu nulitatea absolută un astfel de act, verificarea îndeplinirii principiului fraus omnia corrumpit, respectiv- al relei credințe, al cauzei ilicite.

Nu se poate verifica în speța dedusă judecății împrejurarea că părțile semnatare aie contractului de vânzare-cumpărare supus controlului judiciar ar fi încheiat acest act în cunoștință de cauză, știind că bunul aparține altei persoane, ori că este menționat într-un titlu de proprietate ce fusese constatat nul.

Ori, din acest punct de vedere, doctrina în materie a stabilit că nulitatea absolută a vînzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind că lucrul vîndut este proprietatea altei persoane (Fr. D., Tratat de drept civil, Contracte speciale, pag.58).

Sintagma "în cunoștință de cauză" presupune verificarea unei cauze ilicite sau a unei intenții de fraudă, ambele avînd ca numitor comun reaua-intenție a părților, situație ce nu se poate verifica în ceea ce o privește pe pîrîta din prezenta cauză.

În sprijinul susținerilor expuse anterior, trebuie ca instanța să verifice și considerentele sentinței civile nr._/22.10.2010, ce reține, la fila 2, următoarele: "la încheierea acestui contract de vînzare-cumpărare (contractul 799/2008) cel puțin cumpărătoarea a fost de bună-credință, deoarece, prin constatarea nulității titlului inițial nu s-a stabilit vreun drept al pârâților asupra terenului înscris în acel titlu, iar litigiul purtat între aceștia și moștenitorii Pasalău nu a fost notat în cartea funciară, pentru a fi opozabilă contractanților-vânzători".

Atît timp cât nu poate fi dovedită pretinsa conivență frauduloasă pe care pârâta să o fi derulat în scopul prejudicierii intereselor reclamantei, o eventuală solicitare a acesteia privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.799/2008 urmează a fi respinsă ca nefondată.

Argumentele expuse la anteriorul punct, comune atât solicitării de constatare a nulității contractului, cît și cererii prin care se solicită constatarea ineficienței sale juridice, li se alătură aspectele statuate cu putere de lucru judecat în considerentele deciziei civile 1874/27.06.2011.

Astfel, la fila 5, instanța de control judiciar precizează: "pe de altă parte. Tribunalul notează dispozițiile art.III alin.2 ind.4 din Legea 169/1997. Potrivit acestora, în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren. Ca atare, conflictul între cumpărătorul cu titlu oneros al unei suprafețe de teren ce a făcut obiectul Legii 18/1991 și fostul proprietar îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren a fost soluționat legislativ prin mijlocirea acestui text de lege, în favoarea subdobânditorului".

Pe cale de consecință, fie și în situația în care prin intermediu! unei expertize tehnice topometrice se va proba împrejurarea că atât titlul de proprietate al reclamantei, cît și contractul de vînzare-cumpărare al pârâtei menționează aceeași suprafață de 240 mp teren, nu se poate reține preferabilitatea titlului de proprietate al M. L., dat fiind faptul că, în calitatea sa de subdobânditor de bună-credință, este ocrotită de dispozițiile legale citate anterior, singura cale aflată legal la îndemâna reclamantei fiind aceea de a solicita contravaloarea terenului pretins de la numitul P. N..

Ca probe, a propus acte și expertiză tehnică topocadastrală, dar nu a depus înscrisuri suplimentare, cu unele deja depuse (f.81 și urm.).

3. Reclamanta a depus precizări la data de 21.10.2014 (f.91), prin care a arătat următoarele:

Din totalul suprafeței de 10.000 mp pentru care i s-a emis titlul de proprietate menționat, sunt întabulate parcelele menționate anterior, iar pentru suprafața de 2146,51 mp s-a constatat nulitatea absolută a titlului, prin trei sentințe judecătorești: sentința civilă nr._/11.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași pentru suprafața de 443 mp (speța S. C.); sentința civilă nr._/28.06.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași pentru suprafața de 625,75 mp (speța C. V. și C.); sentința civilă nr.6686/25.04.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2011 al Judecătoriei Iași pentru suprafața de 1077,76 mp (speța Matase D.).

