Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 179/2016. Judecătoria OLTENIŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 179/2016 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 179/2016

ROMÂNIA

------*------

JUDECĂTORIA OLTENIȚA - JUDEȚUL CĂLĂRAȘI

Operator de date cu caracter personal nr. 3270

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.179

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2016

Instanța constituită astfel:

Președinte de complet: - M. E.

Grefier: - I. T.

Pe rol fiind pronunțarea acțiunii civile în răspundere delictuală formulată de către reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA București cu sediul în mun. București, ., sector 1 cu sediul ales în mun. București, ..3, ., . în contradictoriu cu pârâtul Sudițoaia V. domiciliat în ..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2016, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 ianuarie 2016, când a pronunțat prezenta sentință civilă.

Încheierea din data de 14 ianuarie 2016 face parte integrantă din prezenta.

J U D E C A T A

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta . Group SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Sudițoaia V. obligarea la plata sumei de 15.402,10 lei contravaloare despăgubiri acordate de reclamantă asiguratului său în temeiul asigurării facultative a autovehiculelor – CASCO ; obligarea la plata sumei de 3070,79 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data plății despăgubirilor și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 01.02.2013 – 25.08.2015 ; plata dobânzii legale corespunzătoare sumei datorate, în continuare, de la data de 25.08.2015 până la plata integrală a debitului precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că la data de 4.12.2012, ora 16,40, pârâtul Sudițoaia Vⁱctor s-a angajat în traversarea DJ 301, la km. 25+900 m., prin loc nepermis și fără să se asigure, moment în care a fost surprins si accidentat de autoutilitara marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_ și . WV1ZZZ2EZ86024947, proprietatea ..R.L., condus regulamentar de către numitul Zmărăndache V., astfel cum rezultă din formularul anexa 2 nr. 4924/04 12.2012, eliberat de către Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași, Secția 5 Poliție Gălbinași.

Ca urmare a acestei accident rutier a fost deschis dosarul penal nr 3602/P/2012 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și sancționată de art. 134 vechiul Cp iar pârâtul SUDIȚOAIA V. a fost sancționat contravențional cu avertisment, eliberându-se in acest sens procesul-verbal . nr_ din data de 07 01 2013.

Autoutilitara marca Volkswagen, cu nr de înmatriculare_ . proprietatea . R L beneficia la data accidentului de poliță privind asigurarea facultativa a autovehiculelor . nr C1132800, emisă de O. V. INSURANCE GROUP SA. la data de 09.07.2012, valabilă 12 luni de la 10.07.2012 până la 9.07.2013.

Ca urmare a producerii accidentului, societatea a deschis dosarul de daună CA/BU/12/_ și a plătit o indemnizație de asigurare în valoare de 15.402.1 lei, astfel cum rezulta din extrasul de cont nr 51/01.02.2013, pe care-l anexează prezentei cereri . Diferența dintre suma înscrisă în extrasul de cont și suma solicitată cu titlu de despăgubiri în valoare de 1.392,90 lei reprezintă ratele 3 și 4 compensate (321.14 euro x 4,33 lei - 1.392.90 lei) în temeiul art. 2.206 alin. (6) C.civ.. ..Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului”, astfel cum rezultă din nota contabilă anexată.

A menționat faptul că în polița de asigurare este specificată modalitatea de plată a primelor de asigurare, respectiv 4 rate egale, rata 3 fiind scadentă la data de 10.01.2013, iar rata 4 fiind scadenta la data de 10.04.2013.

În temeiul art. 2210 Cod civil, „În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei"

Din documentele eliberate de către organele de poliție competente, pârâtul a încălcat prevederile OUG nr 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și se face vinovat în mod exclusiv de producerea accidentului și de avariile suferite de autoutilitara marca Volkswagen, cu nr de înmatriculare_, asigurat la societatea reclamantă.

În acest caz, în temeiul art. 1349 șl art. 1357 C. civil, privind răspunderea pentru fapta proprie, pârâtul este obligat să repare prejudiciul produs societății, vinovăția acestuia fiind constatată prin procesul-verbal . nr._/07.01.2013 eliberat de Secția 5 Poliție Gălbinași.

Având în vedere dispozițiile art. 1523 alin. (2) lit.”e” Cod civ. „debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege precum și atunci când (...) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale" și ale OG nr. 13/2011, pârâtul datorează dobânda legală în cuantum de 3070.79 lei de la data de 01.02.2013 până la introducerea cererii de chemare in judecată și în continuare până la plata integrală a despăgubirilor plătite de societatea reclamantă asiguratului său. A anexat cererii de chemare în judecată și modalitatea de calcul a dobânzii legale.

In drept a invocat art. 1348, 1357, 2210 și urm. Cod civil, OUG nr. 195/2002, art. 1523 alin. 2 lit. e, OG nr. 13/2011, Legea nr 136/1995.

În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: cerere de despăgubire /11.01.2013; declarație P. I./11.01.2013; rezoluție de neîncepere a urmăririi penale/07.05.2013, dosar nr. 3602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița; referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale/08.01.2013 - 2 file; proces-verbal . nr._/07.01.2013; polița . nr. C1132B00; extras de cont 51/01.02.2013; calcul dobânda legală; fotografii; factura . nr._/11.01.2013 - 3 file; notă de ccnstatare/C6.12.2012 - 2 file; notă de reconstatare/07.12 2012-2 file, accept de plată /09.01.2013; notă de contabilitate din 21.01.2013; împuternicire ./_; carte de identitate și permis de conducere Z. V.; formular Anexa 2-2 file; proces-verbal/14.01.2013; autorizație de reparații/04.12.2012; talon auto_ și carte de identitate P. I.; factura proforma/08.01.2013-3 file: declarație P. I./06.12.2012.

