Plângere contravenţională. Sentința nr. 172/2015. Judecătoria ÎNTORSURA BUZĂULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 172/2015 pronunțată de Judecătoria ÎNTORSURA BUZĂULUI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 197/248/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Dosar nr._
ÎNTORSURA BUZĂULUI
SENTINȚA CIVILĂ NR.172
Ședința publica din data de 24.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: M. T. – judecător
Grefier: A.-P. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza având ca obiect „Plângere contravențională”, privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI – BIROUL DE POLIȚIE A2.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care: se constată că părțile nu au depus concluzii scrise.
Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din data de 10.06.2015 încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17.06.2015 iar din lipsă de timp la data de 24.06.2015, iar urmare a deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA,
I. Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, s-a înregistrat sub nr._ la data de 12.03.2015, plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI – BIROUL DE POLIȚIE A2, prin care s-a solicitat ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să dispună următoarele:
În principal:
- Anularea procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 15.02.2015, ca fiind netemeinic și nelegal;
- Anularea măsurilor complementare dispuse prin actul sancționator.
În subsidiar:
- Înlocuirea amenzii contravenționale și a măsurilor complementare cu sancțiunea avertisment.
- Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, a arătat petenta că a fost sancționată cu sancțiunea „Avertisment și amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, reținându-se că a în călcat prevederile art.4 pct.57, 57/2 din HG nr.69/2012 și art.4 pct.61 din același act normativ.
Pe cale de excepție, a invocat petenta că actul sancționator este anulabil sub aspectul formei și conținutului și pentru ilizibilitatea sa, neputându-se desluși ce a dorit agentul constatator să consemneze.
S-a mai susținut de către petentă nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art.25 alin.3 din O.G.nr.2/2001, în sensul că odată cu procesul verbal nu i s-a comunicat și înștiințarea de plată.
De asemenea, s-a mai susținut cum că agentul constatator nu a făcut o descriere concretă a faptelor reținute în sarcina sa fiind încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și art.17 din O.G.nr.2/2001.
A contestat petenta și calitatea agentului constatator și însărcinarea sa specială pentru a constata faptele pentru care a fost sancționat.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că autovehiculul oprit în trafic, deținea plăcuța cu masa din fabricație, însă culpa aparține agentului constatator că nu a verificat existența acesteia.
În ceea ce privește legitimația de serviciu, conducătorul auto a arătat agentului constatator că din eroare legitimația a fost lăsată într-un alt autovehicul însă o poate prezenta în cel mai scurt timp. De asemenea a susținut petenta că nu se poate reține culpa sa pentru lipsa legitimației de serviciu, având și alți angajați, însă în mod constant conducătorul auto conduce auto cu nr._ iar la bordul acestuia se găsea legitimația, însă auto supus controlului avea nr._ .
A mai arătat petenta că existența raporturilor de muncă între conducătorul auto și societate era certă, acesta fiind angajat din data de 21.12.2014 potrivit contractului de muncă nr.1 din 21.12.2014, iar agentul constatator putea să verifice existența contractului în registrele sale electronice.
În ceea ce privește individualizarea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei, a arătat petenta că achitarea acesteia i-ar crea un total dezechilibru financiar, ori rațiunea aplicării sancțiunii nu este de a paraliza activitatea unei societăți ci aceea de reeducare și redresare a contravenientului.
În drept se invocă dispozițiile OG nr.2/2001, HG nr.69/2012 și Codul de procedură civilă.
Alăturat plângerii, petenta a depus în fotocopie: procesul verbal de contravenție, formularul de control în trafic, certificatul de înregistrare la ORC, contractul individual de muncă nr.11 din 21.12.2014, legitimație de serviciu N. C., stat de plată, registru salariați, CMR-uri. (f.9-34)
II. Situându-se pe o poziție procesual contradictorie, intimata a depus întâmpinare (f.55-57) prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată.
Pe cale de excepție a invocat intimata necompetența teritorială a Judecătoriei Întorsura Buzăului, competentă fiind Judecătoria Călărași, excepție nemotivată în fapt și în drept.
Pe fondul cauze s-a solicitat respingerea plângerii ținând seamă că fiind oprit în trafic auto cu nr._, agentul constatator a constatat nereguli grave în privința modului de organizare a transportului și a sancționat societatea.
