Pretenţii. Sentința nr. 980/2013. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 980/2013 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 4354/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. OPERATOR 2799
DOSAR NR. 4._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 980
Ședința publică din 19 decembrie 2013
Președinte: E. P.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . Imobiliară SRL având ca obiect pretenții și cererea reconvențională formulată de . Imobiliară SRL.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Cererea este legal timbrată cu suma de 2505 lei taxă judiciară de timbru, iar cererea reconvențională cu suma de 1469 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care constatând că susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța procedează la soluționarea cauzei.
JUDECĂTORIA:
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria L. sub nr. 4354 la data de 6.08.2013, provenită prin declinarea competenței de la Judecătoria A., reclamanta . a chemat în judecată pârâta . Imobiliară SRL solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 28.000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor facturate conform contractului de prestări de servicii și neachitate; obligarea la plata dobânzii legale aferente de la data scadenței sumelor menționate până la data plății efective; constatarea caracterului abuziv al revocării unilaterale a contractului de prestări servicii nr. 17/2007; obligarea la plata daunelor-interese pentru revocarea abuzivă a contractului în sumă de 100.000 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a precizat că, în baza contractului de prestări servicii nr. 17/01.03.2007 încheiat între părți, reclamanta s-a obligat la prestarea către pârâtă a unor servicii, în urma cărora cea din urmă s-a obligat la plata unei sume lunare de 1.200 lei, sumă care ulterior a fost mărită la suma de 2.400 lei conform actului adițional nr. 1/2009.
În toată această perioadă de timp de la data încheierii contractului și până la data de 25.01.2013, când reclamanta a primit o adresă din partea societății pârâte prin care i se aducea la cunoștință că nu mai are nevoie de serviciile sale, reclamanta a prestat activități în folosul societății pârâte.
Pentru bunul mers al societății pârâte, toate operațiunile și solicitările instituțiilor statului s-au desfășurat prin societatea reclamantă, reclamanta apreciind astfel că atitudinea pârâtei față de presupusa lipsă a prestațiilor din partea reclamantei este abuzivă.
În luna ianuarie 2013 pârâta i-a comunicat reclamantei o adresă prin care a precizat că înțelege să renunțe la serviciile sale pe perioadă nedeterminată, ceea ce echivalează, în opinia reclamantei, cu o denunțare unilaterală a contractului încheiat în condițiile în care acesteia nu i se poate imputa nici o culpă în îndeplinirea clauzelor contractuale. Lipsa presupusei autorizații de funcționare a Balastierei Ususău nu este reală, culpa în ajungerea la situația de față aparținând pârâtei care, cu rea credință, a acționat pentru a înceta contractul de prestări servicii încheiat cu reclamanta. Conform autorizației de gospodărire a apelor nr. 4/19.07.2011 această autorizație era valabilă până la data de 20.06.2012. În cursul lunii februarie s-au efectuat ridicările topografice necesare întocmirii documentației tehnice în vederea obținerii Avizului de Gospodărire a Apelor A.. Documentația a fost finalizată la data de 7.03.2012 când, prin serviciile prestate de societate a încercat să o depună la SGA A.. Pentru obținerea avizului era necesară achitarea unei taxe până la data de 12.06.2012, taxă pe care societatea pârâtă a refuzat constant de a o plăti.
La data de 13.06.2012 a fost eliberat avizul de gospodărire a apelor nr. 5/2012 emis de Sistemul de Gospodărire a Apelor A.. În urma obținerii avizului menționat, societatea reclamantă a întocmit documentația necesară obținerii Permisului de Exploatare depusă la data de 11.07.2012 la ANRM Timișoara. Odată cu această documentație era necesară atașarea unui Certificat Fiscal privind lipsa unor datorii la ANRM precum și un ordin de plată privind achitarea taxei pentru activitatea de Exploatare Minieră la bugetul de stat. După multe insistențe din partea reclamantei pentru obținerea unui certificat fiscal fără datorii pentru perioada iulie-octombrie 2012 cât mai repede posibil, acest certificat a fost obținut la data de 8.10.2012 când a fost trimisă documentația la ANRM Timișoara alături de achitarea taxei de exploatare. Toate aceste documentații s-au realizat cu întârziere din culpa exclusivă a societății pârâte care s-a opus constant. Obținerea permisului de exploatare s-a obținut abia la data de 21.12.2012. Cu toate că s-a obținut acest permis de exploatare, societatea pârâtă nu are dreptul la Autorizație de Gospodărire a Apelor deoarece această instituție a reziliat în luna ianuarie 2013, contractul de închiriere nr. 3267/27.04.2011 emis de Administrația Bazinală a Apelor M., datorită creanțelor neachitate și neînregistrării scrisorii de garanție bancară de bună execuție, aspect datorat tot culpei societății pârâte. Toate documentele mai sus menționate erau necesare pentru desfășurarea activității de către Balastiera Ususău, documentații pe care reclamanta le-a realizat parte la timp, parte cu întârziere din culpa societății pârâte care nu dorea să-și îndeplinească obligațiile legale pentru a putea funcționa în condiții legale. Starea în care a ajuns Balastiera Ususău se datorează culpei exclusive a pârâtei.
