Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 156/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 156/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 744/249/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARĂ, JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 156
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. C.-E.
GREFIER – B. A.-E.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect „exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor, stabilire pensie de întreținere”, acțiune formulată de reclamanta M. N., împotriva pârâtului P. M. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine s-au prezentat: reclamanta, personal și asistată de dl. av. Ș. A., conform împuternicirii avocațiale ., nr._/2014, aflată la fila 5 din dosar, pârâtul, martora M. A., lipsă fiind martora L. V..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, învederându-se instanței că au sosit relațiile solicitate de la S.C. ARES GUARD S.R.L prin care se comunică salariile nete realizate de pârât în ultimele 6 luni, după care:
Instanța ia act că s-au depus la data de 11.02.2015, relațiile solicitate de la S.C. ARES GUARD S.R.L, respectiv salariile nete realizate de pârât în ultimele 6 luni.
Reclamanta, prin apărător, învederează că martora L. V. nu s-a putut prezenta la acest termen de judecată din motive de sănătate și solicită înlocuirea acesteia cu martora D. D., pe care o are prezentă în sala de judecată.
Pârâtul, față de audierea altei martore solicitată de către reclamantă prin apărător, precizează că se opune la audierea martorei D. D. pentru că nu o cunoaște.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 311 alin. 2 C. proc. civ., respinge cererea de înlocuire a martorei L. V. cu martora D. D., date fiind motivele excepționale prevăzute expres de textul de lege anterior menționat în care se poate admite înlocuirea martorilor, motivul invocat de reclamantă în susținerea cererii de înlocuire neîncadrându-se în cele cu caracter excepțional prevăzute de art. 311 al. 2 C.proc.civ..
Reclamanta, prin apărător, arată că insistă în audierea martorei D. D..
Pârâtul precizează că se opune la audierea acestei martore pentru că nu o cunoaște.
Instanța, în raport de cele învederate de către reclamantă prin apărător și de dispozițiile art. 254 alin. 2 pct. 4 C.proc.civ., urmează a încuviința administrarea probei cu martora D. D., dată fiind prezența la acest termen de judecată a martorei, precum și faptul că administrarea probei nu duce la amânarea judecății.
Instanța, în temeiul art. 323 C.proc.civ., procedează la audierea martorelor M. A. și D. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, având cuvântul pe fond, precizează că acțiunea formulată își are originea în acțiunea violentă a pârâtului, martorii precizând acest lucru și totodată din acest motiv solicită ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către reclamantă, iar în ceea ce privește locuința minorei, solicită să fie stabilită la domiciliul reclamantei din prezent, unde beneficiază de sprijinul afectiv, material și moral al întregii familii. Solicită obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, atât pentru viitor, cât și pentru perioadă dintre despărțirea în fapt (decembrie 2013) și momentul actual. Cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul, având cuvântul pe fond, arată că lasă la aprecierea instanței cele solicitate de către reclamantă prin apărător.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /23.06.2014, reclamanta M. N., CNP_, domiciliată în com. Dor-Marunt, ., jud. Călărași, prin avocat Ș. A., cu sediul in Călărași, ., ., ., a chemat în judecată pe pârâtul P. M.-A., domiciliat în com. Sărulesti-Gară, .. 48, jud. Călărași, solicitând instanței ca prin hotărârea ce a o va pronunța să dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești de către reclamantă cu privire la minora P. M.-A., născuta la data de 10.08.2009, stabilirea locuinței minorei la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere stabilită în bani, în favoarea minorei, în cuantum de o pătrime din venitul său lunar, atât pentru viitor cât și pentru perioada anterioară, de 5 luni de zile.
În motivarea cererii, arată că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul în urma căreia s-a născut minora P. M.-A., iar deși a trăit împreună cu pârâtul o perioada de 4 ani de zile, până la 13 decembrie 2013, de la această dată, din cauza atitudinii pârâtului, s-au separat, de la data despărțirii, pârâtul nemainteresându-se în niciun fel de minoră și necontribuind material la creșterea și educarea minorei, care a rămas în grija sa și a mamei sale.
Precizează că îndeplinește toate condițiile materiale și morale pentru creșterea minorei, aceasta este foarte atașată de mama sa, și apreciează că se impune stabilirea locuinței la domiciliul său.
Arată că pârâtul a dat dovadă de rea-credință, asigurând-o că va contribui la creșterea minorei, determinând-o astfel să nu se adreseze instanței, însă nu s-a ținut de cuvânt, ea fiind singura care a susținut-o material pe minoră și se impune, pentru ca aceasta să nu fie prejudiciată, să fie obligat pârâtul și la plata pensiei din decembrie 2013, până în prezent, nu numai pentru viitor.
În dovedirea acțiunii, solicită ca probe: înscrisuri, martori (respectiv pe L. V. și pe M. A.), interogatoriu, raport de ancheta psihosocială.
