Plângere contravenţională. Sentința nr. 203/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 203/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 203/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr.3270
SENTINȚA CIVILĂ NR.203
Ședința publică de la 13.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. A.
Grefier – C. L. C.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul A. C., domiciliat în mun.București, ., ..49, sector 3, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.12.2014 de I. Călărași- Poliția or.Budești.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul A. C., lipsă fiind intimatul I. Călărași.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se învederează instanței faptul că dosarul se află la primul termen de judecată după îndeplinirea procedurii prealabile.
Instanța a fost legal sesizată și este competentă potrivit art.94 C.pr.civ. și art.32 al.2 din OG nr.2/2001.
Petentul având cuvântul arată că prin plângerea introductivă, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisurile de la dosar și un martor, a cărui prezență a asigurat-o la acest termen de judecată.În cadrul probei cu înscrisuri, depune la dosar o schiță.
Instanța încuviințează probele cu înscrisuri și un martor, solicitate de petent prin plângerea introductivă și proba cu înscrisuri, solicitată de intimat prin întâmpinare, apreciindu-le utile cauzei.
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul Tilișcan M. D., propus de petent, depoziția sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Petentul având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei în fond.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Petentul având cuvântul în fond, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul de a se dispune anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea sa de plata amenzii ce i-a fost aplicată.
J U D E C A T A
Asupra cauzei civile de față.
Sub nr._, a fost înregistrată la această instanță plângerea contravențională formulată de petentul A. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.12.2014 de I. Călărași – Poliția or.Budești, prin care solicită anularea acestuia.
În motivarea plângerii arată în esență, că prin procesul verbal contestat a fost sancționat pentru faptul că în data de 07.12.2014, orele 11,30, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_ , pe DN4 în . Oltenița București, jud.Călărași, a fost oprit în trafic de către un agent de poliție, care i-a solicitat documentele personale și ale autoturismului pentru control.După prezentare i s-a adus la cunoștință faptul că a depășit un autoturism într-o zonă interzisă, respectiv în zona de acțiune a marcajului longitudinal, cu linie continuă.
Mai arată că a încercat să-i explice agentului constatator faptul că nu a săvârșit acea contravenție, motiv pentru care a refuzat să semnarea procesului verbal contestat.
Nu au fost invocate dispoziții legale.
La dosar petentul a depus în xerocopii următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat, dovada . nr._ din 07.12.2014, eliberată de I. Călărași – Poliția or.Budești, cartea de identitate, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În baza art.201 alin. 1 C.pr.civilă, constatând îndeplinite condițiile prev. de lege pentru cererea de chemare în judecată, prin rezoluția din 16.12.2004 s-a dispus comunicarea acesteia către intimat căruia i s-a pus în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii sub sancțiunea prev. de art. 208 alin. 2 C.pr.civilă.
În termen legal intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii petentului, pentru următoarele motive:
Contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât, la data de 07.12.2014, locul DN 4 – F., în timp ce conducea autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN 4 – F. din direcția Oltenița către București, a depășit un alt autovehicul, încălcând efectiv marcajul longitudinal continuu de separare a sensurilor de circulație, faptă prevăzută de art.120 alin.1 lit.i din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002.
Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului verbal la Judecătoria Oltenița, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului – verbal, însă contravenientul a refuzat semnarea actului sancționator, aspect confirmat de martorul asistent D. M. V..
Procesul verbal de contravenție este legal întocmit, iar sancțiunea principală a atras în mod corelativ și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.
Analizând procesul verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.(1) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită ca instanța să constate că în cuprinsul procesului verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție.
Pe de altă parte, solicită ca instanța să constate că, în speță, procesul verbal de contravenție legal întocmit se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada, până la proba contrară asupra situației de fapt și încadrării juridice a aspectelor constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator.
În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, iar petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda aplicată, precum și aspectul că fapta contravenientului prezintă un grad de pericol social ridicat.
În acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
La dosar a depus în xerocopii următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat, graficul de lucru al agentului constatator și raportul agentului constatator.
Întâmpinarea a fost comunicată petentului pentru a formula răspuns în termen de 10 zile de la comunicare.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare astfel că prin rezoluția din 27.01.2015, s-a fixat primul termen de judecată.
În dovedirea plângerii și în apărare, au fost încuviințate probele cu înscrisuri și un martor, solicitate de petent și proba cu înscrisuri solicitată de intimat.