Contractul de prestări servicii nr. 17/2007 nu este unul de adeziune, ci s-a negociat între părți, astfel că ambele părți au fost de acord cu posibilitatea întreruperii cursului termenului contractual prin inserarea unei clauze privind termenul până la care se va derula acest contract, respectiv până la lichidarea, dizolvarea sau suspendarea activității . Imobiliară SRL. Exercitarea direcționară a dreptului de denunțare unilaterală a contractului, cu încălcarea termenului pentru care a fost încheiat, constituie un abuz de drept din partea pârâtei.
În drept: reclamanta a invocat art. 969, 970 cod civil vechi, art. 1170 NCPC, art. 1720 NCC, art. 153 NCC.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la Judecătoria A., a invocat lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei A., apreciind că potrivit art. 107 NCPC competentă este instanța unde își are sediul pârâta, solicitând admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei L.. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta prin note de ședință depuse la data de 29.08.2013, calificate prin precizările din data de 12.09.2013 ca fiind o acțiune reconvențională a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiată și constatarea nulității actului juridic.
Pe cale de excepție a invocat excepția de netimbrare în ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al revocării unilaterale a contractului de prestări servicii nr. 17/2007. A considerat că, conform art. 3 lit. a din L. 146/1997 republicată, acțiunile în constatare se timbrează cu suma de 19 lei.
Conform art. 20 alin. 1 din aceeași lege a precizat că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Reclamanta a calculat taxa judiciară de timbru de 4.171 lei și 5 lei timbru judiciar pentru capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 28.800 lei cu titlu de pretenții, suma de 954,48 lei cu titlu de dobânzi legale și suma de 100.000 lei pentru daune interese, ignorând capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al revocării unilaterale a contractului de prestări servicii.
A invocat, de asemenea excepția lipsei capacității de folosință la încheierea contractului de prestări servicii. Contractul în speță a fost încheiat în anul 2007, astfel că legea aplicabilă este codul civil vechi de la 1864. Obiectul contractului încheiat între părți constă în ,, reprezentarea interesului beneficiarului” pentru toate serviciile solicitate de către beneficiar, prestatorului. Prestatorul în persoana juridică a . este o societate comercială înregistrată în anul 1993, cu obiect de activitate principal cod CAEN 6831 Agenții imobiliare. Această clasă include servicii de intermediere pentru cumpărarea, vânzarea sau închirierea bunurilor imobiliare. Obiectul de activitate este în strânsă legătură cu capacitatea de folosință a persoanei juridice, aceasta însemnând că persoana juridică nu poate încheia, sub sancțiunea nulității absolute, acte juridice care nu au menirea de a realiza obiectul de activitate. Persoanele juridice nu au o capacitate de folosință generală ci ele pot dobândi numai acele drepturi și obligații care corespund scopului stabilit prin lege și statut la înființarea lor (art. 33 din Decretul Lege nr. 31/1954). Orice alt act juridic care nu este făcut în realizarea acestui scop este nul (art.34 al.2 din D.L. 31/1954).
În speță pârâta a considerat că reclamanta este lipsită de capacitatea de folosință în încheierea contractului de prestări servicii, deoarece aceasta nu are ca obiect de activitate principal sau secundar (obiect de activitate ce trebuie avizat cu începere de la data de 01.03.2007, data încheierii contractului de prestări servicii) prestarea de servicii constând în reprezentarea intereselor beneficiarului, ci are ca obiect de activitate avizat cod CAEN 6831- Agenții imobiliare.