Arată că pârâtul lucrează la . cu sediul în București, Șoseaua M. B., nr. 85-93, . și solicită adresă pentru comunicarea veniturilor pârâtului.
În drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 505 al. 2 rap. la art. 398 C. civ., art. 496 C. civ., art. 513-533 C. civ.
Anexează cererii, în copie, certificată conform cu originalul: certificatul de naștere . nr._ privind pe minora P. M. A., și în original: chitanța nr._/26.05.2014 privind dovada achitării taxei judiciare de timbru de 60 de lei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză, însă s-a prezentat în fața instanței la judecarea cauzei.
La termenul de judecată din data de 16.01.2015, în temeiul disp. art. 254 al. 1 rap. la art. 208 al. 2 C.proc.civ., văzând și solicitarea în același sens a reclamantei prin apărător, instanța a dispus decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a fost emisă adresă către unitatea angajatoare a pârâtului, în vederea comunicării veniturilor nete lunare realizate de pârât în ultimile 6 luni de zile, proba testimonială cu 2 martori, în cadrul căreia au fost audiate martorele M. A. și D. D. și anchete psihosociale la domiciliile părților.
Analizand materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj a reclamantei cu pârâtul a rezultat minora P. M. - A., născută la data de 10.08.2009, potrivit certificatului de naștere . nr._ eliberat de Consiliul Local al Sectorului nr. 2 București la data de 13.08.2009.
Părțile s-au despărțit în fapt din luna decembrie a anului 2013, când reclamanta a părăsit locuința în care conviețuia cu pârâtul și s-a mutat, împreună cu minora P. M. – A., în locuința bunicii sale - martora M. A..
Din depoziția martorei M. A., bunica reclamantei, instanța reține că reclamanta și minora s-au mutat în locuința martorei din luna decembrie 2013, urmare a comportamentului agresiv al pârâtului față de reclamantă, atât minora, cât și reclamanta relatându-i martorei că toate scandalurile dintre părți au avut loc în prezența minorei. Martora a declarat că pârâtul a bătut-o de mai multe ori pe reclamantă în prezența minorei, însă nu cunoaște dacă pârâtul era agresiv și cu minora, aceasta spunându-i despre tatăl său că venea des beat și o bătea pe reclamantă. În privința relației pârâtului cu minora, martora a declarat că din luna decembrie 2013 și până în prezent, pârâtul a ținut legătura cu minora, vorbind cu aceasta la telefon, a vizitat-o la domiciliul său pe minoră de 4 ori, ocazii cu care acesta a vorbit frumos cu fiica sa, i-a adus dulciuri, de ziua minorei i-a dat 20 de lei, iar până în sărbătoarea Paștelui din anul 2014, minora a mers de 2 ori la locuința pârâtului și a stat la acesta de fiecare dată câte 2 zile, însă de la ziua minorei, aceasta spune că nu mai vrea să meargă la pârât întrucât e tot timpul beat. Martora a mai declarat că de când minora și reclamanta locuiesc la ea, pârâtul nu a sprijinit-o financiar pe reclamantă, însă nici reclamanta nu i-a solicitat acestuia să-i plătească minorei pensie de întreținere, astfel că de creșterea, îngrijirea și educarea minorei se ocupă reclamanta, de care minora este foarte atașată, care primește sprijin financiar și din partea familiei acesteia.
Cu ocazia audierii, martora D. D., a confirmat în mare parte cele declarate de martora M. A., precizând totodată și faptul că minora nu este atașată de pârât și de câte ori martora îi spune ”vezi că vine tatăl său”, aceasta îi cere să mintă și să spună că nu este în zonă, dorind să se ascundă de pârât, iar atunci când vorbește despre certurile dintre părinții săi, începe să tremure.
Din referatul de anchetă psihosocială întocmit de către Primăria . Călărași, rezultă că minora locuiește împreună cu reclamanta în locuința proprietatea bunicii materne, împreună cu tatăl și fratele acesteia, respectiv într-un imobil format din 2 camere, dotat cu bunuri de folosință îndelungată, în condiții bune de igienă, minora fiind înscrisă la Grădinița Dor Mărunt, jud. Călărași, precum și la medicul de familie din localitate, bunica maternă oferindu-se în continuare să le ofere spațiu de locuit minorei și reclamantei, precum și sprijin în educarea și creșterea minorei.
În ceea ce îl privește pe pârât, din concluziile referatului de anchetă psihosocială efectuată la domiciliul din prezent al acestuia, s-a reținut faptul că aceasta locuiește într-un imobil format din 4 camere, proprietatea părinților săi, realizează venituri lunare din salariu de circa 1000 lei, iardin discuțiile purtate cu familia s-a constatat că membrii familiei doresc ca minora să locuiască cu tatăl, întrucât acesta îndeplinește condițiile materiale și locative pentru a-i asigura minorei o creștere și educare civilizate.
