Plângere contravenţională. Sentința nr. 285/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 285/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 310/249/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR: 285
Ședința publică de la 22.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A.-M.
GREFIER: D. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională - HG 69/2012, formulată de contestatoarea S.C.C&I G. International S.RL, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 28.01.2015 de intimata I.P.J.Călărași, Serviciul Rutier.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine au lipsit părțile și martorul B. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Instanța, având în vedere că la prima strigare a cauzei nu au răspuns părțile, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei au lipsit părțile și martorul B. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către contestatoare și intimată.
Procedând la verificarea competenței potrivit art.131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit art.32 al.1 și 2 din OG 2/2001.
Instanța potrivit art.238 NCPC estimează durata necesară cercetării procesului la 4 luni.
Instanța încuviințează în baza art.255 al.1 și art.554 al.1 NCPC pentru contestatoare proba cu înscrisuri, solicitate prin plângere, iar pentru intimata proba cu înscrisuri solicitată prin întâmpinare, considerând-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Instanța constantă că martorul din procesul verbal, deși legal citat, nu s-a prezentat și având în vedere împrejurările pe care le atestă martorul, respectiv cele legate de încheierea procesului verbal de contravenție în prezența sau lipsa reprezentantului legal al contestatoarei, apreciază că nu se mai impune a se insista în audierea acestuia, respectiv a se lua împotriva sa o măsură de constrângere în vederea prezentării.
Instanța, nemaifiind alte probe de administrat, constată terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /18.02.2015 contestatoarea S.C. C&I G. INTERNATIONAL S.R.L., cu sediul social în mun. București, ., ., nr. înreg. R. C._, C.U.I._, cont bancar R062 RNCB_ 0001 deschis la B.C.R și sediul ales în Mun. București, ., ., la Av. B. A.-M., a solicitat în contradictoriu cu intimata I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Mun. Călărași, ., Jud. Călărași, în principal anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ /28.01.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii arată că în prezent și-a îndeplinit obligația de a asigura echiparea autovehiculului înmatriculat sub nr._ cu plăcute din care sa reiasă masele si dimensiunile maxime admise, sens în care anexează fotografia autovehiculului din care rezulta cu claritate ca acesta este echipat cu aceasta plăcuta. Mai menționează că deține 90 de autovehicule si a făcut demersuri la Registrul Auto R. in data de 23.01.2015 in vederea asigurării autovehiculelor cu plăcute din care sa reiasă masele si dimensiunile maxime admise. In acest sens, anexează adresa înregistrată la Registrul Auto R. sub nr. 697/23.01.2015 și factura nr._/29.01.2015 emisa de aceeași instituție reprezentând contravaloarea plăcutelor. Solicită ca din perspectiva individualizării sancțiunii aplicate și în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite, să se aibă în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și să se constate faptul ca gradul de pericol social al faptei este redus in condițiile in care făcuse deja demersuri in vederea respectării legii, solicitând Registrului Auto R. eliberarea plăcutelor si să se aibă în vedere ca fapta a fost lipsita de urmări. Mai mult, in urma cererii sale, Registrul Auto R. a eliberat plăcutele de mase. In acest sens anexează ,fisa dimensiuni,mase nr._ emisa de instituția mai sus amintita, prin care au fost eliberate plăcutele.
Arată că pentru a putea fi sancționată o fapta contravențională, se impun a fi îndeplinite doua tipuri de cerințe : intrinseci constând in încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, fapta care va atrage după sine o sancțiune prevăzuta de lege, dar si extrinseci,constând in constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoana abilitata in acest sens - agentul constatator. In plus, agentului constatator i se incumba obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de proba dincolo de orice îndoiala existenta fapte, vinovăția contravenientului si legalitatea actului realizat în acest sens.
Se invoca de asemenea indicarea eronată a temeiului de drept. Astfel, se menționează, temeiul de drept al sancțiunii indicate de agent în procesul-verbal, respectiv art. 6 lit.a din H.G. nr. 69/2012, act normativ modificat prin Hotărârea nr. 76/2014, temeiul corect al sancțiunii fiind art. 7 alin. 1 din H.G nr. 69/2012.
De asemenea, se menționează, chiar dacă nu este cuprinsă între cauzele de nulitate expres prevăzute la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 indicarea eronată a unui text de lege și nu a textului legal care prevede în mod concret sancțiunea aplicabilă faptei săvârșite, este de natura să vicieze procesul-verbal cu consecința anularii acestuia, deoarece instanța nu are posibilitatea de a analiza temeinicia și legalitatea sancțiunii aplicate așa cum arată mai sus. Consideră că indicarea eronată a temeiului de drept atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, prejudiciul creat contestatoarei fiind de 4.000 lei, contravaloarea amenzii aplicate.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de contestatoare se referă la lipsa mențiunilor privind datele de identificare ale persoanei care reprezintă societatea, obligatorii conform art. 16 alin. 6 clin O. G. nr. 2/2001.