În termen legal, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii.

A arătat că acțiunea reclamantei nu este scutită de plata taxelor judiciare de timbru in condițiile O.U.G. nr. 80/26.06.2013/R.

Conform art. 1 din O.U.G. nr. 80/26.06.2013/R „(1) Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

(2) Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de către toate persoanele fizice și juridice și reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(3) în cazurile anume prevăzute de lege, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru".

Conform art.. 2 din O.U.G. nr. 80/26.06.2013/R se dispune ca, "Taxele judiciare de timbru se stabilesc în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege".

Având in vedere ca, acțiunea reclamantei nu este scutita de plata taxelor judiciare de timbru in condițiile O.U.G. nr. 80/26.06.2013/R si nu s-a făcut dovada achitării acesteia, a solicitat admiterea excepției si anularea cererii ca netimbrata.

2. A invocat și excepția lipsei procedurii prealabile, deoarece așa cum se poate constata nu se face dovada procedurii medierii conform Legii nr. 370/26.11.2009 solicitând respingerea cererii, ca inadmisibila.

Conform art. 1 din Legea nr.370/26.11.2009 privind procedura medierii "1) Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.

Conform art. 2 din Legea nr.370/26.11.2009 se prevede că,"(1^A1) Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.

(1^A2) Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^A1 alin. (1) lit. a)-f)*)".

Conform art.60 din Legea nr.370/26.11.2009 se prevede că," (1) în orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părțile aflate în conflict are dreptul de a denunța contractul de mediere, încunoștințând, în scris, cealaltă parte și mediatorul." Conform art. 60^A1*)

" (1) în litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:....

.. f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Pe cale de consecință, a solicitat admiterea excepției si respingerea acțiunii ca inadmisibila, deoarece așa cum se poate constata nu se face dovada îndeplinirii procedurii prealabile a medierii, prevăzute de Legea nr. 370/26.11.2009.

3. A invocat excepția prescripției pretențiilor reclamantei, față de dispozițiile art. 2.500, art. 2.519 C.civ. si urm. din Noul Cod Civil, motivată de faptul că dreptul material la acțiune al reclamantei privind pretențiile solicitate este prescris.

In conformitate cu dispozițiile art.6 alin.5 din C.civ. se dispune ca, "dispozițiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau după caz, produse ori săvârșite după . si situațiilor juridice născute după . (01.10.2011).

Învederează instanței ca noile reglementari cuprinse in Noul Cod Civil, aplicabile si cauzei deduse judecații sunt următoarele:

Conform art. 2.500 Cciv. se prevede ca, " (1) Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Conform art. 2.501 C. civ. se dispune ca, (1) Drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.

Conform art. 2.523 Cciv. (1) Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.

Conform art. 2.528 Cciv.- Dreptul la acțiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită.

(1) Prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri."

Aș cum se poate constata, in cauza dedusa judecații se solicita pretenții ce îsi au izvorul . asigurare, respectiv contractul având . nr. C1132800 emis de . GROUP SA, așadar, sunt aplicabile dispozițiile art.2519 Cciv.

Conform art. 2.519 Cciv. - (1) Dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani".

În raport de data încheierii procesului verbal de contravenție . nr._, 07.01.2013 sau data extrasului de cont nr.51/01.02.2013 emis de societatea de asigurări, si data introducerii cererii de chemare in judecata la Judecătoria Oltenița, respectiv 31.08.2015, termenul de la care a început sa curgă presupusul drept la acțiune al reclamantei, se poate constata ca s-a împlinit termenul de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 2.519 C. civ., respectiv la data de 07.01.2015 si 01.02.2015.

In consecință, fata de cele menționate mai sus, a solicitat instanței admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune ca întemeiată și să se constate că, dreptul material al reclamantei s-a stins deoarece nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, conform art. 2519 Cciv.

4. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, fata de dispozițiile art. 58 din Legea nr.136/1995/R, art. 38 Cciv., art. 1355 Cciv., si efectele juridice ale poliței de asigurare facultativa, . nr.C1132800 a societății de asigurare motivata astfel:

În cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 58 din Legea nr.136/1995/R care conține dispoziții speciale privind asigurările si reasigurările in România, care deroga de la dreptul comun dar se completează cu aceste dispoziții.

Astfel conform art. 58 din Legea nr.136/1995/R - "Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:

a) accidentul a fost produs cu intenție;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimțământul asiguratului".

Așa cum se dovedește din actele cauzei, respectiv din procesul verbal de contravenție CP nr._/07.01.2013, la data producerii accidentului, Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale 07/05.2013, dosar nr. 3602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, fapta contravențională pentru care a fost sancționat cu avertisment a fost săvârșita din culpa - imprudenta, fără intenție.

Așa cum se poate constata fapta generatoare a pretinsului prejudiciu, nu a fost săvârșita cu intenție ci din culpa.

Analizând dispozițiile legale menționate mai sus, se poate constata ca, aceasta nu se încadrează în nici una din situațiile expres prevăzute mai sus la lit.”a”,”b”,”c”,”d”. Așadar, asigurătorul . GROUP SA nu are temei legal sa recupereze sumele plătite drept despăgubiri si nu se poate stabili aceasta obligație in sarcina sa. Dreptul asigurătorului la acțiunea în regres împotriva sa nu are temei legal.

