Contestaţie la executare. Sentința nr. 71/2015. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 71/2015 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 901/250/2014
ROMÂNIA
JUDEȚUL A.
JUDECĂTORIA L. OPERATOR 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 71
Ședința publică din 11 februarie 2015
Președinte: I. D.
Grefier: A. S.
S-a luat în examinare în vederea pronunțării cererea formulată de contestatoarea S.C. AL M. CONSTRUCȚII SRL în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, luându-se act de faptul că susținerile și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 9 februarie 2015, parte integrantă a prezentei hotărâri, Judecătoria urmează să delibereze. În deliberare,
JUDECĂTORIA
AVÂND ÎN VEDERE CONSIDERENTELE PRIVIND
I. Poziția procesuală a contestatoarei.
1. Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria L. sub nr. 901 în data de 7 august 2014, timbrată cu 920,25 lei taxă judiciară de timbru, completată în data de 21 octombrie 2014 cu o nouă cerere, timbrată cu 1.000 lei taxă judiciară de timbru, contestatoarea S.C. AL M. CONSTRUCȚII S.R.L., identificată prin J_, CUI RO_, reprezentată de administrator Nodiș I., cu sediul procedural ales la Cabinetul de avocat P. E., situat în Timișoara, ., Nr. 33, ., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în G. Nr. 89 Județul A., a formulat:
+ contestație la executare împotriva Titlului executoriu și a Somației nr. 155/23.07.2014, precum și a oricăror forme de executare pornite în Dosarul execuțional nr. 175/13.11.2013, ca netemeinice și nelegale.
1.1. În motivare, contestatoarea arată, că, în fapt, în data de 25.07.2014 i-a fost comunicată Somația nr. 155/23.07.2014 și Titlul executoriu nr. 155/23.07.2014 pentru achitarea sumei de 16.305 lei emise în Dosarul de executare nr. 175/13.11.2013.
1.2. Consideră că actele de executare comunicate sunt netemeinice și nelegale, întrucât potrivit art. 141 alin. 1 C. proc. fisc. executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Constată, atât din conținutul somației, cât și al titlului executoriu, că aceste acte au fost emise în data de 23.07.2014 în cadrul unui dosar de executare care datează din 2013, fiind încălcate dispozițiile art. 141 alin. 1 C. proc. fisc. întrucât la data când s-a înregistrat dosarul de executare nr. 175/2013, titlul executoriu nr. 155/23.07.2014 nu era încă emis. Potrivit art. 141 alin. 1^1: “În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. 1 se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.", iar conform alin. 2 din același articol: “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
1.3. Raportat la aceste texte de lege, contestatoarea învederează faptul că în conținutul titlului executoriu nu este menționat niciun act care să constituie titlu de creanță. Rubrica din titlu executoriu în care ar trebui să fie menționat actul in baza căruia s-a individualizat creanța fiscală este necompletată. Astfel, nu se cunoaște în baza cărui titlu de creanță a fost emis titlul executoriu.
1.4. Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 411 C. proc. civ. În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte mijloace de probă care ar putea fi necesare pentru justa soluționare a cauzei, conform art. 254 alin. 2 C. proc. civ. În drept a invocat dispozițiile art. 141, art. 171-173 C. proc. fisc.
2. În data de 2 octombrie 2014, contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, solicitând admiterea contestației, cu consecința anulării formelor de executare. Reiterează principalele motive exhibate prin contestația formulată.
2.1. Subliniază considerația că nu e reală susținerea intimatei potrivit căreia Titlul executoriu nr. 155 din 23.07.2014 si Somația nr. 155 din 23.07.2014 au fost emise în temeiul Deciziei de impunere nr. 4043/09.08.2013, deoarece prin Decizia de impunere nr. 4043/09.08.2013, contestatoarea a fost obligată să plătească impozite pentru terenuri (cu destinația de curți și respectiv extravilan) în cuantum de 1.233 lei pentru anii 2010-2013, în timp ce prin titlul executoriu și somația nr. 155/23.07.2014 contestatoarea este obligată să plătească impozit pe teren (cu destinația de curți și respectiv extravilan) în cuantum de 16.305 lei pentru anii 2013-2014. Pe cale de consecință, Decizia de impunere nr. 4043/09.08.2013 nu poate fi considerată titlu de creanță, care să stea la baza emiterii titlului executoriu, întrucât prin intermediul acesteia s-au stabilit obligații de plată a impozitului pentru o perioadă diferită decât cea menționată în titlul executoriu și în somația nr. 155/23.07.2014, cât și pentru un debit diferit.
