Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 170/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 170/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR.3270
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 170
Ședința publică din 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ț.
Grefier M. G. F.
Pe rol fiind soluționarea cauzei Minori și familie formulate de reclamanta-pârâtă D. O.-Ș., domiciliată în Oltenița, ..129, jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant H. F.-D., domiciliat în Oltenița, ., ., jud. Călărași, având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor și pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta-pârâtă D. O.-Ș., asistată de av. S. Ș., și pârâtul-reclamant H. F.-D., asistat de av. D. N..
Procedura Îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Av. S. Ș., pentru reclamanta-pârâtă, arată că nu dorește să se administreze proba cu interogatoriu la acest termen, pentru lipsa veniturile actualizate ale pârâtului.
Av. D. N., pentru pârâtul-reclamant, arată că partea pe care o asistă este de acord cu 90% din cererea reclamantei, astfel că nu este de acord ca proba cu interogatoriu să se administreze la alt termen de judecată. Singura problemă este programul de vizitare și contestarea a ½ din c/valoarea trusoului acordat de angajator pentru nou născuți.
Instanța dispune ca probatoriul să fie administrat concomitent, inclusiv interogatoriul, o dată cu proba testimonială. În situația în care apărătorul reclamantei-pârâte nu înțelege ca proba cu interogatoriul să fie administrată la acest termen, va dispune decăderea reclamantei-pârâte din dreptul de a administra această proba, motivat de faptul că părților li s-a pus în vedere să se prezinte la acest termen de judecată în vederea administrării probei cu interogatoriu și să asigure prezența martorilor în vederea audierii, probe ce se administrează concomitent.
Av. S. Ș., pentru reclamanta-pârâtă, depune la dosar interogatoriul formulat spre a fi luat la acest termen.
După identificarea părților au fost luate interogatorii pârâtului-reclamant H. F.-D. și reclamantei-pârâtă D. O.-Ș., răspunsurile acestora fiind consemnate și interogatoriile atașate la dosar.
Sub prestare de jurământ au fost audiați martorii D. R. și C. M. V., propuși de reclamanta-pârâtă, și M. V. M. și P. C. A., propuși de pârâtul-reclamant, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Av. S. Ș., pentru reclamanta-pârâtă, depune la dosar un set de acte. Solicită să se ia act că dorește ca instanța să ceară relații angajatorului privind veniturile încasate de pârâtul-reclamant pe ultimele 12 luni, să se arate clar dacă sunt venituri nete sau brute, precum și dacă minorul a fost declarat de către tată ca fiind în întreținerea sa, pentru deducerea fiscală a cheltuielilor de întreținere și îngrijire a acestuia. Întrucât s-au iscat dubii privind mandatul poștal în valoare de 200 lei plătit de pârât, dar remis către acesta ca urmare refuzului reclamantei, să se emită adresă către Oficiul poștal Oltenița cu referire la acest mandat, respectiv dacă a fost executat sau nu, iar dacă da, modalitatea de plată, sau dacă a fost refuzat la plată sau a fost încasat.
Av. D. N., pentru pârâtul-reclamant, solicită respingerea cererilor formulate de reclamantă prin avocat, motivat de faptul că s-au depus la dosar înscrisuri oficiale care lămuresc aspectele invocate de partea adversă. Depune la dosar două adeverințe emise de Henkel România SRL, reprezentând veniturile realizate de pârât și care atestă că tatăl a beneficiat de ajutor pentru naștere copil, în valoare netă de 4.218 lei.
