Pretenţii. Sentința nr. 17/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 17/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MEDGIDIA
Medgidia, ., județul C.;
cod poștal –_
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 17
Ședința Publică din 14.01.2016
Instanța constituită din :
Președinte – D. C.
Grefier –C. T.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în Cernavodă, .. 2 A, județul C. în contradictoriu cu pârâtul I. N. domiciliat în Cernavodă, ., ., județul C..
Dosarul este strigat la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru reclamantă domnul avocat N. E. în baza delegației de la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței potrivit art. 131 Cod procedură civilă se constată competentă să soluționeze prezenta cauză din punct de vedere general potrivit art. 126 alin. 1 din Constituția României și din punct de vedere material potrivit art. 94 Cod Procedură Civilă și teritorial în baza art. 107 -121Cod Procedură Civilă.
Apărătorul reclamantei depune la dosar delegația de reprezentare și precizări prin care învederează că pârâtul a achitat debitul integral, urmând să fie obligat doar la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită a ase încuviința proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În baza dispozițiilor art. 255 și art. 258 alin. 1 C.., încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate la dosar, considerând că acestea sunt admisibile potrivit legii și concludente, fiind apte să conducă la soluționarea procesului.
Respinge ca nefiind utilă proba cu interogatoriu având în vedere precizările depuse.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și în baza art. 392 Cod Procedură Civilă declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită a se dispune obligarea pârâtului doar la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 394 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, reclamanta S.C. Utilități P. Cernavodă S.R.L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul I. N., obligarea acestuia la plata sumei de 1030,48 lei reprezentând debit restant, și la plata sumei de 17,63 lei reprezentând penalități de întârziere debit restant, cu plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta și-a motivat în fapt cererea de chemare în judecată, arătând că, în baza contractului a furnizat pârâtului servicii. Mai arată reclamanta că pârâtul avea obligația corelativă, potrivit disp. art. 31 alin. 6 din Legea 241/2006, de a efectua plata prestațiilor efectuate de reclamantă în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, în cazul neachitării facturilor în termen de 30 zile de la data scadenței, urmând a fi aplicate penalități de întârziere, potrivit art. 31 alin. 7 din Legea 241/2006.
La termenul din 14.01.2016, reclamanta a depus precizări prin care arată că debitul restant a fost achitat integral de pârât, astfel că cererea principală a rămas fără obiect, solicitând în continuare obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține urmatoarele:
Orice acțiune civilă are 3 elemente componente cu caracter obligatoriu: părți, obiect și cauză. Obiectul oricărei acțiuni civile este reprezentat de protecția unui drept subiectiv civil, indiferent de natura acesteia, respectiv drept real sau de creanță.
Prin urmare, obiectul unei acțiuni civile presupune în prealabil existența atât în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în cursul judecății a unui drept subiectiv, deoarece în situația în care instanța constată din dovezile depuse la dosarul cauzei că indiferent din ce motiv (pierirea fortuită sau din caz de forță majoră a bunului, stingerea totală a dreptului de creanță printr-unul din modurile de plată prevăzute de lege) nu mai există dreptul a cărui protecție se solicită de către reclamantă prin cererea introductivă, trebuie să respingă acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Această soluție este una firească, având în vedere faptul că, potrivit interpretării per a contrario a prevederilor art. 148 C.proc.civilă, nicio persoană nu poate solicita protecția unui drept care nu a existat vreodată, nu mai există la data introducerii acțiunii sau a fost stins în cursul judecății.
Prin urmare, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, având în vedere și cele susținute de reclamantă, necontestate de pârât în sensul stingerii stingerii totale a dreptului de creanță al reclamantei ulterior introducerii de către aceasta a cererii de chemare în judecată, trebuie să procedeze la verificarea faptului dacă, în speța de față mai există sau nu un drept care poate fi protejat printr-o acțiune în justiție.
Astfel, din analiza coroborată a înscrisurilor și actelor de la dosar, instanța reține că reclamanta a încasat de la pârât, integral debitul restant, ulterior introducerii acțiunii.
În consecință, instanța, constatând că în cauza de față, nu mai există un drept care poate fi protejat prin intermediul admiterii unei acțiuni în justiție, existența acestuia fiind stinsă prin plată benevolă de către pârât înaintea primului termen de judecată, va respinge acțiunea principală a reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.
Cu privire la cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată instanța o apreciază ca întemeiată, astfel că o va admite, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 453 C.proc.civilă, cheltuielile de judecată se acordă la cererea părții care a câștigat procesul.
Conform disp. art. 454 C.proc.civilă, pârâtul care recunoaște la primul termen de judecată pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere.
Conform disp. art. 1522 C.civil, debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată. Dacă prin lege sau contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.
Reclamanta a procedat la notificarea pârâtului anterior cererii de chemare în judecată.
Pârâtul nu a achitat debitul în termenul stabilit, fapt ce a determinat reclamanta să aleagă calea instanței pentru recuperarea debitului restant.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”. Acesta este motivul pentru care fostul Tribunal Suprem (Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 1410/1976, în C.D. 1976, p. 242) a concluzionat că dacă un copărtaș a formulat cereri care s-au dovedit a fi nefondate, cheltuielile ocazionate de acestea, vor fi suportate exclusiv de acea parte.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 453 C.proc.civilă, „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.
Așa cum s-a exemplificat în doctrină (M. T., D. procesual civil, Vol. I, Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 691), reclamantul este în culpă procesuală dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, ori calea de atac exercitată a fost anulată ca netimbrată sau ca fiind depusă la instanța care soluționează calea de atac; dacă cererea s-a perimat; dacă a chemat în judecată o persoană străină de raportul juridic dedus judecății; dacă renunță la judecată sau la dreptul subiectiv; dacă pretențiile sale nu sunt întemeiate, în tot sau în parte (caz în care culpa procesuală privește partea de pretenții considerate neîntemeiate).
În cauza de față demersul reclamantei a fost determinat exclusiv de culpa procesuală a pârâtului care cunoscând debitul restant, nu l-a achitat de bună voie, reclamanta fiind astfel nevoită să aleagă calea instanței.
Urmare temeiurilor de fapt și de drept anterior reținute, instanța va admite cererea accesorie a reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, și va obliga pârâtul la suportarea cheltuielilor determinate de proces, respectiv la plata către reclamantă a sumei de 79 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantei . SRL, cu sediul în Cernavodă, .. 2 A, județul C. având ca obiect pretenții, formulată în contradictoriu cu pârâtul I. N. domiciliat în Cernavodă, ., ., județul C.
Obligă pârâtul la plata sumei de 79 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2016.
PREȘEDINTE,
D. ConstantinGrefier,
C. T.
Red. jud. D.C./19.01.2016
Listat gref. .C.T./21.01.2016/4ex
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2549/2012. Judecătoria MEDGIDIA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2016.... → |
|---|