2.2. Pe de altă parte, în temeiul Deciziei de impunere nr. 4043/09.08.2013 a fost emis Titlul executoriu nr. 175/13.11.2013 și Somația nr. 175/13.11.2013, împotriva cărora contestatoarea susține că a exercitat calea de atac a contestației la executare, acțiunea fiind înregistrată la Judecătoria L. constituind Dosar nr._, acțiunea contestatoarei fiind respinsă prin Sentința Civilă nr. 101/27.02.2014. În cuprinsul Titlului executoriu nr. 175/13.11.2013 și Somației nr. 175/13.11.2013, este stipulat faptul că titlul executoriu nr. 175/13.11.2013 a fost emis în baza Deciziei de impunere nr. 4043/09,08.2013.
2.3. Consideră că susținerea intimatei, cum că nemenționarea actului în baza căruia s-a individualizat creanța constituie o greșeală materială în conformitate cu prevederile art. 48 alin. 3 C. proc. civ., nu poate fi reținută, întrucât acest titlu de creanță nu există și nu a fost comunicat contestatoarei. Potrivit regulilor în materie, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale. În conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003: „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.". Ca regulă generală, decizia de impunere se comunică de către organul emitent persoanei, care trebuie să achite contravaloarea până la termenul scadent. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu executoriu. În esență titlul executoriu este un titlul de creanță devenit scadent prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul emitent. Or, în cazul de față, susține contestatoarea, un astfel de titlu de creanță emis în mod legal, cu respectarea normelor, nu există. În consecință, nerespectarea dispozițiilor referitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare silită atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, art. 703 C. pr. civ., fiind incidente dispozițiile art. 175 alin. 2 C. pr. civ. referitoare la prezumția legală de vătămare a contestatoarei prin îndeplinirea actelor de executare demarate în această modalitate.
2.3. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite și de eșalonare la plată depusă în data de 10.09.2014 la Primăria G., contestatoarea afirmă că și-a valorificat un drept prevăzut de art. 156 alin. 1 din C. proc. fisc., iar nu că a recunoscut implicit creanța pierzând dreptul de a invoca motivele de nelegalitate care privesc titlul executoriu și somația cu nr. 155/23.07.2014, de altfel, exercitând calea de atac a contestației la executare și împotriva Procesului-verbal de sechestru, contestație înregistrată sub nr._, dosar aflat pe rolul Judecătoriei L..
3. În data de 21 octombrie 2014, contestatoarea a completat contestație la executare solicitând și anularea adresei de înființare a popririi în ceea ce privește impozitul pe teren curți și extravilan stabilit prin Titlul executoriu nr. 155/23.07.2014, deoarece o consideră netemeinică și nelegală.
3.1. În motivare, susține că ulterior formulării contestației la executare formulate împotriva Titlului executoriu nr. 155 din 23.07.2014 și a Somației nr. 155 din 23.07.2014, în data de 29.09.2014, intimata a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei în cadrul aceluiași dosar de executare, poprire reprezentând un act de executare silită în cadrul acestui dosar, pe care înțelege să-l conteste în baza contestației inițiale, în temeiul art. 712 alin. 3 C. proc. civ.