Totodată, potrivit disp. art. 505 alin.2 C.civ., dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț, iar potrivit art.397 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel ( aceasta fiind de-altfel și regula în lumina dispozițiilor Noului Cod Civil), dispozițiile art. 398 Noul cod civil statuând că este permisă excepția de la regula anterior menționată numai pentru motive temeinice, având în vedere interesul superior al minorului, când instanța poate hotărî ca autoritatea părintescă să fie exercitată numai de unul dintre părinți.
Potrivit disp. art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, “principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”, acesta fiind așadar criteriul după care instanța se va călăuzi pentru a decide atât cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorei P. M. A., cât și cu privire la stabilirea locuinței acesteia la unul dintre părinți. În determinarea interesului superior al minorului, instanța trebuie să ia în considerare întregul complex de împrejurări privind vârsta și sexul acestuia, atașamentul acestuia față de unul sau altul dintre părinți, posibilitățile materiale și moralitatea părinților și, în general, existența celor mai adecvate condiții pentru creșterea și educarea minorului.
În ceea ce privește autoritatea părintească, instanța reține că în raport de disp. art. 483 din N.C.Civ. ”Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți (alin. 1); Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate (al.2); Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori (al. 3).
Astfel, în considerarea dispozițiilor legale mai sus enunțate și având în vedere probatoriul administrat în cauză (potrivit căruia în pofida relațiilor conflictuale dintre părți, pârâtul a menținut legăturile cu fiica sa, nefiind total dezinteresat de aceasta, iar minora, deși marcată de comportamentul tatălui său față de mama sa, nu și-a respins tatăl, a acceptat nu numai să vorbească cu pârâtul l-a telefon, ci și să stea de vorbă și împreună cu acesta, atunci când pârâtul a vizitat-o la locuința bunicii materne, cât și atunci când l-a însoțit pe pârât la locuința acestuia de unde a revenit după 2 zile), instanța, reținând lipsa motivelor întemeiate în sensul art. 398 al. 1 ori existența vreunei ipoteze din cele expuse de art. 507 C.Civ., urmează a respinge capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești doar de către reclamantă și a dispune ca exercitarea autorității părintești în privința minorei P. A. M., născută la data de 10.08.2009, să se realizeze de către ambii părinți, scopul acestor norme juridice fiind acela de a educa părinții să învețe să colaboreze în luarea deciziilor privitoare la copii lor, independent de sentimentele de animozitate care există între aceștia.
Urmează a admite cererea reclamantei privind stabilirea domiciliului minorei P. A. M., născută la data de 10.08.2009, la reclamantă, reținând și poziția procesuală a pârâtului sub acest aspect care nu a formulat o cerere de stabilire a locuinței minorei la domiciliul său din prezent.
În acest sens, instanța reține, atât din concluziile raportului de anchetă psihosocială, cât și din depozițiile martorelor audiate în cauză, faptul că în acest moment reclamanta, cu ajutorul mamei sale, este în măsură să-i asigure minorei condițiile de locuit necesare vârstei la un standard corespunzător, precum și stabilitate și predictibilitate în ceea ce privește domiciliul pe termen mediu și lung (bunica maternă oferindu-se să le asigure acestora în continuare spațiu de locuit în locuința sa proprie). Mai mult decât atât, minora este înscrisă la grădinița din localitatea de domiciliu a reclamantei, iar mutarea acesteia la o altă grădiniță, în . tatălui pârât, în raport de vârsta fragedă de numai 5 ani a minorei, ar fi de natură a periclita echilibrul emoțional și educațional al minorei, nevoită să se integreze într-un nou colectiv de copii și să se adapteze unor alte cadre didactice (minorii cu astfel de vârste dezvoltând relativ repede atașament atât față de copiii din grupă, cât și față de educatoare, îngrijitoare, etc.).
Astfel, cu toate că nici situația locativă a pârâtului, astfel cum rezultă din concluziile raportului de anchetă psihosocială nu este una necorespunzătoare,
instanța apreciază că este în interesul superior al minorei să rămână în domiciliul în care a este în prezent, alături de mama sa și de bunica maternă, față de care minora este puternic atașată. Nimic nu îl va împiedica însă pe pârât să își exercite dreptul de a veghea în continuare și de a se implica în continuare în procesul de creștere, educare și pregătire a minorei, raportat la nevoile de zi cu zi ale acesteia, atât în ceea ce privește nevoile materiale cât și cele afective, pentru a se evita pe cât posibil efectul traumatizant al separării părinților, asupra dezvoltării psihosociale a minorei.
Instanța reține totodatã că părinții sunt obligați în solidar, potrivit art.499 alin.1 și 4 C.civil, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psiho-socială.
