Plângere contravenţională. Sentința nr. 298/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 298/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 2285/249/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
...
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR: 298
Ședința publică de la 29.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A.-M.
GREFIER: D. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională-OG 37/2007 privind pe contestatoarea S.C. BRAVO INTERNATIONAL S.R.L., societate in insolvență, reprezentată de administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors S.P.R.L.și pe intimata I. G. AL POLITIEI ROMANE - Biroul de Politie A2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta. La acea dată, instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /22.12.2014, contestatoarea S.C.BRAVO INTERNATIONAL S.R.L., societate in insolventa, cu sediul in oras F., ., inmatriculata în RC sub nr de ordine J_, CUI RO_, prin administrator special Dl. Minuta R. A. și administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors S.P.R.L., reprezentata de avocat O. P., cu sediul in București, .. 2-6, ., a solicitat în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLITIEI ROMANE, cu sediul în mun. București, .. 4-6, sector 5, în principal anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.11.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivare contestatoarea a arătat că procesul verbal contestat nu îndeplinește condițiile imperative ale art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 cu privire la regimul contravențiilor.
Cu privire la situația de fapt arată că în perioada 30.10.2014 ora 00.00 - 03.11.2014, indicata in procesul verbal, autoutilitara M. dotata cu tahograf digital având nr._ se afla in service in vederea efectuării unor reparații, sens în care atașează prezentei plângeri bonul emis de Service M. Otopeni .
Mai menționează că tahograful este un aparat de control destinat a fi montat in autovehicul pentru indicarea și scrierea total automatizată a datelor referitoare la cursa autovehiculului, precum și despre anumiți timpi de lucru ai conducătorilor auto.Tahografele digitale citesc informația din cutia de viteza sau din computerul de bord al autovehiculului. Pentru inregistrarea activității conducătorilor auto acestea folosesc carduri. Prin urmare nu exista posibilitatea manipulării diagramei.
Având in vedere cele arătate, se precizează, susținerile din procesul verbal ale agentului constatator conform cărora șoferul "nu a prezentat diagrame tahografice sau certificate de desfășurare a activității pentru perioada 30.10._14" nu sunt întemeiate, atâta timp cât autovehiculul nu s-a aflat în circulație în aceasta perioadă, astfel că prezentarea diagramei pentru o astfel de perioadă nu avea cum să fie emisă.
Menționează ca șoferul societății a învederat aceste aspecte agentului constatator, însă acesta, fără a face minime cercetări, a procedat la amendarea societății. Mai mult decât atât, se arată, agentul constatator putea solicita șoferului autoutilitarei certificatul de desfășurare a activității și astfel ar fi putut să observe că respectivul conducător auto nu a lucrat pe aceasta utilitară în perioada indicată în cuprinsul procesului verbal. In acest sens atașează prezentei plângeri, certificatul de desfășurare a activității in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 din care reiese că în perioada 27.10._14 șoferul M. C., "conducea un vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau al AETR". Totodată, atașează prezentei sumarul arhivei cardului șoferului.
Cu privire la solicitarea subsidiară, solicită instanței sa analizeze legalitatea procesului verbal contestat si sub aspectul sancțiunii aplicate si având in vedere si dispozițiile art. 7 din același act normativ care prevăd posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului pentru fapte de gravitate redusa, chiar si atunci cand in actul de stabilire si sancționare a contravenției nu se prevede aceasta sancțiune, solicitam instanței inlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul. De asemenea, arată ca dincolo de pericolul abstract pe care il poate prezenta o contravenție, trebuie individualizata sancțiunea in raport de circumstanțele concrete ale faptei si ale persoanei. Astfel, sancțiunea trebuie dozata incat sa imbine caracterul punitiv cu cel preventiv si educativ.
Totodată se invocă prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și se arată că societatea nu a mai fost sancționată pentru astfel de motive, aflandu-se la prima abatere de acest gen, or, având in vedere ca sancțiunea aplicata trebuie sa aiba un rol preventiv, apreciază ca doar in situația in care ar fi persistat în activitatea contravențională, ar fi fost oportun aplicarea maximului amenzii prevăzut de art. 9 alin. 2 lit. c din O.G. nr. 37/2007.
In drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 37/2005, O.G. nr. 2/2001, precum si celelalte acte normative menționate in cuprinsul prezentei.
In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu acte, precum si orice alte probe a căror necessitate ar reieși din dezbateri.