3.2. Potrivit regulilor în materie, consideră că niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale, în cauză fiind încălcate prevederile art. 141 alin. 11 C. pr. fisc. 3.3. Nu se poate reține nici apărarea că decizia de impunere nu s-a emis datorită faptului că nu s-a modificat baza de impunere, intimata invocând în acest sens art. 86 alin. 1 C. proc. fisc.. Cu privire la acest aspect, contestatoarea menționează că actele de executare emise în Dosarul de executare nr. 175/13.11.2013 au fost emise în urma modificării bazei de impunere de către autorități. În dovedirea acestui fapt a depus la dosarul cauzei, în copie, Rectificativa nr. 71/07.08.2013, act în baza căruia a fost schimbată destinația terenurilor și implicit a fost modificată baza de impunere. De asemenea, Decizia de impunere nr. 4043/09.08.2013 a fost emisă pentru anul fiscal 2013, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 256 alin. 1 Cod fiscal, impozitul pe teren se stabilește anual, fapt de unde reiese că pentru anul 2014 trebuia emisă o nouă decizie de impunere, având în vedere că există un nou exercițiu financiar. Acesta este încă un motiv pentru care nu poate fi reținută susținerea conform căreia titlul executoriu nr. 155/23.07.2014 a fost emis în baza Deciziei de impunere nr. 4043/09.08.2013.
3.4. În drept invocă dispozițiile art. 711, art. 719 C. proc. civ., ale art. 172-173 din OG nr. 92/2003, precum și celelalte norme juridice amintite mai sus.
4. În data de 17 noiembrie 2014, intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise cu privire la dezbaterea calității de reprezentant a S.C. ULPIAN ASSIST S.R.L., pe care Judecătoria nu le va consemna trimițând la considerentele soluției date prin Încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2014.
II. Cu privire la poziția procesuală a intimatei.
5. Prin întâmpinare, intimata, prin reprezentantul S.C. ULPIAN ASSIST S.R.L., a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică.
5.1. În motivare, susține că sunt legale și temeinice toate actele de executare pornite în dosarul de executare nr. 175/13.11.2013 împotriva debitoarei contestatoare.
5.2. Combate afirmațiile contestatoarei, întemeiate pe art. 141 C. pr. fisc., cum că Titlul executoriu și Somația nr. 155 din data de 23.07.2014 au fost emise în cadrul unui dosar de executare care datează din 2013, respectiv că niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță, menționează faptul că titlul executoriu și somația antemenționate au fost emise în temeiul Deciziei de impunere nr. 4043/09.08.2013, potrivit art. 86 alin. 1 C. pr. fisc., care prevede că: „Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizia de impunere ori de câte ori de câte ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale”. Consideră că speța pendinte se află sub incidența art. 86 alin. 1 C. pr. fisc., întrucât baza de impunere pentru Titlul executoriu și Somația nr. 155/23.07.2014 nu s-a modificat.
5.3. Raportat la nemenționarea actului în baza căruia s-a individualizat creanța fiscală, consideră că aceasta nu constituie temei pentru nulitatea actului administrativ, potrivit prevederilor art. 46 C. pr. fisc: „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal și numele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. 3, atrage nulitatea acestuia.”. De fapt, este o eroare materială, conform art. 48 alin. 3 C. pr. fisc: „Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înțelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal.”
5.4. Intimata susține că în data de 10.09.2014, în cadrul Primăriei G. a fost înregistrată sub nr. 4811, o cerere de suspendare a executării silite și de eșalonare la plată din partea contestatoarei, prin care s-a solicitat ca plata integrală a creanței fiscale să se facă din veniturile bunurilor mobile urmărite silit, astfel că debitoarea și-a asumat toate actele administrative fiscale de executare, inclusiv titlul executoriu și somația nr. 155/23.07.2014, care fac obiectul prezentei contestații.
5.5. În drept, art. 46, art. 48 alin.3 și art. 86 alin. 1 C. pr. fisc. Intimata a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 223 C. pr. civ.
6. În data de 14 octombrie 2014, intimata a depus la dosarul cauzei note de ședință tratând răspunsul la întâmpinare înaintat de contestatoare.
