Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 172/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 172/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 99/249/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARĂ, JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._ /2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.172
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.02.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - G. C. E.
Grefier – S. L.
Pe rol pronunțarea cauzei civile, având ca obiect „ordonanță președințială – înapoiere minori”, acțiune formulată de reclamanta P. M.-L., împotriva pârâtului S. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 27.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea introdusă pe rolul acestei instanțe la data 19.01.2015 și înregistrată sub nr._, reclamanta P. M.-L., domiciliată în . Valea Argovei, ., județul Călărași, având reședința actuală în Municipiul București, ., nr.14, sectorul 5 (locuiește la Sfetu I., mama sa) C.N.P._, a chemat în judecată pe S. M., domiciliat în ., județul Călărași, pentru ca prin ordonanță președințială să se dispună obligarea pârâtului să-i înapoieze minorii P. A.-F., născută la data de 28.07.2006 și P. M.-G., născut la data de 29.09.2013, rămas în domiciliul său mai sus precizat.
În motivarea cererii, arată că este căsătorită cu numitul P. N. din data de 26.08.1995, iar din căsătoria cu acesta au rezultat minorii P. C.-N., născută la 26.07.2000, P. A.-F., născută la data de 28.07.2006 și P. M. -G., născut la 29.09.2013.
Arată că în anul 2012, din cauza neînțelegerilor ivite între ea și soțul său, s-au despărțit în fapt și a intrat în relații de concubinaj cu pârâtul S. M., locuind la domiciliul acestuia în . Călărași, însă pe data de 15.01.2015, pârâtul a agresat-o fizic lovind-o cu brutalitate de mai multe ori și a izgonit-o din domiciliul său.
La plecare a intenționat să ia pe cei doi copii minori, însă pârâtul s-a opus vehement și nu i-a permis să ia pe copii.
În această situație s-a adresat autorităților locale, Primăriei și organelor de Poliție, pentru a rezolva problema ivită, în sensul de a-1 determina pe pârât să-i înapoieze copii pe care-i reține la domiciliul său în mod abuziv.
Pe data de 16.01.2015, împreună cu un reprezentant al autorității tutelare din cadrul Primăriei, s-a deplasat la locuința pârâtului solicitând din nou să permită copiilor să meargă cu ea, acesta însă a refuzat în mod categoric, reținând în continuare copii la domiciliul său, prin aceasta încercând să o șantajeze să se întoarcă la el.
Consideră că existența normală a copiilor este periclitată dacă ei rămân în continuare să locuiască alături de pârât, acesta fiindu-le ostil, aplicându-le rele tratamente și prin aceasta traumatizându-i atât fizic dar și psihic. Mai mult decât atât minorul M. G. are o vârstă fragedă, un an și 3 luni și este imperios necesar să beneficieze de îngrijirea și supravegherea sa în mod permanent. Precizează și faptul că pe durata conviețuirii cu pârâtul acesta i-a aplicat rele tratamente celeilalte fiice a sa P. C. N. și că în prezent există pe rolul Parchetului L. Gară, un dosar penal în care pârâtul este acuzat de infracțiunea de lovire și alte violențe.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.495 cod civil și art.996 si urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii înțelege să se folosească de proba cu acte.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Alăturat cererii au fost atașate în copii conform cu originalul următoarele înscrisuri: CI . nr._; certificat de naștere . ne._; certificat de căsătorie ..A. nr._; certificat de naștere . nr._.
Până la primul termen de judecată din data de 20.02.2015, pârâtul S. M., legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare, ci numai înscrisuri, aceasta fiind depusă ulterior, la termenul de judecată din 26.02.2015, prin întâmpinare solicitând respingerea cererii formulate de către reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, arată că, începând cu luna martie 2012, a început să întrețină relații de concubinaj cu reclamanta P. M. L., iar din luna septembrie 2012, s-au mutat împreuna în localitatea Valea Argovei, Jud. Călărași, unde au conviețuit până în ianuarie 2015, când reclamanta a părăsit domiciliul.
Mai arată că pe data de 29.09.2013, din relația lor de concubinaj, s-a născut minorul M. G., și chiar dacă în certificatul de naștere al minorului M. G., la rubrica "tată" este trecut P. N., acest lucru se datorează faptului că reclamanta nu era și nu este divorțată de soțul său, însa el este tatăl acestuia.
Menționează faptul ca s-a ocupat cu responsabilitate și devotament de întreținerea familiei, de creșterea și educarea atât a celor două minore ale reclamantei cât și de copilul său, M. G., nefiind niciodată neglijent cu aceștia, iar susținerile reclamantei în sensul că ar fi agresat-o fizic și că ar fi izgonit-o din locuința sa fiind pure afirmații, nesusținute de un suport real.
