Uzucapiune. Sentința nr. 169/2016. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 169/2016 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 169/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDOLE:2016:001._
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA OLTENIȚA JUDETUL CALARASI
Operator de date cu caracter personal 3270
Dosar nr. 2657 /269/2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 169
Ședința publică de la 25.01.2016
Instanța constituită astfel:
P.: M. A.
Grefier: E. M.-L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de către reclamantii P. I. si P. C. în contradictoriu cu pârâții E. C., S. A., P. E., UAT OLTENITA – prin primar, având ca obiect „uzucapiune”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamantii asistati de av. C. L., lipsă fiind pârâtii.
Procedura îndeplinită
Av. C. L. pentru reclamanti depune la dosar un set de înscrisuri: certificat de sarcini; certificat fiscal; adeverință privind regimul juridic al terenului, in baza Legii 18/1991, de la Primăria Oltenita; adeverință privind istoricul de rol de la SFM Oltenita.
Instanta, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat sau administrat, apreciază dosarul în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.
Av. C. L. pentru reclamanti solicită instantei admiterea actiunii formulate, să se constate să reclamantii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiunea de 30 ani, prin joncțiunea posesiilor, având în vedere faptul că autorii reclamantilor si reclamantii au posedat terenul in mod continuu, public, netulburat, sub nume de proprietar. Solicită instantei să aibă în vedere si pozitia procesuală a pârâților care au fost de acord cu actiunea. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA:
Prin actiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantii P. I. și P. C. au chemat în judecată pe pârâtii E. C., S. A., P. E. și UAT Oltenița – prin Primar, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că au dobândit dreptul de proprietate, ca efect al uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor, asupra terenului intravilan în suprafață de 256 m.p. situat în Oltenița .. 185 B. jud. Călărași, cu vecini la N – S. S., la E – Dulceață P., la S – V. P. și la V – .>
În motivarea actiunii se arată că în anul 1974, părinții reclamantului numiții P. G. și P. Lucreția, au cumpărat cu o chitanță de mână, de la E. N., terenul în suprafață de 250 m.p. pentru edificarea unui imobil casă de locuit.
În același an, prin contribuția lor comună, au construit o casă, din diverse material (cărămidă nearsă și vălătuci) în suprafață utilă de 57,50 m.p.
Cu cele două imobile, ei s-au înscris în evidențele fiscal ale primăriei pentru achitarea impozitelor aferente.
Din anul 1991, după exercitarea unei posesii asupra celor două imobile de peste 17 ani, părinții s-au stabilit la casa bunicilor din ., unde au locuit până la data decesului, respectiv P. Lucreția în anul 2010 și P. G. în anul 2015.
Promitenta vânzătoare, E. N., a decedat în anul 1996, fără a finaliza tranzactia în formă autentică, iar moștenitorul acesteia, E. C., în calitate de fiu, care locuiește în imobilul învecinat cu proprietatea lor, le-a respectat dreptul asupra terenului înstrăinat de mama sa.
Din anul 1991 și până în prezent, în urma înțelegerii cu părinții, au locuit în imobilul din .. 185 B, căreia i-a adus diverse îmbunătățiri, inclusiv o extindere a spațiului locativ.
Precizează că cele două surori ale sale, S. A. și P. E., nu mai locuiau cu părinții de la data căsătoriei și cunoaște realitatea celor expuse mai sus.
Astfel, din anul 1991, exercită asupra terenului precizat o posesie continuă, publică, netulburată, utilă și sub nume de proprietari, în condițiile prev. de art. 1846-1847 C. civil vechi, fiind întrunite prev. art. 1860 și 1890 C. civil vechi, pentru a invoca dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii prin unirea posesiei părinților, între anii 1974-1991, cu posesia lor, începând din anul 1991 până în prezent.
Potrivit prev. art. 1890 C. civil, invocarea prescripției achizitive de lungă durată prin joncțiunea posesiilor nu obligă la producerea vreunui titlu și nu se poate opune reaua credință, ceea ce nu este și cazul lor, între autorii lor și E. Nataliua existând o convenție recunoscută de ambele părti.
Totodată, prin admiterea cererii se legitimează o stare de fapt în una de drept, fiind întrunite celor două elemente esențiale ale posesiei autorilor lor și a lor, elementul material și elementul intențional.