6.1. Își menține apărările din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
6.2. Cu privire la afirmațiile contestatoarei, potrivit cărora Decizia de impunere nr. 4043/09.08.2013 nu poate fi considerată titlu de creanță care să stea la baza emiterii Titlului executoriu și Somației nr. 155/23.07.2014, solicită aplicarea art. 86 alin. 1 C. pr. fisc.: „Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizia de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere.”, în speță, baza de impunere nu s-a modificat.
6.3. Consideră că art. 703 C. pr. civ. invocat de către contestatoare nu este incident acestei spețe, potrivit art. 2 alin. 2 C. proc. civ. „(...) dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare”. Ori, executarea silită fiind pornită cu scopul de a recupera taxele și impozitele datorate către bugetul local, speța intră sub incidența legii care reglementează aceste creanțe fiscale, respectiv Codul de procedură fiscală. De asemenea, consideră că Sentința civilă nr. 101/27.02.2014 depusă la dosarul cauzei, prin care a fost respinsă acțiunea în contestație la executare înaintată de către contestatoare, vine în sprijinul afirmațiilor intimatei, motiv pentru care aceasta din urmă solicită respingerea contestației ca netemeinică.
7. În data de 4 noiembrie 2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare cu privire la completarea contestației înaintată de contestatoare.
7.1. Cu privire la completarea contestației și la posibila necompetență teritorială a instanței care poate deveni incidentă, raportat la specificul procesului. Pe cale de consecință, solicită judecarea capătului de cerere cu referire la anularea adresei de înființare a popririi nr. 5192/29.09.2014 de către Judecătoria L., conform principiului de drept „accesorium sequitur principale”, care precizează că orice instanță competentă investită cu judecarea unei cereri principale are căderea de a judeca și toate cererile accesorii și incidentale, care, dacă ar fi judecate separat, ar putea atrage competența unei alte instanțe.
7.2. Cu privire la posibila invocare de către instanță, din oficiu, a necompetenței teritoriale a Judecătoriei L. cu privire la anularea Adresei de înființare a popririi nr. 5192/29.09.2014, daca instanța nu consideră aplicabile aspectele invocate la art. 1, în temeiul art. 150 alin. 1 C. pr. fisc., susține admiterea necompetenței teritoriale a Judecătoriei L. în favoarea Judecătoriei Timișoara și disjungerea capătului de cerere privind anularea Adresei de înființare a popririi nr. 5192/29.09.2014 către Judecătoria Timișoara, întrucât terții popriți au sediile în localitatea Timișoara.
7.3. Consideră că mențiunile referitoare la Decizia de impunere nr. 4043/09.08.2013 sunt neîntemeiate întrucât potrivit Sentinței Civile nr. 101 din 27.02.2014, pronunțată de către Judecătoria L. în dosarul nr._, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu Primăria Comunei G. și s-a admis excepția vizând inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a Deciziei de impunere nr. 4043/09.08.2014 a Primăriei G., instanța considerând Decizia de impunere legală. Pe cale de consecință, învederam onoratei instanțe că nu se poate emite o decizie în contradictoriu cu sentința antemenționată, respectându-se astfel aplicarea unitară a legii.
8. Intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise privind calitatea de reprezentant a lui S.C. ULPIAN ASSIST S.R.L., pe care Judecătoria nu le va consemna trimițând la considerentele soluției date prin Încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2014.
III. Situație de fapt reținută din probele administrate.
9. În probațiune, Judecătoria a administrat mijloacele de probă constând în înscrisuri, din a căror examinare, conturând tabloul general al litigiului, reține că părțile își dispută derularea unei proceduri execuționale fiscale, în cadrul căreia intimata a dispus întocmirea Titlului executoriu Nr. 155/23.07.2014, a Somației Nr. 155/23.07.2014 și a Adresei de înființare a popririi Nr. 5.192/29.09.2014, acte de executare contestate de către contestatoare.