In același sens, a învederat instanței că, fapta având in vedere împrejurările si condițiile in care s-a produs este un eveniment neprevăzut si a apreciat că, incontestabil se apropie de îndeplinirea condițiilor cazului fortuit care înlătură răspunderea civila.

B. In susținerea excepției arată ca, așa cum se dovedește din actele cauzei, respectiv din procesul verbal de contravenție CP nr._/07.01.2013, la data producerii accidentului avea vârsta de 16 ani, așadar era minor si față de dispozițiile art.38 C.civ., nu avea capacitate procesuala de exercițiu si nu putea sa încheie acte de dispoziție.

Astfel conform art. 38 C civ. (1) - "Capacitatea de exercițiu deplina începe la data când persoana devine majora si (2( Persoana devine majora la împlinirea vârstei de 18 ani".

In consecință apreciază ca dreptul asigurătorului la acțiunea in regres, pentru despăgubiri, împotriva sa nu este legala deoarece nu putea fi stabilita răspunderea civila in raport de data producerii faptei, iar actele juridice de dispoziție încheiate trebuiau încuviințate de reprezentantul său legal in momentul încheierii acestora.

De asemenea conform art.1355 al.(2) C. civ. - "Sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei".

Așa cum s-a reținut in procesul verbal si in Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale 07/05.2013, dosar nr. 3602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, între pârât si . in calitate de asigurat nu s-a stabilit nici un raport juridic din care sa rezulte răspunderea civila.

Mai mult decât atât se poate constata ca, referatul de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 3602/P/2012 este efectuat față de Zmărăndache V. conducătorul autoutilitarei_ pentru care se solicita despăgubirile, nu face dovada răspunderii civile, deoarece constatările nu se refera la parat din prezenta cauza.

C. În susținerea acestei excepții de asemenea, arată instanței ca, dreptul asigurătorului la acțiunea in regres, pentru despăgubiri, contra celor răspunzători de producerea prejudiciului, deriva din subrogarea în drepturile asiguratului sau, in limita indemnizației plătite deoarece este necesară menținerea unui echilibru financiar între primele încasate și despăgubirile acordate.

In cazul subrogării, ca regulă generală, asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării, contra celor răspunzători de producerea pagubei în limita despăgubirii plătite si se aplică numai în contractele de subrogare.

Având în vedere practica si doctrina judiciară din domeniu, asigurătorul la locul asiguratului față de terț, dar nu se exercită dreptul de regres în asigurările facultative de bunuri cum este si cazul in speța deoarece:

Așa cum se poate constata fapta sa generatoare a pretinsului prejudiciu nu constituie o culpa în raporturile de asigurare, conform condițiilor de asigurare din polița de asigurare nr. C . nr. C1132800 emis de . GROUP SA care cuprinde in mod expres 7 cauze de risc care sunt acoperite de aceasta.

Așa cum a arătat la data producerii accidentului avea vârsta de 16 ani, așadar era minor si fată de dispozițiile art.38 C.civ., nu avea capacitate procesuala de exercițiu si nu putea sa încheie acte de dispoziție.

În consecință, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa in prezenta cauza față de dispozițiile art. 58 din Legea nr.136/1995/R, art. 38 C.civ., art. 1355 C.civ., si efectele juridice ale poliței de asigurare facultativa . nr._ a societății de asigurare.

Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică si nelegală, deoarece analizând situația de fapt si dispozițiile legale incidente art. 1349 si 1357 C. civ., art. 58 din Legea nr.136/1995/R, se poate constata ca nu sunt îndeplinite condițiile privind răspunderea civila.

Reclamanta solicită obligarea sa în calitate de pârâtă la plata sumelor menționate mai sus ( 15.402,10 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate de . GROUP SA asiguratului, la 3070,79 lei reprezentând dobânda legala calculata in perioada 01.02._15, plata dobânzii legale de 3766 lei ), reținându-se următoarea situație de fapt: la data de 04.12.2012 pe raza . a avut loc accidentul rutier prin care s-a angajat in traversarea DJ301 LA KM 25+900, prin loc nepermis si a fost surprins si accidentat de autoutilitara marca Volskwagen cu nr. de înmatriculare CL-3-PXS condus regulamentar de către Zmărăndache V. din Mun. Oltenița, jud. Călărași.

În urma accidentului de circulație în care a fost implicata autoutilitara s-a întocmit dosarul de urmărire penală nr. 3602/P/2012, in care s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de Zmărăndache V., conducătorul auto sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 C. penal, iar el a fost sancționat contravențional cu avertisment, prin procesul verbal nr. CP nr._/07.01.2013.

Reclamanta arată că, în urma producerii accidentului, a deschis dosarul de daună CA/BU/12/_ si a plătit o indemnizație de asigurare in valoare de 15.402,1 lei, astfel cum rezulta din extrasul de cont nr.51/01.02.2013, iar diferența dintre suma înscrisa in extrasul de cont si suma solicitata cu titlu de despăgubiri in valoare de 1.392,90 lei reprezintă ratele 3 si 4 compensate in temeiul art.2.206 alin X) C.pr. civ.

Reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.2210 C.civ. si arată că din documentele eliberate de organele de politie competente, a încălcat prevederile OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice si este vinovat de producerea accidentului si de avariile suferite de autoutilitara asigurata de reclamanta.

De asemenea, invocă disp. art.1349 si 1357 C.civ. si arata ca, in ceea ce privește culpa sa în producerea accidentului vinovăția este constatată prin P.V. nr._/07.01.2013 eliberat de Politia Gălbinași, iar valoarea pagubei a fost stabilită prin constatările organelor tehnice de specialitate.