Instanța respinge cererile formulate de reclamanta-pârâtă, prin apărător, întrucât astăzi s-au depus la dosar înscrisuri suficiente pentru soluționarea cauzei. Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Av. S. Ș., având cuvântul în fond pentru reclamanta-pârâtă, solicită compensarea cheltuielilor de judecată în măsura admiterii cererilor. În fond, solicită admiterea cererii reclamantei, a tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită instanța. Pârâtul-reclamant a considerat că este în interesul copilului să locuiască cu mama și este de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți. Acesta să fie obligat să contribuie la cheltuielile de întreținere ale minorului H. Eric – F., născut la 11.02.2014, începând cu data introducerii acțiunii, în raport de veniturile nete pe care le realizează tatăl, dar ținând cont că acestea sunt fluctuante, să se stabilească la ¼ din valoarea lunară. Instanța să ignore oferta deosebit de mare, raportat la venituri, făcută de tatăl-pârât. Să fie obligat pârâtul să predea către mamă suma reprezentând c/valoarea trusoului pentru copil, încasat de la angajator. Să se comunice angajatorului că minorul este în întreținerea mamei, pentru deducerea fiscală. În ceea ce privește cererea reconvențională și faptul că tatăl dorește la acest moment o altă modalitate de a avea relații personale cu minorul, cerere cu care reclamanta-pârâtă nu este de acord, să fie respinsă. A se avea în vedere comportamentul pârâtului-reclamant, care a stat cu minorul doar câteva minute, la insistențele mamei, că face naveta și ajunge seara acasă, că nu a participat la botez spunând că „nu am bani”, care a trimis 2.000 lei din valoarea încasată cu titlu de trusou pentru copil, care afirmă că a fost alungat de reclamantă, însă nu a dovedit acest aspect, dar și faptul că părțile au fost despărțite în fapt de 5-6 ori. La acest moment, este suficient ca minorul să-l cunoască, iar tatăl poate solicita să se modifice modalitatea de a avea legături personale cu minorul.
Av. D. N., având cuvântul în fond pentru pârâtul-reclamant, arată că este evidentă atitudinea pârâtului pe tot parcursul procesului. În ce privește acțiunea principală și cererea reconvențională, este de acord cu primul și al doilea capăt de cerere, respectiv ca autoritatea părintească față de minor să fie exercitată de ambii părinți și ca stabilirea locuinței minorului să fie la locuința mamei, până când copilul va crește și va alege, sau până când părțile se vor împăca. Tatăl este de acord să plătească pensie de întreținere lunară de 25% din venitul net. Suma de 300 lei lunar, oferită de tatăl-pârât drept pensie de întreținere este modică și obiectivă, raportat la venituri, cuantumul maxim fiind de 25% până la vârsta de 26 de ani a copilului. De la nașterea copilului, tatăl a contribuit substanțial, acesta își iubește copilul și a recunoscut că există o stare tensionată între familiile părților, i-a cumpărat minorului cele necesare, l-a vizitat, a reluat concubinajul și a făcut cheltuielile necesare traiului. Cu privire la remiterea drepturile bănești încasate cu titlu de trusou pentru copil, a trimis reclamantei prin mandat poștal ½ din valoare, iar cealaltă jumătate a cheltuit-o de comun acord cu reclamanta în beneficiul copilului. Pârâtul a făcut demersurile în vederea întocmirii dosarului pentru ca mama să primească indemnizația lunară pentru copil. În ceea ce privește cererea reconvențională, solicită admiterea acesteia, urmând ca tatăl să aibă legături personale cu minorul la domiciliul părinților săi, de două ori pe lună, duminica, câte 2-3 ore după amiaza; locuința bunicilor paterni este situată la 500 metri de cea a părinților reclamantei. Pârâtul are condiții morale și materiale optime pentru îngrijirea minorului, dar înțelege situația că la acest moment copilul este mic. Apreciază că cererea este modestă, față de vârsta copilului, față de situația că pârâtul nu poate merge la domiciliul părinților reclamantei, datorită situației tensionate și pentru că s-a ajuns la judecată. Solicită compensarea cheltuielilor de judecată; depune chitanța nr.51/2014.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta D. O. – Ș., domiciliată în municipiul Oltenița, ..129, jud. Călărași, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul H. F.-D., domiciliat în municipiul Oltenița, ., ., ., jud. Călărași, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești de către ambii părinți față de minorul H. Eric-F., născut la 11.02.2014; stabilirea locuinței minorului H. Eric-F. la reclamantă; obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de întreținere ale minorului H. Eric-F. și să-i remită drepturile bănești încasate cu titlu de trusou pentru copil de la angajator, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că a conviețuit cu pârâtul circa un an de zile, locuind în municipiul București cu chirie, iar în vara anului 2012, timp de 3 luni la părinții săi.
Reveniți în București la 15 septembrie 2013, după circa o săptămână, mai precis la 23.09.2013, sub influența părinților săi, deși era gravidă în 4 luni și jumătate, pârâtul a părăsit locuința comună.