Pe cale de consecință, titlul de proprietate menționat este în prezent valabil doar pentru suprafața de 7583,49 mp, din care 5996,49 mp, iar restul suprafeței de 1857,49 mp (neîntabulată) este aflată în diferite situații juridice litigioase.

Suprafața de 240 mp face parte din această ultimă suprafeță de 1857,49 mp.

A anexat înscrisuri doveditoare pentru cele arătate (f.93 și urm.).

3". La 04.11.2014, reclamanta a depus completări (f.99), prin care a menționat următoarele:

După decizia civila nr.610/09.06.2004, pronunțată în dosar nr._/2003 al Tribunalului Iași, premenționată, s-a emis Hotărârea nr.7625/19.09.2007 de către Comisia Județeană de Fond Funciar.

Observând că procedura se tergiversează, a promovat acțiune în contradictoriu cu Comisia Municipală și Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991, prin care a solicitat obligarea la punerea în posesie și la emiterea documentației pentru eliberarea titlului său de proprietate.

Cererea sa a format obiectul dosarului nr._ . În timpul soluționării acestui dosar, Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991 a procedat la întocmirea procesului-verbal de punere în posesie nr.6106 pentru 1 ha în favoarea reclamantei.

Prin sentința civilă nr.6309/20.04.2010 pronunțată în dosarul sus-menționat, s-a admis acțiunea și a fost obligată Comisia Locală să înainteze documentația Comisiei Județene să emită titlul în favoarea reclamantei pentru terenul de 1 ha.

Ulterior pronunțării sentinței și până la soluționarea recursului, declarat împotriva acestei sentințe, Comisia Județeană a procedat la emiterea titlului la 26.04.2010.

Prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul Iași, a fost admis recursul și a fost casată în parte sentința, în sensul că s-a respins acțiunea în contradictoriu cu Comisia Județeană, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Procesul-verbal de punere în posesie și ulterior titlul de proprietate au fost întocmite pe numele reclamantei pe vechiul amplasament al autoarei sale, aspect confirmat atât de raportul de expertiză efectuat în cauză, cât și prin sentința pronunțată.

De asemenea, ambele Comisii susțin că la baza emiterii titlului au stat atât Decizia Tribunalului 610/2004, cât și sentința civilă 6309/2010 a Judecătoriei Iași din dosarul nr._ .

Pe cale de consecință, dreptul său de proprietate și recunoașterea acestuia se circumscriu dispozițiilor legale, astfel încât titlul său de proprietate este corect și necontestat. Pe de altă parte, pârâta a devenit proprietara unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un bun care nu mai aparținea vânzătorului său, ci Statului Român, vânzarea fiind posibilă din cauza unor acțiuni concertate de fraudă și rea-credință din partea vânzătorilor și/sau neglijență a funcționarilor statului român. Nu în ultimul rând, reaua-credință a pârâtei rezultă și din împrejurarea că, la momentul vânzării-cumpărării, aceasta a avut cunoștință de existența unui construcții pe terenul ce a făcut obiectul vânzării ca aparținând numitului G. (a se vedea sentința civilă nr._/2010 și decizia civilă nr.1874/2011 pronunțate în dosarul nr._/245/2009).

Reclamanta avea să mai depună înscrisuri și ulterior: sentința civilă nr.4254/07.04.2003, pronunțată în dosarul nr.6243/2002 al Judecătoriei Iași (f.106 și urm.), decizia civila nr.610/09.06.2004, pronunțată în dosar nr._/2003 al Tribunalului Iași (f.108 și urm.), sentința civilă nr.7156/21.05.2009, pronunțată în dosarul nr._/245/2008 al Judecătoriei Iași (f.116 și urm.), sentința civilă nr.9255/20.04.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași (f.119), decizia civilă nr.2391/17.11.2010 a Tribunalului Iași (f.120-121) și încheierea din 05.01.2011 (f.122).