La plângere s-au atașat în copie procesul - verbal nr. CP nr._ din data de 27.11.2014 incheiat de I.G.P.R - Biroul de Politie A2 și anexa la procesul verbal, certificat de desfășurare a activității înregistrat la contestatoare sub nr.780/27.10.2014.
La data de 29.01.2015 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesul-verbal de contravenție contestat.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că la data de 27.11.2014, ora 16:10, pe A2 km. 35, a fost depistată autoutilitara marca M., dotată cu tahograf digital, având numărul de înmatriculare_, vehiculul fiind la momentul controlului în utilizarea și exploatarea efectivă a contestatoarei, în calitate de operator de transport rutier și fiind condus de M. C., care se afla singur în cabină.
Mai precizează că mai sus menționatul conducător auto nu a putut prezenta diagrame tahografice sau certificat de de desfășurare a activității pentru perioada 30.10.2014, ora 00:00 - 03.11.2014, ora 12:43, din care să reiasă că a respectat prevederile legale privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă, astfel existând premisele unui grad deosebit de ridicat al pericolului social al faptei contravenționale - dat de numărul însemnat al orelor (108 ore și 43 de minute) ce nu au putut fi justificate în niciun fel la momentul controlului.
Menționează că, în aceste circumstanțe, s-a procedat la sancționarea contravențională în lipsă, a contravenientei persoană juridică, prin procesul-vcrbal de constatare a contravențiilor . nr._ / 27.11.2014, cu amendă în cuantum total de 8.000 (opt mii) lei -. minimul amenzii prevăzute de lege, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) pct. 31 coroborate cu art. 9 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare. întrucât conducătorul auto nu a prezentat în trafic numărul necesar de diagrame tahografice;
Învederează că fapta contravențională reținută în sarcina societății comerciale este considerată de legiuitorul român drept o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/ 2006, respectiv Regulamentului (CEE) nr. 3.821/ 85
Mai învederează că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Arată că, exemplarul nr. 2 al procesului - verbal a fost comunicat persoanei juridice în calitate de contravenient la sediul acesteia, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, aspect menționat în cuprinsul procesului-verbal.
Precizează că la momentul întocmirii actului sancționator, la rubrica „semnătura contravenientului", agentul constatator a menționat faptul că nu a fost prezent niciun reprezentant al societății. Prin urmare, dacă reprezentantul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, agentul constatator nu avea cui să aducă la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, legea (art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare) permițând doar consemnarea obiectiunilor făcute de către contravenientul care se află de față.
Menționează că, deși petenta a formulat plângere împotriva actului constatator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a administrat niciun mijloc de probă împotriva acestuia. Societatea petentă nu a făcut dovada deținerii și prezentării în trafic a diagramelor tahograf pe ultimele 28 de zile așa cum era obligat conform art. 8 alin. (1) pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, astfel că prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
Învederează că diagramele tahograf au un rol esențial pentru a permite organului de control în verificarea respectării de către conducătorii auto a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.Nu se poate reține că această faptă este de gravitate redusă pentru că este o faptă de pericol și nu de rezultat, întrucât aceasta putea să aibă urmări grave prin nerespectarea timpilor de conducere de către conducătorul auto.
Mai arată că trebuie observat că aprecierea pericolului social al unei fapte contravenționale se realizează inițial de legiuitor prin stabilirea naturii sancțiunii contravenționale și a limitelor în care urmează a fi aplicată această sancțiune de către organul constatator.
Precizează că fapta contravențională săvârșită de către petentă prezintă un pericol social foarte ridicat, însuși legiuitorul considerând această faptă o încălcare foarte gravă a prevederilor legale în domeniu. Prin săvârșirea contravenției în discuție petenta a pus în pericol relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice ocrotite atât de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 37/2002 și ale Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1058/2007 cât și de cele comunitare, respectiv de cele ale Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.
Apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată atât din punct de vedere al pericolului abstract, cât și din punctul de vedere al pericolului social concret al faptei, fiind și necesară pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune, având în vedere scopul Ordonanței Guvernului nr. 37/2007.
Mai arată că petenta, nu a prezentat probe în susținerea plângerii sale, nedovedind aspectul că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat nu corespunde realității. Simplele afirmații ale petentei în sensul că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, nesusținute de probe nu sunt de natură a înlătura prezumția de adevăr relativ de care se bucură actul constatator.
Față de toate aceste apreciază că în cauză s-a dovedit săvârșirea cu vinovăție a faptelor contravenționale pentru care intimata a fost sancționată prin procesul verbal contestat.