S-a mai arătat, că în cuprinsul procesului verbal sunt descrise în mod expres faptele pentru care s-au aplicat sancțiunile și motivat de faptul că conducătorul auto nu a putut prezenta vreun document că este reprezentantul legal al societății sancționate, a fost indicat ca și martor iar procesul verbal și înștiințarea de plată au fost comunicate petentei potrivit art.27 din O.G.nr.2/2001.
În apărare, intimata a mai arătat că pe autostrada București – C. au avut loc o . evenimente rutiere în care au fost implicate autovehicule de transport, astfel că înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „Avertisment” ar încuraja petenta în eludarea dispozițiilor legale, fiind aplicată amenda spre minimul prevăzut de lege.
Alăturat întâmpinării s-au anexat în fotocopie: procesul verbal de contravenție, dovada comunicării cu confirmare de primire, raportul agentului constatator, aviz de însoțire a mărfii, formular de control, licențe de transport. (f.37-53)
III. Sub aspectul excepției necompetenței teritoriale, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 20.05.2015, excepția fiind respinsă, argumentele în fapt și în drept fiind expuse în conținutul încheierii. (f.65)
IV. Sub aspect probator în temeiul art.248 Cod procedură civilă, s-a încuviințat pentru petentă și intimată proba cu înscrisurile depuse și proba testimonială cu martorul N. C..(f.71)
V. Plângerea este legal timbrată potrivit art.19 din OUG nr.80/2013.(f.8)
VI. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Petenta . cu sediul în ..1188, județul C., prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 15.02.2015 de către intimată, a fost sancționată contravențional cu amendă in cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct.57 și 57.2 din HG nr.69/2012, sancțiunea „Avertisment pentru contravenția prevăzută de art.4 pct.61 din același act normativ fiind dispusă și potrivit art.12 alin.1 lit.b din HG nr.69/2012 măsura imobilizării autovehiculului. În fapt s-a reținut că la data 15.02.2015 ora 17:20 pe A2 km.105, petenta a dispus efectuarea unui transport de mărfuri cu ansamblu auto format din autoutilitara marca DAF cu nr._ ce tracta semiremorca marca Krone cu nr._, condus de N. C. iar ca urmare a controlul efectuat în trafic, conducătorul auto nu deținea la bordul autovehiculului legitimația de serviciu valabilă din care să reiasă că are calitate de angajat la petentei și nu a asigurat echiparea semiremorcii cu nr._ cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise. (f.37)
Procesul verbal a fost întocmit în prezenta conducătorului auto N. C., ce a fost indicat ca martor al întocmirii procesului verbal.
VII. Examinând sub aspectul legalității, modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul nulității actului sancționator invocat de petentă, privind nedescrierea faptei și ilizibilitatea actului sancționator, instanța reține neîntemeiat motivul, având în vedere că potrivit art. 16 din O.G.nr.2/2001, fapta a fost descrisă, intimata inserând clar că la data de 15.02.2015 a constatat că petenta a dispus efectuarea unui transport de mărfuri cu ansamblu auto format din autoutilitara marca DAF cu nr._ ce tracta semiremorca marca Krone cu nr._, condus de N. C. iar ca urmare a controlul efectuat în trafic, conducătorul auto nu deținea la bordul autovehiculului legitimația de serviciu valabilă din care să reiasă că are calitate de angajat la petentei și nu a asigurat echiparea semiremorcii cu nr._ cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise.
Descrierea faptei oferă atât petentei cât și instanței, toate elementele necesare, pentru petentă de a cunoaște motivul aplicării sancțiunii iar pentru instanță de a putea verifica temeinicia și legalitatea actului sancționator.
Sub aspectul ilizibilității, chiar dacă se poate parcurge cu puțină dificultate conținutul procesului verbal, datorită xerocopierii, petenta a luat la cunoștință de starea de fapt descrisă și dispozițiile legale, împrejurare confirmată de conținutul plângerii contravenționale în care își expune apărările vis-a-vis de starea de fapt și temeiurile de drept reținute.