3"". La 27.01.2015, reclamanta a depus precizări (f.130 și urm.), prin care a menționat următoarele:

Așa cum rezultă din decizia civilă nr.610/09.06.2004, suprafața de 240 mp reprezintă vechiul amplasament al familiei L., în suprafață totală de 1 ha. Anterior emiterii titlului său de proprietate, Primăria Iași a emis în mod eronat titlul de proprietate nr._/03.12.2001 pe numele P. N. și alții, suprapus parțial peste vechiul amplasament al familiei L., fapt care a generat litigiul menționat, finalizat cu anularea titlului de proprietate menționat.

După anularea acestui titlu, P. N. și alții au întocmit două documentații cadastrale, prin care au vândut 3750 mp (500 mp și 3250 mp) din totalul de 5000 mp prin două contracte din 2005.

Diferența de 1250 mp a fost dezmembrată în 6 loturi, lotul 2 având număr cadastral 7757/1/2, . Cartea Funciară a Municipiului Iași, cu suprafața de 450 mp și fiind cel înstrăinat către B. C. prin contractul nr.962/03.05.2007, deși titlul de proprietate era anulat de 3 ani.

Ulterior, acest lot a fost înstrăinat către pârâtă prin contractul nr.799/03.04.2008.

Analizând expertiza efectuată de expertul A. C. în dosarul nr._/245/2009 al Tribunalului Iași, comparativ cu documentația cadastrală de dezmembrare, se poate observa că la întocmirea acesteia nu s-a ținut cont de elementele fizice (garduri și construcții) conform realității din teren, suprafața de 240 mp deținută de L. G. nu a fost trasată așa cum este în fizic și prevăzută în expertiza efectuată, suprapus peste lotul 2 în suprafață de 450 mp, pentru a face posibilă înstrăinarea unei suprafețe cât mai mari prin acte autentice cu aparență de legalitate, în scopul ascunderii originii ilicite a suprafeței respective.

În acest sens, trebuie observată schița emisă de OCPI Iași cu suprapunerea lotului 2 peste proprietatea L., respectiv suprapunerea întregii suprafețe dezmembrate de P. N. și alții, dar și planurile de situație și expertiza lui A. C..

Astfel, documentația cadastrală care a stat la baza încheierii de carte funciară nr._ are o cauză ilicită și este nulă, identificând și materializând inexact limitele unui imobil suprimat din punct de vedere juridic.

Cu alte cuvinte, D. E. O. a cumpărat un imobil lipsit de identitate legală și care nu corespunde situației din planul de amplasament și delimitare a terenului (lotul 2 menționat), acesta fiind compus de fapt din două loturi distincte: cel de 210 mp, care nu este inclus în titlul reclamantei și cel de 240 mp, inclus în titlul său, deținut de nepotul L. G..

La data cumpărării, ambele loturi erau ocupate de G. F. (din anul 1992), iar de L. G. din 1997, terenuri pe care au construit locuințele C1 și C2, astfel că pârâta nu poate fi considerată un cumpărător diligent, de bună credință, ea riscând o tranzacție imobiliară cu un neproprietar, în baza unei documentații cadastrale false. Suprafața de 450 mp era ocupată (gospodărită) de nepoții L. cu mult înainte de data încheierii tranzacției și nu de vânzătorul B. C., acesta nefiind în posibilitatea transmiterii către cumpărător a tuturor atributelor dreptului de proprietate. Astfel, pârâta nu a primit imobilul pe care l-a cumpărat și a acceptat această situație.

4. În fine, reclamanta și-a precizat cererea la ultimul termen, când a afirmat că pretinde admiterea acțiunii pentru suprafața de 244 mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză, aspect consemnat în încheierea ce cuprinde și dezbaterile.

II. Aspecte procesuale

Acțiunea a fost legal timbrată, suma de 500 lei fiind plătită la momentul introducerii cererii (f.8), iar diferența de 145 lei ulterior (f.51).

Prin încheierea din 04.11.2014 (f.102), instanța a încuviințat probele cu înscrisuri și cu expertiză topocadastrală, prorogând pronunțarea asupra utilității probei testimoniale solicitată de către reclamantă.