Pe fond a precizat că este important a se avea în vedere un aspect cu totul ignorat de reclamantă, respectiv acela că reprezentarea interesului beneficiarului urmează a se face doar la cererea acestuia. Reclamanta a precizat generic că a făcut demersuri pentru obținerea unei noi autorizații.
În cursul anului 2012, mai ales la începutul anului, societatea pârâtă nu i-a solicitat a face demersuri pentru obținerea unei noi autorizații în condițiile în care autorizația primită în anul 2011, era valabilă până în 20.06.2012. Ridicările topometrice au fost efectuate de un topometrist ce a fost plătit de pârâtă, iar nu de reclamantă. Avizele de la A., Canal, Mediu din A. au fost obținute cu cel puțin patru ani în urmă, deci nu este real că le-ar fi obținut reclamanta în anul 2012. Autorizația de mediu nr. 8931 a fost obținută în anul 2009 și are termen de valabilitate până în anul 2014. Societatea pârâtă în anul 2012 nu a împuternicit pe reclamantă să facă demersurile despre care face vorbire în acțiunea introductivă. Pârâta a comunicat reclamantei o adresă la data de 25.01.2013 prin care îi solicita acesteia de a justifica ce servicii i-a solicitat pârâta, precum și ce servicii a efectuat efectiv, deoarece pârâta nu i-a solicitat nici un serviciu în anul 2012, reclamanta nu a prestat nici un serviciu pentru acest an, dar aceasta trimite lunar facturi pentru a-i fi achitată suma de 2.400 lei lunar. Facturile depuse la dosar nu sunt acceptate la plată, acestea nefiind semnate și ștampilate. Adresa comunicată reclamantei în data de 25.01.2013 nu reprezintă o denunțare unilaterală a contractului încheiat, ci doar o informare cu privire la faptul că, datorită faptului că societatea a luat hotărârea de a nu mai exploata Balastiera Ususău din motive financiare, nu îi mai solicită serviciile până la reglementarea situației. Interpretarea folosită de reclamantă este abuzivă și trunchiată, în această adresă nu se face vorbire de ,,perioadă nedeterminată” ci că se află în imposibilitate de a solicita servicii. Prin contractul încheiat pârâta nu s-a obligat de a solicita lunar servicii reclamantei, pentru ca aceasta să fie plătită lunar. Societatea pârâtă, ca urmare a dificultăților financiare prin care a trecut în anul 2012, și-a restrâns foarte mult activitatea. Conform contului de profit și pierdere în anul 2011 a avut o producție în valoare de 1.246.329, iar în anul 2012 aceasta a scăzut la mai bine de jumătate, respectiv de 692.304 lei, deoarece nu a mai avut încheiate contracte. Astfel în cursul anului 2012 au fost concediați 4 muncitori, pentru lipsa comenzilor și imposibilitatea realizării fondului de salarii. Societatea pârâtă are debite și la Administrația Națională a Apelor Române, iar în prezent are suspendată activitatea la Balastiera Ususău. A mai afirmat că nu are nici o culpă în ceea ce privește derularea contractului încheiat cu reclamanta, considerând că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv câtă vreme nu i-a solicitat nici un serviciu, nu este obligată să o plătească.
Reclamanta prin note de ședință referitor la excepțiile invocate, a solicitat respingerea acestora.
Referitor la netimbrare a solicitat înlăturarea excepției. Reclamanta și-a îndeplinit întrutotul obligațiile financiare dispuse de instanță cu privire la cuantumul taxei de timbru solicitată.
Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a societății la încheierea contractului de prestări servicii a solicitat respingerea acesteia. Reprezentarea intereselor beneficiarului nu este o activitate comercială care necesită un cod CAEN aparte. Pârâta a confundat activitatea de prestări servicii indicate în codul CAEN cu activitatea ce a făcut obiectul contractului încheiat cu pârâta. Practic reclamanta avea obligația de a presta serviciile necesare derulării activității societății, respectiv pentru obținerea de autorizații și alte acorduri de la instituțiile abilitate necesare desfășurării activității societății pârâte. În toată perioada de timp, 2007 și până la revocarea unilaterală a contractului de către pârâtă, activitatea societății a fost apreciată ca remarcabilă și extrem de necesară de către conducerea societății pârâte. Însă odată cu solicitarea plății contravalorii serviciilor desfășurate, pârâta a revenit asupra acesteia. În nici un moment în toată această perioadă de timp, pârâta nu a ridicat această problemă. Dacă avea dubii asupra societății reclamante, avea la dispoziție mijloace legale pentru a putea înlătura acestea. Contractul de prestări de servicii este unul în vigoare, valid, astfel că excepția ridicată este neîntemeiată. În ceea ce privește facturile emise pentru pârâtă solicită a se avea în vedere că acestea au fost recepționate, semnate și ștampilate de către pârâtă. Dacă pârâta nu dorea să accepte aceste facturi la plată, trebuia să procedeze în acest sens. Dar facturile au fost acceptate de pârâtă, aceasta nu a comunicat nici o adresă către reclamantă privind neacceptarea facturilor, facturile fiind înregistrate în contabilitatea societății pârâte. A considerat că pârâta a dat dovadă de rea credință.
