Plângere contravenţională. Sentința nr. 43/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 43/2016
ROMÂNIA
Judecătoria Medgidia
Medgidia, ., jud. C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 43
Ședința publică din 20 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-C. V.
GREFIER: L. N. A.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta .., cu sediul în mun. Medgidia, ., parter, jud. C., înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, C._ și cu sediul procesual ales în mun. C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ C., cu sediul în mun. București, ., sector 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform dispozițiilor art. 154 și urm. Cod procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, instanța constată lipsa părților.
Instanța, față de faptul că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședința publică, instanța constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Nemaifiind alte cereri și probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 C.pr.civ., se consideră lămurită, declară încheiată cercetarea procesului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia cu numărul de înregistrare _ , formulată în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ C., petenta H. S.R.L. a solicitat admiterea acesteia, anularea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 9000 lei, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amnezii cu sancțiunea avertismentului sau micșorarea cuantumului acesteia.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că, la data de 03.07.2015, la punctul de lucru al societății din Medgidia, ., jud. C., a avut loc un control inopinat al Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 2 C., iar în urma acestui control au fost reținute următoarele: prin compararea raportului emis de casa de marcat, în care erau înscrise la total numerar în casierie suma de 1526,10 lei, cu monetarele întocmite de cei trei ospătari, angajați ai societății, la data de 03.07.2015, în sumă de 1494 lei și a sumei de 50 de lei luată din încasări de către angajatul L. I., a rezultat o diferență în plus de 17,90 lei, încălcându-se prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 republicată. De asemenea, s-a constatat că registrul de bani personali aflat la punctul de lucru nu era completat corespunzător conform prevederilor în vigoare, în sensul că nu a fost completat la datele de 19,26,27,28 mai 2015. Angajații nu au completat în registru sumele de bani personali, încălcându-se prevederile art. 4 alin. 12 lit. i) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată.
Petenta a învederat că, urmare a acestui control, a fost sancționată cu avertisment și amendă în cuantum de 9000 lei, fiind încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.07.2015, apreciind că acesta este netemeinic și nelegal.
În ceea ce privește a doua abatere reținută în procesul-verbal contestat, petenta a considerat că este vorba despre o interpretare eronată a agenților ANAF, indicând două texte de lege, și a precizat că registrul a fost completat de fiecare dată când angajații aveau bani la ei, în celelalte zile, nu treceau nicio sumă în registru. Obligația prevăzută în O.U.G. nr. 28/1999 se referă doar la sumele deținute, neexistând obligația de a se completa registrul când angajații nu dețineau bani personali.
De asemenea, petenta a menționat că, în prezent, această faptă nu mai este considerată contravenție, litera i) a art. 4 alin. 12 din O.U.G. nr. 28/1999 fiind eliminată.
În subsidiar, în situația în care instanța va reține vinovăția petentei, aceasta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 7 raportat la art. 5 din O.G. nr. 2/2001. În acest sens, petenta a precizat că a fost sancționată pentru o altă faptă, respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. h).
Totodată, a menționat că la rubrica „persoana vinovată de săvârșirea contravenției”, au fost făcute modificări și adăugiri, trecându-se peste numele angajatului L. I., numele administratorului B. E. O., considerând că aceste nelegalități duc la anularea procesului-verbal.
De asemenea, a precizat că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, în raport de criteriile enunțate, organul constatator ar fi trebuit să aplice, cel mult, sancțiunea avertismentului, aceasta fiind suficientă pentru realizarea scopului urmărit de legiuitor, deoarece aplicarea unei amenzi așa de mari ar perturba grav activitatea subscrisei, ducând chiar la încetarea activității.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea pretențiilor, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori, sens în care a depus la dosarul cauzei copie de pe procesul-verbal de constatare a contravenției.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petentă ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal, ca temeinic și legal întocmit.
Preliminar formulării apărărilor, intimata a învederat că în cadrul Agenției funcționează Direcția Generală Antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.
În raport de prevederile art. 2 alin. 1 și art. 9 din H.G. nr. 520/2013, a solicitat comunicare actelor de procedură la sediul principal al ANAF situat în București.
