Plângere contravenţională. Sentința nr. 901/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 901/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 13-05-2016 în dosarul nr. 901/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDMED:2016:001._
ROMÂNIA
Judecătoria M.
M., ., jud. C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 901
Ședința publică din 13.05.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. C. S.
GREFIER: L. N. A.
Pe rol pronunțarea cererii având ca obiect – plângere contravențională, formulată de petentul C. E., CNP –_, domiciliat în M., .. 6A, jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Poliția Mun. M., cu sediul în M., ., jud. C.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2016 și s-au consemnat în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru care instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.05.2016, dată la care a dat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 13.01.2016, cu numărul de înregistrare_, petentul C. E., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Poliția Mun. M., a formulat contestație împotriva procesului verbal constatare a contravenției . nr._ din data de 04.01.2016.
În motivare, se arată că prin procesul verbal menționat s-a constatat comiterea de către petent a contravențiilor prevăzute de art. 36, alin. 1 și art. 102, alin. 1, pct. 28 din OUG 195/2002, referitoare la autoturismul_ .
Petentul învederează instanței că agentul constatator în mod greșit a aplicat dispozițiile legale referitoare la dotarea autovehiculelor cu anvelope de iarnă; astfel, se arată că în cazul autovehiculelor de transport persoane, dotate cu mai mult de 9 locuri pe scaune, dotarea cu anvelope de iarnă este obligatorie doar pentru puntea de tracțiune, în cazul de față aceasta fiind puntea spate.
În susținerea afirmațiilor petentul redă în conținutul plângerii dispozițiile art. 102, alin. 1, pct. 28 din OUG 195/2002.
Totodată se arată că din cuprinsul certificatului de înmatriculare, cât și a cărții de identitate a autovehiculului cu nr._, rezultă că acesta are 18 locuri pe scaune (deci cu mult peste limita de 9 locuri prevăzută de textele legale), iar puntea de tracțiune a acestuia este cea din spate.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 36, alin. 1 din OUG 195/2002, petentul învederează instanței că în timpul efectuării controlului nu s-a pus problema săvârșirii unei astfel de fapte. Totodată, petentul învederează că inițial, nu a observat că în cuprinsul actului sancționator era trecută și această contravenție.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 31 și urm. din OG 2/2201.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OG 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a plângerii contravenționale.
În motivare, se arată că petentul a fost sancționat contravențional, întrucât în ziua de 04.01.2016 a condus microbuzul „Mercedes Sprinter” cu nr. de înmatriculare_, pe .. M., fără a purta centură de siguranță obligatorie pe timpul deplasării pe drumurile publice, fapta fiind prevăzută de art. 36, alin. 1 din OUG 195/2002. De asemenea, se arată în actul sancționator că microbuzul nu era dotat cu anvelope de iarnă la roțile din față, fapta fiind prevăzută de art. 102, alin. 1, pct. 28 din OUG 195/2002.
A învederat intimatul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de normele în vigoare, în cauză nefiind întrunite niciuna din condițiile care ar putea duce la anularea actului sancționator.
Intimatul mai precizează procesului verbal de constatare a contravenției, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, pe baza unor constatări personale, trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate, această prezumție nefiind răsturnată de petent.
În același sens, intimatul arată instanței că din economia art. 34 din O.G. 2/2001, reiese faptul că procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție de adevăr relativă, până la proba contrarie, prezumție pe care petentul nu a răsturnat-o.
Totodată, făcând referire la jurisprudența CEDO în materie, arată că această prezumție de nevinovăție nu a fost înlăturată de contravenient prin administrarea altor probe.
Cu toate acestea, în privința contravenției prevăzute de art. 102, alin.1, pct. 28 din OUG 195/2002, intimatul arată cu susținerile petentului sunt întemeiate, redând dispozițiile textului de lege menționate, cu referire la mențiunile din cuprinsul cărții de identitate a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ .
Totodată, cu referire la raportul agentului constatator, se arată prin întâmpinare că, petentul nu a avut asupra sa cartea de identitate a autovehiculului, agentul constatator fiind astfel în imposibilitate de a obține date referitoare la puntea de tracțiune a acestuia.
În drept, intimatul și-a precizat întâmpinarea pe dispozițiile Legii 61/1991 și OUG 195/2002.
În dovedire, intimatul atașat întâmpinării, raportul agentului constatator și transcrierea mecanică a procesului verbal de constatare a contravenției.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, la termenul din data de 06.05.2016 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal constatare a contravenției . nr._ din data de 04.01.2016, rezultp că petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 1155,00 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 36, alin. 1 și art. 102, alin. 1, pct. 28 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 99, alin. 2, respectiv 102, alin. 1, pct. 28 din același act normativ; totodată, prin actul sancționator s-a dispus reținerea certificatului de înregistrare a vehiculului cu nr. de înmatriculare_ .