Pârâta prin precizări a precizat că de la data de 30.08.2013 societatea reclamantă se află în lichidare judiciară. Prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul T. la data de 4.09.2012 în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de Oficiul Registrului Comerțului, prin care s-a solicitat dizolvarea societății reclamante în persoana juridică ., ca urmare a faptului că aceasta a avut sediul expirat, în baza art. 237 alin.1, lit.a și c din Legea 31/1990 republicată. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare. Dizolvarea societății a avut drept consecință deschiderea procedurii de lichidare a societății reclamante. Potrivit informațiilor solicitate de ORC societatea reclamantă se află în lichidare, fiind numit lichidator EMMI Insolvența SPRL București cu sediul în București, .. 2, apart. 6, cu începere de la data de 04.06.2013. Conform art. 233 alin.2 din Legea 31/1990 republicată, din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul nu mai pot intreprinde noi operațiuni. Potrivit art. 255 alin.1 lit.a, și art. 252 alin.1, lit.b și alin.2 din Legea 31/1990 republicată, după numirea și publicarea numirii lichidatorului, acesta este cel care va reprezenta societatea. Pe perioada lichidării interesele societății în instanță sunt apărate de lichidator. Ca atare, a solicitat citarea în cauză a lichidatorului EMMI Insolvența SPRL București, cu sediul în București, ..2, apart. 6. A precizat că notele de ședință depuse la termenul de judecată din data de 29.08.2013 le califică ca fiind o acțiune reconvențională care are ca și obiect constatarea nulității absolute a contractului de colaborare prestări servicii nr. 17/01.03.2007, pentru lipsa capacității de folosință a ., la încheierea acestuia.
Reclamanta prin lichidator EMMI Insolvența SPRL, față de timbrarea făcută de pârâtă a cererii reconvenționale a apreciat că se impune a fi avute în vedere dispozițiile Recursului în interesul legii, care a fost soluționat prin Decizia 32/2008, ,,Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Dispozițiile art.1, pct.1, art.2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282 ind.1, alin.1 C.pr.civ., se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare. Obligatorie, potrivit art. 329 alin.3 din C.pr.civ. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 9 iunie 2008.”
A solicitat a se avea în vedere considerentele dispozițiilor Deciziei antemenționate în cazul acțiunii în nulitatea (anularea) actului juridic, dreptul subiectiv are caracter patrimonial atunci când el poate fi exprimat ca atare, având în vedere natura contractului a cărui desființare se urmărește. Caracterul patrimonial al acțiunii subzistă indiferent de formularea unor pretenții accesorii privitoare la repunerea părților în situația anterioară (consecințe sunt sub aspectul timbrării, întrucât, potrivit art.3 lit.a ind.1 din Legea 146/1997 o asemenea cerere se timbrează în mod separat conform art.2 alin.1 din aceeași lege). Cererea de chemare în judecată prin care se solicită pronunțarea anulării unui act juridic sau constatarea nulității absolute a aceluiași act, fără a se cere și restituirea prestațiilor efectuate de părți, este o cerere patrimonială atunci când tinde la desființarea unui act juridic ale cărui efecte (drepturi și obligații) au avut caracter patrimonial. A considerat că taxa de timbru datorată se raportează cel puțin la valoarea de 28.800 lei calculată astfel: 2400 lei/lună x 12 luni = 28.800 lei. A solicitat obligarea pârâtei C. de D. Imobiliară SRL la plata unei taxe calculate la valoarea 28.800 lei, aceasta în condițiile în care pârâta nu precizează o valoare mai mare a obiectului cererii reconvenționale formulate.