Pârâtul E. C. a formulat întâmpinare (fila 36) prin care a arătat că este de acord cu actiunea reclamantilor de a se constata că au devenit proprietari pe terenul de 256 m.p. din Oltenița .. 185 B. Recunoaște că acest teren a fost vândut de mama sa E. N., părinților reclamantului, care au construit o casă în care au locuit până la Revoluție. Din anul 1990, P. G. și P. Lucreția s-au mutat în . casă au rămas fiul și nora lor, respectiv reclamantii din cauză care locuiesc și în prezent la aceeași adresă, fiind vecinii săi. Mai precizează pârâtul că mama sa a primit pretul pentru teren și el nu mai are nicio pretenție de la reclamanti.
Pârâtele S. A. și P. E. au formulat o întâmpinare comună prin care au arătat că sunt de acord cu actiunea formulată de fratele și cumnata lor întrucât cele mentionate în susținerea cererii corespund realității. Astfel, terenul a fost cumpărat cu o chitanță de mână de părinții lor de la numita E. N., teren pe care au edificat o casă și au locuit în ea până în 1990 când părințiilor P. G. și P. Lucreția s-au stabilit în . proprietate moștenită de la bunici și au locuit acolo până la deces. Au precizat în final că nu au nicio pretenție asupra acestui imobil.
În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri și cea testimonială fiind audiați martorii M. M. și Buștă N. I. propuși de reclamanti.
Din examinarea materialului probator instanța reține că reclamantii stăpânesc în fapt imobilul situat în Oltenița .. 185 B, jud. Călărași, compus din locuință cu teren aferent învecinat la N – cu S. S., la S – V. P., la E – Dulceață P. iar la V- cu . cum rezultă din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de TOPOLT SRL, persoană autorizată ANCPI (fila 8).
Terenul aferent locuinței a fost dobândit de P. G. în baza unei chitanțe de mână, de la vânzătoarea E. N., în anul 1974, așa cum rezultă din chitanța sub semnătură privată (fila 6) care se coroborează cu recunoașterea pârâtului E. C. (fiul defunctei E. N.) și cu declarațiile celor doi martori audiați în cauză.
Din declarațiile celor doi martori, rezultă că pe terenul cumpărat soții P. G. și Lucreția au construit o casă din chirpici, cu circa 3 – 4 camere, acoperită cu țiglă, în care au locuit până în perioada anilor 1991 – 1996 când s-au mutat într-o altă localitate. In casa din Oltenița . continuat să locuiască soții reclamanti P. I. și P. C. care au făcut îmbunătățiri la locuință, în sensul că au extins-o și au făcut renovări și îmbunătățiri la exterior și interior. Reclamantii au continuat astfel posesia soților P. G. și Lucreția asupra terenului aferent casei care de-a lungul timpului a rămas în aceeași suprafață în sensul că nici nu s-a mărit, nici nu s-a micșorat. Reclamantii sunt cunoscuti ca proprietari ai terenului și nimeni nu a ridicat pretenții asupra acestuia. Soții P. G. și Lucreția, au avut 3 copii, respectiv pe reclamant și cele două pârâte din cauză.
Cu imobilul casă și teren P. G. figurează în evidențele fiscale conform matricolelor din perioada 1976-1996 așa cum rezultă din adresa 650/12.01.2016 a Serviciului Fiscal Municipal Oltenița, precum și începând cu anul 1998 așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală 6886/11.01.2016 eliberat de Primăria mun. Oltenița.
Conform adresei_/6.01.2016 a Primăriei Oltenița, se face cunoscut că pentru terenul intravilan din Oltenița .. 185 B, nu au fost formulate cereri conform Lg. 18/1991 pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate și nici nu a fost întocmit titlu de proprietate vreunei persoane. Pentru același teren, în suprafață de 256 m.p. de la adresa mentionată, nu s-au găsit înscrise sarcini pe numele P. G. așa cum rezultă din certificatul de sarcini emis în dosar_/21.12.2015 de BCPI Oltenița.
Instanța constată că actiunea reclamantilor este întemeiată. Pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în baza uzucapiunii de 30 de ani, trebuie să se facă dovada unei posesii pe un termen de 30 de ani, prev. de art. 1890 c. civil, iar posesia să fie utilă adică să întrunească calitățile prev. de art. 1847 V.c.civil, respectiv să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. De asemenea, potrivit art. 1860 C. civil de la 1864, „Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.”
Reclamantii au făcut dovada că împreună cu autorii P. G. și Lucreția au posedat terenul in aceste condiții, și nu sunt ținuți să facă dovada bunei-credințe sau să prezinte vreun titlu în sprijinul posesiei lor, legea impunând numai dovada în sensul unei posesii utile adică, a unei posesii cu toate calitățile prev. de aret. 1847 VC. civil.
