Obligaţie de a face. Sentința nr. 724/2016. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 724/2016 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 04-05-2016 în dosarul nr. 724/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDOLE:2016:001._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr.3270
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 724/2016
Ședința publică din data de 4.05.2016
Instanța constituită astfel:
Președinte de complet Ț. M.
Grefier R. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de reclamanții D. D. și D. E., ambii cu domiciliul în mun. București, ., nr. 12, ., sector 3 și adresa pentru comunicarea actelor de procedură în comuna Vasilați, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâții G. A. și G. M., ambii domiciliați în comuna Vasilați, ., jud. Călărași, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20.04.2016, fiind consemnate în încheierea de la acea dată.
Având nevoie de timp pentru a delibera asupra materialului probator de la dosarul cauzei, instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru astăzi, 4.05.2016.
J U D E C A T A:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /2016, reclamanții D. D. și D. E. au chemat în judecată pe pârâții G. A. și G. M. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să scoată din rădăcini arborii ce au fost plantați în imediata apropiere a gardului despărțitor dintre proprietățile lor, la o distanță mai mică decât cea legală. Au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că sunt proprietari ai imobilului situat în ., ., jud. Călărași, imobil compus din suprafața de 1903,521 mp, teren și locuința aflată pe acesta, compusă din 2 camere și dependințe.
Pe latura de nord, proprietatea lor se învecinează cu proprietatea pârâților, linia de hotar fiind demarcată cu gard despărțitor.
Pârâții au plantat pe proprietate lor, chiar lângă gardul despărțitor, un nr. de 6 duzi, înșiruiți pe o distanță de circa 30 m, de-a lungul hotarului.
Întrucât acești duzi le produc daune importante, în sensul că ramurile lor le distrug acoperișul, iar rădăcinile structura de rezistență a unei anexe gospodărești, le umbresc terenul pe o lungime de circa 40 m de-a lungul hotarului, pe o lățime de 4 – 5 m, distrug gardul despărțitor dintre proprietăți, omizile din ei (nefiind stropiți) le infestează terenul, pomii și celelalte culturi, iar frunzele și crengile căzute îi obligă să le adune frecvent, în repetate rânduri le-au cerut pârâților să scoată din rădăcini respectivii arbori, i-a chemat chiar în fața autorităților locale pentru a-i determina la aceasta, dar au refuzat constant să o facă.
Notificați fiind prin executorul judecătoresc să scoată arborii aflați la distanță prohibită de lege față de hotar, în vara acestui an pârâții au scos un arbore din rădăcini și au început să-l scoată și pe al doilea, însă s-au oprit la acest stadiu.
Întrucât pârâții nu înțeleg de bună voie, chiar notificați fiind, să scoată arborii plantați de-a lungul liniei de hotar, au fost nevoiți să formuleze prezenta acțiune.
În drept, au invocat dispozițiile art. 555 alin. 1, 556 alin. 1 și 2, 603, 613, 625, 1165 C. civil, art. 192 și 453 C. pr. civilă și au depus la dosar taxa judiciară de timbru, notificare, contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 5002/3 octombrie 2005 de BN „notariatul Public Oltenița”, certificatul de moștenitor nr. 937/22.12.2004 emis de același notariat, și planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate.
Pârâții G. A. și G. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării au arătat că la data de 25 mai 1984 G. A. a dobândit de pe urma tatălui său terenul si locuința din comuna Vasilați, ., jud. Călărași construita de tatăl său împreuna cu mama sa, cu mai bine de 30 de ani in urma. De-a lungul si la limita proprietății au fost plantați de către părinții săi mai mulți copaci, începând cu anul 1943.
Gardul despărțitor dintre proprietatea lor si proprietatea vecinilor reclamanți a fost ridicat odată cu construcția casei de către părinții săi, la început fiind un gard din lemn. Gardul a fost ridicat folosindu-se ca stâlpi de susținere, inclusiv copacii plantați de-a lungul anilor de către părinții săi.