Pârâta prin note de ședință, referitor la valoarea contractului de prestări de servicii nr. 17/01.03.2007 a apreciat că, o eventuală evaluare a contractului de prestări de servicii, se raportează la plata lunară de 2.400 lei, dar având în vedere faptul că, prin acțiunea reconvențională a pârâtei se urmărește a nu se achita către reclamantă suma de 28.800 lei, această din urmă sumă se poate numi ca fiind valoarea contractului a cărui anulare o solicită. A mai apreciat, conform art. 3 alin.2 lit. b din OUG 80/2013, că taxa judiciară de timbru este de 1469 lei. Având în vedere că până în prezent au achitat 133 lei, mai au de achitat suma de 1336 lei.
Cu privire la cererea de suspendare în baza art. 36 din L.85/2006 a considerat că acțiunea reconvențională nu poate fi suspendată conform disp. art. 36 din L.85/2006 deoarece reclamanta nu se află în prezent, în procedura insolvenței prevăzute de L.85/2006 astfel că nu se poate face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 36 care au arăta că ,, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”. A considerat că în prezent nu se află în procedura insolvenței, lichidatorul fiind numit în baza art. 237 din L.31/1990, la cererea DGFP Timișoara.
Referitor la tardivitatea acțiunii reconvenționale a considerat că aceasta nu este tardivă deoarece reclamanta era dizolvată de drept din 2012, deci la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, îi lipsea calitatea procesuală activă. Abia la data la care lichidatorul și-a însușit cererea de chemare în judecată (24.10.2013) s-a acoperit lipsa calității procesuale active a reclamantei și se poate numi că se află în fața unei cereri de chemare în judecată formulată de un reprezentant legal și care îndeplinește condițiile prev. de art. 112 C.pr.civ. A specificat că a solicitat prin precizările din data de 12.09.2013 a se considera notele de ședință din data de 29.08.2013 ca având caracterul unei acțiuni reconvenționale. A considerat că acțiunea reconvențională nu este tardivă.
În soluționarea excepțiilor invocate, se stabilesc următoarele:
Analizând ,,excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei la încheierea contractului nr. 17/2003”, invocată de pârâta, în baza art.137 alin.2 din vechiul Cod de procedură civilă, ea va fi respinsă. Pârâta invocă această excepție de fond evocând nulitatea contractului pe motiv că reclamanta nu ar fi avut capacitatea de folosință necesară pentru a încheia contractul menționat. Din examinarea clauzelor contractuale, așa cum sunt specificate, nu se poate reține că reclamanta a depășit limitele capacității sale de folosință, evocându-se de către pârâtă principiul specialității. Potrivit obiectului său de activitate, reclamanta putea presta legal orice servicii în intervalul stabilit pârâtei. Cel puțin, fiind specificat în obiectul său de activitate activitățile construcții și servicii import – export, ea putea să presteze pârâtei servicii de exportare a materialului exploatat ori servicii pe care le implică domeniul construcții. Apoi, cum pârâta a intitulat această excepție ca ,,excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei la încheierea contractului nr. 17/2003”, această lipsă trebuia să fie prezentă în momentul încheierii contractului. Ca atare, la încheierea contractului, reclamanta nu a depășit obiectul său de activitate încheind acest contract spre a se putea invoca încălcarea principiului specialității capacității de folosință.
Excepția vizând netimbrarea capătului de cerere privind revocarea abuzivă a contractului de către reclamantă, invocată tot de pârâtă, este neîntemeiată. Reclamanta a timbrat inclusiv pentru pretențiile de 100.000 lei daune interese care sunt consecința invocatului caracter abuziv al revocării unilaterale de către pârâtă a contractului. Or, aceeași situație juridică, nu poate genera atât un capăt de cerere în constatare, cât și unul în realizare. Ele se exclud reciproc și sunt întemeiate pe aceleași temeiuri de fapt și de drept. În consecință, se va respinge și această excepție în baza art.137 din vechiul Cod de procedură civilă.
Analizând, probele administrate în cauză, respectiv: contractul de prestări servicii nr. 17/01.03.2007, actul adițional nr. 1/2009, actul adițional din 02.08.2011, autorizația de gospodărire nr. 4/2011, aviz de gospodărire a apelor nr. 5/2012, adresa nr. 171/2013, adresa nr. 689/2013, adresa emisă de PFA Tomus R. B., declarațiile martorilor: instanța reține în fapt următoarele.