Instanța reține că legea aplicabilă speței este vechiul cod civil, întrucât posesia exercitată de reclamanti, a început sub imperiul acestuia nefiind aplicabile dispoz. art. 1050-1053 C.pr.civilă așa cum s-a pronunțat Inalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015 în dosarul nr. 12/2015 în recurs în interesul legii, în sensul „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1050-1053 C.pr.civilă și art. 56, 76 și 82 din Lg. 71/2011 stabilește că procedura specială reglementată de prev. art. 1050-1053 din C.pr.civilă, nu este aplicabilă în privința posesiilor începute anterior intrării în vigoare a codului civil.” această decizie fiind obligatorie, potrivit art. 517 alin. 4 C.pr.civilă. De precizat că Noul cod civil (Lg. nr. 287/2009) a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011 iar punerea sa în aplicare s-a făcut prin Lg. 71/2011.
În ce privesc condițiile impuse de lege pentru ca posesia să fie utilă, instanța reține în primul rând că potrivit art. 1847 VCC, pentru a se putea prescrie, se cere o posesie continuă, în condițiile în care art. 1848 C. civil prevede că „Posesiunea este discontinuă când posesorul o exercită neregulat, adică cu intermitențe anormale.”. În speță, reclamantii și autorii lor au exercitat o posesie continuă asupra terenului în suprafață de 256 m.p. din Oltenița .. 185 B, întrucât au stăpânit terenul cu regularitatea cu care o cere natura acestuia, iar pârâtul nu a făcut dovada contrară, așa cum avea dreptul potrivit art. 1850 VCC.
In al doilea rând se reține că posesia exercitată a fost una neîntreruptă, și nu s-a făcut dovada vreunui fapt întrerupător al posesiei din partea vreunui terț în mod natural sau în mod civil conform art. 1849 VCC care prevede că posesia se va întrerupe prin modurile și conform regulilor prescrise în art. 1863 – 1973 VCC.
În al treilea rând, posesia exercitată de reclamanti și autorii lor a fost netulburată. Potrivit art. 1851 VCC posesia este tulburată atunci când este întemeiată sau conservată prin acte de violență împotriva sau din partea adversarului. Este necesar ca posesia să nu fi debutat și să nu fie mentinută prin acte de violență fizică sau psihică pe tot parcursul ei. Pentru a se considera tulburată posesia, trebuie să se facă dovada că actele de violență au fost de o anumită gravitate. In cazul actelor ușoare de violență, care nu duc la pierderea materială a bunului, posesia nu se consideră viciată. In speță, nu s-a făcut dovada tulburării posesiei.
În al patrulea rând, posesia exercitată a fost publică, întrucât a fost exercitată în văzul tuturor. Potrivit art. 1852 VCC „posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său întrucât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască.” În speță, reclamantii și autorii lor au exercitat posesia la vedere.
În al cincilea rând, instanța reține că reclamantii și autorii lor au exercitat posesia „sub nume de proprietar”, întrucât s-au considerat titulari ai dreptului referitor la bunul aflat în posesie, exercitând o stăpânire a terenului pentru ei și nu pentru altul așa cum procedează un detentor precar (cum este cazul chiriașilor, mandatarilor, depozitarilor, uzuarilor etc.).
Față de aceaste considerente, instanța constatând că reclamantii au exercitat o posesie utilă asupra terenului aferent casei lor, la fel ca și soții P. G. și Lucreția, va admite actiunea prin constatarea uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite actiunea reclamantilor P. I. si P. C. domiciliati în mun. Oltenița .. 185 B. jud. Călărași în contradictoriu cu pârâtii E. C., domiciliat în Oltenița .. 185, jud. Călărași, S. A. domiciliată în București ., ., ., sect. 2, P. E. domiciliată în orasul Ababia San Salvadore . nr. 41 – Siena, cod_ Italia si UAT or. Oltenita - prin primar.
Constată că reclamantii au dobândit dreptul de proprietate în baza uzucapiunii de 30 ani si jonctiunea posesiilor asupra terenului intravilan în suprafată de 256 mp., situat în mun. Oltenita, .. 185 B, învecinată la N – cu S. S., la E – Dulceață P., la S – V. P. iar la V – .>
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 25.01.2016, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
M. A. E. M.-L.
RD/MA/VM
25.02.2016
8 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 300/2016.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 189/2016. Judecătoria OLTENIŢA → |
|---|
