Contestaţie la executare. Sentința nr. 536/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 536/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 898/249/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
...
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.536
Ședința publică de la 20.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A.-M.
GREFIER: D. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare și suspendare a executării silite, acțiune formulată de contestatoarea S.C. EVIVA HIDRO SRL, în contradictoriu cu intimatele D.G.R..F.P. Ploiești și D.G.R..F.P București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier,după care:
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin întâmpinarea de la filele 21-23 dosar.
În temeiul art.167 VCPC, instanța încuviințează pentru contestatoare și pentru intimata D.G.R..F.P. Ploiești proba cu înscrisuri, solicitată prin cerere, respectiv prin întâmpinare, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Instanța, nemaifiind alte cereri sau probe de formulat, constată cauza în stare de judecata și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /26.05.2011 S.C. EVIVA HIDRO SRL, cu sediul social în or. L. Gară, ., . și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat R. C., in București, Calea Victoriei nr. 21, etaj 6, birou 69, sector 3, a solicitat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L.-GARĂ, cu sediul în oraș L. Gară, ., județul Călărași, pe calea contestației la executare, anularea titlului și a formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr._/51/_ /4573, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
In motivarea cererii contestatoarea a arătat că a primit somația nr. 51/_ /4573 emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului L. Gara, prin care i s-a pus în vedere că în termen de 15 zile să achite suma de 1654 lei, reprezentând obligațiile scadente privind creanțele bugetare: impozit pe veniturile din salarii - 436 lei, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator - 671 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați – 185 lei, contribuția de asigurări pentru accidente și boli profesionale datorată de angajator - 12 lei, contribuția de asigurări pentru șomaj datorata de angajator -16 lei, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați -10 lei contribuția angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale-8 lei, contribuția pentru asigurări de sănătate datorata de angajator-168 lei, contribuția pentru asigurări de sănătate reținute de la asigurați – 121 lei, contribuții pentru concedii si indemnizații de la persoane juridice sau fizice-27 lei.
Față de împrejurarea că din conținutul somației nu rezultă proveniența acestor obligații fiscale, respectiv perioada la care se refera și faptul că aceste sume nu conțin penalități de întârziere, apreciază că aceasta creanță reprezintă datorii curente, care au fost achitate. In dovedirea celor afirmate mai sus, va depune în copie documentele justificative care atestă plata obligațiilor bugetare de natura celor menționate în actul contestat.
Apreciază ca măsura impunerii sale cu sume reprezentând dobânzi și penalități de întârziere rezultate din declarațiile 100 si 112, este nelegala si neîntemeiata, acestea raportându-se la o situație de fapt existenta, implicațiile executării extinzându-se în mod nelegal asupra contestatoarei, raportat la împrejurarea ca aceasta și-a îndeplinit obligația de a achita contribuțiile fiscale care fac obiectul somației anterior întocmirii dosarului de executare.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 711 - art. 719, art. 399-404 V Cod de procedura civila si art. 172 - art. 173 OG nr. 92/2003 Cod. proc. fiscală republicat.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 154 lei (144 lei +10 lei) conform chitanței nr._/05.06.2011.
Prin întâmpinarea formulată la data de 17.06.2011 de fosta DGFP Călărași in numele AFP L.-Gară s-a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare s-a arătat că organul fiscal a procedat mai întâi la stingerea debitelor restante provenite din decizia de impunere nr.94/04.05.2009 și apoi a celor curente provenite din declarațiile depuse de contestatoare la AFP, in temeiul dispozițiilor art.115 din OG nr.92/2003, obligațiile fiscale curente rămânând astfel neachitate.
Prin încheierea din 21.06.2011 instanța a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Prin aceeași încheiere s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Călărași.
În motivare s-a reținut că sumele pentru care s-a emis titlul executoriu nr.7249/28.04.2011 în dosarul de executare nr._/51/_ /4573 reprezintă datorii curente ale contestatoarei, a căror achitare efectivă rezultă din înscrisurile depuse de aceasta la dosar, dar care au fost reținute în contul unor debite mai vechi, stabilite prin deciziei de impunere nr.94/04.05.2009.
De asemenea s-a reținut că decizia de impunere nr.94/04.05.2009 face obiectul dosarului nr._ ca urmare a acțiunii în anularea acesteia promovate de contestatoare la instanța de contencios administrativ.
În consecință s-a apreciat că soluționarea prezentei cauze depinde de modul în care se soluționează dosarul nr._, în sensul că, în funcție de soluția din ultimul dosar menționat, plata efectuată de contestatoare va fi sau nu valabil făcută în contul datoriilor curente.
