Obligaţie de a face. Sentința nr. 5/2016. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2016 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 5/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5
Ședința publică de la: 12.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A.-M.
GREFIER: D. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. D. și pe pârâtele P. E., B. D. E., D. C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a fost prezentă pârâta B. E., personal și asistată de d-ul avocat O. C. (conform împuternicrii avocațiale .,nr._/12.01.2016), lipsă fiind reclamantul și pârâtele P. E. și D. C., dar reclamantul a fost reprezentată de d-ul avocat N. O. M. (conform împuternicrii avocațiale .,nr._/19.10.2015).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
D-ul avocat O. C. depune împuternicirea avocațială .,nr._/ 12.01.2016 de reprezentare pentru pârâta B. E. .
Instanța procedează la legitimarea pârâtei B. E. care prezintă C.I ., nr._ emisă de SPCEP Sector 3 la 28.06.2012,având CNP_.
Instanța pune în discuție cu prioritate necompetența teritorială invocată de pârâta B. E. și acordă cuvântul în susținerea excepției și apoi în combatere.
Pârâta B. E. prin avocat învederează instanței că prin întâmpinarea formulată a invocat în temeiul art. 205 al 2 lit.b Cp.civ. coroborat cu art.107 C.p.civ.excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei L.-Gară pentru următoarele considerente. După cum se poate observa prin cererea de chemare în judecată se solicită de către reclamant intabularea dreptului de proprietate asupra cotei de ¼ din terenul în suprafață de 1 ha și 6.600 m.p. teren arabil extravilan situat pe raza ..Călărași, precum și obligarea pârâtei de a încheia contractul de vânzare – cumpărare cu privire la acest teren. Prezenta cerere de chemare în judecată are caracterul unei acțiuni personale, nu este o acțiune reală, astfel încât nu ne aflăm în situația reglementată de disp.art.117 C.pr.civ. nefiind competentă instanța de la locul situării imobilului. Apreciază ca instanță competentă teritorial să emită o hotărâre temeinică, legală în prezenta cauză este cea de la domiciliul pârâtei, respectiv unde își are domiciliu pârâta B. E.. În concluzie solicită să se admită excepția necompetenței teritoriale și pe cale de consecință să se trimită cauza către Judecătoria Sector 3 București.
Reclamantul prin avocat solicită să se respingă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei L.-Gară având în vedere că terenul se află pe raza de competență a Judecătoriei L.-Gară.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.10.2015 sub nr._, reclamantul S. D., domiciliat in Mun. Slobozia, ., Jud. Ialomița, având CNP_, a chemat in judecată pe pârâtele P. E., domiciliata in București, ., Sector 6, B. D. E., domiciliată în București, ., Sector 3, având CNP_ și D. C., domiciliata in București, ., Sector 6, solicitând a se dipune obligarea pârâtelor să procedeze la intabularea dreptului de proprietate pentru cota de 3/4 din suprafața de 1 ha. si 6.600 m.p. teren arabil extravilan, situat pe raza satului Dalga, corn. Dor Mărunt, județul Călărași, tarlaua 74/1, . vecinătăți: N - most. lui S. St., E - antenna, S - most. lui E. P., V – drum, să indeplineasca procedura reglementata de Legea nr. 17/2014, privind vanzarea-cumpararea suprafeței sus menționate, in temeiul chitanței de mână incheiate între reclamant si parate la data de 27.03.2000, să fie obligate paratele sa incheie cu reclamantul contractul de vânzare -cumparare având ca obiect cota de 3/4 din suprafața de 1 ha. si 6.600 m.p. teren arabil extravilan, situat pe raza satului Dalga, corn. Dor Mărunt, județul Călărași, să fie obligate paratele la daune cominatorii in cuantum de 100 lei, pentru fiecare zi de intarziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii ce urmează a se pronunța in cauza. A solicitat de asemenea obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza .
În motivare reclamantul arată că la data de 27.03.2000 a incheiat cu pârâtele o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare, respectiv o chitanța de mana, având ca obiect suprafața de 1 ha si 6.600 m.p. teren arabil extravilan, situat pe raza satului Dalga, . Călărași, tarlaua 74/1, . vecinătăți: N - most. lui S. St., E - antenna, S - most. lui E. P., V – drum, conform Titlului de Proprietate nr._ / 20.09.1994, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren menționate fiind dobândit de pârâte împreuna cu fratele lor N. D. A., prin reconstituire, de pe urma tatălui lor, defunctul N. I. D., conform Titlului de Proprietate nr._ eliberat la data de 20.09.1994 .La aceeași data a fost stabilit si prețul vânzării, respectiv suma de 5 milioane lei (500 RON ), preț pe care reclamantul l-a achitat integral, conform convenției sus menționate .
