Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 60/2016. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 60/2016 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 60/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA-JUDETUL CĂLĂRASI
Operator de date cu caracter personal nr. 3270
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.60
Ședința publică de la 14.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.-O.
Grefier C. Anișoara
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta V. M., domiciliată în Mun. București, ., Sector 2, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. D. M., în București, .. 24, ., CNP_, împotriva pârâtului S. A. C., domiciliat în . Călărași, CNP_, având ca obiect „ordonanță președințială.”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanta V. M. asistată de av. D. – M. A. și pârâtul S. A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța a procedat la identificarea pârâtului S. A. C., după care a dispus efectuarea unei copii xerox de pe actul de identitate ce a fost atașată la dosarul cauzei.
Instanța întreabă părțile dacă au cereri noi de formulat sau excepții de invocat.
Apărătorul reclamantei arată că nu are cereri noi de formulat sau excepții de invocat.
Pârâtul S. A. C. având cuvântul, solicită instanței amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. Arată că apărătorul său a avut un accident, în urmă cu o săptămână, astfel că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul curent.
Av. D. – M. A. arată că se opune cu privire la cererea de amânare formulată de pârât, având în vedere că acesta nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Mai mult decât atât, pârâtul urmărește tergiversarea cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de pârât, având în vedere că prezenta cauză având ca obiect ordonanță președințială are caracter urgent, dosarul a fost înregistrat la instanță la data de 21.09.2015, iar în cazul în care apărătorul pârâtului ar fi fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul curent, avea obligația să depună dovezi în acest sens, sau să își asigure substituirea. Mai mult, potrivit art. 222 C., amânarea pentru lipsă de apărare se dispune numai în mod excepțional, pentru motive temeinice.
În aceste condiții, instanța acordă cuvântul părților pentru formularea probatoriului.
Av. D. – M. A. pentru reclamantă, solicită în dovedirea cererii încuviințarea probelor cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu un martor. În ceea ce privește proba cu interogatoriu și referat de anchetă psihosocială solicită să se ia act că renunță la administrarea lor. Arată că pe rolul Judecătoriei Oltenița se află înregistrat Dosarul nr._ ce are ca obiect încredințare minor și exercitarea autorității părintești. În prezent, dosarul se află în procedura prealabilă prevăzută de Codul de procedură civilă.
Pârâtul S. A. C., solicită efectuarea unui referat de anchetă psihosocială la domiciliul reclamantei.
Av. D.-M. A. arată că se opune cu privire la cererea formulată de pârât, motivat de faptul că acesta a recunoscut că minora a locuit la domiciliul reclamantei până la vârsta de 2 ani.
Instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor. Respinge proba solicitată de pârât, și anume ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei, având în vedere că această probă urmează să fie administrată în cadrul dosarului de fond, iar prezenta cauză are caracter urgent. În plus, reclamanta, care a formulat cererea de chemare în judecată a renunțat la administrarea acestei probe.
Sub prestare de jurământ se audiază martora P. A., propusă de reclamantă, depoziția sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Părțile pe rând, declară că nu au cereri noi de formulat, alte probe de administrat sau excepții de invocat, solicitând judecarea cauzei in fond.
Nemaifiind cereri prealabile judecății, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul in fond.
Av. D.-M. A. având cuvântul in fond pentru reclamantă, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, urmând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească locuința provizorie a minorei la domiciliul reclamantei, având în vedere că minora încă de la naștere a locuit împreună cu mama sa. După ce reclamanta a plecat din domiciliul comun împreună cu minora pârâtul nu s-a mai interesat de aceasta, nu a contribuit în niciun mod la creșterea și educarea minorei. De asemenea, solicită a se avea în vedere vârsta fragedă a minorei, iar la acest moment nu se știe cine are grijă de aceasta. În ceea ce privește caracterul urgent al prezentei cereri, arată că pârâtul este o persoană violentă, nu i-a permis reclamantei să ia legătura cu minora, nu a locuit niciodată cu pârâtul și este încă dependentă de mama sa. În ceea ce privește vremelnicia, arată că pe rolul instanței se află un dosar având ca obiect încredințare minor și exercitarea autorității părintești.
Pârâtul S. A. C. având cuvântul în fond, solicită respingerea acțiunii.
Av. D. – M. A. solicită comunicarea prezentei hotărâri la adresa Cabinetului de avocat din Mun. București, ..24, ..
