Plângere contravenţională. Sentința nr. 266/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 266/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2114/249/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
...
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 266
Ședința publică din data de: 07.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – S. A.-M.
Grefier–B. A.-E.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de contestatoarea S.C. C&I G. International S.R.L., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat în data de 02.11.2014 de intimata IPJ Călărași.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile și martorul din procesul-verbal.
Procedura legal îndeplinită.
Instanța, având în vedere că la prima strigare a cauzei nu au răspuns părțile, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei au lipsit părțile și martorul din procesul-verbal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, învederându-se instanței că au sosit relațiile solicitate.
Instanța având în vedere relațiile comunicate de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București conform cărora km 22+200 al DN3 se află pe raza comunei Brănești, ., invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale și reține cauza spre soluționare pe excepție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /04.12.2014 contestatoarea S.C. C&I G. INTERNATIONAL S.R.L., cu sediul social în mun. București, ., ., nr. înreg. R. C._, C.U.I._, cont bancar R062 RNCB_ 0001 deschis la B.C.R și sediul ales în Mun. București, ., ., la Av. B. A.-M., a solicitat în contradictoriu cu intimata I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Mun. Călărași, ., Jud. Călărași, în principal anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/02.11.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii arată că la întocmirea procesului-verbal contestat au fost încălcate dispozițiile dispozițiile art. 17 din O.G. nr2/2001, în snesul că s-a indicat greșit sediul social al societății ca fiind în Mun. București, ., ., în loc de Mun. București, ., ..
Se invoca de asemenea indicarea eronată a temeiului de drept. Astfel, se menționează, temeiul de drept al sancțiunii indicate de agent în procesul-verbal, respectiv art. 7 alin. 1 coroborat cu alin. 2 lit. a, nu există în actul normativ indicat, în speța H.G. nr. 69/2012, care a fost modificată prin Hotărârea nr. 76/2014, temeiul corect al sancțiunii fiind art. 7 alin. 1 din H.G nr. 69/2012.
Învederează că indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția este o mențiune obligatorie conform art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 prevăzut în Anexa 1 a H.G. nr. 1391/2006, legiuitorul având în vedere menționarea corectă a temeiului de drept ceea ce presupune indicarea cu claritate, fără echivoc a textului de lege sancționator, prin aceasta operațiune realizându-se încadrarea în drept a faptei contravenționale.
Având in vedere ca în baza temeiului de drept indicat, agentul constatator sancționează contravenientul, consideră că indicarea eronată a altui text de lege este de natură să vicieze procesul verbal cu consecința anularii acestuia,având în vedere că potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001în calea de atac a plângerii împotriva procesului-verbal, instanța verifica înscrisul contestat, respectiv procesul-verbal contestat sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia.
De asemenea, se mentionează, chiar dacă nu este cuprinsă între cauzele de nulitate expres prevăzute la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 indicarea eronată a unui text de lege și nu a textului legal care prevede în mod concret sancțiunea aplicabilă faptei săvârșite, este de natura să vicieze procesul-verbal cu consecința anularii acestuia, deoarece instanța nu are posibilitatea de a analiza temeinicia și legalitatea sancțiunii aplicate așa cum arată mai sus. Consideră că indicarea eronată a temeiului de drept atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, prejudiciul creat contestatoarei fiind de 4.000 lei, contravaloarea amenzii aplicate.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de contestatoare se referă la insuficienta decriere a faptei. Se arată în acest sens pe de o parte că această descriere este de natura a crea confuzie întrucât nu se înțelege în ce constă fapta contravențională și în ce sens societatea nu a respectat graficul de circulație atașat licenței de traseu a cărei titulară este societatea, pe de altă parte că agentul constatator a menționat un loc al săvârșirii faptei insuficient de clar precizat, respectiv DN3, km. 22+200, fără a indica însă localitatea în dreptul căreia se afla acesta.Solicită în consecință să se verifice dacă agentul constatator din cadrul Serviciului Rutier al IPJ Călărași avea competenta să acționeze în județul Ilfov
Contestatoarea mai arată că la încheierea procesului-verbal contestat au fost încălcate și dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 a căror sancțiune atrage nulitatea procesului-verbal data fiind vătămarea gravă ce a fost adusă, respectiv aplicarea amenzii în cuantum de 4.000 lei. Astfel, potrivit art. 19 alin. 1,în cazul în care contravenientul nu se afla de față la întocmirea procesului-verbal, agentul constatator va face mențiunea despre aceasta împrejurare, care trebuie să fie confirmată de cel puțin un martor.În fapt,arată că la data de 02.11.2014, ora 13:50,pe DN3, Km 22+200, agentul constatator din cadrul IPJ Călărași a oprit în trafic autovehicul înmatriculat sub nr._, aparținând societății, condus de către conducătorul auto M. G., angajatul acesteia, care a fost sancționat pentru că nu ar fi respectat prevederile graficului de circulație aferent licenței de traseu LT nr._.
