Plângere contravenţională. Sentința nr. 65/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 65/2016
ROMÂNIA
Judecătoria Medgidia
Medgidia, ., jud. C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 65
Ședința publică din 22 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. - C. S.
GREFIER - L. N. A.
S-a luat în pronunțare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul G. C., CNP –_, domiciliat în Fetești, ., jud. Ialomița, în contradictoriu cu intimatul I.P.J C. - POLITIA MUNICIPIULUI MEDGIDIA, cu sediul în mun. Medgidia, ., jud. C..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2016 și s-au consemnat în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru care instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.01.2016, dată la care a dat prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 12.08.2015 pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar_, petentul G. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Poliția Mun. Medgidia, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.08.2015, de către agentul constatator din cadrul I.P.J. C. –Serviciul Poliției Rutiere Medgidia; în subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii dispuse în cauză, cu avertisment.
În motivare, petentul arată că la data de 07.08.2015, ora 1900, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, circulând pe direcția C.-Fetești, la sensul giratoriu aflat la ., . intersectat cu un alt autoturism, care circula și căruia a vrut să-i acorde prioritate de trecere în conformitate cu semnificația indicatorului rutier „cedează trecerea”. Cu toate acestea, petentul arată că șoferul acestui autoturism i-a permis trecerea, făcându-i semn cu farurile în acest sens. Astfel, petentul arată că a apreciat că întrucât între acesta și conducătorul autoturismului anterior menționat, era o distanță destul de mare, și-a continuat deplasarea fără a incomoda traficul rutier.
În urma acestor evenimente, petentul arată că a fost oprit de organele de poliție care au întocmit proces verbal de constatare a contravenției, aplicându-i-se petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 420 de lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de o lună.
Pe cale de excepție, petentul a invocat nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 din O.G. 2/2001, respectiv neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Astfel, petentul arată că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal la rubrica „Alte mențiuni” nu reprezintă punctul său de vedere.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amnezii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere gravitatea redusă a faptei, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. 2/2001.
În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.G. 2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. 80/2013.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de normele în vigoare, în cauză nefiind întrunite niciuna din condițiile care ar putea duce la anularea actului sancționator.
Totodată, intimata a învederat instanței că cele reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal reflectă adevărul, petentul neproducând niciun alt element de fapt care să înlăture cele consemnate. Se mai arată că în privința temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, acesta, ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
În drept, intimata a invocat prevederile O.U.G. 195/2002, rep., H.G. 1391/2006 și O.G. 2/2001, rep.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Totodată, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 06.11.2015, instanța a încuviințat pentru petent proba cu martorul solicitat și proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinent, concludente și utile soluționării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 258 rap. la art. 255 din Cod proc. civ. Totodată, pentru aceleași motive, instanța a încuviințat pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 20.11.2015, în temeiul art. 22, alin. 4 din Cod proc. civ., instanța a calificat excepția nulității absolute a procesului verbal de constatare a contravenției, invocată de petent, ca fiind o veritabilă apărare de fond pe care urmează a o avea în vedere odată cu soluționarea cauzei.
Analizând întregul material probator administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.08.2015, de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C. – Poliția Mun. Medgidia, petentul G. C., în baza prevederilor art. 57, alin. 2 din O.U.G. 195/2002 și art. 100, alin. 3, lit. c) din O.U.G. 195/2002, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 de lei aplicându-i-se totodată și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile. Astfel, s-a reținut în cuprinsul actului constatator faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere autoturismului care circula din partea dreaptă pe drumul prioritar, continuându-și deplasarea cu viraj la stânga, pe . rutier „cedează trecerea”.
În drept, potrivit art. 57, alin. 2 din O.U.G. 195/2002, la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.
Potrivit art. 100, alin. 3, lit. c) din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
De asemenea, potrivit art. 98, alin. 4, lit. b) din O.U.G. 195/2002, clasa a II-a de sancțiuni se penalizează cu 4 sau 5 puncte-amendă.
Potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Instanța arată că din interpretarea textului de lege anterior citat, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare contravențională se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie. Aceste prezumții se extrag din faptul că, în situația în care acesta nu este atacat în instanță, poate fi executat fără nicio altă formalitate. Ori din punct de vedere logic, punerea în executare a acestuia nu se poate admite decât dacă se pleacă de la prezumția că a fost întocmit în mod legal, iar constatările din cuprinsul său corespund adevărului.
În situația în care procesul-verbal este contestat în instanță, cum este cazul de față, se contestă de fapt ambele prezumții, instanța fiind obligată să analizeze, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, atât aspectele privind legalitatea, cât și pe cele privind temeinicia procesului-verbal.
De asemenea, instanța precizează că cele două prezumții, a legalității și a temeiniciei, generate de procesul-verbal de constatare a contravenției nu contravin prezumției de nevinovăție specifică materiei penale, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze (a se vedea cauza I. P. c. României, cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, precum și cauzele pronunțate de Curte, menționate în respectiva decizie).