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Oltenița la data de 09.12.2015, sub nr._, prin declinare de la Judecătoria sectorului 2 București conform Sentinței civile nr._/19.10.2015, reclamanta V. M., domiciliată în Mun. București, ., Sector 2, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. D. M., în București, .. 24, ., Sector 2, CNP_, a chemat în judecată pe pârâtul S. A. C., domiciliat în . Călărași, CNP_, pentru ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună stabilirea provizorie a locuinței minorei S. L. B. A., născută la data de 16.04.2012, la domiciliul reclamantei din București, ., Sector 2.
În susținerea cererii, reclamanta a prezentat următoarele motive de fapt și de drept:
Reclamanta a avut o relație de concubinaj cu pârâtul până în urmă cu doi ani, din această relație rezultând minora S. L. B. A..
Relația a luat sfârșit din cauza violenței pârâtului, iar după această despărțire fiica reclamantei a rămas la ea. În primii doi ani de viață ai minorei, pârâtul nu s-a interesat de aceasta, nu a contribuit în nici un mod la creșterea și educarea acesteia.
Aflând că reclamanta are o relație cu o altă persoană, pârâtul a început să îi urmărească.
S-au întâlnit întâmplător în oraș, când reclamanta se întorcea cu fiica sa.
Pârâtul a oprit mașina în stația de autobuz în care se afla reclamanta și însoțit de alți 4 bărbați a coborât, i-a smuls fiica din brațe și a fugit.
A depus plângere la poliție și la protecția copilului și a încercat în zadar mai bine de o lună de zile să ia legătura cu pârâtul și să îl convingă să își vadă fiica. Știe că pârâtul o ține sechestrată pe fiica lor la locuința sa din satul Fundeni.
Reclamanta apreciază că se poate ocupa de creșterea și educarea fiicei sale, își poate adapta programul zilnic la nevoile și programul său, dispune de timpul, pregătirea și resursele necesare pentru a oferi minorei atenție și echilibru, mai mult, mama sa o poate ajuta în continuare.
În ceea ce privește urgența, arată că fostul concubin este un om violent, nu îi permite să ia legătura cu fiica sa. Fiica sa nu a locuit niciodată cu acesta, are o vârstă fragedă, este încă dependentă de mamă.
În ceea ce privește vremelnicia și neprejudecarea fondului, arată că pe rolul acestei judecătorii există un dosar având ca obiect încredințare minor și exercitarea autorității părintești și solicită ca locuința minorei să fie stabilită la ea până la pronunțarea unei decizii definitive în acel dosar.
În drept, a invocat art. 194, art. 996-987 C..
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat probele cu interogatoriu, martori și anchetă socială.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art. 6 alin. 4 din OUG 80/2013.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În baza probelor administrate, instanța reține următoarea situație de fapt:
În urma relației de concubinaj dintre reclamantă și pârât, la data de 16.04.2012 s-a născut minora S. L. B. A..
Cei trei au mai locuit împreună timp de un an și jumătate după nașterea minorei, când părțile s-au despărțit, iar reclamanta s-a mutat împreună cu minora.
La data de 18.06.2015 minora a fost luată de pârât și începând cu aceea dată a locuit împreună cu acesta.
La data de 18.09.2015, reclamanta a trimis prin poștă cererea de ordonanță președințială care formează obiectul prezentei cauze. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Oltenița la data de 09.12.2015, sub nr._, prin declinare de la Judecătoria sectorului 2 București conform Sentinței civile nr._/19.10.2015.
Pe rolul Judecătoriei Oltenița există înregistrat dosarul nr._, având ca obiect acțiunea aceleiași reclamante împotriva aceluiași pârât pentru stabilirea locuinței minorei, dosarul fiind in procedura de regularizare, nefiind stabilit încă primul termen de judecată.
Cu privire la admisibilitatea și temeinicia ordonanței președințiale, instanța constată:
Potrivit art. 997 alin. 1 C., “instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”
Conform textului de lege, condițiile specifice exercitării ordonanței președințiale sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului.
Aparența de drept există în favoarea reclamantei, în virtutea calității acesteia de mamă a copilului minor.
În plus, potrivit dispozițiilor art. 483 și urm. NCC, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, autoritatea părintească reprezentând ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului.
Cu privire la neprejudecarea fondului, instanța reține că, soluționând prezenta ordonanță, nu soluționează însuși fondul cauzei, măsura care urmează a fi luată nefiind ireversibilă.
Potrivit art. 997 alin. 4 C.. “Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului”.