La data de 23.06.2015 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol (ca urmare a cererii formulate de contestatoare la data de 21.05.2015, cerere din care a rezultat modificarea sediului social în mun. București, ..12 și a sediului procesual ales la Cabinet de Avocat R. C., in mun. București, ..21A, .), constatând că sentința civilă nr.1519/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ * a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei nr.4150/23.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
La aceeași dată contestatoarea a depus cerere modificatoare arătând că înțelege să formuleze contestația la executare în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în mun. Ploiești, .. 22, jud.Prahova și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în mun. București, . Gerota, nr. 13, sector 2.
În motivare s-a arătat că urmare a adoptării HG nr.520/2013, AFP L.-Gară a fost desființată, în locul acesteia fiind inființat Serviciul Fiscal Orășenesc L.-Gară, care nu are personalitate juridică.Se mai arată că DGRFP Ploiești este instituția cu personalitate juridică, care are calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea se menționează că reclamanta-contestatoare și-a schimbat sediul in mun. București, sector 3, în luna aprilie a anului 2013, fișa fiscală fiind mutată la AFP Sector 3, astfel că apreciază că se impune introducerea în cauză și a D.G.R.F.P București pentru a-i fi opozabilă hotârârea.
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus, în copie certificată:somația nr. 51/_ /4573, titlul executoriu nr.7249/28.04.2011, extras cont din 21.04.2011, declarația 112 dată de contestatoare, aferentă lunii martie 2011, contestația formulată în dosarul nr._, sentința civilă nr.964/20.04.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași, decizia civilă nr. 9/10.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, sentința civilă nr.1519/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ *.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin somația nr. 51/_ /4573/ 28.04.2011 emisă de A.F.P. L. Gara în baza titlului executoriu nr.7249/28.04.2011, se punea în vedere contestatoarei că în termen de 15 zile să achite suma de 1654 lei, reprezentând obligații fiscale scadente constând în: impozit pe veniturile din salarii - 436 lei, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator - 671 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați – 185 lei, contribuția de asigurări pentru accidente și boli profesionale datorată de angajator - 12 lei, contribuția de asigurări pentru șomaj datorata de angajator -16 lei, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați -10 leicontribuția angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale-8 lei, contribuția pentru asigurări de sănătate datorata de angajator-168 lei, contribuția pentru asigurări de sănătate reținute de la asigurați – 121 lei, contribuții pentru concedii si indemnizații de la persoane juridice sau fizice-27 lei.
Conform actelor din dosarul de executare silită obligațiile fiscale de mai sus reprezentau impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile aferente lunii martie 2011, calculate în baza declarațiilor 100 și 112 date de contestatoare.
Deși contestatoare a achitat sumele stabilite conform celor de mai sus, astfel cum reiese din extrasul de cont din 21.04.2011 depus la fila 8 dosar, plățile curente au fost reținute de organul fiscal în contul debitelor mai vechi ale contestatoarei, rezultate din decizia de impunere nr.94/04.05.2009 (aspect învederat de intimată și în întâmpinare)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 29.01.2010 sub nr._, contestatoare a solicitat anularea deciziei nr. 5703/29.05.2009 privind TVA respinsă la rambursare, anularea deciziei de impunere nr. 94/04.05.2009 și obligarea AFP la recunoașterea caracterului deductibil al sumei de 338.476 lei, reprezentând TVA.
Prin sentința civilă nr. 964/20.04.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Orașului L. Gară și Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași.
Prin decizia civilă nr. 9/10.01.2011 Curtea de Apel București – Secția C. administrativ și fiscal a admis recursul formulat de contestatoarea ., împotriva sentinței civile nr. 964/20.04.2010, pronunțată de Tribunalul Călărași, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre judecare pe fond aceleiași instanțe.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ * (versionat), iar prin sentința civilă nr. 1519/24.10.2013 pronunțată de această instanță s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, s-a dispune anularea parțială a Raportului de Inspecție Fiscală încheiat la data de 4.05.2009 de fosta Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași - Serviciul de Inspecție fiscală 1, anularea parțială a deciziei nr. 5703/29.05.2009 emisă de fosta Administrație a Finanțelor Publice a Orașului L. Gară, anularea parțială a deciziei nr. 94/4.05.2009 emisă de fosta Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași și au fost obligate pârâtele din acel dosar să recunoască caracterul deductibil al sumei de 36.264 lei și să ramburseze contestatoarei această sumă cu titlu de TVA.
Prin decizia nr.4150/23.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1519/24.10.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași.
În motivarea sentinței civile nr.1519/24.10.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași s-a reținut că prin decizia de impunere nr. 94/04.05.2009 emisă de fosta DGFP Călărași s-au stabilit în sarcina contestatoarei . obligații fiscale suplimentare la plată- 449.783 reprezentând TVA și impozit pe profit în sumă de 58.347 lei din care au rămas de plată următoarele sume: impozit pe profit în sumă de 58.347 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 759 lei și TVA în sumă de 111.307 lei și majorări de întârziere în sumă de 3456 lei.