Instanța urmează a analiza procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității acestuia.
Instanța nu poate reține ca fiind valabilă apărarea petentului, conform căreia, procesul verbal de constatare a contravenției întocmit în cauză, este lovit de nulitate absolută ca urmare a faptului că acesta nu respectă exigențele art. 16, alin. 7 din O.G. 2/2001.
În primul rând, din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției, instanța constată că rubrica „alte mențiuni”, destinată obiecțiunilor contravenientului a fost completată în mod corespunzător, petentul deși afirmând că cele consemnate nu îi aparțin, nu a produs nicio dovadă în acest sens.
Totodată, potrivit art. 16, alin. 7 din O.G. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
In acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție – Secțiile Unite, in soluționarea recursului in interesul legii, prin Decizia Nr. XXII din 19 martie 2007.
Pe cale de consecință, instanța nu va retine susținerile petentului in sensul ca procesul verbal de contravenție este nul pe motiv ca nu i s-a adus la cunoștința ca are dreptul de a formula obiecțiuni întrucât aceasta împrejurare ar putea atrage nulitatea procesului verbal numai in condițiile art. 175 alin. 2 Cod proc. civ., și anume, numai daca petentul ar fi făcut dovada vătămarea astfel cauzată nu ar putea fi reparată decât prin anularea procesului verbal. Or, petentul nu a făcut dovada unei asemenea vătămări. Mai mult, legea îi recunoaște dreptul la acces la instanța, drept pe care l-a și exercitat, oferindu-i-se astfel posibilitatea redării tuturor motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal, cu ocazia formulării prezentei acțiuni, pe care le-ar fi formulat la întocmirea procesului verbal și care ar fi justificat anularea acestuia.
În continuare, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că nu există niciun motiv de nulitate absolută a acestuia, potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, ori un alt asemenea motiv, care poate fi invocat din oficiu. Se constată așadar, că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse de dispozițiile legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța arată că potrivit regulilor aplicabile în procedura contravențională (art. 47 din OG nr. 2/2001), revine contestatorului sarcina de a dovedi că cele reținute de agentul constatator într-un proces verbal nu corespund adevărului.
Astfel, în privința contravențiilor care pot fi constatate prin propriile simțuri de către agentul contestator procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.
În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității de arme, impuse de exigențele art. 6 CEDO, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, prevăzute de Codul de proc. civ., s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, intimata părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri, iar petentul apelând și la proba testimonială.
Astfel, la propunerea petentului, instanța a administrat proba testimonială cu martorul G. C., procedând la audierea acestuia. Din declarația martorului (f. 39) a reieșit că petentului i s-a permis trecerea de către conducătorul autoturismului ce avea prioritate. Astfel, martorul amintit declară: „[…] La un moment dat, când am ajuns în apropierea localității Medgidia, chiar la . . intersecție în care trebuia să cedăm trecerea, neavând prioritate, ca urmare a faptului că șoferul altui autoturism ce se afla pe un drum cu prioritate de trecere ne-a îngăduit să ne continuăm deplasarea, conducătorul autoturismului în care mă aflam și-a continuat drumul […] Menționez că șoferul acestui autoturism ne-a permis trecerea, semnalizând acest lucru prin acționarea luminilor de fază lungă, totodată făcând semn cu mâna pentru a ne permite trecerea”.
Astfel, potrivit declarației martorului, instanța reține că petentul nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina acestuia în procesul verbal de constatare a contravenției, acesta continuându-și deplasarea doar ca urmare a faptului că acest aspect i-a fost permis de către conducătorul celuilalt autovehicul.
În ceea ce privește prezumțiile de legalitate și temeinicie recunoscute proceselor verbale întocmite de agenții statului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, în principiu, astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută. Astfel, deși prezumția de legalitate și temeinicie este recunoscută în principiu de către instanță, aceasta nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție astfel cum este instituită de art. 6, parag. 2 CEDO.
Pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal de constatare a contravenției, prezumția de legalitate și temeinicie ar fi trebuit susținută și cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora. Or, în cauză, intimata nu a proba acuzația petentului în nici un fel. Pe de altă parte, petentul a propus probe care au fost administrate de către instanță, fiind de natură a susține prezumția de nevinovăție a acestuia și de a înfrânge prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de către petent, apreciind-o ca fiind întemeiată. Pe cale de consecință va dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.08.2015 întocmit de către intimată și, în consecință, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul G. C., CNP –_, domiciliat în Fetești ., județul Ialomița cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Poliția Mun. Medgidia, cu sediul în Medgidia, ., jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.08.2015 întocmit de către intimată și, în consecință, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. S.L. N. A.
Red. Tehnored. jud. B.C.S./19.02.2016
Listat gref. A.L.N./22.02.2016/4ex./5pag.
2com./22.02.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 290/2015. Judecătoria MEDGIDIA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 43/2016.... → |
|---|
