Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 61/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 61/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 61/2016
ROMÂNIA
Judecătoria Medgidia
Medgidia, ., jud. C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 61
Ședința publică din data de 21.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. M. E.
GREFIER: F. Beșea
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca ordonanță de plată formulată de creditoarea S.C. R. P. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea G. L. INVEST S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Instanța, constatând lipsa părților, în temeiul art.121 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
În ceea ce privește procedura de citare cu debitoarea, potrivit art.229 cod civil în raporturile cu terții dovada denumirii și a sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidența prevăzută de lege pentru persoana juridică respectivă. Potrivit art.229 alin. 2 Cod civil, în lipsa acestor mențiuni stabilirea sau schimbarea denumirii și a sediului nu va putea fi opusă altor persoane.
Instanța constată că spre deosebire de persoana fizică al cărui domiciliu poate fi necunoscut, în sens procesual, înțelegându-se reședința persoanei fizice, respectiv locul unde locuiește efectiv, în cazul persoanei juridice sediul acesteia, opozabil oricărei persoane interesate este cel menționat în Registrul Comerțului, deci este cunoscut întotdeauna.
Potrivit art. 155 alin. 3 Cod civil, persoanele juridice de drept privat sunt citate, prin reprezentanții lor la sediul principal sau atunci când este cazul la sediul dezmembrământului lor, astfel încât rezultă că citarea trebuie făcută la adresa corespunzătoare din Registrul Comerțului.
Pe cale de consecință, citarea la sediul menționat în Registrului Comerțului este legal îndeplinită, chiar dacă agentul procedural a constatat că destinatarul nu mai locuiește la această adresă, în cazul persoanei juridice.
Neaducerea la cunoștința publică a eventualelor schimbări al sediului social, prin efectuarea mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului, face ca orice asemenea modificare să nu fie opozabilă factorului poștal, celorlalte părți și finalmente instanței de judecată, fiind o chestiune imputabilă persoanei juridice respective.
Pentru toate acestea, instanța apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită cu debitoarea.
Instanța constată că cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei în temeiul art. 6 alin. 2 din OUG 80/2013, aspect ce rezultă din ordinul de plată aflat la fila 4 din dosar.
Procedând la verificarea, din oficiu, a competenței în baza art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin 1 și 2 din Constituția României, art. 1016, art. 94 pct. 1 lit. k), art. 107 C.proc.civ.
În baza art. 238 alin. 1 Cod proc. civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de o lună, durată apreciată ca fiind rezonabilă în raport de împrejurările cauzei.
În temeiul art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod proc. civ. încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile atașate la dosar, considerând că aceasta este admisibilă potrivit legii și aptă să conducă la soluționarea procesului.
Instanța constată că debitoarea nu a solicitat încuviințarea sau administrarea de alte probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2015 sub nr._, creditoarea S.C. R. P. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea G. L. INVEST S.R.L., emiterea ordonanței de plată pentru suma de 7.067,03 lei din care suma de 3.065,90 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de catering și suma de 4.001,13 lei reprezintă penalități de întârziere până la data de 17.11.2015.
În motivare, creditoarea a arătat că în data de 23.02.2015 a încheiat cu debitoarea contractul de prestări servicii nr. A302. Pentru serviciile efectuate a emis factura nr. 5.130 lei/01.03.2015 în valoare de 3.065,90 lei, factură care avea scadența în data de 02.03.2015, potrivit dispozițiilor contractuale. În privința facturii creditoarea a arătat că a fost acceptată de debitoare fiind semnată și ștampilată prin reprezentantul societății.
Creditoarea a precizat că deși a emis și comunicat factura debitoarei aceasta nu și-a executat obligațiile ce îi incumbă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, creditoarea a arătat că sunt în cuantum de 4.001,13 lei fiind calculate într-u procent de 0,5% pe zi de întârziere pentru un număr de 261 de zile, factura fiind scadentă la data de 02.03.2015.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1024 C.proc.civ. .
În dovedirea susținerilor sale, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a atașat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri certificate de parte pentru conformitate cu originalul: dovadă de comunicare (f. 7), somație de plată (f. 8), contract de prestare servicii (f. 9), factură (f. 10).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei în conformitate cu art. 6 din O.U.G. 80/2013 (f. 4).
Debitoarea, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat creditoarei proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoare, în calitate de prestator și debitoare, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. A 302 din data de 23.02.2015, pe o perioadă de o lună de zile de la data semnării contractului, aceasta perioadă urmând a se prelungi de drept, dacă niciuna dintre părți nu denunță contractul cu 15 zile înainte de expirare. Potrivit acestui contract creditoarea s-a obligat să presteze servicii de catering iar debitoarea să achite prețul serviciilor oferite de creditoare, în termenele și în condițiile stipulate în contract, respectiv în termen de 1 zi de la data emiterii facturii fiscale astfel cum rezultă din art. 2.3 din acesta.
De asemenea, potrivit art. 6.1. din contractul încheiat între părți, pentru orice întârziere privind plata, vor fi suportate penalități de 0,5% pe zi din suma datorată, fără a fi necesare formalități de punere în întârziere.