9.1. Examinând Titlul executoriu Nr. 155/23.07.2014, fila 9 dosar, Judecătoria reține că acest act a fost înregistrat la Primăria G. sub nr. 1.106/23.07.2014 fiind înglobat în Dosarul de executare fiscală nr. 175/13.11.2013 și care privește constatarea obligațiilor fiscale în sarcina contestatoarei, de plată a sumei totale de 16.305 lei, compusă din debit și accesorii, defalcată în impozit datorat pentru teren curți/construcții în valoare de 15.958 lei și impozit datorat pentru teren extravilan în valoare de 347 lei.
9.2. Va reține, în continuare, pe de o parte, că, Titlul executoriu nu cuprinde nici o mențiune referitoare la baza de impunere, pe de altă parte, că, acesta, cuprinde un debit în sumă de 1.070 lei, respectiv de 28 lei, calculate în data de 31.12.2013 și în data de 01.01.2014, în timp ce, intimata, prin notele de ședință de la fila 188 dosar, susține că Titlul executoriu nr. 155/2014 cuprinde totalitatea creanțelor scadente pentru anul fiscal 2014, iar Titlul executoriu nr. 175/2013 cuprinde creanțele fiscale aferentele anilor 2010-2013.
9.3. Examinând Decizia de impunere Nr. 4.043/09.08.2013 întocmită de Primăria G. pentru stabilirea impozitelor și taxelor în cazul persoanelor juridice, filele 25, 26 dosar, Judecătoria reține că intimata a stabilit obligațiile fiscale ale contestatoarei pe anii 2010 – 2013 în valoare totală de 1.233 lei, valoare raportată la toate imobilele deținute de contestatoare, imobile identificate prin numere de carte funciară. De asemenea, reține faptul că Titlul executoriu nr. 175/13.11.2013, întocmit în Dosarul de executare fiscală nr. 175/13.11.2013, filele 35, 36 dosar, consemnează că are ca temei Decizia de impunere nr. 4.043/09.08.2013 și privește constatarea obligațiilor fiscale în sarcina contestatoarei, de plată a sumei totale de 80.526 lei, compusă din debit și accesorii, defalcată în impozit datorat pentru teren curți/construcții în valoare de 78.481 lei și impozit datorat pentru teren extravilan în valoare de 2.045 lei.
9.4. Reține că intimata a dispus emiterea Adresei de înființare a popririi Nr. 5.192/29.09.2014 în vederea indisponibilizării soldurilor conturilor în lei sau în valută ale contestatoarei deschise la BRD, Marfin Bank și Trezoreria Timișoara pentru îndestularea creanței totale de 96.831 lei, compusă din sumele de 78.481 lei și 2045 lei decurgând din Titlul executoriu nr. 175/13.11.2013, respectiv din sumele de 15.958 lei și 347 lei decurgând din Titlul executoriu nr. 155/23.07.2014.
IV. Hotărârea.
10. În baza celor reținute, în temeiul art. 172, art. 174 alin. 3 C. pr. fisc., Judecătoria va admite contestația la executare formulată și completată de contestatoare și va desființa Titlul executoriu Nr. 155/23.07.2014, Somația Nr. 155/23.07.2014 și, în consecință, va anula parțial măsura popririi dispuse prin Adresa de înființare a popririi Nr. 5.192/29.09.2014 în partea referitoare la executarea fiscală a Titlul executoriu Nr. 155/23.07.2014.
10.1. Judecătoria învederează părților considerația că executare silită a unei obligații fiscale nu e de mai mică importanță decât constatarea existenței unei creanțe fiscale, ambele proceduri fiind însoțite de pârghii și garanții procedurale în vederea stabilirii corecte a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, norma fiscală, art. 5 alin. 1 C. pr. fisc., punând în sarcina organului fiscal obligativitatea aplicării unitare a prevederilor fiscale, pentru ca art. 13 C. pr. fisc. să circumscrie că obiectul interpretării reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege.
10.1.1 Potrivit art. 21 C. pr. fisc., creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale rezultând din raporturile de drept material fiscal, care sunt clasificate în:
+ creanțe fiscale principale constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor, a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat,
+ respectiv în creanțe fiscale accesorii constând în dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere.
