Actiune in regres. Sentința nr. 978/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 978/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 978/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ - acțiune în regres -
Înreg. 27.06.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 978
Ședința publică din data de 22.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. S.
Grefier – M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta S.C. C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul C. G., având ca obiect acțiune in regres.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri, chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța, potrivit art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._ /28.07.2014 reclamanta S.C. C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C. G., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să îl oblige pe acesta la plata sumei de 35.000 de lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului adus societății din culpa acestuia, a dobânzii legale de la data plății și actualizarea debitului cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 08.03.2013 a avut loc un incendiu la casa de locuit a numitului C. Oetru din ., jud. Bacău, incendiu care s-a produs ca urmare a extinderii de la vecinul acestuia, C. G.. În calitate de asigurător, în baza poliței de asigurare . nr._ a achitat asiguratului său suma de 35.000 de lei, pe care urmează să o recupereze de pârât, în calitate de persoană răspunzătoare de producerea pagubei.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 1349 și următoarele C.civ, ale Legii nr. 136/1995 și Normele aprobate prin ordinul CSA nr. 14/2011.
În dovedire reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul numitului C. P..
În susținere reclamanții au depus copia dosarului de daună nr. BU0004ON13.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău și pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii. Pârâtul a arătat în esență că a fost victima unui incendiu, casa fiind asigurată la S.C. ASTRA S.A., care prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ a fost obligată să îi plătească despăgubiri. Prin sentință s-a reținut că el nu are nicio culpă în producerea evenimentului, în ce privește întreținerea sau folosirea coșului de fum sau din alte puncte de vedere care ar putea conduce la aplicarea unui caz de excludere de la plata despăgubirii, astfel că evenimentul este consecința unui caz fortuit, situație în care nici acțiunea în regres nu poate fi primită.
În susținere pârâtul a depus copia sentinței civile nr. 1895/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că din toate înscrisurile întocmite la momentul constatării daunei reiese că incendiul a izbucnit la locuința pârâtului și s-a propagat la cea a asiguratului său, iar apărările întemeiate pe sentința invocată nu îi sunt opozabile, ea nefiind parte în acea cauză.
Prin sentința civilă nr. 6082/05.11.2014 Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Onești, unde aceasta a fost înregistrată sub același număr la data de 19.11.2014.
Prin precizările formulate la data de 05.03.2015 reclamanta a arătat că își întemeiază pretențiile atât pe răspunderea pârâtului pentru fapta proprie, constând în inacțiunea acestuia, cât și pe răspunderea pentru fapta lucrului aflat sub paza sa și pentru ruina edificiului. Prin aceleași precizări reclamanta a arătat că nu mai insistă în efectuarea expertizei solicitat anterior, fiind evident că incendiul s-a propagat de la locuința pârâtului.
Prin încheierea din 14.01.2015 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și pe cea cu martorul C. P., acestuia neputându-i fi administrată proba cu interogatoriul, așa cum s-a solicitat de reclamantă, având în vedere că nu are calitatea de parte.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.03.2013 la casa pârâtului C. G. a izbucnit un incendiu, care ulterior s-a propagat și la cea a fratelui său, C. P., cele două case fiind construite ca un singur corp de clădire, având podul și acoperișul comun.
În temeiul contractului de asigurare facultativă încheiat între reclamanta S.C. C. A. S.A. și numitul C. P., aceasta a achitat asiguratului său suma de 35.000 de lei pentru prejudiciul suferit ca urmare a incendiului. Pentru acordarea despăgubirii a fost deschis dosarul de daună nr. BU0004ON13, în care se regăsesc, printre altele, procesul verbal de constatare a pagubelor, avizarea de daună și procesul verbal de intervenție nr. 92/08.03.2013.
Pârâtul C. G. este de asemenea asigurat la S.C. ASTRA A. S.A. și pentru prejudiciul cauzat de incendiu a chemat în judecată asigurătorul, care a fost obligat la plata unei despăgubiri de 108.225 de lei, prin sentința civilă nr. 1895 din 25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, sentință devenită definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Bacău, prin decizia civilă nr. 174/17.02.2015.
Prin sentința civilă anterior menționată s-a constatat că nu se poate reține în sarcina pârâtului C. G. vreo culpă „cu privire la întreținerea sau folosirea coșului de fum sau alte aspecte care să conducă la aplicarea unui caz de excludere”, astfel că potrivit art. 435 C.pr.civ. este opozabilă și reclamantei, chiar dacă este un terț, atâta vreme cât prin probele administrate în prezenta cauză nu s-a făcut dovada contrară cu privire la acest aspect. Astfel, în ceea ce privește modul în care incendiul s-a declanșat, instanța nu poate reține ca fiind dovedită o culpă a pârâtului.