La propunerea petentului a fost audiat martorul Tiliscan M. D., din a cărui depoziție rezultă că știe pentru ce a fost sancționat acesta, pentru că la data de 07.12.2014 și el a fost sancționat în aceleași împrejurări și pentru aceeași faptă; Că cele reținute de agentul constatator în procesul verbal nu corespund realității, depășirea fiind efectuată de petent și ulterior de el în zona unde era permisă această manevră, după efectuarea acesteia începând și linia continuă.Din declarația martorului mai rezultă că nu a fost de față la discuția dintre petent și agentul constatator, ulterior aflând pentru ce a fost sancționat.
Analizând plângerea petentului prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța reține că prin procesul verbal contestat, acesta a fost sancționat cu amendă de 360 lei și reținerea permisului de conducere pentru contravenția prev.de art.100 al.3 lit.e) săvârșită prin aceea că în data de 07.12.2014 a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN4 pe raza comunei F., pe direcția Oltenița – București și a depășit autoturismul cu nr.de înmatriculare BT 0599 BA încălcând efectiv marcajul longitudinal care separă sensurile de circulație.
Verificând prioritar legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției din perspectiva art.34 al.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta întrunește cerințele prev.de art.17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie înscrise sub sancțiunea nulității, ce poate fi constatată de instanța chiar și din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent.
Argumentele expuse de acesta în motivarea plângerii și declarația martorului, care la rândul său a fost sancționat în aceleași împrejurări și pentru aceeași faptă, nu sunt de natură să atragă anularea procesului verbal în lipsa administrării unor dovezi corespunzătoare.
Având în vedere că martorul audiat este interesat în proces, fiind sancționat în aceleași împrejurări, instanța apreciază că mărturia acestuia nu este sinceră și o va înlătura din proces.
Potrivit art.109 din OUG nr.195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier, iar conform art.179 al.2 lit.b) din HG nr.1391/2006 principala atribuție a polițistului rutier este de a constata și aplica sancțiuni în cazul contravențiilor aflate în competența sa.Constatarea faptelor contravenționale are loc de drept comun, prin propriile simțuri ale agentului rutier, fiind un moment distinct de cel al întocmirii procesului verbal și care urmează ca o consecință firească a constatării faptei.
În speță, din probele administrate, rezultă că agentul rutier a constatat fapta personal, petentul nefăcând dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal și sancționate cu amendă, astfel că procesul verbal este temeinic și legal.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
În privința restituirii permisului de conducere, instanța reține că potrivit art.95 din OUG nr.195/2002, încălcarea dispozițiilor acestui act normativ, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principal și după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art.96 al.2.
Potrivit art.96 al.1 din ordonanță, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, iar în conformitate cu al.2 lit.b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat este una dintre sancțiunile contravenționale complementare.
În sfârșit, potrivit art.100 al.3 lit.e) din ordonanță, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a –II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei constând în nerespectarea acordării regulilor privind depășirea.
În speță, s-a reținut de către agentul constatator că petentul a comis contravenția prev.de art.120 al.1 lit.i din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 al.3 lit.c din OUG nr.195/2002 caz în care, potrivit concluziei desprinse din interpretarea coroborată a tuturor prevederilor legale enunțate anterior, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de conduce pe o durată de 30 de zile, alături de cea principal a amenzii sau avertismentului, este obligatorie și nu facultativă, la latitudinea agentului constatator.
Ca atare, sancțiunea complementară nu poate fi înlocuită cu cea a avertismentului, care este una dintre sancțiunile principale prevăzute de legea generală în materia contravențiilor ( OG nr.2/2001) și de legea specială ( OUG nr.195/2002).Tot astfel, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu poate fi înlăturată pentru aceea că sancțiunea principală stabilită de instanță în urma reindividualizării acesteia este cea a avertismentului, întrucât la art.95 și 96 din OUG nr.195/2002 se prevede expres că aceasta se aplică obligatoriu și în cazul stabilirii sancțiunii principale a avertismentului.
În raport de cele reținute mai sus dar și de faptul că petentul nu a făcut nicio probă contrară celor reținute în procesul verbal contestat, instanța va menține în totalitate dispozițiile procesului verbal cu privire la sancțiunea principală și complementară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul A. C., domiciliat în mun.București, ., ..49, sector 3, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.12.2014 de I. Călărași- Poliția or.Budești.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria Oltenița.
Pronunțată în ședința publică de la 13.02.2015.
Președinte, Grefier,
B. AuricaCazacu L. C.
4 ex.
RD/BA
Tehnoredactat CLC
26.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2033/2015. Judecătoria OLTENIŢA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
