Ordin de protecţie. Sentința nr. 279/2016. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 279/2016 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 279/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDOLE:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr. 3270
...
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 279/2016
Ședința camerei de consiliu de la 15 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier P. I. M.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Judecătoria Oltenița –
reprezentat de P. procuror C. G.
Pe rol fiind judecarea cererii de emitere a ordinului de protecție, formulată de reclamanta P. I. S., domiciliată în comuna Chirnogi, ., jud. Călărași, împotriva pârâtului P. V., domiciliat în comuna Chirnogi, .. 4, jud. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, răspund reclamanta P. I. S. și pârâtul P. V., asistat de apărător din oficiu, av. S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța procedează la verificarea identității pârâtului P. V., care se legitimează cu CI . nr._, eliberată la 13.04.2006 de SPCLEP Oltenița.
La cererea instanței, pârâtul declară că are, împreună cu reclamanta, un copil, respectiv o fată minoră, P. A.-I., născută la 26.02.2004.
Instanța procedează la audierea martorilor propuși de părți, sub prestare de jurământ, respectiv a martorelor S. V. și P. V., la propunerea reclamantei, și a martorului C. M., la propunerea pârâtului, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În timpul audierii martorei S. V., pârâtul învederează că a făcut acea afirmație, respectiv „De ce țipi așa, te-am violat?” față de mama reclamantei, iar nu față de minoră.
La cererea instanței, reprezentanta parchetului și părțile învederează că nu au cereri de formulat sau alte probe de administrat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri pe fond.
Reclamanta, pe fond, solicită admiterea cererii precizate și emiterea ordinului de protecție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul, pe fond prin apărător din oficiu, av. S. A., solicită respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate. Din probele administrate în cauză, respectiv din depozițiile martorilor audiați, în special cei propuși de reclamantă, se relevă o situație de fapt ce le-a fost expusă de reclamantă, iar nu percepută în mod direct de martori. Mai mult, reclamanta nu face dovada vătămărilor suferite, inclusiv martorul propus de pârât declara că, dacă și-ar fi pierdut dinții, acesta trebuia să facă o dovadă în acest sens, putând merge la un medic legist. Evenimentul relatat este un caz izolat și, astfel cum a expus anterior, reclamanta nu a făcut dovada exercitărilor actelor de violență anterior de către pârât față de ea, și nici față de minoră. Solicită respingerea cererii formulate de reclamantă ca inadmisibilă.
P. procuror C. G., având cuvântul pe fond, solicită admiterea cererii reclamantei și emiterea ordinului de protecție în sensul solicitat, întrucât toate probatoriile administrate azi în fața instanței au relevat faptul că, în lipsa unui astfel de ordin de protecție, reclamanta este expusă în orice moment comportamentului imprevizibil al pârâtului, care, pe fondul consumului de alcool, este dominat de sentimentul geloziei, al despărțirii de reclamantă și al unor impulsuri agresive, care o împiedică să își desfășoare viața și activitatea, așa cum dorește aceasta. În lipsa acestui ordin de protecție, va trebui, în continuare, să evite trasee care ar interfera cu persoana pârâului, cu locuința acestuia, pentru a evita o situație conflictuală. Totodată, ar putea exista, ulterior, o altă faptă penală gravă pentru lipsa unor măsuri care se impun la acest moment. Având în vedere că și martorul pârâtului a relevat că acele conflicte, acele incidente erau de o amploare agresivă care au determinat sesizarea poliției, necesitatea unui ordin de protecție este absolut esențială pentru protecția reclamantei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 29.01.2016, reclamanta P. I. S. a chemat în judecată pe pârâtul P. V., solicitând emiterea unui ordin de protecție.
În fapt, reclamanta a arătat că, în data de 29.11.2015, a ieșit de la fabrica unde lucrează și, în drum spre casă, (pârâtul) a așteptat-o, a oprit-o și a lovit-o, dărâmându-i doi dinți, cu motivul că de ce a întârziat de la muncă și că îi va arăta el ei.