Sub aspectul consecințelor produse pentru contestator prin aplicarea sancțiunii amenzii solicită să i se reamintească petentei că nu pot fi invocate efectele previzibile ale unei sancțiuni legal aplicate în motivarea înlăturării acesteia, fiind de așteptat pentru orice persoană fizică că încălcarea dispozițiilor legale din speța dedusă judecății predispune la aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantumul prevăzut de lege, iar contestatorul avea posibilitatea de a preveni prin conduita sa astfel de urmări previzibile care îi afectează patrimoniul, cu atât mai mult cu cât avea reprezentarea necesității protejării acestuia.
Consideră că prin rolul său, instanța trebuie să contribuie la aprecierea corectă a situației de fapt, pentru a nu încuraja producerea unor asemenea fapte și pe viitor și pentru a asigura ceea ce dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, urmăresc și anume asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice.
Mai precizează că susținerile petentei, conform cărora în perioada 30.10.2014 ora 00:00 -03.11.2014, autoutilitara M. dotată cu tahograf digital având nr._ se afla în service în vederea efectuării unor reparații, sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că obiectul controlului nu îl constituia autovehiculul în cauză, ci, în principal, respectarea de către conducătorul auto M. C. a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă, în care sens, legislația socială europeană și națională a instituit dispoziții clare ce trebuiesc strict aplicate în astfel de situații speciale, cu privire la justificarea în trafic de către conducătorul auto ce deservește operatorul rutier de transport marfa, a activităților desfășurate în perioada supusă controlului constituită din cele 28 de zile și ziua în curs - din perspectiva respectării timpilor de odihnă-prin elaborarea unui document numit Certificat de desfășurare a activității, ce trebuia prezentat la momentul controlului.
În acest sens, consideră ca fiind lipsit de forță probantă Certificatul de desfășurare a activității anexat plângerii contravenționale supusă prezentei judecăți, acesta nefiind prezentat în trafic, fapt ce induce un serios dubiu cu referire la momentul întocmirii sale.
Prin urmare, apreciază că, nefiind incidente motive de nulitate și nefiind probată o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul verbal, acesta continuă să se bucure de forța probantă recunoscută de art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic ai contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 din codul de procedură civilă și art. 16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Probe: înscrisuri
La întâmpinare s-au atașat în copie conform cu orginalul: procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.11.2014, confirmările de primire, raport cu privire la plângerea împotriva procesului verbal constatare si sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.11.2014, copie conformă nr._ licenta pentru transportul rutier international de mărfuri contra cost în numele unui terț, talon autoutilitarei, C.I. M. C., permis de conducere M. C., legitimație de serviciu, raport activitate, procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.11.2014.
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au mai depus, pe lângă cele atașate plângerii și întâmpinării, următoarele: f.f._/03.11.2014 și comanda aferentă, f.f._/28.10.2014 și comanda aferentă, sumare arhivă unitate vehicul, protocoale activitate, adresă nr.114/02.04.2015 emisă de ISCTR –I. Teritorial nr.2. De asemenea instanța a administrat proba testimonială, fiind audiat martorul din proceul-verbal de contarvenție – M. C..
Analizand materialul probator administrat în cauză, instanța reține urmatoarele:
In data de 27.11.2014, a fost întocmit de catre un agent constatator din cadrul Secției de Poliție Autostrăzi procesul -verbal . nr._ prin care s-a constatat savârșirea de catre contestatoare a contravenției prevazută de art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007. S-a retinut in procesul-verbal că în data de 27.11.2014, ora 16,10, pe Autostrada A2 km. 35+500, contestatoarea a dispus efectuarea unui transport rutier de marfa cu autoutilitara M. dotata cu tahograf digital având nr._, condusa pe sensul spre București de numitul M. C. care se afla singur in habitaclu, iar la controlul in trafic nu a prezentat diagrame tahografice sau certificat de desfășurare a activității pentru perioada 30.10.2014 ora 00.00 - 03.11.2014 ora 12,43 (108 ore si 43 minute). In consecință, în temeiul art.9 alin.1, lit.c din OG nr.37/2007 s-a aplicat contestatoarei amenda contravențională în cuantum de 8.000 lei.
Examinând procesul –verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absolută.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate de contestatoare, privitoare la nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța constată netemeinicia acestora. Astfel procesul-verbal contestat conține toate mențiunile la care face referire articolul invocat.
În schimb instanța constată, astfel cum a pus în dicuție la termenul din 22.04.2015, că OG nr.8/2015, intrată în vigoare la data de 09.02.2015, prin care s-a modificat OG nr.37/2007 constituie o lege contravențională mai favorabilă în sensul dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituție și art.12 dn OG nr.2/2001.