A reluat conviețuirea la 9 iunie 2014, locuind la părinții săi împreună cu pârâtul până la 10 octombrie 2014, când acesta a plecat din nou din locuința comună.
Din conviețuirea sa cu pârâtul a rezultat minorul H. Eric F. născut la 11.02.2014, pe care reclamanta l-a crescut și îngrijit cu ajutorul părinților săi.
La despărțirea din 10 octombrie 2014 pârâtul a amenințat că va lua copilul și că nu va mai avea nici un fel de cuvânt de spus privitor la acesta.
Întrucât privitor la exercițiul autorității părintești și locuința minorului H. Eric-F., între părinții există neînțelegeri, cât și motivat de faptul că pârâtul nu a înțeles nici un moment să contribuie la cheltuielile de creștere și îngrijire a minorului, iar din suma primită ca trusou pentru copil i-a remis numai o parte, a fost nevoită să se adreseze instanței de tutelă, ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună în conformitate cu interesul superior al copilului.
Neexistând motive pentru a solicita exercitarea exclusivă a autorității părintești, având în vedere că dispune de condiții materiale și morale optime pentru ca minorul să locuiască în continuare cu reclamanta, că obligația legală de întreținere există în sarcina pârâtului, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, a motivat cererea pe disp. art. 486, 496 al. 3, 503, 505 al.2, 525 Cod civil, art.192, 194, 451-453 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei a depuse copia certificatului de naștere privind pe minorul H. Eric-F., născut la 11.02.2014, și un act medical din care rezultă că minorul în vârstă de 8 luni este înscris pe lista pacienților Cabinetului medical dr. I. D..
In termen legal, pârâtul H. F. D. a formulat întâmpinare prin care a arătat ca este de acord cu primul capăt de cerere, respectiv cu exercitarea autorității părintești față de minorul H. Eric-F., născut la 11.02.2014, de către ambii părinți.
Cu privire la stabilirea locuinței minorului H. Eric F., având in vedere vârsta mica a minorului, este de acord, de asemenea, cu stabilirea locuinței acestuia la mama, până in momentul in care minorul va creste si va exista posibilitatea ca instanța sa tina seama si de voința acestuia in ceea privește stabilirea domiciliului.
Mai arată că este de acord să se stabilească o pensie de întreținere lunară pentru minor, in limitele prevăzute de lege, ținând seama de vârsta foarte mică a copilului cu următoarele mențiuni; încă de la naștere a avut o contribuție consistentă la creșterea si îngrijirea acestui copil. Încă din primele zile, deși a întreținut o scurta perioada de concubinaj cu mama-reclamantă, i-a cumpărat minorului in mod regulat toate cele necesare pentru vârsta lui, respectiv pampers, lapte praf, obiecte de igiena pentru copii, i-a cumpărat cărucior, albie de făcut baie, hăinuțe, veioza, aparat de muls lapte pentru mama, si alte asemenea.
De asemenea, aceleași cheltuieli si atenții le-a avut si față de reclamanta si de familia acesteia, cumpărându-le alimente pentru consum, sucuri, țigări, le-a schimbat butelia de aragaz si alte asemenea (conform xerocopiilor bonurilor pe care, întâmplător, le-a păstrat).
Cu privire la remiterea drepturilor bănești încasate cu titlul de trusou pentru copil de la angajator, conform adeverinței depuse la dosar, arată că a trimis reclamantei prin mandat poștal, așa cum va dovedi, diverse sume, însumând 2400 lei, iar restul banilor au fost cheltuiți de ambii părinți in folosul copilului. El s-a mutat din nou împreună cu reclamanta pe 9 iunie 2014, la părinții reclamantei, unde au conviețuit până la data de 10 octombrie 2014, fiind nevoit să plece din domiciliul comun în urma unui comportament jignitor si umilitor pentru el, atât din partea reclamantei, cât si, în principal, din partea mamei acesteia.
Menționează că el este cel care a făcut demersuri in sensul procurării actelor necesare si a întocmirii dosarului pentru ca reclamanta sa primească indemnizația lunara pentru minor, si că, de asemenea, a contribuit si contribuie si in prezent la creșterea si îngrijirea acestui copil, astfel încât solicită ca pensia de întreținere sa fie stabilită in funcție de vârsta mică a copilului, până la cuantumul de 25% din veniturile sale nete, luându-se in considerare si indemnizația pe care o primește mama pentru creșterea acestui copil.