Analizând îndeplinirea in cauza a condițiilor cerute de lege, respectiv art. 1357,1358 C.civ., dispozițiile art. 58 din Legea nr.136/1995/R care conține dispoziții speciale privind asigurările si reasigurările în România, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se poate constata ca acestea nu sunt îndeplinite.

Pentru a se angaja răspunderea în temeiul art. 1357 C.civ. trebuie dovedită îndeplinirea în cauză a următoarelor condiții cumulative: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția .

A învederat că, în cauză, probele invocate de reclamantă în susținerea cererii nu sunt utile si pertinente, deoarece nu dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1357,1358 C.civ. si dispozițiile art. 58 din Legea nr.136/1995/R care conține dispoziții speciale privind asigurările si reasigurările in România.

a) In ceea ce privește fapta ilicită și vinovăția pârâtului se poate constata că nu sunt dovedite în prezenta cauză.

Astfel, deși reclamanta susține ca a suferit un prejudiciu constând în contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul față de care avea calitatea de asigurător CASCO, depunând în acest sens acte ce atestă valoarea reparațiilor efectuate precum și ordinul de plată ce atesta plata acestora, nu a făcut dovada faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta ilicită si a vinovăției pârâtului.

Conform art. 58 din Legea nr.136/1995/R - "Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: a) accidentul a fost produs cu intenție;

..... d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără

consimțământul asiguratului".

Așa cum se dovedește din actele cauzei, respectiv din procesul verbal de contravenție CP nr._/07.01.2013, la data producerii accidentului, Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale 07/05.2013, dosar nr. 3602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, fapta contravenționala pentru care a fost sancționat cu avertisment a fost săvârșita din culpa - imprudenta, fără intenție.

Așa cum se poate constata fapta generatoare a pretinsului prejudiciu, nu a fost săvârșita cu intenție ci din culpa.

Analizând dispozițiile legale menționate mai sus, se poate constata ca aceasta nu se încadrează în nici una din situațiile expres prevăzute mai sus lit.a.b.c.d. Așadar, asigurătorul . GROUP SA nu are temei legal sa recupereze sumele plătite drept despăgubiri si nu se poate stabili aceasta obligație in sarcina sa, așadar, dreptul asigurătorului la acțiunea in regres împotriva sa nu are temei legal.

Referatul cu propunerea de neîncepere a urmării penale dată în cadrul dosarului nr.07.05.2013, dosar nr. 3602/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița față de Zmărăndache V., conducătorul autoturismului si procesul verbal de contravenție . nr._/07.01.2013 și a cărui reparație se solicită a fi despăgubită, nu face aceasta dovada întrucât nu privește pe paratul din cauza.

In același sens, concluziile din cuprinsul acestor acte procedurale penale potrivit cărora, accidentul rutier s-a produs din vina pârâtului care a încălcat prev. art. 71 din OUG nr. 195/2002/R si procesul verbal de contravenție . nr._/07.01.2013 nu pot fi reținute de instanța ca dovezi certe a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta ilicită și a vinovăției pârâtului, deoarece nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.28 C.pr. pen.

Astfel, conform art.28 C.pr.pen. se dispune ca, "Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat in fata instanței civile, care judeca acțiunea civila, cu privire la existenta faptei si a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civila nu este legata de existenta prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite."

Așadar, soluțiile dispuse de organele de urmărire penală nu au autoritate de lucru judecat în cauzele civile, practica instanțelor judecătorești stabilind că hotărârile judecătorești definitive pronunțate în cauzele penale au putere de lucru judecat în cauzele civile.

Acțiunea reclamantei se întemeiază pe o soluție dispusă de organele de urmărire penală, constând într-o rezoluție a procurorului si un proces verbal de contravenție, or actele procesuale și procedurale emise de către organele de urmărire penală nu sunt asimilate hotărârilor judecătorești și prin urmare nu își pot produce efectele în cauzele civile.

Pe de altă parte referatul cu propunerea de neîncepere a urmării penale dată în cadrul dosarului nr.07.05.2013 privește cercetările efectuate față de făptuitorul Zmărăndache V. nu fata de parat.

Așadar, întrucât potrivit art. 28 C.proc.pen. numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, iar rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale si procesul verbal de contravenție . nr._/07.01.2013 nu pot fi asimilate unor hotărâri judecătorești.

In prezenta cauză la baza susținerii cererii de chemare in judecata, reclamanta invoca doar aceste acte, ce în prezenta cauză nu pot avea forța probantă in dovedirea faptei ilicite, prejudiciului, raportului de cauzalitate si a vinovăției, aspecte ce sunt supuse analizei contradictorii a părților, în condițiile în care aceasta nu este susținută de mijloace de probă.

In susținerea apărărilor a învederat instanței că, în cauză, caracterul culpabil al faptei constatată prin procesul verbal de contravenție, implica analiza atitudinii sale psihice, si in ceea ce privește vinovăția si având in vedere circumstanțele săvârșirii faptei se apropie incontestabil de un eveniment neprevăzut care intra in sfera cazului fortuit.

Mai mult, așa cum a arătat, apreciază ca sunt aplicabile dispozițiile art. 1355 (2) C. civ. privind răspunderea care dispun ca, "Sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei".

Așa cum s-a reținut in procesul verbal si in Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale 07/05.2013, dosar nr. 3602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, intre . Group si . proprietara autoutilitarei in calitate de asigurat nu au existat pretenții reciproce, așadar nu s-a stabilit nici un raport juridic din care sa rezulte răspunderea civila.