Între părți, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 17/01.03.2007. Prin acesta, societatea reclamantă s-a obligat, ca prestator, să reprezinte interesele societății pârâte, beneficiarul serviciilor, ,,(…) prin toate serviciile solicitate de către beneficiar 2 zile pe săptămână la cererea beneficiarului”. Pârâta s-a obligat ca, în contul serviciilor prestate, să îi plătească o sumă lunară de 1.200 lei. Prin actul adițional nr.1/08.01,2009, suma menționată a fost majorată la suma de 2.400 lei.
Potrivit documentației depuse, declarațiilor martorilor și celor ale părților date la interogator, se poate stabili că societatea reclamantă și-a îndeplinit obligațiile asumate de la data încheierii contractului și până la data de 25.01.2013, când aceasta a primit o adresă de la societatea pârâtă prin care era notificată că aceasta nu mai are nevoie de serviciile sale.
Pentru a se desfășura legal activitatea balastierei Ususău a societății pârâte, societatea reclamantă a efectuat demersurile necesare autorizării activității de exploatare la instituțiile statului, în principal cele care gestionează Apele Române, ocupându-se de întocmirea și depunerea documentației necesare în acest scop.
Pentru perioada menționată, societății reclamante nu i se poate imputa nici o culpă în îndeplinirea clauzelor contractuale. În anul 2012, neobținerea autorizării de exploatare pentru Balastiera Ususău, s-a datorat dificultăților financiare pe care le-a avut societatea pârâtă. Autorizația de gospodărire a apelor nr. 4/19.07.2011, la care face referire societatea reclamantă, pentru motivele evocate, nu putea fi utilizată decât din luna iunie, când societatea pârâtă a achitat restanțele aferente redevenței și penalităților ce decurgeau din contractul de închiriere a suprafeței pe care funcționa Balastiera Ususău. Această autorizație era valabilă până la data de 20.06.2012, iar societatea pârâtă a făcut demersurile necesare în luna februarie pentru efectuarea ridicărilor topografice necesare întocmirii documentației tehnice în vederea obținerii Avizului de Gospodărire a Apelor A., documentație finalizată la data de 7.03.2012 când - prin serviciile prestate de societatea pârâtă - aceasta a încercat să o depună la Sistemul de Gospodărire a Apelor A., însă pârâta nu a fost în măsură să achite taxa aferentă pentru obținerea avizului până la data de 12.06.2012. De altfel, ca urmare a restanțelor menționate, s-a reziliat în luna ianuarie 2013, contractul de închiriere nr. 3267/27.04.2011 emis de Administrația Bazinală a Apelor M..
Se mai poate constata că, în data de 13.06.2012 a fost emis Avizul de gospodărire a apelor nr. 5/2012 de către Sistemul de Gospodărire a Apelor A., specificat a servi la obținerea permisului de exploatare a nisipurilor și pietrișurilor din perimetrul Ususău III de către ANRM. Prin adresa nr.698 din 13.02.2013, societății reclamante i s-a comunicat de către Sistemul de Gospodărire a Apelor A. că nu s-au emis acte de reglementare deoarece societatea pârâtă înregistrează debite restante de_,30 lei.
Analizându-se durata de timp pe care a fost încheita Contractul de prestări servicii nr. 17/2007, se reține că – deși în contract este stipulat că acesta se încheie pe durată nedeterminată și că el poate fi modificat sau reziliat doar prin acordul părților – însăși reprezentanta legală a societății reclamante nu contestă că ambele părți au fost de acord cu posibilitatea întreruperii cursului termenului contractual prin inserarea unei clauze privind termenul până la care se va derula acest contract, respectiv până la lichidarea, dizolvarea sau suspendarea activității . Imobiliară SRL. Calificarea ca nedeterminată a perioadei pe care este încheiat un contract, nu poate fi echivalată cu cea de perpetuă, ci doar că, la încheierea acestuia, părțile nu pot determina data finală la care contractul va fi considerat executat, cu consecințele ce decurg de aici. În cauză, s-a dovedit că, în anul 2012, societatea pârâtă a avut dificultăți financiare și a notificat-o în consecință pe societatea reclamantă despre această stare de fapt.