În motivarea întâmpinării, intimata a invocat că din simpla lecturare a procesului-verbal, se constată că acesta îndeplinește toate condițiile de fond și formă prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prin urmare nu există motiv de anulare a acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că acesta nu relevă o altă situație de fapt decât cea reținută de inspectorii antifraudă fiscală.
Referitor la susținerea petentei potrivit căreia la rubrica “persoana vinovată de săvârșirea contravenției”, au fost făcute modificări și adăugiri, trecându-se peste numele angajatului L. I., numele administratorului B. E. O., aceste nelegalități ducând la anularea procesului-verbal, intimata a considerat că acest aspect nu se încadrează printre situațiile limitativ prevăzute de lege care atrag nulitatea absolută a procesului-verbal, în speță fiind vorba despre un agent economic persoană juridică, a cărei denumire și sediu au fost corect menționate în procesul-verbal. Modificarea făcută de organul constatator prin trecerea peste numele angajatului L. I. a numelui administratorului B. E. O., ca reprezentant al contravenientului persoană juridică, nu este motiv de nulitate absolută.
De asemenea, din interpretarea art. 31 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face dovada situației de fapt descrise în cuprinsul acestuia și a încadrării în drept până la proba contrarie.
Totodată, intimata a precizat că agentul constatator a aplicat corect prevederile legale ale O.U.G. nr. 28/1999, motivele invocate de reclamantă nefiind relevante și nici susținute de acte doveditoare.
În ceea ce privește cererea petentului de anulare a procesului-verbal și de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, intimata a arătat că referitor la prima faptă reținută în procesul-verbal, din nota explicativă dată de către L. I., angajat în funcția de ospătar, în fața echipei de control, rezultă faptul că acesta se ocupa cu servirea clienților și cu încasarea sumelor de bani aferente produselor livrate și că până la data și ora controlului avea încasată suma de 363 lei, precum și faptul că acesta a luat suma de 50 de lei din suma de bani rezultată din încasările din data de 03.07.2015, pe care i-a dat prietenei sale.
Această faptă a fost sancționată cu avertisment.
În ceea ce privește a doua faptă reținută în procesul-verbal, agenții constatatori au reținut că registrul de bani personali aflat la punctul de lucru al petentei nu era completat în mod corespunzător, conform reglementării în vigoare, în sensul că în datele de 19,26,27 și 28 mai 2015, angajații societății nu au completat sumele de bani personale. De asemenea, la data de 03.07.2015, numitul L. I. nu a completat acest registru. Astfel, au fost încălcate prevederile art. 4 alin. 12 lit. i) din O.U.G. nr. 28/1999.
Referitor la susținerea petentei în sensul că acest registru a fost completat doar în zilele în care angajații aveau bani la ei, intimata a arătat că aceasta nu este în deplină cunoștință a reglementărilor în vigoare la data constatării și sancționării faptei.
La data de 03.07.2015, prevederile în baza cărora a fost constatată și sancționată această faptă erau pe deplin aplicabile, agenții constatatori procedând conform prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Cu privire la mențiunea petentei conform căreia a fost sancționată pentru o altă faptă, și anume cea prevăzută de ar. 10 lit. h), intimata a considerat că aceasta se află în eroare deoarece este clar menționat în procesul-verbal că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. hh) din O.U.G nr. 28/1999, aceasta fiind încadrată corect.
În ceea ce privește solicitarea petentei de a fi înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, intimata a apreciat că nu este întemeiată, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei contravenționale săvârșite, circumstanțele în care a fost săvârșită, atitudinea contravenientei față de faptă, justificând pe deplin menținerea sancțiunii contravenționale aplicate, apreciind că nu se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate, întrucât desfășurarea activităților ilicite comerciale produc consecințe negative directe și pe termen lung asupra economiei naționale, iar amenda aplicată petentei reprezintă singurul mod în care aceasta poate conștientiza gravitatea faptei și a consecințelor.
În ceea ce privește solicitarea probei testimoniale, intimata a precizat că se opune întrucât petenta a recunoscut săvârșirea faptei, iar depozițiile unor martori nu pot răsturna mărturisirea consemnată atât în plângerea contravențională, cât și în alte înscrisuri; mai mult, depoziția unui angajat al petentei nu poate fi decât părtinitoare din moment ce există o relație de comitent – prepus.