Astfel prin OG nr.8/2015 s-au modificat art.8 și 9 din OG nr.37/2007, fapta ce face obiectul cauzei, care era anterior prevăzută de art.8 alin.1 pct.31 și sancționată de art.9 alin.1, lit.c din OG nr.37/2007 cu amenda contravențională cuprinsă între 4.000 lei și 8.000 lei, este în prezent prevăzută de art.8 lit.z și sancționată de art.9 alin.1, lit.c din OG nr.37/2007 cu amenda contravențională cuprinsă între 4.000 lei și 6.000 lei,
Prin urmare amenda aplicată în speță depășește maximul legal prevăzut de noua lege contravențională, care este astfel mai favorabilă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, in general se admite că sarcina probei revine celui care il contesta, potrivit art.249 C.pr.civ.
Sub acest aspect se impun însă următoarele mențiuni: dreptul la un proces echitabil include printre altele și respectarea dreptului la aparare, care în materia administrării probelor presupune, potrivit jurisprudenței Curții Europrene a Drepturilor Omului, ca fiecare parte să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care sã nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-à-vis de partea adversă. În materie penalã cel acuzat beneficiazã în plus de prezumția de nevinovãție.
Se reține de asemenea cã CEDO interpretează noțiunea de acuzație în materie penalã în mod autonom, aceasta având un conținut specific care nu corespunde în mod necesar cu cel consacrat în dreptul intern al statelor (a se vedea cauzele Garifallou Aebe c. Greciei, Serves c. Franței, Gutfreund c. Franței, A. c. României) În consecința și o procedurã calificatã în dreptul intern ca fiind de drept contravențional poate fi supusa garanțiilor speciale cerute în materie penalã.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal, CEDO are în vedere mai multe criterii, printre care caracterul normei de incriminare și scopul sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei
În concordanța cu cele mai sus menționate, instanța apreciază ca scopul pur punitiv al amenzii aplicate contestatoarei, conferă natură penală acuzației aduse acestuia
Fiind întrunite toate caracteristicile unei veritabile acuzații în materie penală, sunt în consecință aplicabile garanțiile specifice acestei materii, prevăzute de art. 6 din Convenție, printre care și prezumția de nevinovăție.
Or, astfel cum s-a reiterat deja in cauza I. P. contra României, respectarea garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, presupune existența unui echilibrului între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.
Or, in speță, pe de o parte fapta descrisă in cuprinsul procesului-verbal contestat a fost constatată ex propriis sensibus de agentul constatator, astfel că se prezumă că această consemnare efectuata de persoana învestită cu prerogativele autorității, corespunde realității. Această prezumție nu poate fi însă decât relativă, numai astfel păstrându-se justul echilibru la care s-a făcut anterior referire.
Pe de altă parte din depoziția martorului audiat in cauză – M. C. și înscrisurile de la dosar (certificatul de desfășurare a activității înregistrat sub nr.780/27.10.2014, f.f._/03.11.2014 și comanda aferentă, f.f._/28.10.2014 și comanda aferentă) rezultă o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constator.
Chiar dacă martorul audiat are calitatea de prepus al contestatoarei, având în veder că cele declarate de acesta se coroboraeză cu înscrisurile de la dosar, depoziția acestuia creează cel puțin dubii cu privire la temeinicia „acuzatiilor” aduse contestatoarei, iar ca o consecinta a acordarii prezumtiei de nevinovație, orice indoiala profita celui sancționat.
Prin urmare, nu se poate reține in sarcina contestatorului, dincolo de orice îndoială, încălcarea dispozițiilor art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007, procesul-verbal intocmit fiind sub acest aspect netemeinic.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța urmează a admite plângerea și a dispune în baza art.34 din OG nr.2/2001 anularea procesului-verbal de contravenție cu consecinta exonerarii contestatoarei de plata amenzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatoarea S.C.BRAVO INTERNATIONAL S.R.L., societate in insolventa, cu sediul in oras F., ., inmatriculata în RC sub nr de ordine J_, CUI RO_, prin administrator special Dl. Minuta R. A. și administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors S.P.R.L., cu sediul ales în București, .. 2-6, ., în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLITIEI ROMANE cu sediul ales în mun.București, .. 4-6, sector 5.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr_/27.11.2014.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi – 29.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A.-M. D. V.
Red. SAM
Tehnored.D.V.+B.A.
Ex.4/11.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 266/2015.... | Succesiune. Sentința nr. 290/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA → |
|---|