In drept, a invocat art. 205 si urm. NCPC.
Pârâtul a formulat și cerere reconvențională pentru stabilirea legăturilor personale cu minorul H. Eric F., în primul si al treilea weekend din lună, în ziua de duminica, câte 2-3 ore după amiaza, la domiciliul său si al părinților săi.
Arată că in condițiile în care, în principiu este de acord cu solicitările reclamantei, i se pare normal ca si el, în calitate de tată, având in vedere afecțiunea sa si a bunicilor paterni fata de acest minor, să poată avea legături personale cu copilul.
Are si el condiții materiale si morale optime pentru îngrijirea minorului, dar înțelege necesitatea ca la acest moment să locuiască împreună cu mama, întrucât copilul este mic, deși efectiv, cât timp au fost împreună, si el l-a îngrijit, se trezea noaptea, îi dădea să mănânce și alte asemenea.
Arată că dorește ca și el, având in vedere relațiile tensionate cu reclamanta și familia acesteia, să ia pe minor de 2 ori pe luna, duminica, cel puțin câte 2-3 ore după amiaza, la domiciliul său, care este tot in orașul Oltenița, la distanță mică față de domiciliul reclamantei si al minorului, respectiv la circa 500 m distanță.
Arată ca minorul se apropie de vârsta de 1 an, alimentația lui s-a diversificat, este hrănit cu lapte praf si nu depinde din acest punct de vedere de mamă, astfel încât solicită instanței să stabilească un program de vizitare în așa fel încât să-l poată lua pe minor cel puțin 2-3 ore, spre a se bucura și el și părinții săi de el.
În drept, a invocat dispozițiile art. 401 si urm. Noul Cod Civil.
A depus la dosar, mai multe facturi și bonuri fiscale, ce atestă procurarea unor bunuri de consum în perioada februarie – aprilie 2014.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat admiterea numai în parte a cererii reconvenționale, în sensul stabilirii unui program de vizitare lunar la domiciliul reclamantei, atât de către pârâtul-reclamant, cât și de părinții săi.
În motivare arată că de la nașterea copilului și până în prezent pârâtul l-a vizitat numai de 4 ori si aceasta la invitația și insistentele sale. La externarea după naștere a fost primul moment în care pârâtul a vizitat-o pe reclamantă și pe copil, a revenit la 1 martie să-l vadă, l-a mai văzut în luna martie, când a venit cu fratele său, și apoi în aprilie când, cu cheltuială egală (și nu exclusiv făcută de el) i-au cumpărat copilului cărucior.
Nu sunt reale susținerile pârâtului privitor la procurarea albiei de făcut baie, hăinuțe și veioză, el având o atitudine cel puțin dezinteresată, începând cu ezitarea recunoașterii copilului în discuțiile pe care au purtat-o anterior și continuată până în prezent, refuzul pârâtului de a participa la botezul copilului, pe motiv că nu are bani (26.04.2014), deși îl asigurase că nu este nevoie să cheltuiască nimic.
In condițiile în care pârâtul a avut și are de achitat o rată lunară de 700 lei, iar propria întreținere de abia și-o asigură din restul ce-i rămâne din salariu, o surprinde modul cum, cu nerușinare, a afirmat că le-ar fi cumpărat, atât ei cât și familiei, alimente, sucuri, țigări, schimbat butelia de aragaz și "alte asemenea".
Practic, ea îl mai ajuta pe pârât, cât timp a locuit la reclamantă, atunci când își termina veniturile proprii, ea și părinții săi totalizând venituri de 4.000 lei, plus bonuri de masă.
Este nereală susținerea pârâtului că din banii de trusou pentru copil ar fi trimis 2.400 lei. Efectiv, cu mandat poștal, i-a trimis numai 2.000 lei, iar în timpul reluării conviețuirii nu a cheltuit în interesul copilului "restul banilor".
În perioada imediat următoare trimiterii sumei de 2.000 lei din trusou, pârâtul a anvelopat apartamentul familiei sale, aceasta fiind destinația dată "restului de bani".
Pârâtul-reclamant nu s-a implicat cu nimic în creșterea și îngrijirea copilului, este străin de tot ceea ce copilul are nevoie și cum trebuie îngrijit, iar la prezența și încercarea mamei sale de a-i vorbi, copilul a avut în mod repetat o reacție alergică, neoprindu-se din plâns decât cu greu.