În cauza, asigurătorul nu poate sa exercite dreptul de regres în asigurările facultative de bunuri cum este si cazul in speța deoarece, așa cum se poate constata fapta generatoare a pretinsului prejudiciu, nu a fost săvârșita cu intenție ci din culpa, nu constituie o culpa în raporturile de asigurare, conform condițiilor de asigurare din polița de asigurare nr. C . nr. C1132800 emis de . GROUP SA care cuprinde in mod expres 7 cauze de risc care sunt acoperite de aceasta.

De asemenea, așa cum a arătat la data producerii accidentului avea vârsta de 16 ani, așadar era minor si față de dispozițiile art.38 C.civ., nu avea capacitate procesuală de exercițiu si nu putea sa încheie acte de dispoziție privind răspunderea civila.

In consecința, nu sunt îndeplinite condițiile privind fapta ilicita si vinovăția paratului deoarece nu sunt dovedite in prezenta cauza.

b) In ceea ce privește prejudiciul si a legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta ilicită se poate constata ca aceste condiții nu sunt dovedite in prezenta cauza.

A treia condiție esențiala a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca, acea fapta a provocat acel prejudiciu. Cu alte cuvinte, pentru ca obligația de dezdăunare sa ia ființa, trebuie sa se stabilească existenta unei legături de la cauza la efect intre fapta comisa de o persoana si prejudiciul suferit de cealaltă.

In conformitate cu dispozițiile art.2210 C.civ.-"În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei".

Așadar, dreptul asigurătorului la acțiunea in regres, pentru despăgubiri, contra celor răspunzători de producerea prejudiciului, deriva din subrogarea in drepturile asiguratului sau, in limita indemnizației plătite contra persoanei responsabile pentru producerea pagubei.

Așa cum se poate constata, reclamanta arata ca, in urma producerii accidentului a deschis dosarul de dauna CA/BU712/_ si a plătit o indemnizație de asigurare in valoare de 15.402,1 lei, astfel cum rezulta din extrasul de cont nr. 51/01.02.2013, iar diferența dintre suma înscrisa in extrasul de cont si suma solicitata cu titlu de despăgubiri in valoare de 1.392,90 lei reprezintă ratele 3 si 4 compensate in temeiul art.2.206 alin X) C.pr. civ.

Prin procesul verbal din data de 04.12.2012 al . SRL privind verificarea tehnica a autoturismului marca Volskwagen cu nr. de înmatriculare_ , implicat in accidentul de circulație din data de 04.12.2012 pe raza corn. Gălbinași, jud. Călărași, se arata ca s-au constatat următoarele avarii: capota protecție motor înfundată, grila față sparta, bara protecție față sparta, parbriz spart, aripa dreapta față ușor înfundata, radiator răcire ușor înfundat.

Reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate intre avarierea respectivelor piese/repere auto si accidentul rutier produs in data de 04.12.2012 respectiv ca, fapta comisa de el a produs toate avariile autoutilitarei, proba care-i cădea in sarcina conform art. 249 C.pr.civ. și principiului statornicit în art.22 C. pr. civ.

Chiar daca s-ar susține ca, respectivele avarii nu puteau fi observate decât ulterior primelor constatări, prin demontarea sau repararea autovehiculului, in cauza nu a fost întocmit un proces-verbal suplimentar in conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. final din Ordinul nr. 9 emis de Comisia de supraveghere a asigurărilor, motiv pentru care nu poate fi obligat sa plătească valoarea cestora.

Așa cum se poate constata in urma accidentului a suferit vătămări corporale, constatate prin adresa nr.2809 a Spitalului Clinic de Urgenta Sfântul P. București, respectiv traumatism craniocerebral.

Analizând dinamica accidentului, se poate constata ca, nu se dovedește ca numai fapta sa imprudenta este cauza avariilor autoutilitarei respectiv capota protecție motor înfundata, grila față sparta, bara protecție față sparta, parbriz spart, aripa dreapta față ușor înfundata, radiator răcire ușor înfundat așa cum au fost reținute in actele ce atestă valoare reparațiilor efectuate.

În ce privește cuantumul despăgubirilor datorate, apreciază ca acesta a fost stabilit cu încălcarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Ordinul CSA 21/2009 conform cărora cuantumul despăgubirilor nu poate depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data avarierii și nici limita de despăgubire prevăzută de asigurarea încheiata.

Din actele cauzei se constata ca, in urma verificării documentației privind constatarea avariilor, soluțiile tehnologice adoptate, evaluarea și stabilirea despăgubirilor se constata că reclamanta a folosit prețuri maximale în ceea ce privește timpii de manoperă și costurile pieselor înlocuite în raport cu prețurile aplicate de alte unități.

Apreciază că, costurilor reale de reparație a autoturismului avariat, sunt mult mai mici conform ofertelor puse la dispoziție de către alți furnizori agreați, așadar, suma de 15.402,10 lei privind contravaloarea despăgubirilor este nejustificat de mare si de asemenea constatările efectuate privind daunele au natura unui raport de expertiza extrajudiciara fiind întocmit la cererea paratei, fără a avea puterea probatorie a unei expertize judiciare.

De asemenea, așa cum a mai arătat, având in vedere practica si doctrina judiciara din domeniu, învederează instanței că, în cauză, asigurătorul nu poate sa exercite dreptul de regres în asigurările facultative de bunuri cum este si cazul in speța deoarece, așa cum se poate constata fapta generatoare a pretinsului prejudiciu, nu a fost săvârșita cu intenție ci din culpa, nu constituie o culpa în raporturile de asigurare, conform condițiilor de asigurare din polița de asigurare nr. C . nr. C1132800 emis de . GROUP SA care cuprinde in mod expres 7 cauze de risc care sunt acoperite de aceasta.