În baza acestui contract creditoarea a emis pe numele debitoarei factura nr. 5130 din data de 01.03.2015 în cuantum de 3.065,90 lei însușită de aceasta din urmă prin semnătură și ștampilă.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1014 C.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligația de plată a unor sume de bani, care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnatură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 663 C.proc.civ. creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanța are în vedere și faptul că în raporturile juridice obligaționale creditoarea are sarcina de a proba existența contractului, moment în care se prezumă, în temeiul art. 1548 C.civ., faptul neexecutării culpabile din partea debitoarei, revenind debitoarei sarcina de a face fie dovada stingerii creanței prin actul juridic al plății, în conformitate cu dispozițiile art. 1469 C.civ. sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale ori o cauză justificativă de neexecutare conform art. 1557 C.civ. .
Conform dispozițiilor art. 1270 C.civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în cazul în care fără justificare debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul are dreptul la daune interese. În același context al răspunderii contractuale, potrivit art. 1350 alin. 2 C.civ. atunci când o persoană, fără justificare nu își îndeplinește îndatorirea de a executa obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Relativ la penalitățile de întârziere, instanța constată că potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantum convenit de părți sau în lipsa, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Analizând situația de fapt prin prisma dispozițiilor legale incidente, cu privire la capătul de cerere principal, constând în obligarea debitoarei la plata sumei de 3.065,90 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de catering, instanța reține că debitoarea avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de catering astfel cum rezultă din art. 4.1 și art. 6.1. din contract, respectiv într-o zi de la data emiterii facturii.
Referitor la caracterul cert al creanței pretinse de creditoare în cuantum de 3.065,90 lei instanța constată ca această cerință este îndeplinită, existența creanței rezultând din factura nr. 5130 din data de 01.03.2015 însușită de debitoare prin semnătură și ștampilă.
În privința lichidității creanței în cuantum de 3.065,90 lei, instanța constată îndeplinită această condiție astfel cum rezultă din factura recunoscută de debitoare.
Relativ la exigibilitatea creanței în cuantum de 3.065,90 lei, instanța constată îndeplinită condiția astfel cum rezultă din data emiterii facturii coroborat cu termenul în care trebuie achitată factura fiscală, respectiv acela de 1 zi (art. 2.3 din contract).
Instanța reține că în cauză reclamanta a făcut pe deplin dovada existenței în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 3.065,90 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de catering conform facturii nr. 5130/01.03.2015, astfel încât urmează să admită acest capăt de cerere.
Analizând situația de fapt prin prisma dispozițiilor legale incidente, cu privire la capătul de cerere constând în obligarea debitoarei la plata sumei de 4.001,13 lei reprezentând penalități de întârziere până la data de 17.11.2015, instanța reține că debitoarea avea obligația de a achita la termen contravaloarea facturii emise de creditoare (prestator) în termenul prevăzut de art. 2.3 din contractul încheiat între părți, în concret într-o zi de la data emiterii acesteia, iar potrivit art. 6.1. din același contract penalitățile sunt în cuantum de 0,5% pe zi din suma datorată, fără a fi necesare formalități de punere în întârziere.
Potrivit modului de calcul precizat de creditoare și necontestat de debitoarea cuantumul penalităților calculate până la data de 17.11.2015 este de 4.001,13 lei. Cu toate acestea, instanța reține că potrivit art. 6.2. din contractul încheiat între părți valoarea totală a penalităților nu va depăși cuantumul sumei căreia îi sunt aplicate.
Constatând că penalitățile pretinse de către creditoare ce exced sumei datorate ca și debit principal nu au caracter cert, instanța urmează să oblige debitoarea la plata sumei de 3.065,90 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 17.11.2015.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte cererea formulată de către creditoare și va obliga debitoarea la plată către creditoare a sumei de 3.065,90 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea serviciilor de catering conform facturii nr. 5130/01.03.2015 și la plata sumei de 3.065,90 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței până la data de 17.11.2015.
În scopul executării obligației de plată, instanța va fixa un termen de plată de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, în temeiul dispozițiilor art. 1022 alin. 3 C.proc.civ. .
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Totodată, în temeiul prev. art. 452 C.proc.civ., partea care solicită acordarea cheltuielilor de judecată este ținută să le probeze, cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus amintite și față de faptul că debitoarea a căzut în pretenții, instanța va dispune obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor necesare determinate de proces, respectiv la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, achitată de creditoare, astfel cum rezultă din chitanța de la fila 4 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. R. P. S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având cod de identificare fiscala RO_, cu sediul în Mun. C., .. 60, județ C., în contradictoriu cu debitoarea G. L. INVEST S.R.L, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având cod de identificare fiscală nr._, cu sediul în Mun. Medgidia, ., biroul nr. 1, ., județ C..
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 3.065,90 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea serviciilor de catering conform facturii nr. 5130/01.03.2015 și la plata sumei de 3.065,90 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței până la data de 17.11.2015.
Stabilește termen pentru efectuarea plății 30 zile de la comunicarea prezentei.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru creditoare și pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. E. F. Beșea |
Red. Jud. R.M.E / 26.02.2016
List. GrefF.B./ 26.02.2016 / 4Ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 43/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 97/2016.... → |
|---|