De asemenea învederează instanței faptul că reclamanta locuiește într-o casă de două camere împreună cu un frate, o soră bolnavă psihic care are doi copii minori și cu mama acestora, considerând astfel că minorul M. G. nu ar avea condiții prielnice de dezvoltare într-o locuință de două camere unde locuiesc 7 persoane. În plus, reclamanta are reale probleme cu consumul de alcool și își maltratează copiii. În susținerea acestei afirmații menționează că există înregistrat dosarul penal nr. 218/P/2013 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria L. -Gara.
Mai arată pârâtul că el locuiește într-o casă cu 5 camere împreună cu mama sa și are condiții prielnice pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a minorului M. G., respectiv, apa curenta, canalizare, curent, bucătărie separată complet mobilată și utilată. Totodată învederează instanței ca are venituri, ocupându-se cu munca în agricultură, obținând venituri de aproximativ 1.500-2.000 lei/luna din cultivarea a 4 ha teren agricol, creșterea animalelor( oi, porci, găini, etc).
Referitor la înscrisurile depuse de reclamanta din care reiese ca ar fi avut un . pe fond de alcool, solicită a se observa că acestea sunt din anul 2011, anterior relației cu reclamanta, de atunci nemaiavând o astfel de afecțiune și nici nu mai consumă alcool, fapt ce poate fi dovedit cu martori.
În drept, invocă art. 996 si urm cod proc civ, art. art. 495 alin 2 cod civil
În dovedirea apărărilor solicită ca probe: înscrisuri, martori, ancheta socială, interogatoriul reclamantei.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar la solicitarea pârâtului, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj a părților, conform recunoașterii reclamantei exprimată în fața instanței, coroborată cu răspunsurile acesteia la interogatoriu, a rezultat minorul P. M. - G., născut la 29.09.2013, potrivit certificatului de naștere . nr._, emis de Consiliul Local al Sectorului nr. 2 București, minor care, în prezent, locuiește împreună cu pârâtul la domiciliul acestuia din . Valea Argovei, ., județul Călărași.
În ceea ce o privește pe minora P. A.-F., născută la data de 28.07.2006, reclamanta a precizat instanței la termenul de judecată din data de 26.02.2015, că aceasta se află în prezent împreună cu reclamanta, astfel că nu mai solicită înapoierea și a acestei minore.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, reglementările adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, principiu care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
O primă analiză va fi realizată de instanță sub aspectul admisibilității cererii, astfel cum a aceasta fost restrânsă, cu a cărei soluționare a fost învestită, raportat la procedura specială a ordonanței președințiale, cale procesuală aleasă de reclamantă.
Prin urmare, instanța urmează să analize și să verifice îndeplinirea condițiile instituite de legiuitor prin dispozițiile art. 996 N.C.pr.civ. pentru admiterea unei astfel de cereri.
Potrivit art. 996 alin. 1 NCPC, „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări (al. 1); Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului (alin. 2); Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond, și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Analizând dispozițiile art. 996 NCPC, instanța reține că pentru a fi admisibilă cererea de ordonanță președințială, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele patru condiții de admisibilitate, respectiv: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor (vremelnicia masurii), existența unor cazuri grabnice (urgența) și neprejudecarea fondului, deoarece condiția urgenței, a existenței unor cazuri grabnice, este prezumată de legiuitor în această materie, dispensând astfel persoana interesată de obligația dovedirii sale.
În ceea ce privește condiția specială de admisibilitate a afirmării de către reclamantă a unei aparențe de drept, instanța apreciază că aceasta este îndeplinită în cauză, reclamanta fiind mama minorului în vârstă de numai 1 an și 4 luni, rămas în prezent la pârât, justificând interesul în formularea unei astfel de acțiuni, astfel cum aceasta a fost restrânsă.
Cu privire la cea de a doua condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, ce face obiectul verificării instanței, respectiv caracterul provizoriu al măsurilor (vremelnicia măsurii), instanța reține că aceasta nu este îndeplinită în cauză, întrucât măsura înapoierii minorului P. M. - G. și deci, a stabilirii provizorii a domiciliului minorului la reclamantă, a fost solicitată de aceasta pe o durată nelimitată și nu doar până la soluționarea litigiului pe fond având ca obiect stabilire locuință minor.
Ori, nelimitarea ca durată a măsurilor dispuse pe calea ordonanței președințiale, măsuri ce ar urma să își producă efectele până la soluționarea litigiului asupra fondului, reprezintă în opinia instanței o măsură cu caracter definitiv ce ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii, contrar dispozițiilor art. 996 alin. 2 și alin. 5 din C.proc.civ.