Reclamanta a sunat-o pe mama ei, P. A., care a venit după ea la stația din Chirnogi, unde locuiesc, și a luat copilul de la școală, pentru că îi era frică să nu se sperie când va veni acasă.
Ea este concubină cu P. V. de 13 ani și au împreună un copil în vârstă de 12 ani.
După ce a luat minora de la școală, împreună cu mama ei, au plecat către casa părinților ei, unde locuiesc.
În seara respectivă nu s-a mai întâmplat nimic.
A doua seară, a intrat în curte la părinții ei, cu pretextul să își vadă copilul, și a amenințat-o că o omoară dacă nu îi deschide ușa. L-a rugat să iasă din casă pentru că se sperie copilul și că nu este o oră potrivită pentru a o vizita. F. a început să plângă și îl ruga să plece, iar el i-a răspuns: „De ce plângi, fă, așa, că nu te-am violat?!”. Pârâtul a plecat, într-un târziu, amenințând-o că îi arată el, chiar dacă face pușcărie, dar știe că a omorât-o.
Reclamanta a mai arătat că îi este frică pentru siguranța sa și a copilului.
Reclamanta a depus la dosar chitanța nr. 23/21.12.2015, eliberată de Cabinetul Medical Individual C. S..
La dosar, a fost depusă delegație pentru asistență judiciară obligatorie pentru pârâtul P. V..
La termenul din 11.02.2016, la interogatoriul luat din oficiu reclamantei, aceasta a declarat că își precizează cererea, în sensul ca prin ordinul de protecție pârâtul să fie obligat să păstreze o distanță minimă față de ea, respectiv de 100 m. De asemenea, solicită să fie obligat să respecte aceeași distanță și față de fiica lor minoră. Distanța aceasta să fie păstrată față de ea și față de locul de muncă . față de școala minorei, respectiv Școala nr. 2 Chirnogi, unde fiica ei este elevă. A locuit cu pârâtul 13 ani în casa părinților ei și s-au despărțit în fapt în 29 noiembrie 2015. Pârâtul lucrează la o spălătorie auto în mun. București. Pârâtul se manifestă violent față de ea din cauza băuturii și a geloziei. Pârâtul consumă frecvent alcool. Nu i-a dat motive de gelozie soțului ei. Menționează că el este cu 13 ani mai în vârstă decât ea. Pârâtul face naveta și vine la săptămână acasă. Casa părinților ei se învecinează cu casa părinților pârâtului, care sunt situate la o stradă distanță, dar, pentru a ajunge la casa ei, este nevoită să treacă prin fața curții casei părinților pârâtului. De asemenea, solicită ca să se stabilească locuința fiicei sale la ea.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și cu martorii S. V. și P. V..
În apărare, pârâtul, prin avocat, a solicitat proba cu înscrisuri si cu martorul C. M..
Martora S. V. a declarat că este soră cu bunica reclamantei și nu se află în relații de rudenie cu pârâtul și nici în dușmănie cu acesta. Are domiciliul în Oltenița. Anul trecut, crede că până în C., nepoata ei a plecat de la serviciu și a trecut pe la ea, în Oltenița. Apoi, când a plecat, a sunat-o peste un sfert de oră că i-a ieșit în față concubinul, când ea stătea de vorbă cu un coleg, iar pârâtul a pocnit-o și i-a rupt trei dinți. Pârâtul a lovit-o pe reclamantă, fiindcă a văzut-o stând de vorbă cu acel coleg, iar pârâtul credea că era amantul ei. Acea persoană nu era amantul reclamantei. Părțile tot timpul se certau, iar pârâtul se exprima urât. Nu prea are multe legături pârâtul cu fiica lui, nu prea știe pârâtul cum se crește acest copil. Nu știe dacă mai erau și alte persoane de față când pârâtul a lovit-o pe reclamantă. Nu a văzut personal ca pârâtul să o lovească pe reclamantă, dar, când era o dată la Chirnogi, a auzit țipete, iar reclamanta se ascundea de pârât. Reclamanta trebuie să treacă prin fața casei pârâtului ca să ajungă acasă și îi este teamă de el. De atunci, nu s-a mai întâmplat nimic între părți, întrucât reclamanta nu i-a mai dat ocazia, reclamanta mergând pe alte părți, pentru a nu mai da ocazia să se întâmple. Mai demult, copilul părților s-a speriat când a văzut-o pe reclamantă țipând, iar pârâtul i-a spus minorei „De ce țipi așa, te-am violat?!”.