In urma cu aproximativ 3 ani si jumătate au schimbat gardul din lemn in gard cu plasa de sarma (folosind inclusiv duzi ca stâlpi de susținere). Jumătatea din față a gardului a fost schimbata de către D. D., iar cealaltă jumătate de către el. După ce a fost realizat acest gard au apărut problemele, reclamanții solicitându-le sa scoată duzii sau sa-i curețe întrucât le cad omizi si frunze in curte. De la acel moment, duzii au fost tunși si curățați in fiecare an. Arată că au vorbit cu reclamantul, i-am transmis si prin alți vecini sa își ridice plasa de pe duzi ca sa-i poată scoate din rădăcini, dar de fiecare data reclamantul a spus ca nu are timp. Pârâtul arată că a solicitat inclusiv sprijinul primarului V. L. sau altor funcționari din cadrul Primăriei, in primăvara anului 2014, cărora le-a cerut sa vorbească cu vecinii lor ca ei sa ridice plasa, iar ei, pârâții, sa poată scoate duzii.
Vecinii nu au ținut cont de solicitările lor și au început in prezent sa reclame tot mai des ca aceștia le aduc prejudicii si le-au cerut să procedeze la tăierea copacii.
În luna iunie au fost notificați de către reclamanți cu privire la . privire la acești arbori existenți pe proprietatea lor de mai bine de 70 de ani, respectiv sa procedeze la scoaterea acestora din rădăcini, având in vedere ca aceștia se afla la o distanta mai mica de 2 m de limita de hotar.
Imediat după ce au fost notificați, pentru a respecta raporturile de vecinătate și pentru a nu crea prejudicii reclamanților, au reușit să scoată arborii din rădăcini.
Astfel, din cei 6 copaci cu privire la care au fost notificați au fost scoși din rădăcini 5, iar al 6-lea a fost curățat: de crengi, tăiat, rămânând doar ca stâlp de susținere al gardului lor și al porții reclamanților.
II.1. Anularea cererii de chemare in judecata. Cererea de chemare in judecată este nesemnată.
Potrivit art. 196 C. pr. civilă: „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."
Având în vedere aspectele precizate, solicită pe aceasta cale să pună în vedere reclamanților să semneze cererea potrivit art. 196 alin. (2) Cod de pr. civilă si in măsura in care aceștia nu se vor conforma, solicită anularea cererii de chemare in judecata.
11.2. Neindicarea temeiului legal corect al cererii de chemare in judecata.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 613 alin. (3) Noul Cod Civil: „în lipsa unor dispoziții cuprinse in lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantaților și a gardurilor vii".
In ceea ce privește legislația incidență, precizează art. 59 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii 287/2009 privind noul Cod civil, care prevede că: „Dispozițiile art. 602-625 C. civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia". Pe cale de consecință, sunt incidente dispozițiile vechiului cod civil în aceasta materie.
Solicită instanței de judecata sa pună in vedere reclamanților sa indice temeiul de drept al cererii de chemare in judecata sub sancțiunea suspendării acesteia.
11.2 Excepția lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata.
Obiectul unei cereri reprezintă pretenția concretă dedusă judecați, in cazul de fata fiind reprezentata de obligația lor de a face. Or, având in vedere ca toți copacii au fost tăiați, apreciază ca cererea de obligare a lor este lipsita de obiect.
Pe cale de consecința, solicită admiterea excepției lipsei de obiect si respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind lipsita de obiect.
Pe fondul cauzei. Netemeinicia acțiunii.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru lucruri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;
b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.
Reclamanții nu fac dovada existentei unui prejudiciu cert la momentul promovării acțiunii. Având in vedere ca din cei șase copaci care au fost plantați pe proprietatea lor, cinci au fost scoși din rădăcină încă înainte de formularea prezentei cereri iar unul a fost curățat de crengi si tăiat, având rol de stâlp de susținere, deci nu se poate vorbi despre un prejudiciu reclamanților. Singurul prejudiciu care ar putea avea loc ar fi prin scoaterea copacului care are rol de stâlp de susținere, întrucât poarta reclamanților se sprijină pe acesta.