A desemnat ca expert pe Savlovshi E. și a stabilit un onorariu provizoriu de 700 lei, achitat de reclamantă până la termenul următor (f.105).

La solicitarea instanței, B. M. C. a depus la 10.02.2015 documentația aferentă contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.799/03.04.2008 (f.138 și urm.).

De asemenea, OCPI Iași a depus la 31.03.2015 documentația aferentă titlului de proprietate nr._/26.04.2010 (f.168 și urm.).

În fine, Comisia Județeană de Fond Funciar Iași a depus la 06.04.2015 documentația identificată pe numele reclamantei (f.220 și urm.).

La data de 07.04.2015, expertul Savlovshi E. a depus raportul de expertiză topocadastrală (f.206 și urm.), acesta pretinzând o diferență de onorariu de 1029,25 lei (achitată de reclamantă, dovada fiind depusă la ultimul termen).

Prin încheierea din 07.04.2015, instanța a pretins expertei o . lămuriri suplimentare.

Subsecvent, experta a depus un supliment la raport (f.1 și urm., f.8 și urm. - vol.II).

III. Situația de fapt

Reclamantei L. M. i s-a emis titlul de proprietate nr._/26.04.2010 (f.12-13) de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin reconstituirea dreptului de proprietate, pentru o suprafață totală de 1 ha (10.000 mp), în intravilan Șoseaua Iași - Voinești situat în Tarlaua 44, ., care este identificată și în procesul-verbal de punere în posesie nr.6106/23.11.2009 (f.14-15), respectiv în fișa suprafețelor primite în proprietate (f.16-17).

După cum avea să precizeze și să dovedească reclamanta, din totalul suprafeței de_ mp atribuită ei în tarlaua 41, ., sunt întabulate doar trei suprafețe, după cum urmează: 4464 mp din acte și 3496 mp din măsurători - număr cadastral_ - proprietar actual L. M.; 1500 mp, număr cadastral_ - proprietar actual L. M.; 1000 mp, număr cadastral_ - fost proprietar L. M., proprietar actual G. C., conform unui contract de vânzare-cumpărare (a se vedea adresa nr._/30.04.2014 emisă de OCPI Iași - f.63).

Totodată, din totalul suprafeței de 10.000 mp pentru care i s-a emis titlul de proprietate menționat, pentru suprafața de 2146,51 mp s-a constatat nulitatea absolută a titlului prin trei sentințe judecătorești: sentința civilă nr._/11.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași pentru suprafața de 443 mp (speța S. C.); sentința civilă nr._/28.06.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași pentru suprafața de 625,75 mp (speța C. V. și C.); sentința civilă nr.6686/25.04.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2011 al Judecătoriei Iași pentru suprafața de 1077,76 mp (speța Matase D.).

Din suprafața rămasă neîntabulată și care nu a făcut obiectul vreunei anulări parțiale a titlului respectiv face parte și suprafața de 240 mp revendicată prin prezenta acțiune, care are de fapt 244 mp, așa cum a rezultat din măsurătorile expertului desemnat (f.210).

După cum s-a arătat încă de la introducerea acțiunii și a rezultat și din raportul de expertiză, suprafața de 244 mp se regăsește și în titlul de proprietate al pârâtei, și anume în contractul de vînzare-cumpărare nr.799/03.04.2008 (f.216), prin care aceasta a dobândit de la numitul B. C. suprafața totală de 450 mp.

Mai exact, după cum a identificat expertul desemnat pe schița de la fila 213, suprafața de 450 mp este împărțită în două porțiuni diferite: cea dintre punctele 35-22-21-34-36-15-14-13-35 (de 206 mp, deținută în fizic de G. F.) și cea dintre punctele 35-22-23-24-33-35 (de 244 mp, deținută în fizic de reclamantă).

Niciunul dintre cele două titluri de proprietate în discuție nu a fost anulat, cel puțin nu pentru suprafața în discuție (aspect confirmat și de suplimentul la raportul de expertiză, care a relevat că aceasta nu se găsește printre cele pentru care titlul reclamantei a fost anulat parțial, prin trei sentințe diferite), astfel încât este incidentă situația în care aceeași suprafață de teren se găsește în titlurile de proprietate valabile a două persoane diferite.