Precizează că se mai poate observa abuzul și din faptul că ora săvârșirii faptei este 13:50,iar ora întocmirii procesului-verbal este 16:50,aceeași zi, același an. Rezultă așadar, că presupusa faptă a fost constatată în trafic, însă procesul-verbal s-a întocmit în biroul agentului și nu la fata locului cum era normal, adică în prezenta conducătorului auto, reprezentantul societății în îndeplinirea sarcinilor specifice de serviciu. Întocmind din birou procesul-verbal, agentul constatator a privat contestatoarea de dreptul la apărare, adică dreptul de a formula obiecțiuni. Chiar dacă societatea este cea sancționată de lege, presupusa faptă s-a comis prin intermediul șoferului care cunoștea situația de fapt și ar fi putut contesta un abuz.
Învederează că aceasta este o practică constantă a agenților/inspectorilor IPJ de a întocmi din birou procesele-verbale de contravenție și de a menționa la rubrica destinata obiecțiunilor contravenientului că: reprezentantul firmei nu este prezent la întocmirea procesului verbal. De aceea agenții își permit comoditatea de a întocmi din birou procesele-verbale pentru se gândi ce lege le permite să priveze contravenientul de dreptul la obiecțiuni, întrucât este persoană juridică, iar persoana juridică nu conduce ea însăși autovehicule și nu poate sta în persoană în fata agentului și să formuleze obiecțiuni.
Menționează că, d-nul M. G. a fost identificat, așa cum reiese din conținutul procesului-verbal, ca fiind conducător al autovehiculului ce aparține societății, deci implicit recunoscut ca reprezentant al acesteia în desfășurarea activității de transport, singurul în măsură de a formula obiecțiuni în legătura cu faptele reținute și în care a fost implicat personal. Întocmirea procesului verbal a fost contestat încă de la momentul întocmirii, însă agentul constatator a refuzat consemnarea obiecțiunilor.
Mai arată că, pentru a demonstra abuzul în întocmirea din birou a actelor sancționatoare arătă că agentul a consemnat că procesul-verbal este întocmit in prezenta unui martor, respectiv V. R. V., care se presupune că a fost prezent la momentul întocmirii în lipsa a procesului-verbal, în schimb a fost prezent în biroul agentului.
Consideră că menționarea eronată a orei întocmirii procesului-verbal și ora săvârșirii faptei este de natura să vicieze procesul-verbal integral cu consecința anularii acestuia, având în vedere că potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifica înscrisul contestat sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia, verificare care nu este posibilă daca planează suspiciunea că agentul nu a fost corect și mai mult, că nu a consemnat fidel situația de fapt.
Mai solicită să se observe că rubrica înștiințare de plată nu este completată cu datele societății, iar aceste nereguli sunt sancționate cu nulitatea absolută întrucât dispozițiile legale mai sus citate sunt norme imperative, iar privarea societății de posibilitatea de a achita ½ din amendă reprezintă un drept stabilit de lege de care a fost lipsită. Conform textului legal mai sus citat, în caz de neplată este expusă executării silite.
Arată că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute și sancționate prin procesul-verbal ce face obiectul prezentei plângeri, graficul de circulație fiind respectat, iar sancțiunea aplicată total abuzivă și de neînțeles.
Cu privire la solicitarea subsidiară arată că aplicarea sancțiunii presupune un pericol social, însă care nu poate fi supus analizei instanței de judecata în lipsa descrierii corecte și coerente a faptei reținute.
Precizează că în conformitate cu art. 7 alin. 3 din OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Mai precizează că în opinia societății și a jurisprudentei, amenda contravenționala nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune, ci ca un mijloc de constrângere a destinatarului actului normativ, de prevenire a săvârșirii de noi fapte, amenda neavând caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unei prejudiciu, ci are caracter punitiv prin natura ei, caracter specific sancțiunilor penale.
De asemenea, consideră că fapta reținută în procesul-verbal este de gravitate redusă, nefiind de natura de a pune în pericol siguranța călătorilor sau a celorlalți participanți la trafic ori alte valori. Pericol social sporit ar fi prezentat fapta de a nu fi deținut licența de traseu și/sau licența de transport, or șoferul avea licența, efectuarea serviciilor de transport făcându-se cu respectarea normelor în vigoare privind autorizarea de efectuare a serviciilor publice de transport. Precizează că la momentul controlului agentul a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor în care se efectua activitatea de transport.