Martora P. V. a declarat că nu este rudă sau în dușmănie cu vreo parte, fiind vorba doar de o coincidență între numele lor de familie. Reclamanta vrea să fie lăsată în pace de către concubinul ei, fiindcă a fost bătută de el și nu mai vrea să trăiască cu el. Ultima dată a fost bătută de către pârât cu puțin timp în urmă, o lună jumătate, două luni. Nu a asistat personal la acest incident care a avut loc. De la reclamantă știe că pârâtul a bătut-o pe stradă, în mun. Oltenița. Din ce i-a spus reclamanta, vorbea la telefon cu mătușa ei și, probabil, pârâtul a crezut că reclamanta vorbește cu un amant. Cu ani în urmă, nu mai știe exact, reclamanta a fost bătută de pârât chiar în prezența ei. Nu mai știe de ce a lovit-o pe reclamantă, a fost ceva pe moment, o prostie. Este prietenă cu reclamanta, o cunoaște de când s-a născut. Au copiii de aceeași vârstă și pârâtul nu îi dădea voie reclamantei să vină la ea, afirmând că și ea (martora) este o zdreanță. Nu i-a spus nimic pârâtului pentru această afirmație. Pârâtul se poartă bine cu minora. Nu au mai avut loc incidente, în afară de cel descris anterior, între părți. Dacă ar mai fi avut loc astfel de evenimente, reclamanta i-ar fi spus.
Martorul C. M. a declarat că este cumnat cu pârâtul, fiind căsătorit cu sora lui, iar cu reclamanta nu este rudă si nu se află în dușmănie. Acești doi tineri au un copil împreună. O bună perioadă, au trăit foarte bine, se iubeau, erau nedespărțiți, iar de vreo 5-6 ani, unul dintre ei, reclamanta, a decis să o ia razna. Cât timp au fost împreună, pârâtul avea, și are și în prezent, serviciu la București. În urmă cu un an, un an și jumătate, reclamanta ”s-a măritat” cu un alt bărbat. Reclamanta și-a luat și mobila și a dus-o la celalalt bărbat. După câteva luni, părțile s-au luat înapoi. În urmă cu o lună-două, când pârâtul a venit de la serviciu, pârâtul a văzut-o de mână cu un alt bărbat. Acest lucru se întâmpla în . reclamanta a fost văzută și de copiii săi și de alte persoane din . prietenii pârâtului, cu alți bărbați prin baruri, făcându-și viața. Nu a fost de față când pârâtul și-a văzut concubina de mână cu un alt bărbat. De la pârât știe acest lucru. Nu are nimic, nici cu reclamanta, nici cu pârâtul, îi iubește pe amândoi și am încercat și soția lui, și sora ei să îi împace, dar nu se mai poate. Reclamanta nu este o icoana de închinat și nici pârâtul nu este bun, în sensul că mai bea câte un pahar de băutură și atunci își aduce aminte de nevastă-sa că merge cu altul. Ei l-au învățat că trebuie să o lase pe reclamantă să meargă la treaba ei. Nu se poate să stai cu o femeie cu forța. Pârâtul nu se poartă urât cu minora. Când pârâtul a văzut-o pe reclamantă cu un alt bărbat de mână, nu a lovit-o, însă s-au luat la cearta, s-au îmbrâncit unul pe altul, din ceea ce știe. Anterior acestui incident, părțile s-au despărțit și s-au împăcat de 30 de ori. Pârâtul nu reprezintă un pericol pentru reclamantă, nu a avut niciodată vreun incident cu vreo persoană. Lucrează, vine cu bani acasă, nu face prostii, nu se droghează, nu fură. Au mai fost certuri, cum a spus mai devreme, între ei, iar reclamanta a sesizat poliția. Sesizările la poliție au fost făcute și când părțile erau împreună și când se certau și se despărțeau. Nu știe ca reclamanta să fi avut probleme cu dantura din cauza violenței exercitate de pârât. Dacă, într-adevăr, ar fi fost lovită, reclamanta ar fi venit cu ei în batistă și ar fi trebuit să aducă un act de la medicul legist, prin care să demonstreze că și-a pierdut dinții din cauza loviturilor.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța reține în fapt că părțile au avut o relație de concubinaj până la data de 29.11.2015, când a avut loc un incident, în cadrul căruia părțile, cel puțin, s-au îmbrâncit reciproc, iar reclamanta a fost lovită de către pârât în maxilar, întrucât reclamanta a fost văzută de mână cu un alt bărbat, fapt care l-a supărat pe pârât.