In considerarea celor expuse învederează instanței că, deși reclamanta a plătit contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul față de care avea calitatea de asigurător CASCO, depunând în acest sens actele (facturi, chitanțe, procese verbale) ce atestă valoare reparațiilor efectuate precum și ordinul de plată ce atesta plata acestora, nu a făcut dovada faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta ilicită și a vinovăției subsemnatului, in calitate de parat, solicită sa se constate ca acțiunea reclamantei este netemeinica si nelegala si nu se poate retine nici o obligație in sarcina sa in prezenta cauza.

In ceea ce privește pretențiile privind plata sumei de 3070,79 lei reprezentând dobânda legala calculata la data plații despăgubirilor si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 01.02._15, solicită să se constate ca acestea sunt neîntemeiate si nelegale.

Așa cum se poate constata, reclamanta nu are o creanța certa, lichida si exigibila deoarece suma de 15.402,10 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor, este contestata si nu provine dintr-un titlu executoriu.

Cu privire la modul de calcul al dobânzii legale, arată ca, dobânda legală nu poate fi calculată decât de la data încunoștințării pârâtei că reclamanta uzează de dreptul consacrat de dispozițiile din Legea nr. 136/1995, iar nu de la data plății, condiții care nu sunt îndeplinite in cauza.

In consecința, reclamantei îi revenea sarcina probei, în ceea ce privește îndeplinirea în cauză a condițiilor cerute de lege, conform art. 249 C.pr.civ. și principiului statornicit în art.22 C. pr. civ. iar din probele cauzei nu rezultă îndeplinirea în persoana pârâtului a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile, se constata ca acțiunea este netemeinica si nelegala.

In aceiași ordine de idei se poate constata ca, polița de asigurare nr. C . nr. C1132800 emisa de . GROUP SA produce efecte juridice pentru scopul in care a fost încheiata in sensul ca, contractul de asigurare se încheie între două părți care își asumă obligații reciproce, respectiv, pe de o parte asiguratul va achita o suma fixă de bani numită primă o singură dată la momentul încheierii contractului sau în rate pe parcursul duratei acestuia, pe de alta parte se obligă să plătească despăgubiri generate de riscul sau riscurile care îl afectează pe asigurat pe toată perioada de valabilitate a contractului de asigurare.

In consecința, este legal si moral ca pretențiile solicitate de reclamanta . GROUP SA să fie suportate în totalitate de societatea de asigurări, deoarece asiguratul si-a îndeplinit obligațiile legale de plata a primelor de asigurare si acesta este obiectul de activitate al societății de asigurări, aceea de a plati despăgubiri generate de riscul sau riscurile care îl afectează pe asigurat pe toată perioada de valabilitate a contractului de asigurare.

In concluzie, față de cele învederate, solicita instanței admiterea excepțiilor invocate iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinica si nelegala.

In drept, a invocat art.205 alin. C.proc. civ, Legea, O.U.G. nr. 80/26.06.2013/R, art. 1357,1358 C.civ. si Legea nr.136/1995/R, Legea nr.370/26.11.2009 privind, Noul cod civil si toate celelalte dispoziții legale menționate in textul întâmpinării.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului ca neîntemeiate cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

1. In ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii, solicită respingerea întrucât la data de 07.09.2015 a fost plătită suma de 875 lei cu ordinul de plată nr._ reprezentând taxă judiciară de timbru, astfel cum a fost stabilit de către instanța de judecată și cum i s-a comunicat prin adresa emisă la data de 1 septembrie 2015 și comunicată la data de 03.09.2015.

Menționează faptul că dovada plății (ordinul de plată) a fost transmis în original, prin poștă, cu confirmare de primire, în termenul legal acordat pentru regularizarea cererii introductive.

2 A solicitat respingerea excepției lipsei procedurii prealabile invocată de către pârât prin întâmpinare, respectiv a inadmisibilității ca urmare lipsei ședinței de Informare privind avantajele medierii, întrucât prevederile art. 2 alin. (1) și (I²) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 266/2014 publicată în Monitorul Oficial ai României, partea I, nr. 464 din oara de 25 iunie 2014.

3.A solicitat, de asemenea, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocata de pârât întrucât acțiunea prezentă este o acțiune în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită, întemeiată pe răspundere civilă delictuală și nu una întemeiată pe un raport de asigurare.

De altfel, așa cum precizează și pârâtul, între ea și pârât nu a existat niciun raport contractual, cu atât mai mult un raport de asigurare.

Prin urmare, dispozițiile art. 2519 C.civ. care prevăd că „Dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani" nu sunt aplicabile.

Fiind o acțiune în răspundere civilă delictuală, dreptul la acțiune este cel general, de 3 ani, prevăzut de art. 2517 C.civ: „Termenul prescripției este de 3 ani: dacă legea nu prevede altfel" care începe să curgă, așa cum prevede art. 2528 alin. (1) C.civ., „de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea."

Cum fapta ilicită a fost săvârșită la data de 04.12,2012, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată de către Judecătoria Oltenița, la data de 31.08.2015, solicită să se constate că acțiunea a fost exercitată în termen legal și respingerea acestei excepții, ca neîntemeiată.

4. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Sudițoaia V., solicită respingerea din următoarele considerente:

A. Pârâtul face o gravă eroare între asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, denumită și RCA unde asigurătorul acordă despăgubiri PERSOANELOR PREJUDICIATE DE ASIGURATUL SĂU prin accidente de vehicule (art. 43 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, modificată) și asigurarea facultativă - CASCO unde asigurătorul despăgubește asiguratul ca urmare a producerii riscului asigurat prevăzut în contract.