Contestatoarea mai arată ca operează pe piața transportului de persoane de 12 ani, având o reputație foarte bună, efectuând curse pe întreg teritoriul țării, siguranța și confortul călătorilor fiind printre cele mai importante preocupări ale acesteia, fiind un bun contribuabil, plătitor de taxe și impozite semnificative la bugetul de stat.
Menționează că potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, materia contravențională este subsumată acuzației în materie penală astfel cum a arătat Curtea Europeana de la Strasbourg în mai multe decizii de speță.În cauză I. P. c. României (cererea nr._/04), în decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reafirmat faptul că sancțiunile contravenționale aplicate în baza O.U.G. nr. 195/2002 se includ în sfera noțiunii de acuzație în materie penala, astfel că în procedura contravențională din România sunt aplicabile garanțiile materiei penale oferite de art. 6 din Convenție, inclusiv prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile și caracterul general al normei de incriminare fiind cele doua elemente determinante care au condus Curtea la aceasta concluzie. Curtea a reiterat și aspectul că prezumțiile de fapt și de drept, între care se numără și prezumția de validitate a procesului-verbal din dreptul contravențional românesc sunt comune tuturor sistemelor judiciare, nefiind contrare în principiu Convenției, iar ceea ce impune art. 6 par. 2 din Convenție fiind o anumită proporție între aceste prezumții și prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea acuzatului, în analiza proporționalității urmând a se ține seama de miza corecta a procesului pentru individ/ operator de transport și de dreptul sau la apărare.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul menționat în procesul-verbal: V. R. V. - CNP_.
În drept:Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată și republicată și Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, HG. nr. 69/2012, modificată și Codul de procedură civilă.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, conform chitanței de la fila 22 dosar.
La plângere s-au atașat în copie certificată următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/02.11.2014, plic corespondență, certificat eliberat de ORC Bucuresti, împuternicirea avocațială . nr._/2014 (original).
La data de 15.01.2015 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În motivare a arătat că procesul-verbal atacat îndeplinește atât condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solictă să constate că în cuprinsul procesului-verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, dar și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestatoare, apreciază că aceasta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție.
Mai solicită se să constate că, în speță, procesul verbal de contravenție legal întocmit se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada, până la proba contrară asupra situației de fapt și încadrării juridice a aspectelor constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator.
In ceea ce privește solicitarea de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertisment, apreciază că se impune respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente: agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 4000 lei; contestatoarea a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, respectiv suma de 2000 lei; actul normativ încălcat califică fapta contravențională drept „încălcare gravă" a Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, potrivit art. 4 din același act normativ .
În acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
În dovedire a solicitat încuviințarea probelor cu înregistrare video și înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C. pr. Civ.
Solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
La întâmpinare s-au anexat în copie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 02.11.2014, dovada comunicării acestuia, graficul de lucru al agenților de poliție rutieră din cadrul Serviciului Rutier din data de 02.11.2014, planșă foto. S-a atașat de asemenea DVD cuprinzând înregistrare video.
In ședința publică din 07.04.2015 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială absolută a Judecătoriei L.-Gară, pe care urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art.32 alin.1 din OG nr.2/2001 plângerea contravenționala este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Or, astfel cum reiese din mențiunile din procesul-verbal contestat prezumtiva faptă a fost săvârșită pe DN3, km22+200, locație care potrivit relațiilor comunicate de DRDP București se află pe raza comunei Brănești, ., localitate din circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu.
Prin urmare Judecătoria L. Gară este necompetentă din punct de vedere teritorial, normele de competență fiind în această materie de ordine publică, astfel cum reiese din prevederile alin.2 al art.32 din OG nr.2/2001(„Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1)”)
În consecință instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei L.-Gară, invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei L. Gară, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a plângerii formulată de contestatoareaS.C.C&I G. INTERNATIONAL S.R.L., cu sediul social în mun. București, ., ., nr. înreg. R. C._, C.U.I._, cont bancar R062 RNCB_ 0001 deschis la B.C.R și sediul ales în Mun. București, ., ., la Av. B. A.-M., în contradictoriu cu intimata I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Mun. Călărași, ., Jud. Călărași, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/02.11.2014, în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi – 07.04.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A.-M. B. A.-E.
Red.S.A.M
Tehnored. SAM&B.A.
Exp.5/11.05.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 265/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 298/2015.... → |
|---|