Menționează că a intrat în posesia suprafeței de teren în cauză la data realizării acordului de voința având ca obiect promisiunea de vânzare-cumparare, posesie care este exercitată și în prezent. Deși a încercat în repetate rânduri să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumparare pentru suprafața de teren în cauză, pârâtele au refuzat în mod nejustificat.
Mai arată că în acest sens a promovat pe rolul Judecătoriei L.-Gară cererea înregistrată sub numărul 288/249/ 2015, având ca obiect"hotărâre care sa țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare", iar în acea cauză instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilitatii cererii, în raport de dispozițiile Deciziei nr.755/2014 pronunțata de Curtea Constituțională a României, dar și de prevederile Legii nr.17/2014.
In acest context, având în vedere că în prezent pârâtele nu au intabulat dreptul de proprietate pentru suprafața de teren în cauză și implicit nu au îndeplinit procedura reglementată de dispozițiile art.3, 4 și următoarele din Legea nr.17/2014, privind vânzarea suprafeței de de 1 ha. si 6.600 m.p. teren arabil extravilan, în temeiul chitanței de mâna încheiată la data de 27.03.2000, consideră că sunt îndeplinite dispozițiile art.1073 și următoarele din Codul civil în vigoare la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare.
Mai arată că intabularea dreptului de proprietate și îndeplinirea procedurii prevăzute de dispozițiile Legii nr.17/2014 sunt atribute exclusive ale proprietarului, respectiv ale pârâtelor, iar refuzul pârâtelor în sensul îndeplinirii obligațiilor asumate este fără echivoc, în condițiile în care aceasta și-a manifestat refuzul prin întâmpinarea formulată în cauză înregistrată pe rolul Judecătoriei L.-Gară sub numărul_ .
Pentru a determina respectarea obligațiilor asumate de pârâte și totodată pentru a asigura constrângerea acestora în vederea îndeplinirii cu celeritate a acestor obligații, apreciază că se impune obligarea acestora la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii ce urmează a se pronunța în prezenta cauză.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 1073 - 1077 C.civil, art. 453 C.proc.civ.
În dovedire a solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriu .
La cerere a anexat în original imputernicire avocațială, iar în copie certificată următoarele înscrisuri: CI privind pe reclamant, înscris sub semnătură privată din 27.03.2000 intitulat „contract de mână”, titlul de prorietate nr._/20.09.1994, CI privind pe pârâta B. E..
La data de 23.11.2015 pârâta B. E. a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei L. Gară, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității și prematuritatii capătului 2 de cerere, excepția inadmisibilității capătului 3 de cerere, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neînetmeiată.
În motivarea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei L. Gară a arătat că cererea de chemare în judecată are caracterul unei acțiuni personale, nefiind o acțiune reală, astfel că nu se aplică dispozițiile.art.117 C.pr.civ., nefiind competentă instanța de la locul situării imobilului.
În susținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocă dispozițiile art.1, art.3 alin.1 teza a 1-a, art.7 din Decretul nr.167/1958, arătând că, deși reclamantul, în calitatea sa de cumpărător promitent, și-a asumat obligația legalizării acțiunii în orice formă în care considera că-și putea exercita acest drept, la data de 27.03.2000, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de legiuitor, până la data de 27.03.2003 nu a făcut niciun demers în acest sens.
Își intemeiază excepția inadmisibilității și prematuritatii capătului 2 din cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.205 alin.2 lit.b, C.pr.civ. coroborate cu dispozițiile art.1114 și urm. C.civ.(1865) și dispozițiile Legii 17/2014 cu Normele metodologice, respectiv art.5 și art.20 alin.1. Menționează că prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.17/2014 și antecontractelor încheiate înainte de . acestei legi se creează posibilitatea exercitării de către un coproprietar, arendaș, vecin sau de către stat a dreptului de preempțiune cu privire la același teren care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare. Astfel exercitarea acestui drept de preempțiune duce inevitabil la anihilarea efectelor promisiunii de vânzare-cumpărare, la lipsirea de eficiență juridică a dreptului de creanță născut în patrimoniul promitentului-cumpărător sub imperiul legii vechi. Prin urmare consideră că, deși în mod formal, promitentul cumpărător este titularul unui drept de creanță, după exercitarea dreptului de preempțiune acesta nu își mai poate realiza în niciun mod dreptul său. Astfel, promitentul-cumpărător nu mai poate obține îndeplinirea exactă a obligației întrucât însuși debitorul, promitentul-vânzător, chiar dacă ar dori, nu își mai poate executa obligația, fiind constrâns să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu o altă persoană decât promitentul-cumpărător, mai exact cu preemptorul. Cu alte cuvinte, nu mai poate avea loc o executare voluntară a obligațiilor generate de antecontractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, se arată, promitentul-cumpărâtoir nu mai poate obține nici executarea silită în natură a antecontractului de vânzare-cumpărare prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract în condițiile art.1669 Cod Civil, întrucât exercitarea dreptului de preemțiune atrage inadinisibilitatea actunii, în condițiile art.5 din Legea nr. 17/2014.