În cauza prezentă asiguratul, care nu este pârâtul Sudițoaia V., ci ..R.L. avea încheiată o poliță facultativă (CASCO) și a fost despăgubit în baza acestei polițe de asigurare.

Articolul 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România se află in capitolul III privitor la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (RCA) și reglementează situațiile în care asigurătorul RCA poate exercita acțiune în regres împotriva PROPRIULUI LUI ASIGURAT.

Prin urmare, articolul 53 din Legea nr. 136/1995 nu este aplicabil în prezenta cauză, întrucât pârâtul nu este asiguratorul RCA al său, și nu a avut încheiată cu aceasta o astfel de poliță.

Temeiul legal al acțiunii în regres este art. 2210 care prevede faptul că asigurătorul, după ce îl despăgubește pe asiguratul său se poate îndrepta printr-o acțiune DIRECTA împotriva PERSOANEI CARE A PRODUS PAGUBA pentru a recupera indemnizația (despăgubirea) pe care el a plătit-o, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei..."

B. Raportat la argumentele invocate de pârât privind capacitatea de exercițiu, arată faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, în prezența tatălui său și nu a fost CONTESTAT până în prezent. De altfel și în Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale din 08.01.2013 dat în dosarul nr. 3602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița se menționează faptul că a fost audiat și sancționat contravențional în prezenta tatălui său.

Potrivit art. 41 C.civ. „(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de exercițiu RESTRÂNSĂ. (2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviințarea părinților(...) încuviințarea ...poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului.".

Pe de altă parte, în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 1366 alin. (2) C.civ „Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani RĂSPUNDE DE PREJUDICIUL CAUZAT, în afară de cazul în care dovedește că a fost lipsit de discernământ la data săvârșirii faptei.".

Fată de toate argumentele expuse, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, arată că sunt îndeplinite condițiile cumulative privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie prevăzută de art. 1349 și 1357 C.civ.

a)^: în ceea ce privește fapta ilicită a pârâtului, a fost constatată de către organele de poliție și constă în încălcarea art. 71 alin. 4 din OUG nr. 195/2002R privind circulația pe drumurile publice, traversarea prin loc nepermis și fără să se asigure și a fost dovedită cu procesul-verbal de contravenție necontestat . nr._ din data de 07.01.2013;

b) în ceea ce privește prejudiciul, acesta a fost constatat și consemnat atât de către organele de poliție care au eliberat Autorizația de reparații . nr._/04.12.2012, iar întinderea acestuia este dovedită cu nota de constatare, calculul reparațiilor, facturi și extras de cont;

c) de asemenea, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu a fost dovedit cu procesul-verbal de contravenție și cu autorizația de reparație eliberată de organele de poliție competente:

d) în ceea ce privește vinovăția, așa cum a arătat anterior, a fost dovedită cu procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.01.2013, înscris care face dovada deplină a celor conținute în cuprinsul său până la proba contrară și care nu a fost contestat.

În ceea ce privește cauza exoneratoare de răspundere invocată de către pârât, consideră că nu este dovedită și nu poate fi avută în vedere în prezenta cauză întrucât nu se poate susține că la vârsta de 16 ani pârâtul nu cunoștea că traversând . nepermis și fără să se asigure poate fi accidentat. În aceste condiții, consideră că nu se poate vorbi nici măcar de un eveniment rezonabil imprevizibil și cu atât mai mult nu se poate vorbi de un eveniment inevitabil prejudicierii victimei cazului fortuit, întrucât dacă pârâtul ar fi traversat printr-un loc marcat și semnalizat corespunzător acesta ar fi putut să evite atât accidentul, cât și consecințele acestuia, adoptând o conduită legală și abținându-se de a o încălca.

Menționează că aprecierea in concreto a comportamentului persoanei vinovate trebuie făcută raportat la cel mai înalt grad de diligentă și de prudență de care poate da dovadă un om, întrucât art. 1357 alin. 2 prevede că: „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă".

Pe de altă parte, așa cum a arătat anterior, cauza prezentă nu are legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (RCA) și în consecință nici dispozițiile privind valoarea maximă a despăgubirii prevăzută de Ordinul nr. 21/2009 al CSA, ordin care pune în aplicare Normele privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule pentru anul 2010 nu pot fi incidente.

Pârâtul datorează și dobânda legală raportat la dispozițiile art. 1531 C.civ care stabilește cu valoare de principiu: „(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit prin faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde efectiv pierderea suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.", și ale art. 1523 alin. 2 lit. e C.civ: care prevede că debitorul se află de drept în întârziere atunci când „obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale".

În concluzie, față de argumentele expuse, solicită să se constate că apărările pârâtului sunt neîntemeiate și solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În drept, a invocat art. 201 alin. 2 C.pr. civ.

Conform art. 223 alin. 3 C.pr.civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 3602/P/2012.

La primul termen de judecată pârâtul a solicitat un termen pentru a-și angaja apărător însă ulterior nu s-a mai prezentat în fața instanței.

Instanța a pus în discuție excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare apoi le-a reținut spre soluționare.

Instanța urmează a respinge excepția de netimbrare a acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 875 lei conform OP nr._/7.09.2015 depusă la fila 49 din dosar.

Instanța urmează a respinge excepția lipsei procedurii prealabile respectiv cea a inadmisibilității acțiunii urmare a neparticipării părților la ședința de informare privind avantajele medierii întrucât art. 2 alin. 1 și 1 indice 2 din Lg. nr. 192/2006 privind medierea au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 266/2014.

