Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 11618/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator .-D și pe intimat ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința din data de 03.12.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.12.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea în data de 27.03.2015, sub dosar nr._, legal timbrată, conform art.10, alin.2 din OUG nr.80/2013, contestatoarea .-D, în contradictoriu cu intimata ., a solicitat instanței admiterea contestatiei la executare formulata impotriva actelor de executare silita efectuate in dosar nr.82/E/2015 al SCPEJ Beiusan, pe cale de consecinta anularea tuturor formelor de executare silita, implicit si a incheierii de investire cu formula executorie nr.141/2015 a Judecatoriei Oradea, a incheierii executorului judecatorec prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite formulata de intimata, a somatiei de plata nr.1 din 06.03.2015 emisa in dosar executional nr.82/E/2015 la cererea creditorului ., prin care debitoarea a fost somată ca in termen de 1 zi de la primire sa achite creanta in suma de 15.671,88 lei cu titlu de contravaloare chirie neachitata pentru spatiul comercial situat in Oradea, P-ta Unirii nr.2-4, jud. Bihor, aferenta lunilor octombrie-decembrie 2014 si cheltuieli de executare, din care creanta executata o reprezinta suma de 13.336, 20 lei, precum si impotriva actelor de executare silita, cum ar fi poprirea conturilor societății debitoare, cu aplicarea unei sancțiuni cu amenda intimatei creditoare pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. Contestatoarea solicită și cheltuieli de judecată, reprezentand taxa de timbru, iar pentru onorariul de avocat va formula o cerere pe cale separata.
În motivarea în fapt a contestatției, s-a arătat că, in dosarul executional nr.82/E/2015, creanta nu este certa, lichida si exigibila, contestatoarea menționând că singura datorie ce-i incumba este suma aferenta utilitatilor pe care creditoarea sustine ca le-a achitat pentru folsinta de catre debitoare a spatiului inchiriat pana la data de 01.12.2014, respectiv sumele de 2.748 lei și 455,63 lei, cu titlu de servicii furnizate de . chitantelor depuse de catre creditoare nefiind însușite de către contestatoare.
Astfel, sumele de 497,51 lei (chit.nr._/29.03.2015) și penalitatile aferente au fost achitate pentru un imobil situat in Oradea, ..9 si cuprind si perioade ce exced perioadei in care debitoarea a utilizat spatiul din Oradea, ..2-4, astfel că datoria fata de societatea de la care a inchiriat spatiul comercial din Oradea, ..2-4 ar putea fi acceptata in limita sumei de 3.204 lei, reprezentand furnizare energie electrica, conform chitantelor . nr._/14.01.2015 si nr._/06.01.2015, al caror platitor figureaza o alta societate – .- decat societatea cu care contestatoarea avea relatia contractuala.
În cadrul executării silite demarate împotriva contestatoarei, intimata creditoare și-a exercitat abuziv drepturile conferite de art.663 si urm.C.pr.civ., inducand si mentinand in eroare atat organul de executare, cat si instanta de judecata ce a pronuntat incheierea de incuviintare a executarii silite.
Astfel, contractul de inchiriere autentificat cu nr.6/28.11.2013, învestit cu formula executorie, a fost reziliat prin acordul partilor la data de 01.12.2014, prin preavizul acceptat de catre proprietarul spatiului comercial, in conditiile in care la data de 01.12.2014 a si fost predat catre aceasta bunul imobil ce face obiectul contractului.
Chiria aferenta lunii octombrie a fost predata in numerar reprezentantilor creditoarei, care a refuzat să predea chitanță justificativă, cu toate ca a intocmit factura. Daca aceasta luna nu ar fi fost achitata, creditoarea nu ar mai fi emis factura pentru luna urmatoare, ci ar fi declarat reziliat contractul pentru neplata chiriei aferente lunii anterioare. În continuare, intelegerea partilor a fost ca suma de 1000 euro achitata cu titlu de garantie, potrivit facturii justificative, emisa si acceptata de catre locatorul spatiului, la momentul incheierii contractului de inchiriere, se compenseaza cu chiria datorata pentru luna noiembrie, ceea ce s-a si facut, garantia nefiind restituita contestatoarei, dovada fiind factura nr.AO 0001 emisa de contestatoare si chitanta emisa de intimata nr.1/02.12.2013.
Pentru luna decembrie, contestatoarea nu datorează chiria in suma de 1000 euro, in condițiile in care in contractul de inchiriere era prevazuta clauza de denuntare a contractului cu un preaviz de 30 zile, aceasta reziliere operand prin acordul partilor, in urma discutiilor purtate de reprezentantii celor doua parti. Ca este asa rezulta din conduita locatorului, proprietarul spatiului comercial, care a si preluat la 01.12.2014 spatiul, punandu-l la dispozitia noilor locatari, ce au demarat procedurile de amenajare a acestui spatiu, putand fi dovedit si acest aspect, daca creditoarea isi mentine aceeasi pozitie abuziva.
Mai mult, intimata incearca sa se imbogateasca fara just temei, desi toate investitiile efectuate de catre contestatoare au ramas in spatiul inchiriat si pentru care nu a fost despagubită.