10.1.2. Art. 22 C. pr. fisc. stabilește că obligațiile fiscale, constă în obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat, obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat, obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat, obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii, obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă, orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
10.1.3. Art. 23 C. pr. fisc. stabilește că dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, dată de la care se naște și dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.
10.1.4. Conform art. 41 C. pr. fisc., actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, act care trebuie să cuprindă, potrivit art. 43, o . elemente, între care menționăm, pentru relevanța procedurii, data la care a fost emis, data de la care își produce efectele, obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt și temeiul de drept. Art. 87 C. pr. fisc. stabilește că decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43, precum și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
10.1.5. În definitiv, prin art. 141 C. pr. fisc., se prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu, în care se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
10.2. În acest context normativ și ținând seama de vechimea creanțelor fiscale exhibate împotriva contestatoarei încă din anul 2010, Judecătoria consideră că intimata, atunci când a emis Titlul executoriu Nr. 155/23.07.2014 și când a motivat procesual că acest titlu are la bază, deși nu s-a consemnat, Decizia de impunere nr. 4.043/09.08.2013, a indus un dubiu sever cu privire la baza de impunere reală și la cuantumul corect al creanțelor fiscale, pe care a purces să le execute silit.
10.2.1. Conform reținutelor, Decizia de impunere Nr. 4.043/09.08.2013 privește obligațiile fiscale ale contestatoarei pe anii 2010 – 2013 în valoare totală de 1.233 lei, valoare raportată la toate imobilele deținute de contestatoare, identificate prin numere de carte funciară, o astfel de bază de impunere întemeind întocmirea Titlului executoriu nr. 175/13.11.2013, în Dosarul de executare fiscală nr. 175/13.11.2013. Dimpotrivă, Titlul executoriu Nr. 155/23.07.2014 nu trimite la nici o decizie de impunere, cu toate că a fost înglobat în Dosarul de executare fiscală nr. 175/13.11.2013, fără a motiva în fapt și în drept modul de corelare cu obiectul Titlului executoriu nr. 175/13.11.2013.
10.3. Pe cale de consecință, încălcând garanțiile procedurale privind întocmirea titlului executoriu și desființând actele de executare fiscală care au stat la baza emiterii Adresei de înființare a popririi Nr. 5.192/29.09.2014, Judecătoria va anula în parte și acest act de executare, în partea referitoare la executarea fiscală a Titlul executoriu Nr. 155/23.07.2014.
11. Observând că partea care a câștigat procesul nu pretinde plata vreunor cheltuieli de judecată, Judecătoria va consemna lipsa cheltuielilor de judecată.
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite contestația la executare formulată și completată de contestatoarea S.C. AL-M. CONSTRUCȚII SRL, identificată prin CUI_, J_, cu sediul procedural ales la sediul Cabinetului de avocat E. P., situat în Timișoara, . Nr. 33, . în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în G. Nr. 89, Județul A..
1.1. Desființează Titlul executoriu Nr. 155/23.07.2014, Somația Nr. 155/23.07.2014 și dispune, în consecință, anularea parțială a popririi dispuse prin Adresa de înființare a popririi Nr. 5.192/29.09.2014 în partea referitoare la executarea fiscală a Titlul executoriu Nr. 155/23.07.2014.
1.2. Fără cheltuieli de judecată.
2. Cu drept la formularea apelului, în termen de 10 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria L..
3. Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2015, ora 13.00.
Președinte, Grefier,
I. D. A. S.
Red. I.D./Tehnored. A.S.
Ex. 4/11.03.2015
Se comunică părților.
S.C. AL-M. CONSTRUCȚII SRL, cu sediul procedural ales la Cabinetul de avocat E. P., situat în Timișoara, . Nr. 33, .
., cu sediul în G. Nr. 89, Județul A.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 124/2015. Judecătoria LIPOVA | Fond funciar. Sentința nr. 196/2015. Judecătoria LIPOVA → |
|---|