În ceea ce privește fapta culpabilă care i se impută în realitate în prezenta cauză, aceasta nu vizează în mod direct modul în care s-a declanșat incendiul, ci neluarea măsurilor necesare pentru ca acest incendiu să se propage de la propria locuință la cea a fratelui său, însă instanța nu va reține ca existând o asemenea culpă și astfel nu va reține îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale întemeiate pe fapta proprie. Astfel, din probele administrate reiese că incendiul s-a declanșat în condiții care exclud culpa, respectiv dintr-o cauză fortuită, definită de art. 1351 C.civ. ca fiind „orice eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”.
Reclamanta s-a întemeiat în privința răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului pe omisiunea acestuia de a lua măsuri de stopare a propagării incendiului, însă nu a indicat în concret nicio măsură pe care acesta ar fi putut să o ia. Dacă în ceea ce privește fapta comisivă elementul material al acesteia este reprezentat de acțiunea care are caracter ilicit, în privința omisiunii ea reprezintă acțiunea pe care persoana responsabilă ar fi trebuit să o îndeplinească și la care aceasta era obligată. În cauză reclamanta a invocat cu caracter general faptul că pârâtul nu a luat măsuri de stopare a propagării incendiului, însă în lipsa indicării concrete a acestora instanța nu poate aprecia în abstract neîndeplinirea unei obligații de către pârât.
Față modalitatea de producere a incendiului, chiar făcând o analiză generalistă, nu i se poate reproșa pârâtului faptul că nu a luat anterior măsuri prin care să împiedice transmiterea focului, căci dată fiind configurația locuințelor asigurate o asemenea măsură nu putea fi luată în mod concret, iar reclamanta, în calitate de asigurător al locuinței lipite de cea a pârâtului a cunoscut (sau ar fi trebuit să cunoască dacă o inspecție efectivă s-a făcut la momentul încheierii poliței de asigurare) această situație. Așadar, având în vedere faptul că cele două locuințe reprezintă în fapt un corp comun de clădire, proprietarii acestora având atât pereți comuni cât și podul și acoperișul comun, propagarea focului de la o locuință la alta este un eveniment inevitabil, neputându-se aprecia că pârâtul ar fi trebuit și ar fi putut să împiedice propagarea, căci ar fi însemnat ca pentru aceasta să separe cele două locuințe, ceea ce în condițiile concrete nu se putea realiza.
Reclamanta a indicat ca temei al răspunderii atât fapta proprie a pârâtului, cât și cea determinată de fapta lucrului și de ruina edificiului. În ceea ce privește răspunderea pentru ruina edificiului instanța apreciază că prevederile art. 1378 C.civ. nu au aplicabilitate în cauză, pe de o parte întrucât prejudiciul invocat nu a fost cauzat de ruina construcției (care presupune o dărâmare totală ori desprinderea unor părți din aceasta), iar pe de altă parte întrucât în condițiile acestui articol ruina edificiului trebuie să fie urmare a lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție, aspect nedovedit în cauză.
În ce privește răspunderea pentru fapta lucrului instanța reține că potrivit art. 1376 alin. 1 C.civ. „Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.”, iar potrivit art. 1380 C.civ., în cazul prevăzut la art. 1376 „nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră.”
Fapta lucrului pe care se întemeiază în speță răspunderea proprietarului este reprezentată de propagarea focului. Cu privire la declanșarea incendiului instanța reține că aceasta se subsumează unui caz fortuit, fiind un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat, însă propagarea acestuia reprezintă un caz de forță majoră. Astfel, în circumstanțele concrete ale cauzei (reprezentate așa cum s-a arătat și anterior de configurația locuințelor ce au fost afectate de incendiu și de faptul că părțile din construcții care au permis propagarea erau realizate dintr-un material care se aprinde ușor, atât la casa pârâtului dar și la cea a asiguratului reclamantei) faptul propagării reprezintă un eveniment absolut invincibil și inevitabil. Imobilul asigurat de reclamantă (mai exact partea afectată – acoperișul) era realizat la rândul lui dintr-un material ușor combustibil (scheletul din lemn), care a permis propagarea incendiului, iar analiza cu privire la inevitabilitatea și invincibilitatea evenimentului trebuie să se facă prin raportare la imobilele ce au făcut obiect al asigurării și nu la imobile ideale, care au realizată o protecție contra incendiului prin ignifugare, cu atât mai mult cu cât în cauză este vorba, așa cum a arătat martorul C. P., despre o singură casă, realizată cu două fețe, care are același acoperiș.
Față de aceste considerente instanța reține că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului, nefiind îndeplinită condiția existenței unei fapte omisive care să fi stat la originea prejudiciului, că răspunderea pentru ruina edificiului nu este aplicabilă în cauză, iar în privința răspunderii pentru fapta lucrului operează excluderea întemeiată pe existența forței majore, motive pentru care urmează ca cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
H O T Ă R Ă ȘT E:
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. C. A. S.A., CUI_, cu sediul social în mun. Sibiu, .. 2, turnul A, ., 6, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul C. G., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Bacău, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. M. P.
Red. Jud. C.S. – 22.05.2015
Tehnored.- M.P. – 22.05.2015
Ex.- 4/ comunicat părți – 22.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 320/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 982/2015. Judecătoria... → |
|---|