Contestatoarea mai menționează că la încheierea procesului-verbal contestat au fost încălcate și dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 a căror sancțiune atrage nulitatea procesului-verbal data fiind vătămarea gravă ce a fost adusă, respectiv aplicarea amenzii în cuantum de 4.000 lei. Astfel, potrivit art. 19 alin. 1,în cazul în care contravenientul nu se afla de față la întocmirea procesului-verbal, agentul constatator va face mențiunea despre aceasta împrejurare, care trebuie să fie confirmată de cel puțin un martor.
Invoca de asemenea menționarea eronată a datei întocmirii procesului-verbal și a datei săvârșirii faptei.
Solicită să se observe că rubrica « înștiințare de plata » nu este completată cu datele societății, iar aceste nereguli sunt sancționate cu nulitatea absolută întrucât dispozițiile legale mai sus citate sunt norme imperative, iar consecința a fost privarea societății de posibilitatea de a achita ½din amendă, care reprezintă un drept stabilit de lege.
Cu privire la solicitarea subsidiară arată că aplicarea sancțiunii presupune un pericol social, însă care nu poate fi supus analizei instanței de judecata în lipsa descrierii corecte și coerente a faptei reținute.
Precizează că în conformitate cu art. 7 alin. 3 din OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Mai precizează că în opinia societății și a jurisprudenței, amenda contravenționala nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune, ci ca un mijloc de constrângere a destinatarului actului normativ, de prevenire a săvârșirii de noi fapte, amenda neavând caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unei prejudiciu, ci are caracter punitiv prin natura ei, caracter specific sancțiunilor penale.
De asemenea, consideră că fapta reținută în procesul-verbal este de gravitate redusă, nefiind de natura de a pune în pericol siguranța călătorilor sau a celorlalți participanți la trafic ori alte valori. Pericol social sporit ar fi prezentat fapta de a nu fi deținut licența de traseu și/sau licența de transport ori fapta șoferului de nu avea licență, însă în speță efectuarea serviciilor de transport s-a făcut cu respectarea normelor în vigoare privind autorizarea de efectuare a serviciilor publice de transport. Precizează că la momentul controlului agentul a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor în care se efectua activitatea de transport.
Afirmă cu certitudine și responsabilitate că o atenționare este suficientă.
Contestatoarea mai arată ca operează pe piața transportului de persoane de 12 ani, având o reputație foarte bună, efectuând curse pe întreg teritoriul țării, siguranța și confortul călătorilor fiind printre cele mai importante preocupări ale acesteia, fiind un bun contribuabil, plătitor de taxe și impozite semnificative la bugetul de stat.
Menționează că potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, materia contravențională este subsumată acuzației în materie penală astfel cum a arătat Curtea Europeana de la Strasbourg în mai multe decizii de speță. În cauză I. P. c. României (cererea nr._/04), în decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reafirmat faptul că sancțiunile contravenționale aplicate în baza O.U.G. nr. 195/2002 se includ în sfera noțiunii de acuzație în materie penala, astfel că în procedura contravențională din România sunt aplicabile garanțiile materiei penale oferite de art. 6 din Convenție, inclusiv prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile și caracterul general al normei de incriminare fiind cele doua elemente determinante care au condus Curtea la aceasta concluzie. Curtea a reiterat și aspectul că prezumțiile de fapt și de drept, între care se numără și prezumția de validitate a procesului-verbal din dreptul contravențional românesc sunt comune tuturor sistemelor judiciare, nefiind contrare în principiu Convenției, iar ceea ce impune art. 6 par. 2 din Convenție fiind o anumită proporție între aceste prezumții și prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea acuzatului, în analiza proporționalității urmând a se ține seama de miza corecta a procesului pentru individ/ operator de transport și de dreptul sau la apărare.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept:Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată și republicată și Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, HG. nr. 69/2012, modificată și Codul de procedură civilă.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, conform chitanței de la fila 17 dosar.
La plângere s-au atașat în copie certificată următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/28.01.2015, fotografie, adresa înregistrată la RAR sub nr.697/23.01.2015,, factura . nr._/29.01.2015, fișă dimensiuni, mase, extras pagina web, împuternicirea avocațială . nr._/2015 (original).
La data de 12.03.2015 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În motivare a arătat că procesul-verbal atacat îndeplinește atât condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită să constate că în cuprinsul procesului-verbal contestat s-au indicat în mod corect fapta săvârșită, dar și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestatoare, apreciază că aceasta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție.