Pentru a dispune sancționarea contravențională, în cuprinsul procesului verbal, agentul constatator a reținut că, în data de 04.01.2016, ora 1942, în M., . condus microbuzul „Mercedes Sprinter” cu nr. de înmatriculare_ și nu purta centură de siguranță; totodată microbuzul nu era dotat cu cauciucuri de iarnă la partea din față, deși carosabilul era acoperit cu zăpadă”.
În drept,potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Instanța arată că din interpretarea textului de lege anterior citat, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare contravențională se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie. Aceste prezumții se extrag din faptul că, în situația în care acesta nu este atacat în instanță, poate fi executat fără nicio altă formalitate. Ori din punct de vedere logic, punerea în executare a acestuia nu se poate admite decât dacă se pleacă de la prezumția că a fost întocmit în mod legal, iar constatările din cuprinsul său corespund adevărului.
În situația în care procesul-verbal este contestat în instanță, cum este cazul de față, se contestă de fapt ambele prezumții, instanța fiind obligată să analizeze, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, atât aspectele privind legalitatea, cât și pe cele privind temeinicia procesului-verbal.
De asemenea, instanța precizează că cele două prezumții, a legalității și a temeiniciei, generate de procesul-verbal de constatare a contravenției nu contravin prezumției de nevinovăție specifică materiei penale, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze (a se vedea cauza I. P. c. României, cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, precum și cauzele pronunțate de Curte, menționate în respectiva decizie).
Instanța urmează a analiza procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității acestuia. Astfel, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că nu există niciun motiv de nulitate absolută a acestuia, potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, ori un alt asemenea motiv, care poate fi invocat din oficiu. Se constată așadar, că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse de dispozițiile legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 102, alin. 1, pct. 28, respectiv art. 36, alin. 1 din OUG 195/2002.
Instanța reține că, în măsura în care fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către agentul constatator, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, astfel cum anterior s-a menționat, acesta se bucură de o prezumție de temeinicie și legalitate, făcând dovada asupra stării de fapt reținute. Această prezumție este însă una relativă, astfel că poate fi răsturnată prin proba contrară, operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Astfel, în privința faptelor constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, sarcina probei revine petentului care trebuie să probeze criticile aduse, respectiv să demonstreze că procesul-verbal este netemeinic.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6.2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (cauza M. H. împotriva României, nr. 7034/07, 13 martie 2012; paragraful 12).
De asemenea, în cauza A. c. României, a fost recunoscut dreptul oricărui sistem juridic de a cunoaște prezumții de fapt și de drept, însă, în materie penală, acestea nu pot să depășească limite rezonabile.
I. În cauza dedusă judecății, instanța reține că una dintre faptele contravenționale pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art. 36, alin. 1 din OUG 195/2002, conform căruia conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
Totodată, instanța reține că fapta este sancționată de art. 99, alin. 2, rap. la art. 108, alin. 1, lit. a) din OUG 195/2002, conform cărora, amenda contravențională prevăzută la alin. 1 (amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni) se aplică și conducătorului de autovehicul, care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).
Totodată, potrivit acestei din urmă dispoziții legale, nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță, atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare.
Din cuprinsul procesului-verbal (f. 6), instanța constată că, pentru fapta de a purta centura de siguranță, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 210 lei (echivalentul a 2 puncte amendă), faptă care a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, prin propriile simțuri.
Astfel, cum anterior s-a evidențiat, în privința contravențiilor care pot fi constatate prin propriile simțuri de către agentul contestator procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.
În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Astfel, chiar dacă petentul a negat fapta în cuprinsul plângerii contravenționale arătând că descrierea faptei contravenționale nu corespunde realității acesta nu a administrat nicio probă în sprijinul susținerilor sale, cu toate că avea această posibilitate pe parcursul prezentului proces.
Petentului i s-a dat posibilitatea de a proba susținerile sale, însă mențiunile din cuprinsul procesului verbal nu pot fi înlăturate din oficiu de către instanță ca un efect automat al prezumției de nevinovăție, ci trebuie analizate într-un context probatoriu de natură să respecte drepturile ambelor părți
Pe cale de consecință, în acest cadru, instanța reține că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal cu privire la săvârșirea de către petent a faptei de a nu purta centura de siguranță, contravenție prev. de art. 36, alin. 1 din OUG 195/2002, neproducând nicio probă în acest sens.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța precizează că revine organelor specializate în constatarea faptelor contravenționale în domeniul lor de activitate, să aprecieze asupra gravității acestora și asupra cuantumului sancțiunilor.
D. urmare a specializării lor, dar și din datorită apropierii față de faptă și de momentul săvârșirii acesteia, trebuie să li se recunoască agenților constatatori o anumită marjă de apreciere.