Tribunalul a mai reținut că organul fiscal a constatat că reclamanta-contestatoare a dedus eronat TVA în sumă totală de 449.783 lei, astfel: suma de 222.010 lei reprezentând TVA ce provine din facturi (aflate in anexa 1A a RIF)ce au adrese incomplete, Cod fiscal eronat, cod fiscal lipsă, adresă lipsă, adresă eronată; suma de 141.761 lei reprezentând TVA ce provine din facturi (aflate in anexa 1B a RIF)pe care era înscrisă la denumirea produselor sau serviciilor numai contravaloare comision, contravaloarea prestări servicii, contravaloare servicii de consultanță și management, fără a se justifica destinația acestora în folosul operațiunilor sale taxabile; suma de 976 lei, reprezentând TVA aferent facturilor din anexa 1C a RIF, dedus de pe bonuri fiscale de achiziție motorină, care nu aparțineau societății, precum și documente lipsă din dosar, fără a se justifica utilizarea acestora în folosul operațiunilor sale taxabile;suma de 78.252 lei reprezentând TVA care provine de pe o factură(aflată in anexa 1D a RIF) care are înscris pe ea contravaloare pachet active conform anexei; suma de 974 lei, reprezentând TVA, aferentă facturilor fiscale cuprinse în anexa nr. 1 AB a RIF, facturile cu adresa incompletă, eronată; suma de 5810 lei reprezentând TVA, aferentă facturilor fiscale cuprinse în Anexa nr. 1 BA a RIF, facturile fiscale având înscrise la rubrica „denumirea produselor sau a serviciilor” numai contravaloare comision, contravaloare prestări servicii, contravaloare servicii de consultanță și management, etc, fără a putea justifica destinația acestora în folosul operațiunilor sale taxabile.
Tribunalul, făcând o analiză punctuală a fiecărei categorii de facturi mai sus enunțate a considerat pe de o parte că în mod corect organul fiscal a exclus de la deducere sumele de 222.010 lei, 976 lei, 78.252 lei și 974 lei, pe de altă parte că deciziile emise de organul fiscal sunt parțial nelegale, în ceea privește sumele de 141.761 lei și 5810 lei.
Astfel tribunalul a considerat neîntemeiată acțiunea contestatoarei formulată pentru TVA în sumă de 302.212 lei exclusă de la deducere. În schimb a recunoscut caracterul deductibil al sumei de 36.264 lei cu titlu de TVA, provenit din 141.761 lei TVA de dedus plus 5810 lei TVA de dedus, conform celor arătate mai sus, minus 111.307 TVA de plată la sfârșitul perioadei stabilite în RIF, cu consecința scoaterii din evidențele fiscale a acestei sume (de 36.264 lei) – stabilită ca bază suplimentară de impozitare și a impozitului aferent, precum și a majorărilor de întârziere calculate.
Instanța mai reține că potrivit art.115 alin.1 din C.pr fiscală (OG nr.92/2003 in varianta in vigoare la data demarării executării silite în dosarul de executare ce face obiectul cauzei)„dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine(…) b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1).
Întrucât din situația de fapt reținută mai sus rezultă că tribunalul –completul specializat de contencios administrativ și fiscal a confirmat într-o mare proporție debitele vechi ale contestatoarei, rezultate din decizia de impunere nr. 94/04.05.2009, instanța apreciază că în speță în mod corect organul fiscal a reținut sumele plătite de contestatoare cu titlu de datorii curente, aferente lunii martie 2011, în contul debitelor vechi, mai sus menționate, făcând aplicarea art.115 C.pr.fiscală. Astfel obligațiile fiscale reprezentând impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile aferente lunii martie 2011 au rămas neachitate și in mod corect la data scadenței acestora s-a demarat executarea silită în dosarul de executare nr._/51/_ /4573, prin emiterea titlului executoriu nr.7249/28.04.2011 și a somației din 28.04.2011.
Pentru considerentele mai sus expuse, in baza art.172-173 C.pr fiscală (OG nr.92/2003), instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare, modificată, formulată de contestatoarea S.C. Eviva Hidro SRL, cu sediul social în mun.București, ..12 și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat R. C., in mun. București, ..21A, .,., sector 3, în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în mun. Ploiești, .. 22, jud.Prahova și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în mun. București, . Gerota, nr. 13, sector 2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi – 20.08.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. A. M. D. V.
Red.S.A.M./Tehnored SAM &D.V.
Exp.5/26.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 524/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 537/2015. Judecătoria... → |
|---|