Caracterul provizoriu al măsurii luate este de esența ordonanței președințiale, părțile urmând a tranșa litigiul în fond pe calea acțiunii de drept comun.
În ceea ce privește urgența, ori de câte ori interesele minorului se află în primejdie datorită neînțelegerilor dintre părinți, instanța are nu numai dreptul, ci este chiar obligată să intervină urgent în vederea ocrotirii intereselor minorului.
Este evident că neînțelegerile părinților cu privire la locuința minorului dăunează intereselor acestuia.
În speță, schimbările succesive de locuință a minorei demonstrează faptul că până la soluționarea în fond a cauzei, trebuie să existe o situație locativă a copilului, iar părinții trebuie să o respecte.
Instanța constată că, până la sfârșitul anului 2013, reclamanta a locuit împreună cu pârâtul și cu minora chiar la pârât acasă. Ulterior, minora a locuit cu mama sa până în luna iunie 2015, și cu tatăl său după această dată și până în prezent.
Reclamanta a invocat faptul că pârâtul ar fi un om violent, însă martora propusă, respectiv mama reclamantei a declarat că pârâtul ar fi bătut-o pe reclamantă, nu însă și pe minoră. Mai mult, martora a spus că nici nu are cunoștință de modul în care este minora crescută în prezent.
Cel puțin în ultimele șapte luni, minora a locuit cu pârâtul, iar reclamanta nu a dovedit că ar exista rele tratamente aduse acesteia ori condiții improprii de creștere și dezvoltare a minorei.
De altfel, până la sfârșitul anului 2013, reclamanta a locuit împreună cu pârâtul și cu minora chiar la pârât acasă.
Faptul că pârâtul nu îi permite reclamantei să ia legătura cu fiica sa nu numai că nu justifică urgența pentru stabilirea locuinței provizorii la reclamantă, dar o nouă schimbare a locuinței minorei, de la pârât la reclamantă, în condițiile în care există posibilitatea ca instanța de fond să stabilească locuința minorei din nou la pârât, ar produce mai degrabă o instabilitate psihică și emoțională a minorei, care, chiar dacă are mai puțin de 4 ani, resimte schimbarea mediului în care crește (atât locuința ca imobil, cât și persoanele care îl înconjoară).
Susținerea reclamantei conform căreia pârâtul nu ar fi locuit niciodată cu minora este contrazisă chiar de reclamantă și de mama acesteia. Astfel, pârâtul a locuit cu minora până când aceasta avea vârsta de 1 an și jumătate, dar și începând cu luna iunie 2015 și până în prezent.
Pentru soluționarea ordonanței președințiale, care are caracter urgent, nu prezintă relevanță dacă minorul a fost lăsat de mamă ori a fost luat de tată, ambii părinți având aceleași drepturi asupra copilului.
De altfel, după ce părțile s-au despărțit, minora a locuit cu mama sa, iar în aceea perioadă pârâtul nu și-a mai văzut fiica, aceeași situație conflictuală fiind și în prezent, când minora locuiește cu tatăl său, iar reclamanta nu și-a mai văzut fiica.
Însă această stare conflictuală dintre părți afectează negativ chiar pe minoră. Or, interesul față de minoră trebuie să se manifeste nu printr-o tensiune continuă, alimentată constant chiar de părinții minorei, ci prin asigurarea pentru aceasta a unui climat liniștit și lipsit de griji, în care ambii părinți să contribuie la creșterea și educarea copilului, și să aibă activități cu acesta.
Reclamanta are dreptul de a avea legături personale cu minora, iar acest drept nu îi poate fi limitat de către pârât, însă nu acesta este obiectul cauzei.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu se justifică urgența în stabilirea provizorie a locuinței minorei la locuința reclamantei, la actuala locuință a minorei nefăcându-se dovada unor rele tratamente aduse acesteia ori alte elemente care să afecteze creșterea minorei.
Pe rolul instanței se află deja acțiunea privind fondul cauzei, în acel dosar urmând a fi soluționată și cererea de stabilire a locuinței minorei.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că cererea de ordonanță președințială este neîntemeiată și o va respinge în consecință.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta V. M., domiciliată în Mun. București, ., Sector 2, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. D. M., în București, .. 24, ., Sector 2, CNP_, împotriva pârâtului S. A. C., domiciliat în . Călărași, CNP_.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria Oltenița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2016.
Președinte,Grefier,
G. C.-OctavianCarciog Anișoara
Red. G.C.O.
Tehnored. A.C.
14.01.2016/4 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 295/2016.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 215/2016.... → |
|---|