Pentru a putea obține repararea unui prejudiciu este necesar ca acesta să fie cert și să nu fi fost încă reparat
Un prejudiciu este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și, totodată, poate fi stabilită întinderea sa în prezent, ceea ce nu este cazul. Sunt certe toate prejudiciile actuale și prejudiciile viitoare și sigure. Prin prejudiciu actual se înțelege acela care s-a produs în totalitate până la momentul în care victima cere repararea lui. Prejudiciile viitoare și sigure sunt acele prejudicii care au produs, este sigur că se vor produce, putând fi stabilită întinderea sau valoarea lor, pe bază de elemente îndestulătoare.
Prejudiciile viitoare și eventuale a căror producere în viitor este nesigură sunt lipsite de caracter cert. Acestea obligă la reparare numai după ce s-au produs sau este sigur că se vor produce.
Reclamanții nu au făcut dovada existentei vreunei fapte ilicite a lor. Cu alte cuvinte, nici unul dintre copacii care au fost scoși deja din rădăcini nu au fost plantați de către pârâți. Nu in ultimul rând, că nu s-a făcut dovada existentei unui raport de cauzalitate intre o presupusa fapta si prejudiciul afirmat de către reclamanți.
Excepția uzucapiunii privind dreptul de a avea plantații largă gardul despărțitor.
In măsura in care se apreciază ca aceasta cerere nu a rămas fără obiect, deși au fost scoși cinci din cei șase arbori, iar ultimul rămas are rol de stâlp de susținere, pe fond înțelege sa invoce uzucapiunea achizitiva.
Normele ce drept material civil, așa cum au arătat anterior, vor fi cele prevăzute de lege la data începutului cursului prescripției achizitive.
Servitutea distanței plantațiilor este reglementată prin art. 607 vechiul Cod civil, prin dispozițiile legale menționate prevăzându-se că nu se pot planta arbori la o distanță mai mică de doi metri și nu se pot face plantații și garduri vii la o distanță mai mică de jumătate de metru față de linia despărțitoare a două fonduri.
Obligația de a respecta distanța plantațiilor prevăzută de art. 607 Cod civil nu mai subzistă însă în cazul în care proprietarul unic dintre imobilele învecinate a obținut servitutea contrară, adică dreptul de a avea plantații la o distanță inferioară.
Conform prevederilor art. 523 Cod civil, servituțile continue și aparente se pot dobândi prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani.
Servitutea de a sădi arbori lângă gardul despărțitor la o distanță mai mică decât cea prevăzută de Codul civil este o servitute continuă, deoarece pentru exercitarea acesteia nu este nevoie de intervenția omului, în condițiile în care plantațiile odată stabilite cresc în mod natural. De asemenea, servitutea în discuție este o servitute aparentă, având în vedere că plantațiile sunt vizibile, fiind sesizabile prin simțurile omului.
În condițiile în care arborii aparținând pârâților, și care sunt lângă gardul despărțitor dintre cele doua proprietăți există de peste 70 de ani, iar de la data stabilirii plantațiilor respective la o distanță mai mică decât cea legală, acestea nu și-au schimbat caracteristicile, iar posesia asupra lor a fost exercitată continuu, fără întreruperi sau tulburări sunt îndeplinite condițiile dobândirii prin uzucapiune a dreptului de a avea plantații la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art. 607 Cod civil.
Constituie o servitute continuă și aparentă și, ca atare, poate fi dobândit prin uzucapiune de 30 de ani dreptul de a avea plantații la o distanță inferioară față de cea prevăzută de lege, iar în contextul în care în speța condițiile uzucapiunii sunt îndeplinite, acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
Pârâții au arătat că au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra arborilor, care se aflau lângă gardul despărțitor și, ca atare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 523 Cod civil care reglementează dobândirea servituții plantațiilor prin uzucapiune. Precizează că arborii au fost plantați cu peste 70 de ani în urmă de către părinții lor, utilitatea lor fiind de a despărți cele două proprietăți, la vremea aceea neexistând un gard despărțitor.
Solicită să se aibă în vedere că s-au conformat solicitărilor vecinilor lor și au scos din rădăcini cinci arbori din șase, astfel cum li s-a pus în vedere. Ultimul arbore nu a fost scos din rădăcini pentru a nu distruge gardul lor și poarta reclamanților, acesta fiind un stâlp de susținere.