*

După cum s-a antamat, pârâta deține în proprietate suprafața de 450 mp, pe care a dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.799/03.04.2008 la B.N.P. M. C. E. (f.28-29), prin care a cumpărat respectivul teren de la B. C..

În contract, se arată că suprafața are număr cadastral 7757/1/2 și este înscrisă în cartea funciară a localității Iași, conform încheierii de întabulare nr._/2007, eliberată de ANCPI Iași - Biroul de Carte Funciară.

De asemenea, se mai arată că terenul ce formează obiectul contractului a fost dobândit de către vânzător prin cumpărare de la C. R., N. M., S. E., P. N., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.962/03.05.2007 la B. M. R. V., în condițiile în care acestora li se eliberase titlul de proprietate nr._/03.12.2001 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor (depus, de asemenea, la f.18-19).

După cum a arătat și dovedit reclamanta, prin decizia civilă nr.610/09.06.2004, pronunțată în dosarul nr._/2003 al Tribunalului Iași s-a admis în apel acțiunea formulată de L. M., L. P., L. G., M. R. C. și A. D. în contradictoriu cu P. N., N. M., C. R. și Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/03.12.2001 (f.20-27), care fusese emis pentru suprafața de 5.000 mp în favoarea pârâților persoane fizice (f.18-19). Nu s-a contestat caracterul irevocabil al acestei decizii.

În motivare, s-a reținut că apelanții aveau posesia suprafeței de teren în litigiu de 5000 mp, ca urmare a faptului că pe numele autoarei lor fusese emisă Hotărârea nr.4393/09.12.1994 cu privire la acel teren, considerată ca fiind legală deoarece un certificat cu nr.4698/1992 atesta că L. P. figura cu suprafața de 1,50 ha teren pe moșia Rohr.

S-a constatat, în esență, că apelanții sunt persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate privind acel teren.

*

În paralel cu procedura de emitere a titlului său de proprietate, reclamanta s-a judecat cu instituțiile abilitate ale statului în dosarul nr._, în care au fost pronunțate sentința civilă nr.6309/20.04.2010 a Judecătoriei Iași (f.119), decizia civilă nr.2391/17.11.2010 a Tribunalului Iași (f.120-121) și încheierea din 05.01.2011 (f.122), prin ultima respingându-se o cerere de lămurire a dispozitivului.

După cum a arătat și reclamanta în precizările sale din 04.11.2014, în dosarul respectiv ea a promovat o acțiune în contradictoriu cu Comisia Municipală și Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991, prin care a solicitat obligarea la punerea în posesie și la emiterea documentației pentru eliberarea titlului său de proprietate.

Prima instanță a admis în parte cererea și a dispus obligarea Comisiei Locale să înainteze documentația Comisiei Județene și a respins ca fiind lipsită de obiect cererea de punere în posesie.

Într-adevăr, punerea în posesie se făcuse deja, după cum rezultă din procesul-verbal nr.6106/23.11.2009 (f.14-15), aspect reținut în cuprinsul sentinței Judecătoriei. Iași Totodată, s-a mai deținut că prin Hotărârea nr.7625/18.09.2007 adoptată de Comisia Județeană Iași a fost validată propunerea Comisiei Municipale Iași și a fost înscrisă numita L. M. cu suprafața de 1 ha teren, fiind înscrisă în anexa 26 (a se vedea și filele 203-204 din dosar).

După cum a remarcat Tribunalul Iași, cererea reclamantei fusese admisă doar în parte de Comisia Județeană, deoarece inițial cererea acesteia se raporta la 1,5 ha. Tribunalul a respins cererea formulată în contradictoriu cu această instituție, considerând inutilă emiterea unui nou titlu, în condițiile în care se emisese titlul de proprietate nr._/26.04.2010, necontestat.

Pe motivul emiterii deja a acestui titlu, a fost respinsă cererea în contradictoriu cu Comisia Județeană.