Mai solicită se să constate că, în speță, procesul verbal de contravenție legal întocmit se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada, până la proba contrară asupra situației de fapt și încadrării juridice a aspectelor constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator.
In ceea ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertisment, apreciază că se impune respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente: agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 4000 lei; contestatoarea a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, respectiv suma de 2000 lei; actul normativ încălcat califică fapta contravențională drept „încălcare gravă" a Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, potrivit art. 4 din același act normativ .
În acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
În dovedire a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C. pr. civ.
La întâmpinare s-au atașat în copie dovada comunicării procesului-verbal către contestatoare, procesul-verbal de contravenție ., nr._/28.01.2015, grafic de lucru al agenților constatatori.
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
In data de 28.01.2015 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei procesul - verbal ., nr._, prin care s-a constatat săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de art.4 pct.61 din HG nr. 69/2012. S-a reținut in procesul-verbal că în data de 28.01.2015 (ora 09,40), pe DN3, L.-Gară, km.66, contestatoarea, în calitate de operator de transport rutier de persoane, nu a asigurat echiparea autovehiculului marca Mercedes Benz cu nr._ cu plăcuțe din care să reiasă masele și dimensiunile admise, autorizate ale acestuia. În consecință, în temeiul art.6 lit.a din HG nr. 69/2012 s-a aplicat contestatoarei amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei
Având în vedere că procesul-verbal a fost comunicat contestatoarei la data de 30.01.2015, instanța constată că plângerea a fost formulată înlăuntrul termenului de 15 zile de la comunicare, prev. de art.31, alin.1 din OG nr.2/2001, fiind depusă recomandat la poștă la 16.02.2015.
Examinând procesul-verbal prin prisma dispozițiilor art.17 din O.G.2/2001, instanța constată ca acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absoluta.
Astfel, contrar susținerilor contestatoarei, instanța constată că data săvârșirii faptei nu este indicată în mod eronat, ci aceasta este indicată ca fiind 28.01.2015 și coincide cu data încheierii procesului-verbal, consecința firească a faptului că procesul verbal a fost încheiat la locul și momentul constatării faptei.
În ceea ce privește mențiunile prev. de art.16 teza a V-a din OG nr.2/2001 privind indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, lipsa acestora (greșita indicare) atrage nulitatea relativa doar dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile declarării acesteia, condiții consacrate de Codul de procedura civila, potrivit art.47 din OG nr.2/2001 raportat la art.175 alin.1 C.pr.civ.(fiind vorba de o nulitate relativă, virtuală și condiționată – vizând o condiție de validitate intrinsecă actului), condiții care presupun: existența unei încălcări a normelor edictate pentru încheierea valabila a actului, actul astfel încheiat sa fi produs o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
In speță este real că articolul care sancționează contravenția ce face obiectul cauzei este art.7 alin.1 din HG nr.69/2012, modificată prin HG nr.76/2014, iar nu art.6 lit.a, cum s-a menționat în procesul-verbal contestat, însa aceasta imprecizie în privința articolului de lege sancționator nu a produs nicio vătămare contestatoarei, sancțiunea aplicată încadrându-se in limitele legale (fiind chiar egală cu minimul prevăzut de art.7 alin.1 din HG nr.69/2012 modificată).
Prin urmare, sub acest aspect, nu sunt întrunite cumulativ condițiile declarării nulității relative, virtuale, intrinseci a procesului-verbal de contravenție.
În mod similar, neindicarea datelor de identificare ale reprezentantului legal al contestatoarei, mențiune obligatorie conform art.16 alin.5 din OG nr.2/2001, nu a produs nicio vătămare contestatoarei, procesul-verbal conținând suficiente date care să permită identificarea fără dubiu a persoanei juridice sancționate.
Referitor la necompletarea înștiințării de plată cu datele contestatoarei, instanța constată că această împrejurare nu are nicio consecința juridică, contestatoarea putând beneficia de posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, în contextul în care rubrica specială prevăzută în acest sens în chiar procesului-verbal a fost completată de agentul constatator.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate de contestatoare, privitoare la nerespectarea dreptului de a formula obiecțiuni, instanța reține faptul că actul de sancționare fiind întocmit în lipsa reprezentantului societății contestatoare, acesta nu putea în mod obiectiv formula obiecțiuni și prin urmare nici agentul constatator nu avea cui să aducă la cunoștința acest drept. Or dispozițiile art.16 alin.7din OG nr.2/2001 sunt aplicabile in cazul în care contravenientul persoană fizică/reprezentantul legal al contravenientei persoană juridică (administratorul acesteia, iar nu un prepus, precum conducătorul auto angajat al contestatoarei) este de fața la întocmirea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speță.
