Plângere contravenţională. Sentința nr. 507/2013. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 507/2013 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 417/250/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. Operator de date cu caracter personal 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 507
Ședința publică din 13 iunie 2013
Președinte: E. P.
Grefier :L. R.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, plângerea contravențională formulată de petentul C. F.-D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului A..
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că petentul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Constatând că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea din 06 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța trece la soluționarea cererii.
JUDECATA:
Constată că la data de 20 martie 2013, petentul C. F.-D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului A., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.03.2013, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului, prin care a fost sancționat cu amenda în cuantum de 675 lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată conform art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002.
Petentul solicită în principal, anularea procesului verbal atacat, exonerarea sa de la plata amenzii, ridicarea sancțiunii dreptului de a conduce autovehicule și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii petentul arată că în data de 10 martie 2013, ora 16 13 a fost oprit de agentul constatator în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în localitatea Conop, fiind surprins de aparatul radar circulând cu viteza de 103 Km/h.
Petentul consideră că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, datorită încălcării art. 16 din OG 2/201, respectiv cuprinderea sub sancțiunea nulității în conținutul acestuia, a locului săvârșirii contravenției, în cazul petentului acesta nu este determinat, nespecificându-se kilometrul de pe drumul național pentru a fi exact determinat locul săvârșirii contravenției. Petentul consideră că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate deoarece nu ar fi săvârșit nici o faptă prevăzută de art. 108 alin. 1 așa cum arată dispozițiile art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002. O altă cauză de nulitate, ar fi aceea că agentul constatator nu poate dispune personal suspendarea dreptului de a conduce, ci acesta are competență de a dispune reținerea acestuia în vederea suspendării care se autorizează de comandantul poliției.
Pe fondul cauzei, petentul menționează că viteza cu care se deplasa nu a depășit valoarea de 100 Km/h pentru ca agentul constatator să îl sancționeze cu 9 puncte de amendă și suspendarea permisului de conducere pentru 90 de zile.
În consecință, petentul solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31-36 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, a depus proces verbal de contravenție și act de identitate.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea plângerii petentului, ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit.
Prin concluzii scrise, petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal atacat, exonerarea de la plata amenzii și ridicarea sancțiunii dreptului de a conduce autovehicule. În subsidiar, petentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge excepția de nelegalitate a procesului verbal de contravenție invocată de către petent, cu motivarea că, apărările sale vizând nulitatea procesului verbal pentru neindicarea în cuprinsul acestuia a locului săvârșirii contravenției în condițiile în care nu s-a menționat kilometrul de pe drumul național pentru a fi exact determinat locul săvârșirii contravenției că este greșită încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa prin art. 108 alin. 1 așa cum arată dispozițiile art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 și că agentul constatator nu poate dispune personal suspendarea dreptului de a conduce, ci acesta are competență de a dispune reținerea acestuia în vederea suspendării care se autorizează de comandantul poliției, nu sunt de natură să atragă nulitatea actului atacat. Dispozițiile legale vizând descrierea și motivarea procesului verbal care implică indicarea locului comiterii contravenției au fost respectate prin indicarea sectorului de drum din DN 7 aferent localității Conop. Cele vizând eroarea în ce privește motivarea în drept și indicarea temeiului de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea contravențională, nu sunt întemeiate. Procesul verbal conține încadrarea faptei contravenționale la art.121 alin.1 din HG 1391/2006, încadrare corectă. Din lecturarea textelor legale indicate în acest sens, se poate constata că ele vizează fapta contravențională constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum pe care a fost constatată contravenția și sancțiunea corespunzătoare acesteia.