Potrivit art. 529 alin.1 și 2 C.civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Se va ține cont de asemenea și de dispozițiile art.525 alin.1 Noul Cod civil, conform cărora minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține prin munca sa, chiar daca ar avea bunuri. Or, în speță, având în vedere vârsta minorului (de numai 5 ani), aflat în plin proces de creștere, pregătire și dezvoltare personală, starea sa de nevoie este evidentă.
La aprecierea posibilităților materiale ale celui ce datorează întreținere se va ține seama, potrivit art.527 noul Cod civil, de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora.
Având în vedere că locuința minorei va fi stabilită la reclamantă, minora aflându-se în îngrijirea reclamantei, urmează, în raport, de disp. art. 499 rap. la art. 530 al. 1 C.Civ. ca reclamanta să execute față de minoră, în natură obligația de întreținere ce îi incumbă, prin asigurarea celor necesare traiului zilnic și a cheltuielilor pentru educarea, învățătura și pregătirea profesională reclamate de minoră.
În privința pârâtului, având în vedere concluziile raportului de anchetă psihosocială, coroborate cu relațiile comunicate de . privind veniturile nete lunare realizate de pârât în perioada iulie – decembrie 2014, sub aspectul resurselor materiale, instanța va avea în vedere un venit net lunar de 790 de lei (reprezentând media aritmetică a veniturilor nete lunare realizate de pârât în perioada iulie – decembrie 2014).
Totodată, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere se vor avea în vedere criteriile oferite de prevederile art. 529 alin.2 Noul Cod civil, astfel că întreținerea datorată pentru un minor nu va putea depăși o pătrime din venitul lunar net. Cum însă întreținerea datorată de părinte descendenților minori include, potrivit art. 499 alin.1 Noul Cod civil, nu numai mijloacele necesare traiului, ci și cele necesare pentru creșterea, educarea, învațătura și pregătirea profesională a copilului, instanța se va orienta spre maximul plafonului prevăzut de art.529 alin.2 Noul Cod civil.
Prin urmare, instanța va obliga pârâtul să-i plătească reclamantei, cu titlu de contribuție la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorei P. A. M., născută la data de 10.08.2009, suma de 197 lei lunar.
În ceea ce privește data de la care se datorează pensia de întreținere, instanța reține că potrivit art. 532 C.Civ., ”Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată” (alin. 1, de-altfel regula în materie); ”Cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului (alin. 1, excepția în materie).
Deși reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, nu de la data cererii de chemare în judecată, ci de la data separării în fapt a părților, respectiv din luna decembrie a anului 2013, instanța reține că aceasta nu a făcut însă dovada (deși sarcina probei îi incumba în temeiul art. 249 C.proc.civ.), vreunei culpe a pârâtului care să fi determinat-o pe reclamantă să întârzie în sesizarea instanței cu o astfel de cerere, însăși martora M. A. declarând cu ocazia audierii, faptul că de la data despărțirii de pârât, respectiv din luna decembrie a anului 2013 și până în prezent, reclamanta nu i-a solicitata acestuia să-i plătească pensie de întreținere minorei.
Pe cale de consecință, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 532 alin. 1 C.civ., instanța, apreciind întemeiat doar în parte acest capăt de cerere, urmează a-l obliga pe pârât să-i plătească reclamantei, cu titlu de contribuție la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorei P. A. M., născută la data de 10.08.2009, suma de 197 lei lunar, de la data promovării cererii de chemare în judecată (23.06.2014) și până la majoratul minorei sau alte dispoziții.
Cum cererea urmează a fi admisă în parte, iar reclamanta a efectuat cheltuieli cu acest proces, reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 de lei (respectiv de 20 de lei pentru fiecare capăt de cerere conform art. 15 lit. e) din OUG nr. 80/2013), cheltuieli dovedite (conform chitanței . nr._/26.05.2014, fila 4 din dosar), urmează, în baza art. 451 alin. 1, art. 452 și art. 453 NCPC, a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTÃRÃȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. N., CNP_, domiciliată în com. Dor-Marunt, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâtul P. M.-A., domiciliat în com. Sărulesti-Gară, .. 48, jud. Călărași, CNP_.
Respinge capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei P. M. A., născută la data de 10.08.2009, doar de către reclamantă.
Stabilește ca autoritatea părintească asupra minorei P. M. A., născută la data de 10.08.2009, să se exercite în comun de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorei P. M. A., născută la data de 10.08.2009, la reclamantă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei, în favoarea minorei P. M. A., născută la data de 10.08.2009, o pensie de întreținere în cuantum de 197 lei/lună de la data promovării acțiunii (23.06.2014) și până la majoratul minorei sau alte dispoziții.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 60 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. C. E. B. A.-E.
Red. G.C. E./Tehnored.C.B
Ex. 4/23.03.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 172/2015.... → |
|---|