În drept, intimata și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedirea apărărilor, intimata a depus înscrisuri la dosarul cauzei: procesul-verbal contestat, documentația care a stat la baza emiterii procesului (f. 35-52).
Sub aspectul probatoriului, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 C.proc.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petentă și de către intimată, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
Prin serviciul Registratură, au fost depuse relațiile solicitate de către instanță la Serviciul Fiscal Medgidia din care rezultă că petenta nu a achitat amenda în valoare de 9000 de lei stabilită prin procesul-verbal nr._ din 03.07.2015 (f. 72).
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal . nr._ din data de 03.07.2015, reiese că petenta a fost sancționată cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999, precum și cu suma de 9000 lei pentru săvârșirea, în datele de 19, 26, 27, și 28.05.2015, a contravenției prevăzute de art. 10 lit. hh) din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999. Pentru a dispune sancționarea contravențională, ca urmare a controlului operativ și inopinat efectuat în data de 03.07.2015 la punctul de lucru al petentei H. S.R.L., terasa T. și C., situat în mun. Medgidia, ., jud. C., agenții constatatori au constatat faptul că a rezultat o diferență de 17,9 lei, rezultată din compararea raportului X emis de AMEF în dotarea punctului de lucru cu ._, în care erau înscrise la total numerar în casierie suma de 1526,10 lei, cu monetarele întocmite de către cei trei ospătari, angajații societății, în data de 03.07.2015, în sumă totală de 1494 lei și a sumei de 50 de lei luată din încasări de angajatul L. I., încălcându-se prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999.
De asemenea, agenții au constatat faptul că registrul personal de bani aflat la punctul de lucru al petentei, înregistrat la ANAF conform notificării nr._/ 06.05.2015, nu era completat conform reglementărilor în vigoare, în sensul că în datele de 19.05.2015, 26.05.2015, 27.05.2015 și 28.06.2015 angajații societății nu au completat în registru sumele de bani personali deținute. De asemenea, în data de 03.07.2015, angajatul L. I. nu a completat în registrul de bani personali sumele de bani deținute. Astfel, au fost încălcate prevederile art. 4 alin. 12 lit. i) din O.U.G. nr. 28/1999.
În drept, instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constată că plângerea a fost introdusă la data de 03.08.2015, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) O.G. nr. 2/2001 și procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține, din mențiunile făcute de agentul constatator, că petenta ar fi desfășurat activități comerciale fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Instanța reține dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în analiza recursului în interesul legii, astfel cum rezultă din decizia nr. XXII din 19.03.2007, cazurile în care este atrasă nulitatea actului necondiționat de existența unei vătămări sunt imperativ și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, astfel că se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act fiind sancționată cu nulitatea relativă virtuală.
Prin urmare, analizând conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute imperativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Apărarea petentei prin care susține necesitatea anulării procesului-verbal de contravenție pentru că aceasta ar fi fost sancționată pentru o altă faptă decât cea prevăzută de art. 4 alin. 12 lit. i), și anume cea prevăzută de art. 10 lit. h), nu poate fi primită, întrucât a doua faptă contravențională a fost corect încadrată în prevederile art. 10 lit. hh) din O.U.G. nr. 28/1999, în vigoare la acea dată.
Totodată, cu privire la apărarea petentei conform căreia, întrucât la rubrica „persoana vinovată de săvârșirea contravenției”, au fost făcute modificări și adăugiri, trecându-se peste numele angajatului L. I., numele administratorului B. E. O., se impune anularea procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 16 alin. (6) O.G. nr. 2/2001, în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal al acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă. Având în vedere dispozițiile legale și considerentele deciziei mai sus menționate, instanța reține că necesitatea precizării acestor date (ale persoanei care reprezintă societatea) în cuprinsul procesului-verbal este prevăzută de art. 16 O.G. nr. 2/2001, ceea ce atrage sancțiunea nulității relative ce trebuie analizată în conformitate cu dispozițiile art. 175 C.proc.civ., care impun anularea actului doar în condițiile în care partea care o invocă dovedește o vătămare prin încheierea actului în această modalitate, vătămare ce nu a fost dovedită de petentă în prezenta cauză și în consecință, această apărare va fi înlăturată.