Rolul instanței este, prin urmare, subsidiar, și impune intervenția acesteia în cazul în care sancțiunea este aplicată în mod nelegal sau în condițiile în care există o disproporție vădită între circumstanțele săvârșirii faptei și sancțiune.
În speță, instanța reține că sancțiunea aplicată contestatorului a fost orientată înspre minim, respectiv 2 puncte amendă (echivalentul a 210 de lei), având în vedere că intervalul de sancționare este situat în conformitate cu art. 99, alin. 2, rap. la art. 98, alin. (4), lit. a) din O.U.G. 195/2002, între 2 și 3 puncte amendă, fiecare punct amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, în conformitate cu dispozițiile art. 98, alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
Raportat la gravitatea faptei, instanța reține că nerespectarea de către conducătorii auto a obligației de a purta centura de siguranță, poate duce la consecințe din cele mai grave în eventualitatea producerii unui accident rutier, putându-se solda chiar și cu decesul contravenientului. Astfel, legiuitorul a prevăzut această obligativitate sub sancțiunea amenzii contravenționale, tocmai pentru a evita astfel de consecințe tragice, această obligativitate fiind în fapt o măsură de protecție a conducătorilor de autovehicule angajați în trafic.
Pentru aceste motive, constată că individualizarea sancțiunii s-a făcut în mod corect de către agentul constatator, fiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
II. Instanța reține că fapta contravențională privind neîndeplinirea obligațiilor de a echipa autoturismul cu anvelopă de iarnă este prevăzută de art. art. 102, alin. 1, pct. 28 din OUG 195/2002, potrivit căruia, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, conducerea autovehiculului pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheață sau polei, fără ca acesta să fie dotat cu anvelope de iarnă, iar în cazul autovehiculului de transport marfă cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone și al autovehiculului de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto, fără ca acestea să fie echipate cu anvelope de iarnă pe roțile axei/axelor de tracțiune sau fără a avea montate pe aceste roți lanțuri sau alte echipamente antiderapante certificate.
Din analiza textului de lege redat, instanța reține în cazul autovehiculelor destinate transportului de persoane, cu mai mult de 9 locuri pe scaune (inclusiv al conducătorului auto), echiparea cu anvelope de iarnă este obligatorie doar pentru roțile axelor de tracțiune.
Din cuprinsul cărții de identitate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ (f. 9), rezultă că autoturismul menționat în cuprinsul procesului verbal, are tracțiune pe axa spate.
Totodată, atât din cuprinsul certificatului de înmatriculare a vehiculului menționat (f. 8), cât și din cuprinsul cărții de identitate, rezultă că autovehiculul este destinat transportului de persoane, având un număr mai mare de 9 locuri pe scaune.
Coroborând toate aceste aspecte cu dispozițiile legale citate, instanța reține că, pentru vehiculul menționat în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției nu este necesară echiparea cu anvelope de iarnă decât pentru roțile din spate, corespunzătoare axei de tracțiune.
Cu toate acestea, prin procesul verbal de constatare a contravenției, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. art. 102, alin. 1, pct. 28 din OUG 195/2002, pentru neechiparea autoturismului cu anvelope de iarnă pentru roțile din față, care nu erau corespunzătoare axei de tracțiune. Or pentru roțile aferente acestei axe (față), echiparea cu anvelope de iarnă nu este obligatorie, nefiind impusă prin dispozițiile legale în vigoare.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța (în acord atât cu susținerile petentului cât și ale intimatului), constată că aplicarea sancțiunii contravenționale s-a realizat în mod greșit, petentului nerevenindu-i obligația de a echipa cu anvelope de iarnă roțile corespunzătoare axei față.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent și va anula în parte procesul verbal constatare a contravenției . nr._ din data de 04.01.2016, în sensul că anulează mențiunile din cuprinsul acestuia cu privire la constatarea și sancționarea faptei prevăzute de art. 102, alin. 1, pct. 28 din OUG 195/2002, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 945 de lei și restituirii certificatului de înmatriculare.
Va menține în rest celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. E., CNP –_, domiciliat în M., .. 6A, jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Poliția Mun. M., cu sediul în M., ., jud. C..
Anulează în parte procesul verbal constatare a contravenției . nr._ din data de 04.01.2016, în sensul că anulează mențiunile din cuprinsul acestuia cu privire la constatarea și sancționarea faptei prevăzute de art. 102, alin. 1, pct. 28 din OUG 195/2002, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 945 de lei și restituirea certificatului de înmatriculare.
Menține, în rest, celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria M..
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. S. L. N. A.
Red. Tehnored. jud. B.C.S./14.06.2016
Listat gref. A.L.N./15.06.2016/4ex./6pag.
2com./15.06.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1034/2016. Judecătoria MEDGIDIA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 818/2016.... → |
|---|