Cum pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă, și cum în cauza de față, reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi adresat instanței și pe calea dreptului comun, aspect ce rezultă din lipsa de la dosarul cauzei a unei dovezi în acest sens, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția caracterului vremelnic.
În ceea ce privește caracterul urgent ce trebuie să caracterizeze măsurile dispuse pe cale ordonanței președințiale, instanța reține că acesta trebuie stabilit prin raportare la scopul acetora, respectiv: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Raportat la aceste criterii, s-a decis că, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența.
De asemenea, în cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii precum și la momentul judecării cauzei.
Instanța apreciază că această condiție este îndeplinită, având în vedere atât intervalul scurt de timp scurs de la momentul nașterii situației care justifică urgența, respectiv de la momentul în care reclamanta a plecat de la domiciliul pârâtului (15.01.2015), și până la momentul sesizării instanței cu prezenta cerere, respectiv 19.01.2015, cât și față de vârsta copilului, de numai 1 an și 4 luni, față de faptul că acesta a fost crescut și a locuit împreună cu reclamanta, de la naștere până în luna ianuarie 2015, fiind și în interesul superior al copilului ca acesta să aibă legături personale cu reclamanta, mama sa, lipsa oricărui contact cu aceasta putându-i dăuna cel puțin emoțional, cu consecințe asupra unei dezvoltări corespunzătoare.
Referitor la cerința neprejudecării fondului, potrivit art. 996 al. 5 teza I NCPC „ Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond”.
Prin urmare, raportat la această din urmă cerință de admisibilitate, legiuitorul a limitat judecata cererii de ordonanță președințială doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de reclamant, interdicția prejudecării fondului oprind instanța de a verifica condițiile materiale concrete, legătura afectivă care există între reclamantă și minorul V. A. I..
Instanța va verifica așadar doar aparența dreptului afirmat de reclamantă, cu observarea principiului interesului superior al copilului minor.
Totodată, instanța constată că de la naștere și până în prezent, minorul P. M. - G. a locuit în aceeași locuință a pârâtului, în preajma ambilor părinți, conform precizărilor acestora, iar reclamanta nu a dovedit în cauză, prin administrarea de probe, că minorul ar fi lipsit la această locuință de condițiile necesare unei bune creșteri și educări, astfel încât să se justifice, în acord cu principiul superior al copilului minor, mutarea acestuia la domiciliul reclamantei.
Deși în cererea introductivă reclamanta arată că existența normală a minorului este pericilitată dacă acesta rămâne să locuiască împreună cu pârâtul, care îi aplică rele tratamente și îl traumatizează fizic și psihic, pârâtul fiind o persoană agresivă care i-a aplicat minorei P. C. N. rele tratamente, în acest sens fiind înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria lehliu- Gară un dosar penal, instanța reține că aceste susțineri nu au fost probate în cauză de către reclamantă, nedovedind astfel existența unui pericol iminent pentru dezvoltarea copilului în sensul celor arătate în cerere, care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin schimbarea locuinței acestuia.
Mai mult decât atât, însăși reclamanta, la interpelarea instanței, a susținut în fața acesteia, la termenul de judecată din data de 26.02.2015, că pârâtul a avut un comportament corespunzător față de cele 2 minore P. C. și P. Alexanda care nu erau fetele acestuia, cât mai ales față de minorul P. M. G. care este și fiul său.
De asemenea, nu s-a probat de către reclamantă faptul că de problemele medicale de sănătate de care a suferit pârâtul în anul 2011 (conform scrisorii medicale din 08.08.2011, biletului de ieșire din spital din 08.06.2011, biletului de ieșire din spital din 08.08.2011, înscrisuri medicale depuse de reclamantă la filele 21-23 din dosar)), acesta mai suferă și în prezent, pe de o parte, și nici faptul că, pe fondul respectivelor probleme medicale de sănătate, comportamentul pârâtului față de minor ar fi fost unul agresiv ori neglijent, ci dimpotrivă, susținerea reclamantei în fața instanței a fost aceea că pârâtul a avut față de minor de la nașterea acestuia un comportament corespunzător unui tată.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus- reținute, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 N.C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea formulată de reclamantă pe cale de ordonanță președințială.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au pretins cheltuieli de judecată.
PENTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea având ca obiect ordonanță președințială, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamanta P. M.-L., domiciliată în . Valea Argovei, ., județul Călărași, având reședința actuală în Municipiul București, ., nr.14, sectorul 5 (locuiește la Sfetu I., mama sa) C.N.P._, în contradictoriu cu pârâtul S. M., CNP_, domiciliat în comuna Valea Argovei, . Călărași.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 27.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. C. E. S. L.
Red. G.C.E./Tehnored. G.C.E., S.L.
Ex. 4/28.02.2015
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 156/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 589/2015.... → |
|---|
