Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 9555/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9555/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-07-2015 în dosarul nr. 17805/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 30 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
Grefier D.-G. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9555/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul P. C. și pe pârâta P. A. - M., având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiliu minor.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.07.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Iași și înregistrată sub nr._ la data de 25.06.2015, reclamantul P. C. a solicitat pe cale de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâta P. A. M., prin hotărârea ce se va pronunța, să fie stabilit în beneficiul său un program de vizitare a minorei P. C. E. până la finalizarea dosarului_/245/2015 al Judecătoriei Iași.
În motivarea cererii a arătat că este căsătorit cu pârâta și în timpul acestei căsătorii s-a născut minora P. C. E. la data de 28.04.2010. În prezent este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași dosarul nr._/245/2015, având ca obiect divorț, și se impune stabilirea unui program de vizitare a minorei în cadrul unui program de vizitare respectiv o săptămână aceasta sălocuiască la mamă și o săptămână la el, întrucât pârâta îi obstrucționează legăturile personale cu aceștia .
În drept au fost invocate prevederile art. 996 N.C.proc.civ..
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, interogatoriul pârâtei și efectuarea anchetei sociale. Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a fost legal citat și a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității cererii iar pe fond solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Articolul 996 al. 1 Cod procedură civilă, prevede că „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsul textului de lege sus-menționat reiese că trei sunt condițiile specifice exercitării acestei proceduri, respectiv aparența unui drept și urgența – condiții specifice, generale și nerezolvarea fondului cauzei – condiție specifică și generală, această din urmă condiție decurgând din caracterul vremelnic al măsurii.
Ordonanța președințială nu are scopul de a rezolva fondul litigiului, urmând ca instanța investită să stabilească, în raport cu probele administrate, dacă subzistă aparența de drept in cazul in care se solicita stabilirea unui program de vizitare în cadrul căruia să păstreze legăturile personale cu minorii de către unul din părinti. Prin urmare, instanța nu poate să ia, pe calea ordonanței președințiale, măsuri definitive, care să rezolve fondul litigiului dintre părți.
S-a decis pe cale jurisprudențială că în materie de ordonanță președințială, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărei caz în parte și, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva prezenta cerere, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.
Din punctul de vedere al probatoriului, reclamantul a dovedit urgența prezentei acțiuni precum și paguba care s-ar produce dacă ar încerca valorificarea dreptului invocat pe calea unei acțiuni de drept comun. Astfel, reclamantul urmărește a stabili legături personale cu minora până la pronunțarea unei hotărâri definitive pe calea dreptului comun, exercitarea unor drepturi în calitate de părinte și chiar existența acestora fiind practic iluzorie în condițiile în care exercițiul lor este obstrucționat de către părintele la care locuiește minora, excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâtă urmând a fi respinsă ca nefondată.
Analizând fondul cererii, instanța constată că instituția juridică a „Legăturilor personale cu minorii” are ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele la care nu se află copilul – părinte necustode - si acesta din urmă. Astfel, în realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se țină cont si de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorii, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta acestora, de capacitatea de a înțelege nevoia unor legături mai strânse cu tatăl, specifice vârstei lor.
Art. 262 alin.2 din Noul cod civil prevede „Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului” iar art. 496 alin. 5 din Noul Cod Civil prevede „Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia”.
Art. 401 din Noul Cod Civil prevede că „In cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept”.
Așadar, instanța constată că programul de vizitare propus, respectiv ca minora să stea o săptămână la reclamantă și o săptămână la pârât nu este unul rezonabil, de natură a duce o la o dezvoltare armonioasă a personalității minorei, practic, trecerea de la un părinte la altul, aceștia aflându-se într-o stare conflictuală, la aceste intervale de timp neputând decât a o bulversa, educația minorei realizându-se practic în mod egal, ca timp, de doi părinți, dar separat și succesiv, nu unitar și simultan, ca în cazul în care părinții locuiesc împreună.
Totodată, acest program de vizitare a minorei ar prezenta practic caracteristicile stabilirii locuinței minorei succesiv, la ambele părți, ceea ce ar aduce practic la o schimbare a obiectului prezentei cauze, cererea urmând a fi respinsă ca nefondată.
Instanța va respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceasta nu a căzut în pretențiile reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta P. A. M. ca nefondată.
Respinge cererea formulată de reclamantul P. C., domiciliat în Iași, . în contradictoriu cu pârâta P. A. M. domiciliată în Iași, . ca nefondată.
Respinge capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca nefondat.
Cu drept de apel în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.07.2015.
Președinte, Grefier,
I. C. pentru grefier aflat în CO,
semnează grefier desemnat
cu atribuțiile grefierului
șef secție civilă, A. M. B.
Red./tehnored. C.I../4 ex./ 17.08.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6981/2015. Judecătoria IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