Instanța urmează a respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât prezenta este o acțiune în răspundere civilă delictuală al cărui termen de prescripție este (conform art. 2517 C. civil) de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de prescripție începe să curgă conform art. 2528 alin. 1 C. civil, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea.

Cum fapta a fost săvârșită la data de 4 decembrie 2012, termenul de prescripție intervine la 4 decembrie 2015. Așadar, prezenta acțiune ce poartă data de 27 august 2015 (conform ștampilei poștei) este depusă înlăuntrul termenului de prescripție .

Instanța urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta, ca neîntemeiată.

Pârâtul stă în proces în prezenta cauză întrucât este răspunzător de paguba produsă prin accidentul de circulație cauzat din culpa sa.

Iar potrivit art. 1366 alin. 2 C. civil, minorul care a împlinit vârsta de 14 ani răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care dovedește că a fost lipsit de discernământ la data săvârșirii faptei.

Ori, nu s-a dovedit că pârâtul nu avea discernământ la momentul producerii evenimentului rutier.

Datorită comportamentului său nediligent, pârâtul a traversat DJ 301 pe loc nepermis și fără să se asigure și s-a produs evenimentul rutier în urma căruia s-au produs pagube autoutilitarei proprietatea ., societate asigurată la reclamantă.

Pe fondul cauzei, instanța constată următoarele: la data de 4 decembrie 2012, ora 16,40, pârâtul Sudițoaia V. în vârstă de 16 ani, a traversat DJ 301 la km. 25+900m. prin loc nepermis și fără să se asigure, timp în care a fost accidentat de autoutilitara marca VW_, proprietatea ., care la rândul ei a fost avariată.

Această autoutilitară era condusă în mod regulamentar de Zmărăndache V..

În dosarul penal nr. 3602/P/2012 procurorul a dat rezoluție de neîncepere a urmăririi penale față de Zmărăndache V. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 184 C.p. întrucât în urma verificărilor efectuate de organele de poliție a rezultat nevinovăția acestuia și în cauză sunt incidente dispoz. art. 71 alin. 4 din OUG nr. 195/2005- Rep. Potrivit cărora „Pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise sau a nerespectării altor obligațiuni ca urmare a traversării prin locuri nepermise sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.”

Pârâtul a fost sancționat contravențional pentru fapta săvârșită prin procesul verbal . nr._/7.01.2013 emis de secția 5 Poliție Gălbinași.

Autoutilitara proprietatea . avea la data accidentului poliță de asigurare facultativă emisă de O. V. Insurance Group SA la data de 9 iulie 2012, valabilă până la 9 iulie 2013.

S-a deschis dosarul de daună CA/BU/12/_ și i s-a plătit asiguratei o indemnizație în val. de_,1 lei conform extrasului de cont nr. 51/1.02.2013 (filele 11 și 12 din dosar).

Potrivit art. 1357 NCC „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.”

Prejudiciul suportat de autoutilitara marca VW s-a datorat faptei ilicite a pârâtului care a traversat nediligent DN 301 la km.25+900..

Între fapta ilicită și prejudiciu există o strânsă legătură. Vinovăția pârâtului rezultă din procesul verbal încheiat de organele de poliție prin care a fost sancționat cu „avertisment. „

Fiind întrunite așadar condițiile atragerii răspunderii civile delictuale instanța urmează a admite acțiunea și a obliga pârâtul la 15.402,10 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate de reclamantă asigurătorului S.C. „COMERȚ S.” S.R.L., la 3.070,79 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data plății despăgubirilor și până la data introducerii cererii de chemare în judecată (01.02.2013 – 25.08.2015) plus dobânda legală corespunzătoare sumei datorate, până la plata integrală a debitului.

Suma de 15.402,1 lei este formată din suma de 14.009,2 lei înscrisă în extrasul de cont și suma de 1392,91 lei ce reprezintă ratele 3 și 4 compensate, datorate conform art. 2206 alin. 6 CC.

Dobânda legală este datorată de pârât în baza OG nr. 13/2011 și art.1531 C.civ..

Cum pârâtul a căzut în pretenții, în temeiul art. 453 C.pr.civilă, instanța urmează a-l obliga la cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru (875 lei) și onorariu avocat (1984 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâtul Sudițoaia V..

Respinge excepția lipsei procedurii prealabile, respectiv cea a inadmisibilității acțiunii, urmare a neparticipării la ședința de informare privind avantajele medierii, invocate de pârât.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de pârât.

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât.

În fond, admite acțiunea formulată de către reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA București cu sediul în mun. București, ., sector 1 cu sediul ales în mun. București, ..3, ., . în contradictoriu cu pârâtul Sudițoaia V. domiciliat în ..

Obligă pârâtul la 15.402,10 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate de reclamantă asigurătorului S.C. „COMERȚ S.” S.R.L., la 3.070,79 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data plății despăgubirilor și până la data introducerii cererii de chemare în judecată (01.02.2013 – 25.08.2015) plus dobânda legală corespunzătoare sumei datorate, până la plata integrală a debitului.

Obligă pârâtul la 2.859 lei cheltuieli de judecată către reclamantă,din care 875 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 1984 lei reprezentând onorariul de avocat.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2016.

Președinte,Grefier,

E. MihaiTatiana I.

RD/ME/VM

25.02.2016

4 ex.

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 205/2016....		Succesiune. Sentința nr. 170/2016. Judecătoria OLTENIŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță