Acţiune în constatare. Sentința nr. 1195/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1195/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1195/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentință civilă Nr. 1195/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINT: L. M. I.
Grefie:r F.-A. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant U. I., reclamant U. I. C. și pe intimat ., intimat . - SUCURSALA/AGENȚIA ORADEA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut in ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin necitarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica de la 02.02.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2015, când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 18.06.2014, scutită de la plata taxei de timbru, reclamanții U. I. și U. I. C., au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele . și . - Sucursala Oradea, să constate ca nule absolute clauzele inscrise in conventia de credit nr._/22.08.2007 si modificata prin actul aditional 2 in ceea ce priveste: art. 3 litera d) din conventia de credit-privind data ajustarii dobanzii din conditii speciale; art. 5 litera a) din conventia de credit privind comisionul de risc din conditii speciale; art. 5 litera c) din conventia de credit privind comisionul de rambursare in avans din conditii speciale; art.3.11 din conventia de credit-conditii generale; art. 1, privind art. 5.1 lit.b) din actul aditional nr.2 privind comisionul de administrare credit- denumit initial comision de risc; art. 8 din conventia de credit –conditii generale privind scadenta anticipata a creditului; art. 10 din conventia de credit-conditii generale privind costurile suplimentare ale creditului.
De asemenea se solicită inlaturarea din contractul de credit a clauzelor aratate la punctul 1 din actiune, mentinerea ca dobanda a creditului procentul de 4,25% pe an asa cum este stipulat la art. 3 pct a) din conventia de credit privind rata dobanzii curente; contiunarea conventiei de credit nr._/22.08.2007 cu excluderea clauzelor constatate ca abuzive; restiuirea de catre parate catre reclamanti a sumelor achitate de catre acestia cu titlu de comision de risc si comision de administrare precum si sumele achitate ca urmare a majorarii dobanzii de la data achitarii acestor sume cu aplicarea la aceste sume a dobanzii legale acordata de la data platii acestora si pana la restituiea efectiva; cu cheltuieli de judecata.
În motivare se arată că între părți s-a incheiat conventia de credit nr._/22.08.2007 avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de_ CHF. Creditul a fost garantat printr-o garanție reală imobiliară (ipotecă) de prim rang, constituită asupra imobilului situat în Oradea, ., nr. 1, . CF_, jud. Bihor.
Anterior încheierii contractului de credit, imobilul adus ca și garanție a fost evaluat de către un evaluator atestat A.N.E.V.A.R. agreat de către bancă, iar valoarea creditului acordat a fost limitată la suma ce reprezintă un procent de maxim 75% din valoarea imobilului evaluat. Au fost obligați să încheie o poliță de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ipotecat cu o societate de asigurare agreată de către bancă și această asigurare a fost cesionată în favoarea băncii. Costurile deloc modice ale acestei asigurări au fost și sunt suportate tot de reclamanți. Așadar, având în vedere suma creditului, raportat la valoarea imobilului ipotecat și asigurarea cesionată în favoarea băncii, nu există riscul ca în caz de nerambursare, banca să fie în vreun fel păgubită, într-o atare situație există oricând posibilitatea ca banca să recupereze suma datorată prin executarea garanției imobiliare.
Paratele le-au comunicat la data de 16.09.2010 actul aditional nr. 1 prin care au modificat mai multe articole si pe care nu l-au semnat si acceptat, prin care paratele au schimbat denumirea comisionului de risc in comision de administrare fara acordul lor. Ulterior au fost invitati la banca iar in data de 13.12.2010 au incheiat actul aditional nr. 2 prin care banca a transformat comisionul de risc din contract in comision de administrare, conform acestui act aditional si a stabilit nivelul acestuia la 0,08% pe luna aplicat la soldul contului. Așadar, având în vedere suma creditului, raportat la valoarea imobilului ipotecat și la politele de asigurare pe care le-au incheiat nu există riscul ca în caz de nerambursare, banca să fie în vreun fel păgubită.
In ceea ce priveste data ajustarii dobanzii stabilita de art. 3 lit d din conditiile speciale arata ca prin acest articol banca isi rezerva dreptul de a revicui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari majore pe piata monetara si urmand a comunica imprumutatului rata dobanzii si se aplica de la data comunicarii. Această clauză pune probleme serioase sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta doar trebuind a fi înștiințat.
Conform art. 1 lit.a din Anexa Legii 193/2000, în principiu o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut în contract și cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul.
Motivul întemeiat prevăzut în contract și invocat de către bancă pentru revizuirea ratei dobânzii îl constituie „intervenirea unor schimbări semnificative pe piața monetară”. Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a dobânzii chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
Motivul „unei schimbări semnificative pe piața monetară” nu îndeplinește această condiție, astfel că în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs ori nu o schimbare pe care o persoană sau o instituție bancară o apreciază ca fiind semnificativă, poate fi apreciată, la fel de ușor și pertinent, de o alta ca fiind nesemnificativă. Un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de instanța de judecată investită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei.
Deși în Condiții Generale ale Convenției, Banca a definit nu mai puțin de 30 de termeni, aceasta nu a găsit de cuviință a indica ce se înțelege prin „Schimbări semnificative pe piața monetară”. Apreciază că această sintagmă nu se încadrează în exigențele art.1 lit.a din Anexa Legii 193/2000, dat fiind că notificarea dobânzii nu a fost raportată la un indicator precis, determinabil și individualizat. Mai mult, din cuprinsul convenției de credit la pct. 3 Condiții Speciale, solicită să se constate că există o contradicție flagrantă între prevederile lit.a, în care se stipulează în mod expres că rata dobânzii este de 4,25% p.a., deci în mod evident avem de-a face cu o dobândă fixă, și prevederile lit. d, clauză care transformă în mod unilateral dobânda fixă în dobândă variabilă.
Consideră că dacă s-a stabilit o dobândă fixă de 4,25% p.a., nu se poate reveni și include o nouă clauză (abuzivă) care să aibă ca efect transformarea unei dobânzi fixe într-o dobândă variabilă. Chiar dacă prin reducere la absurd s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui conform textului indicat anterior, ca în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă posibilitatea de a rezilia imediat contractul.
In ceea ce priveste comisionul de risc stabilit de art. 5 lit. a din conventia de credit-conditii speciale transformat apoi in comision de administrare prin actul aditional nr. 2 arata ca la pct.5 lit.a din „Condițiile speciale” și pct.3.5 din „Condițiile Generale” ale convenției de credit, s-a instituit un comision de risc în cotă procentuală de 0,15%, aplicat soldului creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit, comision perceput „pentru punerea la dispoziție a creditului”, fără a fi oferite alte detalii sau explicații cu privire la motivația perceperii acestuia.
În urma unei analize detaliate a graficului de rambursare și prin consultarea unui specialist în domeniu, au constatat cu stupoare că acest comision nu reprezintă 0,15% din valoarea creditului acordat, plătibil eșalonat, în fiecare lună, ci reprezintă 0,15% din soldul creditului rămas de achitat, după plata fiecărei rate lunare.
Mai mult, pentru punerea la dispoziție a creditului, banca percepe: dobânda aferentă, comisionul de de risc, comision de administrare transformat din cel de risc, comision de rambursare în avans, etc. Având în vedere faptul că obligațiile de rambursare care le revin prin convenția de credit sunt garantate cu un imobil care are o valoare cu cel puțin 25% mai mare decât valoarea creditului, că pentru imobilul ipotecat au fost obligați a încheia o poliță de asigurare împotriva riscurilor care a fost cesionată în favoarea băncii, apreciem că prin includerea și păstrarea unui comision suplimentar de risc (sau așa cum a fost acesta redenumit comision de administrare), într-o cotă mare din valoarea sumei împrumutate, si fără posibilitatea de a li se returna la sfârșitul perioadei de creditare, banca urmărește să-și „umfle” în permanență profitul, acest comision de risc reprezentând o dobândă mascată, percepută pe lângă dobânda principală stabilită în contract, un mijloc de îmbogățire și „rotunjire” nejustificată a veniturilor băncii.
In ceea ce priveste comisionul de administrare stabilit prin art. 5.1.lit b) din actul aditional nr. 2 la conventia de credit, prin explicațiile oferite de banca se poate observa ca exista doar o redenumire a comisionului de risc in comision de administrare deoarece are explicatii si justificari care existau si pentru comisionul de risc in conventia de credit.
In ceea ce priveste comisonul de rezerva stabilit de art. 3.11 din conventia de credit conditii generale arata ca si acest articol reprezinta o clauza abuziva intrucat acest articol da dreptul bancii de a modifica unilateral acest comision in conditiile in care obligatiile bancii cresc sau se diminueaza dar fara a se arata in functie de un anumit criteriu sau un element exact si precis determinant.
Conform art. 1 lit.a din Anexa Legii 193/2000, în principiu o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica o clauza în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut în contract și cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul.
In ceea ce priveste comisionul de plata in avans arata ca si acesta este nelegal atata timp cat acest comision este interzis de catre dispozitiile art. 68 din OUG nr. 50/2010 si ca atare se impune si anularea acestui comison.
Art. 68 din OUG nr. 50/2010 arata ca acest comison este admisibil si se poate achita doar pe perioada în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă ori in conventia de credit este fixa si in cuantum de 4,25% pe an.
In ceea ce priveste articolele 8 si 10 din conditiile generale ale conventiei de credit privind scadenta aticipata acreditului dar si costurile suplimentare ale creditului, arata ca acestea reprezintă clauze abuzive întrucât stabilesc că în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate, respectiv în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai poate fi garantat corespunzător, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului, Codebitorului și Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției.
Formulările cuprinse în clauzele analizate, respectiv „situație neprevăzută”, „în opinia Băncii”, „să devină improbabil”, „garantat corespunzător”, sunt departe de a oferi o posibilitate reală unui observator independent să aprecieze asupra temeinicie unui astfel de motiv. În realitate, aceste prevederi lasă băncii o mult prea largă, neindividualizată și abuzivă posibilitate de decretare a creditului ca fiind scadent, o apreciere discreționară a acesteia, care nu este legată de niște criterii bine și clar specificate în contract, constituie de asemenea clauze abuzive în înțelesul Legii nr. 193/2000, fapt confirmat și în multiple sentințe ale instanțelor judecătorești naționale.
Nu în ultimul rând, prevederile incluse în secțiunea 10, Costuri suplimentare, constituie clauze abuzive întrucât impun în sarcina împrumutatului costuri ce pot apărea ca un rezultat al unor „modificări de interpretare ale oricărei legi, prevederi sau reglementări naționale” în sarcina Băncii, chestiuni care sunt detaliate în secțiunea mai sus amintită.
Cu alte cuvinte, conform acestor clauze, în situațiile în care costurile Băncii cresc, această creștere este suportată de către client și nu de către Bancă. Astfel de clauze creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât aceste prevederi sunt abuzive, din perspectiva art. 4 alin.1 din Legea 193/2000.
Considera discreționara si impovaratoare atitudinea bancii de a percepe comisioanele aratate mai sus in conditiile in care rambursarea creditului este garantata printr-un contract de ipoteca asupra unui bun a carui valoare depaseste cu mult valoarea creditului si au încheiate si asigurari de viata si de pieire a bunului in urma unor calamitati sau catastrofe.
Ca atare pot constata cu usurinta ca pentru acelasi serviciu-acordarea creditului-banca percepe dobanda, comision de rambursare anticipata, comision de risc si alte comisioane, calculate asupra soldului creditului fara ca distinctia si justificarea incasarii acestora sa fie clara si inteligibila conform art. 4 alin 2 din Directiva 93/13/CEE si a art. 4 alin 6 din Legea 193/2000.
Invocă art. 1 alin. 3 și art. 4 alin 1 din Legea 193/2000.
Referitor la caracterul nenegociat al clauzelor abuzive arata ca art. 4 alin 2 din Legea 193/2000 o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influienteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate. Este lesne de observat ca acest contract de credit de adeziune este un contract de tip standard preformulat imprumutatii neavand posibilitatea sa negocieze niciuna dintre clauzele contractuale iar banca va trebui sa dovedeasca ca a aceste clauze au fost negociate, pe baza unei note de negociere, proces verbal sau alt document asa cum prevede in mod expres dispozitiile art. 3 alin2 din Directiva 93/13/CEE si asa cum este transpus in art. 4 alin 3 teza 2 din Legea 193/2000 si inainte cu minim 10 zile de semnarea contractului de credit ipotecar conform art. 8 din Legea 190/1999 si cel putin 15 zile conform OUG nr. 50/2010.
Cu privire la a doua conditie pentru calificarea unei clauze ca fiind abuziva aceasta trebuie sa duca la deteriorarea echilibrului contractual, această conditie este indeplinita deoarece parata a inclus in contractul de credit comisioane care cresc in mod nejustificat rata si care nu reprezinta altceva decat o dobanda mascata. Cu privire la cea de a treia conditie pentru calificarea unei clauze ca fiind abuzive privind nerespectarea bunei credinte, indeplinirea acesteia rezulta din comportamentul general al paratei intrucat nu este justificat ca reclamantii sa achite de doua ori un cost al bancii, adica o dobanda, si multiple comisioane dar sub diferite denumiri.
Pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor mentionate arata ca acestea contravin si art. 75 din Legea 296/2004. Solicită sa se tina seama si de art. 77 din Legea 296/2004. Directiva 93/13/CEE din 05.04.1993 stabileste dreptul consumatorului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, de altfel instanta chiar ar fi obligata ca, si chiar din oficiu, sa intervina in situatia in care constata existenta unei clauze abuzive . sensul eliminarii/inlaturarii acelei clauze din conventie.
Este evident ca spiritul si scopul Legii nr. 193/2000 este acela al protejarii intereselor consumatorului si restabilirii cadrului legal prin eliminarea clauzelor abuzive intre consumator si comerciant.
Referitor la constatarea nulitatii absolute a clauzelor contractuale criticate se impune automat ca sanctiune a caracterului abuziv al acestora clauze intrucat au fost incheiate cu nesocotirea prevederilor legale in materia protectiei consumatorilor, si care protejeaza ordinea publica.
Referitor la obligarea paratelor la rambursarea sumelor platite de reclamanti ca fiind nedatorat in temeiul clauzelor atacate, acest lucru se impune pentru respectarea principiului ,,restitutio in integrum,,. Acest principiu decurge din cel al retroactivitatii efectelor nulitatii iar temeiul restituirii prestatiilor efectuate in executarea unui act lovit de nulitate il constituie si un alt principiu fundamental al dreptului, acela care interzice imbogatirea unei persoane in detrimentul alteia fara o cauza legitima.
Reaua credință a paratelor face ca asupra sumelor încasate cu titlu de dobânzi variabile, dobânzi majorate si comisioane sa se dispună obligarea la plata dobanzii legale de la data achitarii acestora si până la data restituirii efective catre reclamanti.
Banca a implementat actul aditional nr. 1 fara a avea acordul lor scris cu toate ca au formulat si depus adresa inregistrata sub nr. 3650/16.09.2010 prin care au refuzat expres semnarea acestuia si au solicitat imbunatatirea conditiilor contractuale iar la semnarea actului aditional nr. 2 reprezentantii bancii au afirmat ca daca vor semna sau nu tot se vor aplica prevederile acestora in ceea ce priveste atat dobanda cat si comisioanele pentru ca nu vor incasa decat valoarea totala a ratei ce cuprinde aceste comisioane, asa cum rezulta din baza electronica a bancii si diferenta va fi credit neachitat.
In drept invocă art. 194 C., Legea nr. 193/2000, OUG 50/2010.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 28.08.2014 reclamanții solicita sa se constatei caracterul abuziv si nul absolut al urmatoarelor clauze din actul aditional nr. 1/16.09.2010, astfel: art. 5.1 litera b) din act aditional 1 privind comisionul de administrare de 0,15% pe luna; art. 3 punctul 5.1 lit. a) din actul aditional nr. 2 privind comisionul de rambursare anticipata.
La punctul 2 din petitul actiunii solicita sa se inlature din conventia de credit si din actul aditional 1 clauzele abuzive aratate la punctul 1 de mai sus, urmand a dispune restituirea sumelor incasate de catre parate in baza acestui act aditional 1 la conventia de credit. Raman nemodificate punctele 3, 4 si 5 din petitul actiunii initial formulata si depusa.
Anularea acestor articole se impune deoarece acestea au fost aplicate fară a avea acordul reclamantilor, acestia nesemnând acest act aditional nr. 1, sens in care solicită a se observa faptul ca potrivit art. 13 punctul 3.4 se arata expres ca ,,Fac parte integranta din prezenta conventie anexele acesteia, precum si documentele asupra carora partile au convenit in mod expres,,.
Prin actul aditional nr. 1 la contract paratele nu au facut altceva decat sa schimbe denumirea comisionului de risc in comision de administare DAR definitia si scopul acestuia sunt aceleasi cu cele initiale. Acest act aditional nu poate fi considerat ca implementat tacit deoarece nu au fost negociate direct cu consumatorul astfel incat manifestarea sa de vointa sa fie neechivoca si sa isi dea acordul expres asupra acestor modificari. Dovada negocierii clauzelor contractuale cu clientul trebuie sa o facă banca potrivit Directivei CE 13/93.
Pârâta . a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
În motivare se arată că anterior contactarii V., reclamantii aveau mai multe credite la diferite banci, printre care si cel de la BCR cu D. de 20,40%. Creditul in litigiu a fost folosit, printre altele, si la refinantarea creditului de la BCR. În vederea armonizarii Conventiei cu prevederile OUG 50/2010, intre parti s-au purtat negocieri concretizate prin comunicari de oferte. In cele din urma, partile au ajuns la un acord, sens in care a fost incheiat Actul aditional nr. 2/13.12.2010 la Conventia in litigiu, prin care comisionul contractului a fost redus de la 0,15% la 0,08% si se numeste comision de administrare, iar D. a scazut de la 7,39% la 5,36%. Cu aceasta ocazie a fost intomcit si comunicat reclamantilor noul Plan de rambursare al creditului.
In august 2007 cand reclamantii au contractat V. pentru obtinerea
unui credit cu care sa-si refinanteze creditul de la BCR cu D. de 20,40%, V. avea mai multe oferte (standard) de credite: in lei, cu D. de 11,29%, - in EURO cu D. de 9,23% si in CHF cu D. de 7,72%. Deci, cu toate ca reclamantii aveau posibilitatea sa opteze la V. pentru un credit in lei sau in EUR (care aveau un pret mult mai scazut -jumatate) decat creditul pe care il aveau la BCR, acestia au optat sa isi refinanteze acest credit cu un credit si mai ieftin, respectiv cel in CHF care in oferta al V. avea D. de 7,72 %. De la aceasta oferta au pornit negocierile intre parti, negocieri in urma carora s-a incheiat Conventia in litigiu, care avea un pret (D.) de 7,39%.
Avand in vedere ca reclamantii au obtinut un credit cu D. sub nivelul ofertei standard al Bancii, creditul obtinut de la V. a fost mult mai ieftin decat creditul refinantat, este evident ca in speta, la incheierea Conventiei de credit au existat negocieri si ca Banca a fost de buna credinta (a acordat un credit sub valoarea ofertei standard), iar prin Conventia in litigiu si clauzele acesteia reclamantilor nu li s-a creat un dezechilibru semnificativ, ci dimpotriva si-au creat un avantaj semnificativ obtinand un credit la un pret de doar o treime din creditului refinantat.
In anul 2010, cu ocazia intrarii in vigoare a OUG 50/2010, intre parti au avut loc negocieri avand ca scop imbunatatirea conditiilor de creditare pentru reclamanti. Partile au ajuns la un consens si a fost incheiat Actul aditional nr. 2/13.12.2010, prin care comisionul contractului a fost redus de la 0,15% la 0,08% si se numeste comision de administrare, iar D. a scazut de la 7,39% la 5,36%.
Pornind de la definitia actului juridic civil, este evident ca in speta raportul juridic de creditare a fost modificat prin Actul aditional incheiat intre parti. Aceasta modificare presupune ca raporturile juridice derulate pana la acea data raman valabile (la fel si prestatiile partilor de pana la acea data), iar raporturile juridice viitoare vor fi cele stabilite in urma modificarii intervenita prin Actul aditional.
Actul s-a incheiat intre parti in urma unor negocieri in cadrul carora Banca a fost de buna credinta a facut concesii semnificative si prin acest act nu s-a creat reclamantilor un dezechilibru, ci dimpotriva. Astfel, Banca a acceptat reducerea semnificativa a pretului contractului in considerarea faptului ca raporturile derulate pana la acea data raman valabile, necontestate. Reclamantii au acceptat ca fiind valabile raporturile juridice derulate pana la acea data, in schimbul reducerii comisionului si reducerii semnificative a pretului contractului pentru viitor.
Actul aditional a fost incheiat in mod legal, cu respectarea art. 948 si urm. C. civil, si fara a incalca vreo prevedere legala, acesta fiind conform cu prevederile art 969 C. civil si ale OUG 50/2010. Reclamantii au fost in cunostinta de cauza in ce priveste valoarea juridica si efectele Actului aditional – a se vedea in acest sens declaratia acestora din alineatul penultim din Actul aditional in conformitate cu care “imprumutatul… declara ca a studiat cu atentie, primit toate explicațiile necesare si ca a inteles pe deplin si in mod corect toti termenii si toate condițiile prezentului act, … motiv pentru care de buna voie si fara existenta vreunei constrangeri înțelege sa procedeze la semnarea acestuia“.
Prin urmare, nu exista niciun motiv ca instanta sa intervina in raportul juridic al partilor, împrejurare care ar reprezenta incalcarea legii partilor. Avand in vedere ca la incheierea Actului adițional contestat au fost respectate toate dispozitiile legale (atat generale, cat si speciale) si ca, comisionul de administrare a fost agreat in mod expres de reclamanti si nu le produce acestora vreun dezechilibru – cererea restituire a sumelor de bani incasate cu titlu de comision de risc/administrare este nefondata.
Clauzele privind comisionul de risc/administrare nu sunt abuzive sau nelegale. Durata foarte mare a unui credit bancar (zeci de ani) implica intotdeuna desfasurarea unor activitati specifice din partea Bancii de urmarire a restiturii creditului in conditiile contractuale: de plata ratelor la scadenta, de mentinere a garantiilor si a valorii acestora, de reinnoire a politelor de asigurare pentru bunurile cu care a garantat etc. Desfasurarea acestor activitati – separat de acordarea creditului, reprezinta chiar o obligatie legala pentru Banca, obligatie instituita prin art. 4/1 din Regulamentul BNR nr. 3/2007, art. 3 al. 1 lit. g din Normele BNR 17/_, art. 24 al. 1 din OUG 99/2006.
Asadar, Banca are obligatia legala sa desfasoare activitatea de urmarire, monitorizare,gestionare a creditului si a riscului acestuia. Aceasta activitate generează un cost pentru banca, cost care este stabilit in contract sub forma unui comision. Denumirea acestui comision – de gestionare, de risc, de administrare, de monitorizare etc. este irelevanta. Dealtfel, pana la aparitia OUG 50/2010, denumirea comisionului ca fiind de risc nu era prohibita, iar prevederile OUG 50 nu retroactiveaza.
Ceea ce este relevant este faptul ca acest comision (impreuna cu dobânda)
compun pretul contractului - D., pret convenit de catre parti, pret care a reprezentat – atat pentru Banca cat si pentru reclamanti elementul determinant la formarea acordului de vointa atat la incheierea Conventiei cat si a Actului aditional. F. de cele aratate, este evident ca acest comision bancar nu este acelasi lucru – si nu are acelasi rol in contractul de credit – cu ipoteca. Perceperea comisionului de risc/administrare – pe langa instituirea unei garantii – este pe deplin justificata, iar clauza privind acest comision este legala.
Clauza privind revizuirea dobanzii nu este abuziva. Pentru acordarea creditelor, bancile se finanteaza la randul lor de piata interbancară – nationala si internationala. In aceste conditii – pentru protectia ambelor parti – deoarece este posibil ca dobanzile sa creasca sau sa scada, in conventiile de credit incheiate pe o durata foarte lunga (zeci de ani) este prevazut faptul ca dobanda creditului poate fi revizuita in cazul unor schimbari semnificative ale pietei monetare
Evolutia pietei monetare este in mod direct influentata/determinata de evolutia tuturor aspectelor sociale si economice internationale. Sintagma piata monetara si evolutia pietei monetare sunt elemente de notorietate – acestea fiind reprezentate de indicii EURIBOR, BUBOR etc, toate acestea fiind la un clic distanta de oricine are un minim interes in acest sens. Clauza in sine, nu produce nici un dezechilibru semnificativ pentru reclamanti, dupa cum nu produce nici un avantaj bancii. O eventuala modificare a dobanzii de catre banca – fara sa existe o schimbare semnificativa a pietei monetare ar reprezenta un abuz din partea bancii, care ar putea fi (la acea data) cenzurat de catre instanta de judecata.
De la incheierea Conventiei dobanda nu a fost modificata.
Apreciază ca, clauza contestata are un continut clar si inteligibil, care imbraca forma unei clauze de impreviziune in contracte – admisa unanim de doctrina si practica. De observat faptul ca, in cazul modificarii dobanzii (abuziva sau nu) clientii au posibilitatea de a denunta imediat contractul.
Este adevarat ca . situatie imprumutatul plateste un comision de rambursare anticipata. Stabilirea unui comision de rambursare anticipata in Conventiile de credit este legala, aceasta posibilitate fiind stipulata chiar in OUG 50/2010. Existenta si cuantumul acestui comision este un element care tine de vointa partilor la incheierea contractului. Ori, prevederile contractului reprezinta legea acestora.
Clauzele privind rambursarea anticipata si cele din Sectiunea 8 si 10 din Conventie nu sunt abuzive. In primul rand, contestarea acestor clauze este lipsita de obiect si de interes. Pe de o parte, reclamantilor le-au fost percepute pana in prezent doar 3 comisione: comisionul de risc, comisionul de analiza dosar si comisionul de gestiune. Dintre acestea, reclamantul contesta doar comisionul de risc/administrare. Comisionul de rambursare in avans nu a fost niciodata perceput de catre Banca, astfel ca cererea reclamantilor este lipsita de obiect si de interes.
Pe de alta parte, clauzele contestate se activeaza numai in anumite situatii, respectiv in cazul incalcarii dispozitiilor contractuale de catre reclamanti – de exemplu nerestituirea imprumutului conform planului de rambursare sau restituirea integrala a creditului inainte de termen – situatii in care reclamantii nu s-au aflat si prin urmare solicitarea de restituire a sumelor de bani este lipsita de obiect.
Banca este o societate comerciala a carei singure activitati este de gestionare a sumelor de bani, realizand astfel profit prin acordarea de imprumuturi si constituirea de conturi curente si depozite bancare. Activitatea bancii presupune o foarte riguroasa activitate urmarire a posibilitatii de restituire a creditului de catre imprumutati.
De asemenea, Banca desfasoara activitati de planificare a fondurilor banesti, care sa asigure existenta disponibilitatilor de cash care poate interveni in orice moment. In aceste conditii, negarantarea creditului (sau scaderea garantiei sub valoarea creditului) neplata la scadenta a unor rate bancare, sau rambursarea anticipata a unor credite bancare produc in mod inerent disfunctionalitati, riscuri majore si dezavantaje pentru banca.
Pentru a descuraja acest lucru si pentru a determina clientii sa-si respecte contractele conform clauzelor stabilite, in conventiile de credit sunt stipulate clauze sanctionatoare si penalizatoare pentru nerespectarea prevederilor contractuale . Aceste clauze sunt in mod obisnuit inserate in toate contractele de credit, de catre orice banca, tocmai pentru considerentele aratate mai sus. Masurile stabilite pentru ipoteza aparitiei unor situatii sunt chestiuni care tin de politica bancii si de relatia banca client. Totodata, contractele de credit (inclusiv cel din litigiu) sunt contracte intuituu personae si prin urmare, la incheierea lor este avuta in vedere in mod special situatia financiara a fiecarui client in parte, respectiv solvabilitatea, gradul de indatorare, locul de munca, faptul daca este sau nu bun platnic, etc.
Daca una sau mai multe dintre aceste caracteristici/conditii se modifica pe parcursul derularii Conventiei, respectiv daca clientul devine rau platnic, insolvabil, etc., Banca isi ia masuri de protectie prin inserarea diferitelor clauze de genul celor declararii scadentei anticipate. Ori aceste clauze menite sa protejeze Banca nu pot fi considerate abusive. Dealtfel, aceste clauze nu sunt altceva decat o aplicatie a prevederilor art. 1025 din vechiul C. civil.
Comisionul de risc/administrare reprezinta un element care compune pretul contractului si este exclus de la controlul judecatoresc din perspectiva evaluarii ca fiind abuziv sau nu. Pretul contractului nu poate face obiectul cenzurii din perspective clauzelor abuzive. In mod curent, in cuprinsul Hotararilor judecatoresti in materie, sunt invocate Hotarari ale CEJ, conform carora un astfel de control este admisibil. Atunci cand sunt invocate astfel de hotarari, acestea sunt prezentatre trunchiat, diferit decat este in realitate continutul si dispozitivul acestora.
Aceasta deoarece, potrivit practicii CE si (precum si a jurisprudentei nationale) judecatorul poate cenzura orice clauze din contract ca fiind abuzive – inclusiv pretul, in anumite conditii: daca statele membre au adoptat o reglementare care autorizeaza un control jurisdictional in acest sens și dacă clauzele nu sunt formulate . si inteligibil – lipsa D. din Conventie este considerata in acest sens.
Invocă Cauza C- 484/8 – Hotararea 2010-06-03 Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, Cauza C-76/10, 267 TFUE de Krajsky sud v Presove, Decizia 4685/27.11/2012 a ICCJ – Sectia a II a Civila.
Apreciază ca, in conditiile in care R. nu a adoptat o reglementare care autorizeaza un control jurisdictional al obiectului principal al contractului si avand in vedere ca, clauzele Conventiei sunt formulate . si inteligibil si cuprind D., iar in Planul de rambursare care face parte din Conventia de credit, este indicat detailat suma totala de plata, rata lunara si din ce se compune fiecare rata - inclusiv comisionul contractului – acestea sunt excluse de la cenzura instantei din perspectiva caracterului abuziv.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat convenția de credit nr._/22.08.2007, obiectul contractului fiind acordarea de către bancă a unui credit în valoare de_ CHF.
Față de prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Lege, instanța constată că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența acestui act normativ, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Față de susținerea pârâtei că cenzura judecătorească nu poate interveni într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, cu privire la prețul contractului sau bunul/serviciul plătit cu prețul contractului, dacă acestea sunt exprimate într-un limbaj inteligibil, instanța reține că, în jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene s-a pronunțat în repetate rânduri asupra interpretării Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Astfel de cauze au fost: Oceano Grupo Editorial SA c/a Rocio Murciano Quitero; apoi M. Mostaza Claro c/a Centro Movil Milenium SL; Pannon GSM Zrt. c/a E. Sustikne G.. În toate aceste cauze, Curtea de Justiție a decis că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens. Îi revine astfel instanței naționale obligația de a determina dacă o clauză contractuală întrunește criteriile necesare pt. a fi calificată drept abuzivă în sensul art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13.
Potrivit pct.3 lit.d din Condițiile speciale ale convenției de credit: banca își dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.
Instanța reține cu privire la această clauză că în conformitate cu pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 (care reprezintă practic o transpunere în legislația națională a Directivei93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993), sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; însă în conformitate cu teza finală a pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000: prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Așadar, prin acest text legal nu sunt considerate abuzive clauzele contractuale referitoare la modificarea dobânzii de către furnizorii de servicii financiare, în condițiile în care există o motivație întemeiată.
Totodată, prevederile art.4 alin.2 din Directiva 93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993 stabilesc în mod expres că: aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Instanța reține că în contract nu este inserată nicio prevedere sau vreun criteriu pe baza căruia să poată fi calculată dobânda variabilă. Sintagma „în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară” nu constituie un criteriu clar, iar, în absența unei exprimări clare și inteligibile, care face imposibil de verificat existența unei motivații întemeiate, instanța constată că clauzele inserate la pct.3 lit.d din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.08.2007 sunt abuzive și le va anula.
Totodată instanța va dispune înlăturarea acestora clauze din contract reținând și faptul că susținerea pârâtei potrivit căreia prin Actul adițional nr.2 a scăzut D. de la 7,39% la 5,36% nu reiese din cuprinsul actului, iar înscrisul depus în probațiune în acest sens este doar o simulare plan rambursare (filele 30-31 respectiv 63-64 dosar).
De asemenea instanța mai reține că dobânda nu a fost modificată, sens în care este nefondată solicitarea de a se restitui sume achitate in temeiul clauzelor constatate abuziv conform considerentelor anterioare.
Potrivit pct.5 lit.a din Condițiile speciale ale convenției de credit: se percepe un comision de risc de 0,15% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Instanța constată că aceste clauze referitoare la comisionul de risc nu pot fi considerate ca negociate direct cu reclamanții, întrucât convenția de credit a fost un contract tip, preformulat cu clauze nenegociabile.
Împrejurarea invocată, și anume că reclamanții au avut cunoștință atât de existența cât și de întinderea obligațiilor ce le reveneau și sub aspectul valorii și cel al perioadei și au fost de acord prin semnare cu plata comisionului de risc, având posibilitatea de a refuza semnarea convenției dacă nu erau de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidență a prevederilor Legii nr. 193/2000, în condițiile în care prin edictarea sa legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conține clauze abuzive.
Instanța nu contestă că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar învederează că aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere mai mulți factori ca: insolvabilitatea probabilă, viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului, etc. În condițiile în care s-a încheiat și un contract de ipotecă și poliță de asigurare, orice risc al băncii în privința acordării creditului a fost eliminat.
Se va avea în vedere și cuantumul comisionului de risc precum și împrejurarea că în contract nu este prevăzut posibilitatea reclamanților de a solicita restituirea comisionului de risc dacă pe perioada de rambursare nu s-au înregistrat riscurile care au fost avute în vedere la stabilirea lui.
Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanța apreciază că prin stipularea comisionului de risc, raportat la circumstanțele speței, s-a creat, în detrimentul reclamanților și contrar bunei–credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, sens în care această clauză este abuzivă.
Constatând caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în pct.5 lit.a din Condițiile speciale, instanța va constata nulitatea absolută a acestora și repunând părțile în situația anterioară, va obliga pârâta . să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc de la data încheierii convenției și până la data de 16.09.2010 data actului adițional nr.1 la convenția de credit, cu dobânda legală conform OG nr.13/2011 de la data introducerii acțiunii, 18.06.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
În ceea ce privește actul adițional nr.1/16.09.2010 prin care a fost prevăzut comisionul de administrare credit de 0,15% pe lună, deci în același cuantum ca și comisionul de risc anterior perceput, instanța reține că acest act adițional nu a fost semnat de către reclamanți
Potrivit dispozițiilor art. 35 al. 1 lit. b din OUG 50/2010, modificată de Legea nr. 288/2010 „se interzice introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife și a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza de acte adiționale acceptate de consumator”.
Or, în atare situație introducerea și perceperea fără acordul consumatorului a acestui comision este ilicită și în consecință instanța va constata caracterul abuziv al comisionului de administrare, va constata nulitatea art.3 raportat la pct.5.1 lit.b din Actul adițional nr.1/16.09.2010 la convenția de credit și va obliga pârâta . să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de administrare de la data de 16.09.2010 și până la data de 13.12.2010, data Actul adițional nr.2 la convenția de credit, cu dobânda legală conform OG nr.13/2011 de la data introducerii acțiunii, 18.06.2014, și până la achitarea integrală a debitului.
Referitor la solicitarea de eliminare din convenție a acestor clauze, instanța reține că în urma încheierii actului adițional nr.2, aceste clauze nu se mai regăsesc în contract, sens în care acest petit este lipsit de obiect.
Cu privire la Actul adițional nr.2/13.12.2010 instanța reține că acesta a fost semnat de reclamanți fără obiecțiuni, la art. 2 consemnându-se că împrumutatul ,,declară că a studiat cu atenție, că a primit toate explicațiile necesare și că a înțeles pe deplin și în mod corect toți termenii și toate condițiile prezentului act adițional la Convenție, motiv pentru care de bună voie și fără existența vreunei constrângeri înțelege să procedeze la semnarea acestuia’’.
În consecință instanța va respinge pretențiile referitoare la acest act adițional.
Potrivit pct.5 lit.c din Condițiile speciale ale convenției de credit: se percepe un comision de rambursare anticipata de 2% calculat la valoarea sumei rambursate in avans plătibil integral la data efectuării rambursării pentru primii 5 ani; 1% calculat la valoarea sumei rambursate in avans plătibil integral la efectuării rambursării după primii 5 ani.
Potrivit art.3 raportat la pct.5.1 lit.b din Actul adițional nr.1 se prevede de asemenea comisionul de rambursare anticipata de 1% in cazul în care perioada de timp între data rambursării anticipate și scadența finală este mai mare de un an și 0,5 % dacă perioada de timp nu este mai mare de un an.
Cu privire la comisionul de rambursare anticipată, instanța reține că perceperea unui astfel de comision nu era interzisă prin legislația în vigoare la data încheierii Contractului de Credit, iar pe de altă parte, valoarea acestui comision a fost clar determinată și nu se poate vorbi despre existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit pct.3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit, comisionul de rezervă este datorat ca urmare a obligației băncii de a constitui rezerva minimă obligatorie la BNR. Valoarea comisionului de rezervă este stabilită in funcție de valoarea obligației băncii. Banca își rezervă dreptul de a modifica în mod corespunzător valoarea acestui comision, în condițiile în care obligația băncii față de BNR crește/se diminuează. Comisionul de rezervă se acumulează zilnic si se calculează la soldul creditului pentru un număr de zile calendaristice începând cu data primei trageri. În perioada de calcul a comisionului se include prima zi si se exclude ziua până la care se face calculul. Comisionul de rezervă lunar se calculează după formula soldul creditului X rata comisionului X nr. efectiv de zile intre scadențe/360. Rata comisionului de rezervă este exprimată in formă procentuală, valoarea sa fiind menționată în Condițiile speciale.
Instanța, analizând caracterul abuziv al acestor clauze constată că, pe de o parte pârâta transferă o obligație asumată de către banca in mod obligatoriu fata de BNR, către consumator, fără ca pentru aceasta sa existe o justificare rezonabila. Mai mult își rezervă dreptul de a modifica valoarea acestuia fără a indica vreun criteriu rezonabil și obiectiv urmăribil care sa poată sta la baza analiza temeiniciei unei asemenea fluctuații. In aceste condiții având in vedere că se transferă consumatorului obligații ce exced raportului dintre banca și acesta fără a exista o justificare rezonabila pentru perceperea acestora cât si lipsa oricărui criteriu obiectiv urmăribil in ceea ce privește modificarea comisionului de rezerva instanța constata ca și aceste clauze sunt abuzive, sens în care va constata nulitatea lor.
Instanța va dispune eliminarea acestei clauze din contract, reținând totodată că din analiza graficului de rambursare reiese că acest comision nu a fost efectiv perceput, astfel este nefondate solicitarea de restituire a prestațiilor.
Potrivit pct.8.1 lit. c și d din ,,Condițiile generale’’ ale convenției de credit: în cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, atunci în orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, codebitorului și garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda cumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției:
…c. în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției.
…d. în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul nu mai este garantat corespunzător.
Cu privire la clauza sus enunțată, instanța constată că această creează, în detrimentul consumatorului și contrar minimelor cerințe ale bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4, alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Potrivit pct. 10 „Costuri suplimentare ” din ,,Condițiile generale’’ ale convenției de credit: Referitor la Convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare) ale oricăror acte normative aplicabile care:
a) supun banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare, pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din Convenție, cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite, în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca.
b) impun, modifica sau considera aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerința similara (de exemplu în corelație/legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind Capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor de la Basel) afectează activele Băncii, depozitele constituite, cu sau pentru conturile Băncii, sau care impun Băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite .
c) al căror rezultat este:
i) creșterea costurilor Băncii, legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit;
ii) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a băncii, în baza convenției.
În oricare din cazurile mai sus menționate, în termen de 15 zile lucrătoare bancare de la data la care a fost notificat în scris de către bancă, împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări.
Analizând aceasta clauză, instanța reține că în situațiile în care, din diferite motive, arătate, costurile băncii (în general, nu doar cele legate de împrumutul ce face obiectul contractului analizat) cresc, această creștere este suportată exclusiv de client.
O astfel de clauză creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4, alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Practic, în loc ca eventuala creștere a costurilor băncii cu creditul acordat să fie suportată de aceasta sau, cel mult, riscul să fie împărțit între bancă și client, acesta din urmă este obligat să acopere toată suma.
Ca urmare a constatării ca abuzive a clauzelor inserate la la pct.8.1 lit. c și d și Secțiunea 10 „Costuri suplimentare ” din ,,Condițiile generale’’ ale convenției de credit, instanța le va anula și va dispune eliminarea lor din convenție.
În baza art.453 alin.2 C. instanța va compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții U. I., CNP_ și U. I. C., CNP_, ambii cu dom. procesual ales la Cabinet avocat C. A., în Oradea, .. 2, ., . în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în București, șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, sector 2 și . - Sucursala Oradea, cu sediul în Oradea, ..1, ..
Constată caracterul abuziv și în consecință nulitatea clauzelor cuprinse în pct.3 lit. d și 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.08.2007, pct.3.11, pct.8.1 lit. c și d și pct. 10 din Condițiile generale ale convenției de credit și art.3 raportat la pct.5.1 lit.b din Actul adițional nr.1/16.09.2010 la convenția de credit.
Dispune eliminarea din convenție a clauzelor prevăzute la pct.3 lit. d din Condițiile speciale, pct.3.11, pct.8.1 lit. c și d și pct. 10 din Condițiile generale ale convenției de credit.
Obligă pârâta . să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc de la data încheierii convenției și până la data de 16.09.2010 și sumele încasate cu titlu de comision de administrare de la data de 16.09.2010 și până la data de 13.12.2010, cu dobânda legală de la data de 18.06.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
Respinge restul pretențiilor.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015.
Președinte, Grefier,
I. L. M. S. F.-A.
Red. ILM
6 ex./10.03.2015
Pentru conf. – 4 .> U. I.
U. I. C.
.
. - SUCURSALA/AGENȚIA ORADEA
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 4814/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