După cum rezultă din documentația aferentă titlului de proprietate nr._/26.04.2010 (f.168 și urm.), depusă de OCPI Iași, reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei s-a făcut pe vechiul amplasament. Mai exact, aceasta este a treia concluzie a raportului de expertiză întocmit de expertul C. V. în dosarul nr._, care face referire și la chitanța din data de 24.03.1968 (f.175-177).

*

Între părțile din acest dosar (D. E. O. în calitate de reclamantă, respectiv L. M., L. G., L. P., M. R. C., A. D., în calitate de pârâți) s-a mai desfășurat un litigiu, care a fost finalizat cu sentința civilă nr._/22.10.2010 a Judecătoriei Iași (f.31-33) și decizia civilă nr.1874/27.06.2011 pronunțată de Tribunalul Iași (f.34-39), ambele pronunțate în dosarul nr._/245/2009.

În acest dosar, s-a întocmit raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală al expertului A. C. (f.40-47).

Prin sentință, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta D. E. – O. în contradictoriu cu pârâții L. M., L. P., L. G., M. R. – C. și A. D. și i-a obligat pe aceștia să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de teren de 210 mp, situată în Iași, Cartier Galata, Sector cadastral 44, cu număr cadastral 7757/1/2 și redat în planul de situație anexă a suplimentului de expertiză A. C., parte integrantă din prezenta. Totodată, a obligat pe pârâți să desființeze construcțiile notate cu C 1 și C în planșa 3 a primului raport de expertiză A. C., cât și în planul de situație anexă a suplimentului de expertiză efectuat de același expert, construcția notată cu C având caracter provizoriu și a autorizat pe reclamantă, în cazul refuzului pârâților de a proceda la demolarea construcțiilor, să efectueze ea demolarea lor, pe cheltuiala pârâților, cu costul stabilit de expertul B. I., de 446 lei (RON), pentru construcția C 1, neprovizorie.

Prin decizie, a fost admis recursul și admisă în parte cererea introductivă, în sensul în care a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la ridicarea construcției anexă amplasată pe terenul său, iar în caz de refuz autorizarea reclamantei să demoleze pe cheltuiala pârâților, construcția.

În esență, prin urmare, a fost admisă acțiunea în revendicare a pârâtei din prezenta acțiune impotriva (inclusiv a) a reclamantei din prezenta cerere, dar soluția a purtat asupra suprafeței de 210 mp, identificată și de expertul din prezenta cauză (ca fiind însă de doar 206 mp) ca regăsindu-se complet în titlul de proprietate al pârâtei D. E. O., nu și în cel al reclamantei L. M..

Chiar dacă sentința Judecătoriei Iași din acel dosar cuprinde considerente implicite cu privire la caracterul preferabil al titlului reclamantei D. E. O. [considerente scoase în evidență de aceasta în întâmpinarea depusă în acest dosar, potrivit cărora "la încheierea acestui contract de vînzare-cumpărare (contractul 799/2008) cel puțin cumpărătoarea a fost de bună-credință, deoarece, prin constatarea nulității titlului inițial nu s-a stabilit vreun drept al pârâților asupra terenului înscris în acel titlu, iar litigiul purtat între aceștia și moștenitorii Pasalău nu a fost notat în cartea funciară, pentru a fi opozabilă contractanților-vânzători"], hotărârea Tribunalului nu lasă niciun dubiu cu privire la faptul că litigiul respectiv a privit suprafața de 210 mp care excede porținii pentru care există suprapunere de titluri, astfel încât chestiunea titlului preferabil nu a fost tranșată în acea judecată.

Astfel, apare ca decisiv enunțul din hotărârea instanței superioare potrivit căruia "în limitele aduse în discuție prin mijlocirea cererii de recurs formulate, Tribunalul reține că suprafața de 210 mp, în privința căreia reclamanta (pârâta din prezenta cauză) exhibă contractul de vînzare-cumpărare nr.799/03.04.2008, a fost lăsată în procedura de aplicare a Legii 18/1991 în afara granițelor teritoriale ale suprafeței de 10.000 mp pentru care L. P. M. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate".