Având în vedere vârsta fragedă a copilului și nevoile speciale de îngrijire și supraveghere ale acestuia, arată că, cel puțin pentru moment, nu este în interesul copilului să fie luat din domiciliul său.
La părinții săi, copilul este în permanență supravegheat și îngrijit de către unul din ei, mama reclamantei având un program de muncă flexibil, tatăl lucrând în ture de 24 ore serviciu cu 72 ore liber, iar ea având cursuri numai 2-3 zile pe săptămână.
Atunci când copilul va mai crește și va relaționa cu mediul extern și cu persoanele din jur, programul de legături personale cu copilul, evident, poate fi adaptat.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea cererii reconvenționale numai în parte.
In drept, a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care arată că susținerile pârâtului privitor la implicarea sa în creșterea și îngrijirea copilului, cum și în întreținerea acestuia, sunt nereale, mai degrabă acesta manifestând dezinteres față de copil.
A conviețuit cu pârâtul 1 an în municipiul București, unde au locuit cu chirie, iar în vacanța anului 2013, trei luni, locuind la părinții săi, și nu "o perioadă scurtă de timp".
Discuțiile au apărut, inițiate fiind de pârât în legătură cu sarcina sa atunci când aceasta avea patru luni și jumătate, pârâtul fiind cel care, la 23 septembrie 2013, a părăsit locuința comună și a contactat-o numai la externarea după naștere, atunci când ea l-a rugat să recunoască copilul.
Exclusiv s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului, ajutată fiind de părinții săi cu care și locuiește de la nașterea copilului, pârâtul limitându-se în a cumpăra de câteva ori lapte praf, pampers, ser fiziologic pentru copil.
Arată că au fost separați în fapt până în luna septembrie 2014, când, pentru o perioadă scurtă de timp, au reluat conviețuirea locuind la părinții săi, unde practic pârâtul a fost întreținut, întrucât avea o rată de 700 lei de achitat pentru motocicletă și uneori era nevoită să îi mai dea ea niște bani de cheltuială.
Contribuția pârâtului la cheltuielile casnice a fost umplerea unei butelii de aragaz pentru care i-a fost jenă să primească banii pe care părinții săi au vrut să-i deconteze.
În primele 7 luni de viață ale copilului pârâtul l-a văzut de 4 ori și aceasta la insistențele reclamantei, respectiv la externarea după naștere, la 1 martie, în cursul lunii martie când a venit cu fratele său reîntors din străinătate și în luna aprilie când, împreună cu reclamanta, pe cheltuială comună și egală, au cumpărat căruciorul copilului.
In perioada reluării conviețuirii, iunie – septembrie 2014, pârâtul nici atât nu se ocupa de copil, având program de lucru ce impunea plecarea din domiciliu între orele 5,00 - 16,30 sau 12,30 - 20,30, iar la venirea acasă se declara obosit.
Este cel puțin neserioasă susținerea pârâtului că ar fi procurat pentru reclamantă și familia sa alimentele necesare pentru consum, sucuri, țigări, schimbat butelia și alte asemenea.
Acum a înțeles ce s-a întâmplat cu cutia de carton în care ea și părinții săi țineau bonurile de casă pentru cumpărături, a cărei lipsă a constatat-o după plecarea pârâtului, în septembrie, din domiciliul lor.
Nu este reală nici susținerea pârâtului cu privire la folosirea diferenței ce excede sumei de 2.000 lei pe care i-a remis-o din totalul acordat cu titlul de trusou, ea fiind folosită exclusiv în interesul părinților săi, la anveloparea apartamentului lor.
De altfel, niciodată, așa cum nu o face nici în întâmpinare, pârâtul nu i-a spus care a fost suma reală primită cu titlul de trusou.
Spre edificare, privitor la buna credință a pârâtului, solicită să se verifice dacă acesta a declarat copilul în întreținerea sa pentru a beneficia de deducția legală la impozitare, în condițiile în care, în afară de cei 2.000 lei remiși din trusou, a mai încercat să-i remită 200 lei prin mandat poștal, pe care însă i-a refuzat.
Pârâtul – reclamant H. F. D. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de reclamanta – pârâtă la cererea reconvențională a pârâtului – reclamant.