Se observă însă, din documentele analizate mai sus, că demersurile societății reclamante în derularea serviciilor prestate societății pârâte, au continuat și după notificare, depunându-se documentații ce nu puteau fi înaintate fără acordul celei din urmă. Ca atare, dat notificării nu poate fi privită ca punct final al xecutării contractului. Totuși, în data de 14.09.2012, a survenit o împrejurare care face imposibilă executarea contractului. Prin sentința comercială nr.638 din data manționată, Tribunalul T. a dispus dizolvarea societății reclamante. În aceste condiții, este evident că nu se mai puteau presta servicii în numele și pe seama acestei societăți. Ca atare, societatea reclamantă nu poate emite pretenții decurgând din contract decât până în luna august inclusiv, rezultând suma de 19.200 lei, contravaloare servicii prestate în perioada ianuarie-august 2012. D. fiind motivul pentru care nu se mai putea executa contractul după data dizolvării, se impune respingerea capătului de cerere pentru diferența până la suma de 28.000 lei pretinsă și pentru pretențiile de 100.000 lei daune interese întrucât, în aceste condiții, nu se poate reține culpa societății reclamante, cum rezultă din documentația menționată, contractul executându-se și după data notificării cu concursul societății pârâte, doar dizolvarea societății reclamante împiedicând executarea acestuia în continuare.
În ce privește cererea reconvențională a pârâtei, ea se suprapune cu excepția invocată, respectiv ,,excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei la încheierea contractului nr. 17/2003”, analizată mai sus. Pârâta solicita reconvențional, pentru acest motiv, să se constate nulitatea contractului. Or, raportat la clauzele contractuale, cu totul generale, nu se poate reține existența vreunui caz de nulitate a contractului pentru motivul evocat deoarece, în limita obiectului său de activitate, reclamanta putea să își sume obligația de a presta legal orice servicii în intervalul stabilit pârâtei. Ca atare, cererea reconvențională este vădit neîntemeiată.
În aceste condiții, fiind incidente dispozițiile art. .969, 970 1073, 1075 din vechiul Cod civil, sunt îndeplinite dispozițiile legale antemenționate, astfel că instanța va admite în parte civilă exercitată de către reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . Imobiliară SRL.
Va obliga pârâta să-i plătească reclamantei suma de 19.200 lei, contravaloare servicii prestate în perioada ianuarie-august 2012, cu dobânzi legale de la data scadenței până la data plății efective.
Va respinge în rest capătul de cerere pentru diferența până la suma de 28.000 lei și suma de 100.000 lei daune interese.
Va respinge capătul de cerere vizând constatarea caracterului abuziv al revocării contractului menționat în mod unilateral de către pârâtă.
Constatându-se că s-au solicitat cheltuieli de judecată de către ambele părți, se stabilesc următoarele: În contextul în care s-a admis cererea reclamantei, este admisibilă în parte și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamantă, care a obținut câștig de cauză tot în parte, fiind îndeplinite condițiile expuse în art.451, 453 din codul de procedură civilă pentru acordarea unor atare cheltuieli. Având în vedere că din suma totală de 128.800 lei la care se adaugă și suma de 954,84 lei dobânzi legale, s-a admis acțiunea doar pentru 19.200 lei, este echitabil să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 653 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei . la încheierea contractului nr. 17/2003 și în consecință cererea reconvențională a pârâtei . Imobiliară SRL, privind constatarea nulității acestui contract.
Respinge excepția vizând netimbrarea capătului de cerere, privind revocarea abuzivă a contractului de către reclamantă.
Admite în parte acțiunea civilă exercitată de către reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . Imobiliară SRL.
Obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 19.200 lei, contravaloare servicii prestate în perioada ianuarie-august 2012, cu dobânzi legale de la data scadenței până la data plății efective.
Respinge în rest capătul de cerere pentru diferența până la suma de 28.000 lei și suma de 100.000 lei daune interese.
Respinge capătul de cerere vizând constatarea caracterului abuziv al revocării contractului menționat în mod unilateral de către pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 653 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria L..
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2013.
Președinte Grefier
E. P. A. P.
Red. EP/Tehnored. .. 4/2 .
Se comunică:
Reclamanta . prin lichidator EMMI Insolventa SPRL – Timișoara, .. 5, .
Pârâta . Imobiliară SRL – Ususău FN, județul A.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 576/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 5/2013. Judecătoria LIPOVA → |
|---|