IV. Analiza fondului

Conform art.563 din Noul cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.

Tot după cum s-a reținut mai sus, în speță toate părțile au dovedit că dețin titlu pentru aceeași suprafață de teren, astfel încât prezenta acțiune nu poate fi decât o specie aparte a acțiunii în revendicare, denumită după metoda folosită, adică prin comparare de titluri.

După cum s-a reținut, reclamanta a dobândit suprafața în litigiu în titlului de proprietate nr._/26.04.2010, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, acesta fiind practic un titlu original, dar emis în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament al autorilor săi.

Pârâta, în schimb, a dobândit de la o persoană care, la rândul ei, dobândise suprafața de teren în discuție prin cumpărare de la vânzători al căror titlu de proprietate (emis tot în baza legilor de reconstituire a dreptului de proprietate) fusese deja anulat printr-o hotărâre judecătorească, chiar la cererea reclamantei (și la cererea altor persoane) și tocmai pe motiv că reclamanta și ceilalți reclamanți erau persoanele îndreptățite la restituirea acelui teren.

Niciunul dintre cele două titluri de proprietate nu a fost anulat în privința suprafeței în discuție. Astfel, chiar dacă la baza sa stă un titlu anulat prin hotărâre judecătorească, contractul pârâtei nu a fost anulat, neexistând nicio probă în sensul că s-ar fi cerut în vreun litigiu această anulare.

Pretinzând că cererea reclamantei ar avea un caracter echivoc (în sensul că nu ar fi clar dacă aceasta pretinde anularea contractului de vânzare-cumpărare al pârâtei sau revendicarea prin comparare de titluri), pârâta s-a apărat și afirmând că nu se poate dovedi reaua sa credință, atât timp cât ea nu putea ști cui aparținea terenul cumpărat de la B. C..

Deși este adevărat că reclamanta a făcut în mod constant referire la reaua-credință a pârâtei, atât prin intermediul cererii inițiale, cât și a precizărilor ulterioare, nu este niciun dubiu că aceasta nu a solicitat instanței să anuleze titlul pârâtei, ci doar a pretins că titlul său este preferabil, acțiunea sa fiind una în revendicare.

Astfel, este adevărat că o excepție de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal este situația în care dobânditorul în temeiul actului subsecvent a dobândit cu bună-credință. Situația este echivalentă cu cea a vânzării lucrului altuia, situație în care este incidentă nulitatea absolută a actului respectiv doar în situația în care se poate reține și reaua-credință a dobânditorului, nu doar a vânzătorului (în speță, reaua-credință a acestuia este o certitudine, în condițiile în care a vândut după ce titlul de proprietate îi fusese anulat).

Într-o revendicare prin comparare de titluri, însă, nu este necesară reținerea relei-credințe a ultimului dobânditor, premisa fiind tocmai că acesta din urmă are un titlu valabil, aceasta având la rândul ei la bază premisa că este de bună-credință în situații precum cele din speță.

În astfel de situații, instanța trebuie să analizeze care dintre cele două titluri este mai caracterizat din alte puncte de vedere, nefiind relevantă buna sau reaua-credință a ultimului dobânditor. Desigur, în astfel de situații, revendicatorul preferă să introducă prioritar o acțiune în anularea actului subsecvent, pentru ca subsidiara sau ulterioara revendicare să fie făcută din postura celui cu titlu valabil care se judecă în contradictoriu cu cel fără titlu valabil.

Nu sunt însă excluse din punct de vedere teoretic nici situații precum cea din prezenta speță în care, fără a cere anterior sau prioritar anularea titlului pârâtei, reclamanta introduce doar o acțiune în revendicare prin comparare de titluri, în care folosește reaua-credință a acesteia din urmă ca argument în susținerea preferabilității titlului său.

În fapt și în drept, instanța reține că, de altfel, protejarea bunei sale credințe este singurul argument pe care îl poate invoca pârâta în susținerea poziției sale procesuale, în condițiile în care la baza vânzării de care a beneficiat stă un titlu anulat prin hotărâre judecătorească, tocmai la cererea reclamantei și tocmai pe considerentul că aceasta era persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și nu autorul pârâtei.