Având în vedere motivele prezentate, solicită respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În drept, au invocat dispozițiile art. 205, 196 noul Cod de procedură civilă, art. 607, 623, vechiul Cod civil, art. 59 din legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil și au depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 236/1984 al Notariatului de Stat Local Oltenița prin care s-a dezbătut succesiunea defunctului G. C., planșe fotografice cu zona în care se învecinează proprietățile părților, precum și cu lemnul rezultat din tăierea unor copaci, imagine privind gardul despărțitor existent între proprietățile părților.
Au fost administrate probe cu interogatorii, cu înscrisuri, și cu martori.
Ulterior administrării probelor cu înscrisuri, cu interogatorii și cu martori, reclamanții au menționat că nu insistă în administrarea probei cu expertiză, întrucât au făcut dovada susținerilor lor.
Au depus la dosarul cauzei planșe fotografice pentru a demonstra faptul că duzii nu au fost scoși din rădăcini, aceștia fiind tăiați deasupra solului, astfel că pârâții nu au îndeplinit cerințele din acțiune.
Potrivit declarațiilor martorilor M. N. și Leampăr Molcuță F., rezultă că 4 duzi au fost tăiați cu drujba de la nivelul solului, 2 au fost scoși din rădăcină și doar unul a rămas în picioare, tăiat la nivelul gardului. Mai rezultă din declarațiile martorilor că duzii au fost folosiți pentru obținerea de araci și când creșteau ajungeau la aproximativ 3,5 m, înălțime și făceau umbră în curtea reclamanților.
Martorii au arătat că după ce au fost acționați în instanță, pârâții au tăiat duzii astfel cum s-a descris anterior.
Potrivit art. 607 din C. civil de la 1864, distanța între plantație și linia de hotar, trebuie să fie de cel puțin doi metri, pentru arborii înalți. După cum se vede și din planșele fotografice și după cum rezultă din declarațiile martorilor, duzii erau plantați la circa 30 cm de linia de hotar.
Din declarația martorei M. V., propusă de către pârâți, rezultă că gardul despărțitor dintre proprietățile celor două părți este din plasă de sârmă, că în apropiere de hotar pe de o parte există pomi, iar pe cealaltă proprietate sunt anexe gospodărești.
Din analiza probelor existente la dosarul cauzei rezultă că în prezent, între proprietățile părților nu mai există duzi, cinci dintre ei fiind scoși din rădăcini, iar al șaselea este curățat de crengi, tăiat, rămas doar ca stâlp de susținere al gardului și al porții reclamanților.
Scopul promovării unei astfel de acțiuni, întemeiate pe dispozițiile referitoare la servituți (conform Codului civil de la 1864 care reglementează raporturile dintre părți, situația de fapt fiind anterioară adoptării Legii 287 privind Codul civil) a fost de a determina pe pârâți să desființeze plantația de duzi aflată la o distanță mai mică de doi metri de linia despărțitoare, scop care a fost realizat. Planșele fotografice demonstrează că arborii au fost tăiați deasupra pământului, sau au fost scoși din rădăcini. Susținerea reclamanților că în privința duzilor retezați de deasupra solului problema nu este rezolvată întrucât rădăcinile acestora pot migra și pătrunde în curtea lor nu poate fi primită, legea permițându-le să le taie ei înșiși, fără a răspunde pentru aceasta.
În aceste condiții, se constată că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect, astfel că va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată de reclamanții D. D. și D. E., ambii cu domiciliul în mun. București, ., nr. 12, ., ., sector 3 și adresa pentru comunicarea actelor de procedură în comuna Vasilați, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâții G. A. și G. M., ambii domiciliați în comuna Vasilați, ., jud. Călărași.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 4.05.2016, în ședință publică.
Președinte, Grefier
Ț. M. R. M.
RD/TM/VM
3.06.2016
6 ex.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 279/2016. Judecătoria OLTENIŢA | Succesiune. Sentința nr. 776/2016. Judecătoria OLTENIŢA → |
|---|