Arată că susținerile sale privitoare la implicarea sa in creșterea si îngrijirea copilului sunt reale, bazate pe probatorii pe care le va administra în cauză si care indică afecțiunea sa față de copil.
Nu sunt reale susținerile că el a fost cel întreținut, întrucât avea de plătit o rata pentru motocicletă, afirmație neadevărată si care excede obiectului cererii sale reconvenționale.
Cu privire la solicitarea sa modesta si pentru o foarte scurtă perioadă de timp, respectiv câteva ore de a vedea copilul in week-end, crede că este o solicitare normală si el a avut in vedere faptul ca minorul este la o vârsta mică, de aceea nu a solicitat un program mai lung când să aibă legături cu minorul.
A înțeles necesitățile copilului la această vârsta si acesta a fost si motivul pentru care a solicitat ca numai în 2 duminici din lună reclamanta să îi permită câte 2- 3 ore, după amiaza, să ia copilul la domiciliul său si al părinților săi, motivat si de faptul ca locuințele lor sunt si apropiate.
În condițiile în care între părți, precum și între familiile lor există o situație tensionată, cu reproșuri soldate cu izgonirea sa, el si părinții săi nu pot merge să stea în domiciliul acestora 2-3 ore pentru a vedea copilul. Aceasta ar fi o situație jenantă, si ar fi practic puși in imposibilitatea de a nu vedea copilul.
Au fost depuse referate de anchetă psihosocială realizate de Serviciul Public de Asistență Socială aflat în subordinea Consiliului Local al mun. Oltenița.
De asemenea, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse adeverințe de la locul de muncă al pârâtului reclamant, bilet de ieșire din spital după nașterea copilului de către reclamanta – pârâtă, un înscris care atestă faptul că reclamanta – pârâtă urmează cursurile post liceale ale Școlii sanitare Fundeni, precum și planșe cu mesajul transmis de pârâtul – reclamant, la data de 5.10.2014.
Au fost administrate și probe cu interogatoriul fiecăreia dintre părți și cu martorii propuși atât de reclamanta – pârâtă, cât și de către pârâtul – reclamant.
Din analiza probelor existente la dosarul cauzei rezultă că din relația de concubinaj a celor două părți a rezultat minorul H. Eric-F., născut la data de 11.02.2014. De la data nașterii copilului, acesta a locuit în permanență împreună cu mama sa la domiciliul părinților acesteia, în mun. Oltenița, .. 129, jud. Călărași.
De altfel, și pârâtul reclamant a locuit în același imobil în perioada iunie – octombrie 2014. După cum rezultă din referatele de anchetă socială și din declarațiile martorilor, sunt condiții bune pentru a se asigura copilului creștere și educare corespunzătoare, la domiciliile ambilor părinți, dar pârâtul reclamant a fost de acord ca locuința minorului să fie stabilită la mamă, recunoscând faptul că între aceasta și minor există o legătură stabilă și că este în interesul copilului să crească alături de mama sa. Atât reclamanta – pârâtă, cât și pârâtul – reclamant au convenit ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, urmând ca în problemele importante privind evoluția copilului, să hotărască de comun acord, astfel încât să se găsească soluția oportună în rezolvarea oricărei probleme.
În ceea ce privește întreținerea copilului, fiecare dintre părinți trebuie să contribuie material în sensul de a-i asigura condiții optime pentru dezvoltare, pârâtul reclamant urmând să achite o pensie de întreținere stabilită la ¼ din veniturile pe care acesta la realizează în calitate de lucrător la ..
Reclamanta pârâtă a primit o parte din suma pe care pârâtul – reclamant a încasat-o de la locul său de muncă pentru constituirea trusoului minorului, suma fiind de 4218 lei. După cum a recunoscut și reclamanta – pârâtă, a primit din această sumă 2000 lei, bani pe care i-a folosit la organizarea botezului pentru copil. Pârâtul – reclamant a menționat că diferența de bani a plătit-o în perioada în care a locuit împreună cu copilul și cu reclamanta – pârâtă, la locuința părinților acesteia din urmă.