În ce privește faptul că agentul constatator ar fi dispus în mod abuziv, fără să fie în competența sa suspendarea dreptului de a conduce autovehicule al petentului pe 90 de zile și măsura reținerii permisului de conducere, se reține că această invocare nu este acoperită de vreun text legal, petentul nici nu a argumentat-o în drept iar din dispozițiile legale ce urmează, rezultă că agentul constatator este abilitat să ia o asemenea măsură fără a se face alte precizări cu privire la persoana din cadrul SPR care ia măsura respectivă, Cu referire la actul normativ pe care îl invocă petentul, art. 209 din HG nr.1391/2006 prevede:
,, (1) La cumulul a cel puțin 15 puncte de penalizare, serviciul poliției rutiere din județul care are în evidență conducătorul de autovehicul comunică acestuia, în scris, în termen de 10 zile de la data înregistrării în evidență a ultimelor puncte de penalizare, sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, precum și obligația de a se prezenta la sediul poliției rutiere, în termen de 5 zile de la primirea înștiințării scrise, pentru a preda permisul de conducere.” Se observă în consecință că legiuitorul nu distinge cine din cadrul Serviciului Poliției Rutiere teritorial aplică sancțiunea complimenmtară iar dispozițiile au caracter de norme procedurale cu aplicarea art.105 alin.2 c.proc.civilă în privința nuluității incidente, respectiv dovedirea de către petent a vătămării aduse prinb eventuala încălcare a normei legale.
Art.210 din același act normative prevede că ;
,,(1) În situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.
(2) Când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenției”.
În consecință, doar în caz de cumul de puncte rezultând din constatarea în timp și prin mai multe procese verbale, a mai multor contravenții, pentru care punctele de penalizare nu depășesc cuantumul minim care atrage suspendarea, măsura se comunică de către șeful poliției rutiere. Din ultimul text, din moment ce suspendarea operează din momentul aplicării sancțiunii prin procesul verbal, este evident că e este dispusă de către agentul constatator. Ca atare, suspendarea se poate dispune și de către alți polițiști decât șeful poliției rutiere. Este evident că agentul constatator este polițist în cadrul acestui serviciu.
Pe fond, analizând probele administrate în cauză, respectiv; proces verbal de contravenție . nr._/10.03.2013, fotografii-fila 21 dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Petentul a fost amendat cu 675 RON conform art. 121 alin. 1 din HG. 1391/2006 prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/10.03.2013.
S-a reținut în acesta că, în data de 10.03.2013, orele 16.11, petentul a condus pe DN 7 în localitatea Conop, jud. A., autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare identificat în actul constatator_ cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum unde viteza maximă admisă era de 50 km/oră, depășind astfel viteza legală permisă pe acel sector de drum cu 53 km/oră.
Procesul verbal de contravenție conține condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 16 alineatele 1 și 7, art. 17 și art. 19 alineatele 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001 fiind semnat de către petent, care a fost de față la întocmirea procesului verbal.
Probele aflate la dosar, care compun documentația aferentă procesului verbal, susțin temeinicia acestuia și confirmă starea de fapt descrisă din moment ce există înregistrare video și aceasta a fost depusă la dosar transpusă pe suport hârtie. Ea Atestă că cinemometrul a înregistrat în mod legal și fidel viteza cu care rula autovehiculul condus de petent, identificabil prin numărul de circulație în imagini, pe care este inscripționată, printre secvențele temporale, și viteza de 103 km/oră menționată în procesul verbal. În consecință, apărarea petentului că viteza cu care se deplasa nu a depășit valoarea de 100 Km/h, nu poate fi reținută.
În consecință, pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. F.-D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului A., privind anularea procesului verbal de contravenție . nr._/10.03.2013 încheiat de intimat, inclusiv în ce privește cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, nefiind îndeplinită ipoteza art.7 din OG nr.2/2001.
În baza art. 36 alin.2 din OG nr.2/2001, raportat la numărul de termene acordate, va obliga petentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a procesului verbal de contravenție invocată de către petent, pentru vicii formale.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. F.-D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului A., privind anularea procesului verbal de contravenție . nr._/10.03.2013 încheiat de intimat, inclusiv în ce privește ridicarea sancțiunii complementare și cea vizând cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Obligă petentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria L..
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2013.
Președinte, Grefier,
E. P. L. R.
Pentru președintele completului,
aflat în concediu,
semnează judecător
I. D..
Red/tehnored
EP/LR
4 ex./2 .
Se va comunica cu:
PETENT |
1. C. F. D. - D., .. 22, J. HUNEDOARA |
INTIMAT |
2. INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN A. - A., .-19, J. A. |
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5/2013. Judecătoria LIPOVA | Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria LIPOVA → |
|---|