În ceea ce privește susținerea petentei cum că nu i s-a comunicat înștiințarea de plată, se poate constata că formularul actului sancționator cuprinde și înștiințarea de plată, însă este adevărat necompletată de agentul constatator.
Însă, se poate observa că nerespectarea dispozițiilor art.25. alin.3 din OG nr.2/2001 nu a fost prevăzută sub sancțiunea unei nulități exprese, ci această nulitate este virtuală, rezultând din modul în care sunt reglementate condițiile de validitate ale procesului-verbal de contravenție.
Pe cale de consecință, această nulitate se va invoca de către partea al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic, instanța urmând a o reține numai în măsura în care se va face dovada vătămării, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului juridic în cauză, sarcina dovedirii acesteia revenind petentului.
Cum în speță, petenta nu a făcut dovada vătămării produse, nulitatea nu poate fi primită.
În ceea ce privește calitatea agenților constatatori, instanța va reține că potrivit conținutului actului sancționator, rezultă că aceștia și-au indicat funcția și locul de muncă iar petenta nu și-a motivat în concret această excepție.
De altfel potrivit dispozițiile HG nr.69/2012, inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul Transportului Rutier și polițiștii rutieri sunt competenți în constarea contravențiilor reținute în sarcina petentei și luării măsurii imobilizării autovehiculului.
Cu toate că petenta nu a expus în conținutul plângerii la capitolul nulității și împrejurarea relatată în conținutul plângerii la capitolul fondul cauzei, cum că nu poate fi sancționată pentru neglijența conducătorului auto de a avea la bord legitimația de serviciu, instanța urmează a o analiza ca și excepție ce ar putea trage nulitatea procesului verbal de contravenție.
Însă, susținerea petentei este combătută de prevederile art.7 din HG nr.69/2012, care stipulează următoarele: contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1 - 12, 14, 19 - 22, 25 - 61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.
Privită izolat, apărarea petentei ar putea fi întemeiată, însă nu poate fi avută în vedere astfel cum anterior s-a explicat, chiar dacă în speță conducătorul auto ar fi cel culpabil, petenta neavând altceva de făcut decât să se întoarcă în regres împotriva celui vinovat și să-și recuperez paguba, reprezentând amenda contravențională.
VIII. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține, că petenta . prin plângerea formulată, a susținut că lipsa legitimației de serviciu la bordul autovehiculului s-a datorat unor împrejurări obiective iar în ceea ce privește dotarea semiremorcii cu plăcuțe ce indică masa maximă admisă și dimensiunile, a susținut petenta prin reprezentant că plăcuțele erau atașate semiremorcii din dotare, însă agentul constatator nu a efectuat o verificare atentă a acesteia.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind un înscris încheiat de un funcționar al autorității de stat, face dovada, până la înscrierea în fals și deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care per se - prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării
P. urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
În speță, instanța urmează a reține în drept că potrivit art.4 pct.57.2 din HG nr.69/2012 constituie contravenție, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
De asemenea potrivit art.4 pct.61 din HG nr.69/2012, constituie contravenție, nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.
Luând spre analiză, motivele invocate de petenta ., instanța urmează a constata din coroborarea probele administrate în prezența cauză, propuse atât de petent cât și de intimată, că la data de 15.02.2015 când autovehiculul proprietatea petentei a fost oprit în trafic, nu avea la bord legitimația de serviciu a conducătorului auto N. C..
Petenta a dovedit indubitabil în prezenta cauză, că N. C., conducătorul autovehiculului oprit în trafic, cu nr._, are calitate de angajat al . potrivit contractului individual de muncă nr.11 din 21.12.2014 (f.13-15) iar petenta i-a emis legitimație de serviciu la data angajării – 21.12.2014. (f.16)
Împrejurarea relatată de martorul N. C., cum că din eroare legitimația de serviciu a rămas la bordul unui al autovehicul proprietatea petentei, cu care de obicei efectua transport iar auto surprins în trafic era al unui alt coleg, ce nu a fost în măsură din motive medicale să efectueze transportul, nu poate fi avută în vedere de instanță ca împrejurare ce să atragă incidența vreunei cauze ce să înlăture răspunderea contravențională a petentei, prevăzute de art.11 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în România.