Astfel, singurul aspect pe care pârâta îl poate invoca în apărarea sa este securitatea circuitului juridic, deoarece titlul său de proprietate este în mod evident mai slab, dată fiind succesiunea redată mai sus a evenimentelor.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 Titlul X din Legea 247/2005, potrivit cărora "înstrăinările realizate sub orice formă în temeiul prezentei legi nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor și dobânditorilor, dacă acestea erau lovite de nulitate".

Acest text de lege nu face altceva decât să exprime o evite o interpretare care ar fi fost oricum contrară legislației de la acel moment, neputându-se considera nici în lipsa acestor dispoziții că înstrăinarea unor suprafețe de teren de către titularul acestora în temeiul unui titlu de proprietate i l-ar putea consolida.

El nu rezolvă însă situația din speță deoarece nu face nicio referire la posibilitatea dobânditorului de la înstrăinătorul în baza unui titlu nul de a se prevala de buna-credință de la momentul dobândirii dreptului de proprietate, bună-credință fundamentată inclusiv pe inexistența vreunei notări a litigiului care a condus la anularea titlului original.

În cazul de față, instanța este însă de părere că inexistența unei notări poate fi cel mult un argument pentru pârâtă în eventualitatea în care s-ar pune problema cunoașterii sau nu a viciilor de care era afectat titlul înstrăinătorului și într-un eventual litigiu cu acesta. Lipsa notării nu poate însă consolida definitiv dobândirea prin contract de vânzare-cumpărare a bunului, ea fiind doar un element care să susțină buna credință a dobânditorului la momentul dobândirii.

În revendicarea prin compararea titlurilor care face obiectul prezentei judecăți, instanța consideră că trebuie să prevaleze faptul că titlul reclamantei este mult mai bine caracterizat decât al pârâtei, care are la origine un titlu de proprietate anulat printr-o hotărâre judecătorească pronunțată tocmai la cererea reclamantei.

Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea reclamantei pentru suprafața de teren idenfitificată în raportul de expertiză topocadastral.

V. Cheltuieli de judecată

În temeiul art.453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta D. E. O. să achite reclamantei suma de 6844,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea cumulată a taxei de timbru achitate (645 lei - a se vedea f.8 și f.51), a onorariului de avocat (4470 lei – dovedit cu chitanța nr.822/10.02.2014 -f.9) și a onorariului de expert (1729,25 lei - a se vedea f.105 și dovada depusă la ultimul termen).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta L. M. (având CNP_, domiciliată în satul și comuna M., ..2, jud.Iași, și cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat P. M., cu sediul în Iași, ., .. 6) în contradictoriu cu pârâta D. E. O. (având CNP_, domiciliată în Austria, Viena, Bischoffgasse Strase no.14, TOP1, cod 1120, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat O. N., cu sediul în Iași, ., ., ., jud.Iași), așa cum a fost precizată la ultimul termen din 30.06.2015.

Obligă pârâta D. E. O. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 244 mp teren situată în Iași, șoseaua Iași – Voinești, Tarlaua 44, ., Județul Iași, identificată între punctele 35-22-23-24-33-35 în planșa nr.2 aferentă raportului de expertiză topocadastrală întocmit de expertul Savlovshi E. care face parte integrantă din prezenta hotărâre (f.213).

Obligă pârâta D. E. O. să achite reclamantei suma de 6844,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea cumulată a taxei de timbru achitate (645 lei), a onorariului de avocat (4470 lei) și a onorariului de expert 1729,25 lei).

Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 21.07.2015.

Președinte, Grefier,

Z.L.F.M.Pentru Grefier în C.O. semnează

Grefierul Șef de Secție Civilă

P.-F. L.

Red./Tehnored. Z.L.F.M.

4 ex/27.08.2015

← Pretenţii. Sentința nr. 9266/2015. Judecătoria IAŞI		Acţiune în constatare. Sentința nr. 9279/2015. Judecătoria IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Sentința nr. 9266/2015. Judecătoria IAŞI