Prin urmare, instanța reține că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate absolută a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere faptul că, din perspectiva Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, faptele contravenționale intră în sfera cauzelor penale. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza A. c. României), s-a reținut în mod constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentei este o acuzație în materie penală în sensul Convenției Europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine, în primul rând, agentului constatator și, în condițiile în care acesta face dovada vinovăției, petentul urmează să-și probeze nevinovăția.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, trebuie reținut că, în genere, fiind un act ce emană de la o autoritate a statului, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, ceea ce înseamnă că până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este însă una relativă, astfel că poate fi răsturnată prin proba contrară.
Cu privire la speța dedusă judecății, instanța reține că prima fapta pentru care petenta a fost sancționată era, la data întocmirii procesului-verbal, prevăzută de art. 10 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999, potrivit căruia nerespectarea de către utilizatori a obligației prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h), iar acest din urmă articol prevede că utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligați să întocmească documente justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, după caz, precum și pentru sumele extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor se înțelege suprafața destinată accesului consumatorilor pentru achiziționarea produsului/serviciului, expunerii/prelucrării/ depozitării produselor oferite, prestării serviciilor, încasării contravalorii acestora și circulației personajului angajai pentru derularea activității, fiind astfel încălcate prevederileart. 1 alin.1 din O.U.G nr. 28/1999, potrivit căruia operatorii economici care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum și a prestărilor de servicii efectuate direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999, care prevede următoarele: contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: e)cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d): 1.(i)cu avertisment în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului.
Instanța constată că aceasta nu a fost contestată de către petentă prin plângerea contravențională formulată, însă, întrucât potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, va proceda la verificarea temeiniciei acesteia.
În acest sens, instanța constată că actul de sancționare a fost întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul constatator aflat în exercițiul atribuțiilor ce îi revin potrivit competenței legale. Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forța probantă prin el însuși, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, această prezumție fiind în acord cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu jurisprudența CEDO. Revine, astfel, petentei sarcina probei în sensul că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde adevărului.
Instanța constată că petenta nu a răsturnat, prin proba contrară, prezumția de care se bucură procesul-verbal și prin urmare, în ceea ce privește această faptă, instanța reține că actul sancționator este temeinic.
În privința sancțiunii aplicate, instanța reține că avertismentul este sancțiunea prevăzută de lege, fiind aplicată în mod corect și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța va menține procesul-verbal cu privire la constatarea și sancționarea acestei fapte.
Cea de-a doua faptă contravențională pentru care petenta a fost sancționată era prevăzută, la data întocmirii procesului-verbal, de art. 10 lit. hh) din O.U.G. nr. 28/1999, potrivit căruia nerespectarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. i), iar art. 4 alin. (12) lit. i) prevedea următoarele: utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligați ca, la ora începerii programului de lucru, să asigure înregistrarea sumelor de bani deținute de personalul operatorului economic care își desfășoară activitatea în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, într-un registru de bani personali, special întocmit în acest sens. Orice sumă de bani înregistrată în plus față de suma înregistrată la ora începerii programului de lucru, nu reprezintă sumă justificată prin registrul de bani personali. Modelul, conținutul registrului de bani personali, precum și procedura de înregistrare a acestuia la organul fiscal se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, fapta fiind sancționată de art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, care prevede următoarele: contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: cele prevăzute la art. 10 lit. a), l), m), o), p), u), x), y), z), bb), cc), ee), ff) și hh), cu amendă în cuantum de 9.000 lei.
Însă, instanța reține că dispozițiile legale ce constată și sancționează cea de-a doua faptă contravențională, și anume art. 4 alin. (12) lit. i) și ale art. 10 lit. hh) din O.U.G. nr. 28/1999 (prevederi care au stat la baza sancționării contravenționale) au fost abrogate prin art. 1 pct. 1, respectiv prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 186/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M.Of. nr. 495 din data de 6.07.2015, care a intrat în vigoare la data de 09.07.2015.