În ceea ce privește susținerea, cum că semiremorca cu nr._ era dotată cu plăcuțe ce indicau masa maximă admisă și dimensiunile maxime admise, instanța reține că potrivit înscrisurilor depuse la dosar de petentă - formulare de control și datele existente pe siteul RAR– nu s-a făcut dovada existenței la momentul controlului a plăcuțelor, sau petentul nu a fost în măsură, datorită lipsei de cunoștințe juridice, de a aduce dovezi certe prin care să dovedească în fața instanței susținerile sale.
Singură, proba testimonială cu martorul N. C., ce se găsește în raport de muncă cu petenta, ce a indicat faptul că la momentul controlului, semiremorca era dotată cu plăcuțe, nu poate fi avută în vedere. Depoziția martorului ar fi putut avea relevanță doar în condițiile în care s-ar fi coroborat cu alate probe.
Concluzionând, instanța reține că în sarcina petentei ., subzistă elementele constitutive privind celor două contravenții reținute prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 15.02.2015 de către intimată.
IX. Desigur că petenta nu poate fi exonerată de răspundere, însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii amenzii în cuantum de 4000 lei, ce a fost aplicată acesteia, pentru neasigurarea la bordul autovehiculului a legitimației de serviciu a conducătorului auto Necșiu C., instanța va reține că fapta reținută în sarcina sa constituie contravenție, însă rămâne instanței posibilitatea și îndatorirea de a aduce sancțiunea aplicată în limitele pericolului social al faptei săvârșite, așa cum aceasta se înfățișează la momentul judecății cauzei.
În temeiul art.34 din O.G.nr.2/2001, coroborat cu art.38 alin.(3) din același act normativ, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea actului sancționator contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, în speță dedusă judecății, instanța apreciază că petenta a făcut dovada împrejurării că N. C., conducătorul auto, se găsea în raporturi de muncă încă din data de 21.12.2014 cu petenta, auto nu a fost implicat în vreun eveniment rutier iar petenta nu este cunoscută că a mai săvârșit acest gen de contravenții – sau cel puțin nu s-a dovedit - motive ce să atribuie faptei grad de pericol social, Judecătoria considerând astfel, că aceste împrejurări relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite, căruia potrivit dispozițiilor art.5 al.5 din O.G. nr.2/2001 trebuie să-i corespundă o măsură echivalentă în plan sancționator.
Având în vedere criteriile prevăzute de art.21 al.3 din O.G. nr.2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, ce relevă un grad de pericol social redus al faptei, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unui „Avertisment”, potrivit art.7 și art.5 teza I din O.G. nr.2/2001.
Solicitarea petentei de a se anula măsura imobilizării autovehiculului, nu poate fi avută în vedere de către instanță, ținând seamă că art.12 alin.1 lit.b din HG nr.69/2012, prevede cu caracter imperativ, că în situația constatării contravenției prevăzute de art.4 pct.61, se ia măsura imobilizării autovehiculului până la remedierea neregulilor constatate de către agentul constatator. Așa cum anterior s-a expus, măsura este prevăzută de o normă imperativă și nu una dispozitivă ce să poată da posibilitatea instanței de a o înlătura, astfel că doar în situația în care instanța dispune anularea procesului verbal și măsura imobilizării încetează a-și produce efectul.
Pentru considerentele prezentate, plângerea formulată de petenta ., se va admite în parte, cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 4000 cu sancțiunea „Avertisment” și menținerea ca fiind legale și temeinice celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în ..1188, județul C., CUI RO_ în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI – BIROUL DE POLIȚIE A2, cu sediul în municipiul București, ..6, sector 5 și drept consecință,
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei, aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 15.02.2015 de către intimată, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.4 pct.57, 57.1 din HG nr.69/2012, cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator, ca fiind legale și temeinice.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Întorsura Buzăului.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
P. GREFIER
M. T. A.-P. B.
Redact.Jud.M.T.
Tehnored.Gr.A.P.B..
24.07.2015/ 4 ex.
| ← Succesiune. Sentința nr. 158/2015. Judecătoria ÎNTORSURA BUZĂULUI | Validare poprire. Sentința nr. 177/2015. Judecătoria... → |
|---|
