Pretenţii. Sentința nr. 216/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 216/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MEDGIDIA
Medgidia, ., județul C.;
cod poștal –_
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 216
Ședința publică din 16 februarie 2016
Instanța constituită din :
Președinte – S. A. I.
Grefier – V. I.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. UTILITĂȚI P. CERNAVODĂ S.R.L., cu sediul în loc. Cernavodă, .. 2A, județul C., C.U.I. RO_, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, reprezentată legal prin D. L., în calitate de director, în contradictoriu cu pârâtul B. T., cu domiciliul în Cernavodă, ..
Dosarul este strigat la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 82 lei, conform chitanței . nr._ din 14.12.2015 eliberată de Primăria orașului Cernavodă – Direcția Taxe și Impozite.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și înaintarea de către reprezentantul reclamantei de precizări din care rezultă că pârâtul a achitat debitul integral debitul și penalitățile, solicitând obligarea pârâtului numai la plata cheltuielilor de judecată .
Instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței potrivit art. 131 Cod procedură civilă se constată competentă să soluționeze prezenta cauză din punct de vedere general potrivit art. 126 alin. 1 din Constituția României și din punct de vedere material potrivit art. 94 pct.1 lit.j Cod procedură civilă și teritorial în baza art. 107 Cod procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate la dosar, considerând că acestea sunt admisibile potrivit legii și concludente, fiind apte să conducă la soluționarea procesului. Respinge pentru reclamantă proba cu interogatoriul, apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și în baza art. 244 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată.
Potrivit dispozițiilor art. 392-394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamanta S.C. UTILITĂȚI P. CERNAVODĂ S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. T. obligarea acestuia la plata sumei de 775,71 lei (debit principal) reprezentând contravaloare energie termică pentru apă caldă și căldură, aferentă perioadei 01.01._15; la plata sumei de 28,07 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 01.01._15 și în continuare până la data plății efective; la plata cheltuielilor de judecată, precum și la obligarea pârâtului la permiterea accesului în locuința în vederea debranșării de la serviciile furnizate de societate.
În motivare, reclamanta a arătat că este o societate de distribuție/furnizare de utilități publice – agent termic și apă caldă în orașul Cernavodă aflată sub autoritatea Consiliului Local Cernavodă și care funcționează în baza H.C.L. Cernavodă nr. 251/2010.
În drept invocă art. 1186-1515 cod civil din 2009, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 325/2006.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Prin registratură, la data de 10.02.2016, reclamanta a depus precizări prin care arată că debitul restant a fost achitat integral de pârât, astfel că cererea principală a rămas fără obiect, solicitând în continuare obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Orice acțiune civilă are 3 elemente componente cu caracter obligatoriu: părți, obiect și cauză. Obiectul oricărei acțiuni civile este reprezentat de protecția unui drept subiectiv civil, indiferent de natura acesteia, respectiv drept real sau de creanță.
Prin urmare, obiectul unei acțiuni civile presupune în prealabil existența atât în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în cursul judecății a unui drept subiectiv, deoarece în situația în care instanța constată din dovezile depuse la dosarul cauzei că indiferent din ce motiv (pierirea fortuită sau din caz de forță majoră a bunului, stingerea totală a dreptului de creanță printr-unul din modurile de plată prevăzute de lege) nu mai există dreptul a cărui protecție se solicită de către reclamantă prin cererea introductivă, trebuie să respingă acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Această soluție este una firească, având în vedere faptul că, potrivit interpretării per a contrario a prevederilor art. 148 Cod procedură civilă, nicio persoană nu poate solicita protecția unui drept care nu a existat vreodată, nu mai există la data introducerii acțiunii sau a fost stins în cursul judecății.
Prin urmare, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, având în vedere și cele susținute de reclamantă, necontestate de pârât în sensul stingerii totale a dreptului de creanță al reclamantei ulterior introducerii de către aceasta a cererii de chemare în judecată, trebuie să procedeze la verificarea faptului dacă, în speța de față mai există sau nu un drept care poate fi protejat printr-o acțiune în justiție.
Astfel, din analiza coroborată a înscrisurilor și actelor de la dosar, instanța reține că reclamanta a încasat de la pârât, integral debitul restant, ulterior introducerii acțiunii.
În consecință, instanța, constatând că în cauza de față, nu mai există un drept care poate fi protejat prin intermediul admiterii unei acțiuni în justiție, existența acestuia fiind stinsă prin plată benevolă de către pârât înaintea primului termen de judecată, va respinge acțiunea principală a reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.
Cu privire la cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată instanța o apreciază ca întemeiată, astfel că o va admite, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 453 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată se acordă la cererea părții care a câștigat procesul.
Potrivit disp. art. 454 Cod procedură civilă, pârâtul care recunoaște la primul termen de judecată pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere.
Conform disp. art. 1522 Cod civil, debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată. Dacă prin lege sau contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.
Reclamanta a procedat la notificarea pârâtului anterior cererii de chemare în judecată, astfel cum rezultă din somația nr.3043/54/19.06.2015 și dovada comunicării către pârât (fila 26) cu obligația pentru pârât de a achita în termen de 10 zile debitul restant.
Pârâtul nu a achitat debitul în termenul stabilit, fapt ce a determinat reclamanta să aleagă calea instanței pentru recuperarea debitului restant.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 453 Cod procedură civilă, „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.
Așa cum s-a exemplificat în doctrină (M. T., D. procesual civil, Vol. I, Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 691), reclamantul este în culpă procesuală dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, ori calea de atac exercitată a fost anulată ca netimbrată sau ca fiind depusă la instanța care soluționează calea de atac; dacă cererea s-a perimat; dacă a chemat în judecată o persoană străină de raportul juridic dedus judecății; dacă renunță la judecată sau la dreptul subiectiv; dacă pretențiile sale nu sunt întemeiate, în tot sau în parte (caz în care culpa procesuală privește partea de pretenții considerate neîntemeiate).
În cauza de față demersul reclamantei a fost determinat exclusiv de culpa procesuală a pârâtului care cunoscând debitul restant, nu l-a achitat de bună voie, reclamanta fiind astfel nevoită să aleagă calea instanței.
Urmare temeiurilor de fapt și de drept anterior reținute, instanța va admite cererea accesorie a reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul la suportarea cheltuielilor determinate de proces, respectiv la plata către reclamantă a sumei de 82 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge - ca rămasă fără obiect - pretenții, formulată de reclamanta S.C. UTILITĂȚI P. CERNAVODĂ S.R.L., cu sediul în loc. Cernavodă, .. 2A, județul C., C.U.I. RO_, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, reprezentată legal prin D. L., în calitate de director, în contradictoriu cu pârâtul B. T., cu domiciliul în Cernavodă, ., ., jud. C..
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 82 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2016.
PREȘEDINTE, Grefier,
S. A. I. V. I.
Tehnored.jud.AIS/4 ex
22.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 66/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1383/2015. Judecătoria... → |
|---|