Potrivit art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, instanța reținând că sintagma “nu se mai sancționează” a fost interpretată de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 228/2007, în sensul că fie sancțiunea nu se mai aplică, fie, în cazul sancțiunii aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi, aceasta nu se mai execută.
Astfel, instanța reține că art. 12 din O.G. nr. 12/2001 care reglementează răspunderea contravențională, instituie o soluție similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii contravenționale mai favorabile, acest principiu fiind reglementat de art. 15 alin. (2) din Constituție care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Prin urmare, instanța reține că regula o reprezintă faptul că o normă juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până la momentul ieșirii din vigoare, însă sunt prevăzute și excepții de la această regulă, printre care și retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în Decizia nr.766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.549 din 3 august 2011.
Prin Decizia nr.932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care are efecte și asupra raporturilor juridice penale sau contravenționale născute anterior intrării sale în vigoare. De asemenea, prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare.
Astfel, retroactivitatea legii presupune existența unei noi reglementări care se aplică inclusiv situațiilor și raporturilor juridice născute sub imperiul legii vechi. Din perspectiva legii contravenționale mai favorabile, aceasta privește și aplicarea retroactivă a reglementării noi care scoate din sfera ilicitului contravențional o faptă; cu alte cuvinte, dacă o lege nouă nu mai incriminează o faptă considerată până atunci ca fiind contravenție, legii noi trebuie să i se permită să retroactiveze, tocmai pentru a se respecta principul constituțional înscris în art.15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Aplicând dispozițiile legale și dispozițiile deciziilor Curții Constituționale expuse anterior la cauza de față, instanța reține că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 186/2015, fapta de a nu asigura, la ora începerii programului de lucru, înregistrarea sumelor de bani deținute de personalul operatorului economic care își desfășoară activitatea în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, într-un registru de bani personali, special întocmit în acest sens, orice sumă de bani înregistrată în plus față de suma înregistrată la ora începerii programului de lucru, nereprezentând sumă justificată prin registrul de bani personali, constituia contravenție potrivit art. 10 lit. hh) din O.U.G. nr. 28/1999 și era sancționată cu amendă în valoare de 9000 de lei, conform art. 11 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999. După . Legii nr. 186/2015, această faptă a fost dezincriminată, iar dispozițiile care o prevedeau și o sancționau au fost abrogate.
Concluzionând, instanța reține că noua lege este, în mod indiscutabil, mai favorabilă petentei.
Totodată, din punct de vedere al aplicării în timp a normei contravenționale, instanța reține că, în cauza dedusă judecății, fapta a fost săvârșită și constatată înainte de data intrării în vigoare a noii legi, dar sancțiunea nu a fost executată, amenda aplicată în baza procesului-verbal . nr._/ 03.07.2015 nefiind achitată, astfel cum rezultă din adresa Serviciului Municipal Fiscal Medgidia (f. 72), încadrându-se, așadar, într-una dintre cele trei ipoteze de aplicare a legii contravenționale mai favorabile. Văzând și argumentele expuse de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr.228/2007, instanța consideră că legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța reține că sancționarea contravențională a petentei pentru o faptă săvârșită în trecut, în condițiile în care această faptă nu mai constituie, în prezent, contravenție apare ca nejustificată.
Prin urmare, în temeiul art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 12 O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea formulată de petentă în contradictoriu cu intimata și va anula în parte procesul-verbal . nr._ din data de 03.07.2015 întocmit de către intimată și, în consecință, va exonera petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 9000 de lei.
În ceea privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța urmează a nu se mai pronunța asupra ei, având în vedere considerentele mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta H. S.R.L., cu sediul în mun. Medgidia, ., parter, jud. C., înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, C._, cu sediul procesual ales în mun. C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ C., cu sediul în Mun. București, ., sector 5.
Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 03.07.2015 de către intimată, cu privire la cea de-a doua faptă reținută, respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. hh) din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 9000 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 20.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-C. V. L. N. A.
Red. Tehnored. jud. A.C.V. /18.02.2016/Listat gref. A.L.N./19.02.2016/4ex./8pag.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 65/2016.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