Din relația de concubinaj a părților a rezultat minora P. A.-I., născută la data de 26.02.2004, care, în prezent, se află împreună cu mama ei în locuința bunicilor materni, care se învecinează cu locuința bunicilor paterni.
Martorii audiați în cauză relevă că între părți, deseori, au avut loc conflicte, pentru care au fost sesizate și organele de poliție, conflicte care au loc mai ales în momentele în care pârâtul consumă alcool și devine gelos, amintindu-și de presupuse, eventuale relații pe care reclamanta le-a avut cu alți bărbați.
Deși reclamanta a afirmat că pârâtul s-ar fi exprimat vulgar față de fiica lui minoră, martorii audiați în cauză au relatat că pârâtul se poarta bine cu fiica lui.
În consecință, în raport de considerentele de fapt expuse, instanța apreciază că integritatea fizica și psihica a reclamantei este pusă în pericol prin actele de violență fizică și psihică exercitate de pârât împotriva ei și, pentru înlăturarea stării de pericol create, singura soluție o reprezintă emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, unele dintre măsurile solicitate de reclamanta, care sunt prevăzute la art. 23 alin. 1 lit. b și f din Legea nr. 217/2003.
Astfel, în temeiul acestei norme juridice, instanța va admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată de reclamantă, și va dispune, cu caracter provizoriu, pe o durata de 6 luni de la data pronunțării prezentei sentințe, următoarele masuri, respectiv va obliga pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamantă și față de locul ei de muncă, respectiv ., și va stabili reședința minorei P. A.-I., născută la data de 26.02.2004, la reclamantă.
În același timp, va pune în vedere pârâtului dispozițiile art. 32 din Legea nr. 217/2003, în sensul că încălcarea măsurilor menționate mai sus constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.
Pe de alta parte, va respinge cererea de a interzice pârâtului să păstreze o distanță minimă față de fiica lui minoră și față de Școala nr. 2 din . este elevă, din moment ce martorii audiați în cauză au relatat că pârâtul se poarta bine cu fiica lui.
Prezentul ordin va fi comunicat Poliției ..
Se va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi achitat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 23 alin. 1 lit. d și f din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, admite în parte cererea precizată de emitere a unui ordin de protecție, formulată de reclamanta P. I.-S. – CNP_, domiciliată în com. Chirnogi, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâtul P. V. – CNP_, domiciliat în com. Chirnogi, .. 4, jud. Călărași, și, în consecință, dispune cu caracter provizoriu, pe o durată de 6 luni de la data pronunțării prezentei sentințe, următoarele măsuri:
-obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamantă și față de locul ei de muncă, respectiv ..
-stabilește reședința minorei P. A.-I., născută la data de 26.02.2004, la reclamantă.
Pune în vedere pârâtului dispozițiile art. 32 din Legea nr. 217/2003, în sensul că încălcarea măsurilor menționate mai sus constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.
Respinge cererea de a interzice pârâtului să păstreze o distanță minimă față de minora P. A.-I. și de Școala nr. 2 din ., unde este elevă.
Prezentul ordin se comunică Poliției ..
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei va fi achitat din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.02.2016.
Președinte,Grefier,
A. IonelPăun I. M.
Red. A.I.
Tehnored. P.I.M.
16.02.2016 – 5 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2261/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 724/2016. Judecătoria OLTENIŢA → |
|---|