Consideră că nu se poate solicita în prezent obligarea la încheierea contractului, de vreme ce nu s-a efectuat procedura prevăzuta de Legea nr.17/2014,pentru a vedea dacă preemptorii nu și-au exercitat dreptul de preemtiune cu privire la terenul ce face obiectul înscrisului sub semnătură privată.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită obligarea la plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, se arată că reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acestuia capăt de cerere, astfel că formuleză apărări aleatorii, urmând sa formuleze precizări ulterior în funcție de poziția reclamantului. Apreciază că, în condițiile în care însuși dreptul principal la acțiune s-a prescris, rezultă că operează și prescripția dreptului accesoriu conform dispozițiilor art.12 din Decretul nr.167/1958. In orica caz consideră că acest capăt de cerere este inadmisibil, întrucât din interpretarea dispozițiilor art.11 din Legea nr.76/2012, rezultă că după . noului Cod de procedură civilă, nu se mai acordă daune cominatorii.Mai mult, potrivit art.906 NC.pciv, pentru nerespectarea obligațiilor de a face, se interzice obligarea la plata de daune cominatorii.
Apreciază că reclamantul nu poate solicită daune cominatorii sau orice alt fel de daune pentru neîndeplinirea propriei obligații asumate și neîndeplinite, adică din propria culpă.
Menționează de asemenea că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată întrucât pe de o parte și-a respectat obligația de predare a întregii suprafețe de teren astfel cum este nominalizată în petitul acțiunii, acesta reținându-l irevocabil, iar promitentul-cumpărător, după exercitarea posesiei de mai bine de 12 ani în care a cules fructele de pe teren, nu și-a respectat obligația de a legaliza acțiunea.
În dovedire a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului și orice alte probe necesare soluționării prezentei cauze.
In drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 C.pr.civ.coroborat cu toate textele legale invocate în cuprinsul întâmpinării.
In ședința publică din 12.01.2016 instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei L.-Gară, invocată de pârâtă B. E. prin întâmpinare, excepție pe care urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art.107 C.pr civ cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. De asemenea, conform art.112 alin.1 C.pr civ, cererea de chemare in judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.
Cum cererea ce face obiectul cauzei este o cerere personală imobiliară (fiind întemeiată pe răspunderea contractuală), nefiind aplicabile dispozițiile art.117 C.pr civ (care se referă la cereri reale imobiliare), iar părțile nu au prevăzut in contract (consemnat în înscrisul sub semnătură privată) un loc al executării, chiar și în parte, al obligațiilor asumate, nefiind astfel aplicabile nici disp. art.113 alin.1 pct.3 C.pr civ, singurele instanțe competente să soluționeze cauza sunt instanțele de la domiciliul pârâtelor.
În consecință instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei L.-Gară (in circumscripția căreia nu se află domiciliul niciunei pârâte), invocată de pârâtă B. E. și va declina competența de soluționare a prezentei cereri în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, în a cărei circumscripție domiciliază pârâta B. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei L. Gară, invocată de pârâta B. E..
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul S. D., domiciliat in Mun. Slobozia, ., jud. Ialomița, având CNP_, în contradictoriu cu pârâtele B. D. E., domiciliată în mun. București, ., Sector 3, având CNP_, P. E., domiciliată în mun.București, ., Sector 6 și D. CONSTANTA, domiciliată în mun.București, ., Sector 6, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi – 12.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A.-M. D. V.
Red. – S.A.M./Tehnored SAM&D.V.
Ex. 4/18.02.2016
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 64/2016. Judecătoria LEHLIU-GARA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 62/2016.... → |
|---|