Din declarația martorului P. C. A., care se coroborează cu recunoașterea parțială a reclamantei – pârâte, exprimată la interogatoriu, rezultă că pârâtul – reclamant a cumpărat pentru copil un cărucior în val. de 400 lei. Această sumă trebuie scăzută din suma de 2218 lei, rămasă în posesia pârâtului – reclamant după expedierea sumei de 2.000 lei, din totalul de 4218 lei.
Diferența de 1818 lei, pe care pârâtul – reclamant pretinde că a utilizat-o pentru cumpărarea unor bunuri de folosință imediată în casa părinților reclamantei – pârâte, nu poate rămâne în posesia acestuia, suma având o destinație precisă, aceea de a fi folosită pentru copil. Cumpărarea acelor bunuri necesare în familie, nu-l exonerează pe pârâtul – reclamant de obligația de a folosi suma numai pentru copil, neputând fi considerată ca un drept bănesc al părinților, aceștia trebuind să contribuie la susținerea cheltuielilor familiei din propriile lor venituri.
În ceea ce privește cererea pârâtului – reclamant de a i se permite să aibă legături personale cu copilul, în sensul de a-l putea lua la domiciliul său de două ori pe lună, câte 2 – 3 ore după amiaza, urmează a fi admisă. Este în interesul minorului să-și cunoască tatăl și pe bunicii paterni, să se bucure de atenția și de afecțiunea acestora. Este posibilă o astfel de legătură, întrucât pârâtul – reclamant locuiește în aceeași localitate, la o distanță relativ redusă de casa părinților reclamantei pârâte, astfel încât nu există probleme de schimbare a mediului, de fluctuații de temperatură sau de alimentație a minorului care a împlinit vârsta de un an, având în vedere că nu a solicitat să-l ia decât 2 ore, în prima și a treia duminică a fiecărei luni.
Susținerea reclamantei – pârâte că minorul nu poate să meargă în altă locuință întrucât nu poate sta fără aceasta, nu este justificată, având în vedere că ea urmează cursurile școlii sanitare, lipsind de la locuință perioade îndelungate, timp în care copilul stă cu bunica maternă.
Având în vedere considerentele expuse, precum și prevederile art. 483, 487, și următoarele, art. 496 alin. 5, art. 503-505, art. 525, art. 529 Cod civil, urmează a se admite acțiunea principală și cererea reconvențională, urmând ca autoritatea părintească în privința minorului H. Eric – F. să fie exercitată în comun de către ambii părinți, locuința acestuia să fie stabilită la domiciliul mamei, în mun. Oltenița, .. 129, jud. Călărași, pârâtul să contribuie cu 560 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorului.
Totodată, pârâtul reclamant urmează a fi obligat către reclamanta – pârâtă la 1818 lei, diferența din suma primită de acesta cu titlu de trusou nou născut de la locul său de muncă.
Urmează ca reclamanta – pârâtă să-i permită pârâtului – reclamant să aibă legături personale cu minorul, în prima și a treia duminică a fiecărei luni, de la ora 16,00 la ora 18,00, la domiciliul pârâtului – reclamant.
Urmează a compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea principală formulată de reclamanta D. O. – Ș. domiciliată în mun. Oltenița .. 129 jud. Călărași în contradictoriu cu pârâtul H. F. – D. domiciliat în mun. Oltenița, ., ., ., jud. Călărași.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant H. F. D..
Dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, de către ambii părinți, D. O. – Ș. și H. F. – D., față de minorul H. Eric-F., născut la 11.02.2014.
Stabilește locuința minorului H. Eric-F. la reclamanta-pârâtă, în mun. Oltenița, .. 129, jud. Călărași.
Obligă pe pârâtul-reclamant la 560 lei lunar, pensie de întreținere în favoarea minorului H. Eric-F., născut la data de 11.02.2014, începând de la data introducerii acțiunii, 23.10.2014, și până la majoratul copilului.
Obligă pe pârâtul reclamant la 1818 lei către reclamantă, reprezentând partea din sumă primită de acesta drept „trusou nou născut" de la locul de muncă și neremisă copilului.
Obligă pe reclamanta pârâtă să-i permită pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minorul, în prima și a treia duminică a fiecărei luni, de la ora 1600 la ora 1800, la domiciliul acestuia, în mun. Oltenița, ., ., ., jud. Călărași.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 09 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
Tenescu M. F. M.-G.
RD/TM/VM
11.03.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 395/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1051/2015.... → |
|---|