Cu privire la aspectele de nelegalitate invocate de contestatoare, constând în aceea că procesul-verbal a fost întocmit fără să fie semnat de un martor, instanța reține că potrivit art.19 alin1 din OG nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod (art.19 alin3 OG nr.2/2001).
Or în speță este menționat un astfel de martor - dl. B. C., iar împrejurarea că acesta este chiar prepusul contestatoarei, pe lângă faptul că nu contravine dispozițiilor anterior menționate, nu este de natură să vatăme în vreun fel pe contestatoare, dimpotriva constituind o garanție în plus că s-au respectat prevederile legale în materie.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, în materie civilă se admite că sarcina probei revine celui care il contesta, potrivit art.249 N C.pr.civ.
Sub acest aspect se impun însă următoarele mențiuni: dreptul la un proces echitabil include printre altele și respectarea dreptului la aparare, care în materia administrãrii probelor presupune, potrivit jurisprudenței Curții Europrene a Drepturilor Omului, ca fiecare parte să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care sã nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-à-vis de partea adversă. În materie penală cel acuzat beneficiazã în plus de prezumția de nevinovăție.
Se reține de asemenea că CEDO interpretează noțiunea de acuzație în materie penală în mod autonom, aceasta având un conținut specific care nu corespunde în mod necesar cu cel consacrat în dreptul intern al statelor (a se vedea cauzele Garifallou Aebe c. Greciei, Serves c. Franței, Gutfreund c. Franței, A. c. României) În consecința și o procedură calificată în dreptul intern ca fiind de drept contravențional poate fi supusa garanțiilor speciale cerute în materie penală.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal, CEDO are în vedere mai multe criterii, printre care caracterul normei de incriminare și scopul sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei
În concordanța cu cele mai sus menționate, instanța apreciază ca scopul pur punitiv al amenzii aplicate contestatoarei, conferă natură penală acuzației aduse acestuia
Fiind întrunite toate caracteristicile unei veritabile acuzații în materie penală, sunt în consecință aplicabile garanțiile specifice acestei materii, prevăzute de art. 6 din Convenție, printre care și prezumția de nevinovăție.
Or, astfel cum s-a reiterat deja in cauza I. P. contra României, respectarea garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, presupune existența unui echilibrului între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.
In speță, având în vedere că fapta descrisă în cuprinsul procesului-verbal contestat a fost constatată ex propriis sensibus de agentul constatator, extragerea din aceasta a unei prezumții relative în sensul că această consemnare efectuata de persoana învestită cu prerogativele autorității corespunde realității asigură păstrarea justului echilibru la care s-a făcut anterior referire.
De altfel petenta nu contestă veridicitatea celor constatate în cuprinsul procesului-verbal, ci formulează apărări cu privire la individualizarea sancțiunii.
Or, având in vedere atitudinea contestatoarei de recunoaștere a săvârșirii faptei, faptul că obligația de dotare cu plăcute din care rezultă masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale autovehiculului prev. de OMTI 980/2011, modificat și completat, a fost îndeplinită de contestatoare la foarte scurt timp după sancționare (astfel cum rezultă din factura fiscală nr._/29.01.2015 și fotografia depusă de contestatoare), că fapta nu a avut consecințe in privința bunelor practici comerciale, concurenței loiale, protecției sociale ori siguranței circulației pe drumurile publice (scopul introducerii acestei obligații fiind acela de a facilita controlul, verificările respective putând totuși a fi efectuate in baza certificatului de înmatriculare al autovehiculului), instanța apreciază că amenda de 4.000 lei (care constituie minimul prev. de actul normativ sancționator) este disproporționată față de gradul de pericol social real al faptei săvârșite.
Prin urmare, în baza art.34 coroborat cu art.38 din O.G.nr.2/2001 - care permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului - precum și art.7 alin2 din OG nr.2/2001 - care prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune, urmează a admite în parte plângerea și a înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatoarea S.C.C&I G. INTERNATIONAL S.RL, cu sediul ales in Mun. București, ., ., sediul social in Mun. București, ., ., având număr de ordine la Registrul București J_, identificata prin Codul Unic de Înregistrare_, având cont bancar R062 RNCB_ 0001 deschis la B.C.R., prin Av. Buscu A.-M., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI cu sediul in Mun. Călărași, ., Jud. Călărași.
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._/28.01.2015 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Atrage atenția contestatoarei ca pe viitor să respecte cu strictețe prevederile legale.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi – 22.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. A. M. D. V.
Red.S.A.M.
Tehnored.SAM&D.V.
EX.5/10.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 253/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 317/2015.... → |
|---|