In consecinta, contestatoarea nu datoreaza nicio suma de bani cu titlu de chirie, astfel incat cererea de executare silita este nelegala, iar executarea silita initiata este nejustificata, si nici cheltuielile de executare nu pot sa cada in sarcina pretinsei debitoare. Ele vor fi suportate de partea care, cu rea-credinta, a inteles sa isi exercite drepturile conferite de lege, inducând in eroare organele de executare silită.
Cu toate acestea, s-a trecut in forta la executarea silita a contestatoarei, punandu-i in pericol activitatea pe care o desfasoară, prin incheierea de incuviintare a executarii silite, prin incheierea de investire cu formula executorie a unui titlu, prin somatia de plata, poprirea conturilor societatii in lipsa adresei de infiintare a popririi, astfel cum este prevazut de art.782 C.pr.civ.
Atâta vreme cât s-a dovedit faptul ca s-a pornit executarea silita pentru o creanta pretinsă a fi chiria aferenta lunilor octombrie-decembrie 2014, și câtă vreme s-a dovedit faptul ca nu pot fi solicitate aceste sume, deoarece pentru luna octombrie s-a achitat in numerar, in 2 transe, fara a se remite chitanta, pentru luna noiembrie se compensa chiria cu garantia de 1.000 EURO, iar pentru luna decembrie contractul era reziliat prin acord, contestatoarea solicită admiterea cererii.
In consecinta, nu se va putea sustine ca pentru cheltuielile de furnizare a energiei electrice (in valoare de 3204 lei), ce se sustine ca au fost achitate pe seama activitatii contestatoarei, se poate porni o executare de_ lei.
În drept, au fost invocate art.662 si urm., 665 ind.1 si urm., art.711 si urm. C.pr.civ., iar în probațiune au fost depuse la dosar inscrisuri, fiind solicitată încuviințarea probei testimoniale.
Legal citată, intimata a formulat și a depus la dosar întâmpinare (f.44-45), înregistrată la instanță în data de 04.05.2015, solicitând respingerea contestatiei ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
In motivare, intimata a arătat că apărările formulate de contestatoare nu corespund adevarului. Astfel, intimata a inceput executarea silita impotriva debitoarei pentru debite rezultate din contractul de închiriere autentificat sub nr.6/28.11.2013 la BNP T. L. S., debitul reprezentand contravaloarea chiriei neachitate pe lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2014, iar la momentul incheierii cotractului de inchiriere debitoarea a achitat suma de 1000 de euro cu titlu de garantie, care, potrivit prevederilor contractuale, urma a fi restituita chiriasului la sfarsitul perioadei de inchiriere cu conditia predarii imobilului in stare buna si cheltuielile achitate la zi.
In primul rand, intimata a precizat că debitoarea nu a respectat prevederile contractuale, în sensul că nu a predat cheile reprezentanților societății intimate, ci unui colaborator al acesteia din urmă, respectiv numitului Magiari F. O., la mijlocul lunii decembrie, astfel că sustinerile acesteia potrivit carora aceasta nu datoreaza chiria pe luna decembrie sunt neavenite, câtă vreme nu a predat imobilul decat la jumatatea lunii decembrie, spatiul nefiind pus la dispozitie intimatei.
In ceea ce priveste chiria aferenta lunii octombrie, se arată că aceasta nu a fost achitata, iar sustinerea debitoarei conform careia a lasat banii unui angajat care i-a predat intimatei sunt nereale. O dovada a faptului ca intimata nu a incasat sume de bani fara a emite chitanta o reprezinta toate chitantele eliberate de aceasta cu ocazia achitarii chiriei de catre debitoare.
Nu a existat nicio suma de bani care sa-i fie achitata si pentru care sa nu fi eliberat chitanta. Cat priveste compensarea chiriei cu garantia achitata la momentul incheierii contractului de inchiriei, se arartă că, potrivit prevederilor contractuale, aceasta garantie trebuia restituita doar in cazul in care debitoarea preda imobilul in stare buna si cu toate cheltuielile achitate la zi. Or, debitoarea nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, in sensul ca nu si-a achitat cheltuielile curente, ramanand restante la furnizori in cuantum de 3721,05 lei, sume achitate de intimată, astfel cum reiese din chitantele anexate.
Raportat la procesul verbal de stabilire si sanctionare a contraventiilor depus la dosar de catre debitoare si prin care se doreste a se dovedi faptul ca debitoarea a fost sanctionata contraventional din cauza intimatei, se precizează că sanctiunea a fost aplicata pentru faptul ca locatara a schimbat destinatia imobilului din spatiu comercial in spatiu de alimentatie publica fara autorizatie de construire, fapt care nici . poate fi imputat intimatei, lucrarile fiind efectuate de catre debitoare.
D. fiind faptul ca debitoarea a predat imobilul doar la jumatatea lunii decembrie, fiind imposibil intimatei a folosi spatiul pana atunci, nu a achitat contravalorea chiriei pe lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2014, precum si faptul ca aceasta nu si-a achitat cheltuielile curente, fapt care duce la pierderea garantiei, intimata consideră că sumele de bani care fac obiectul executarii silite sunt datorate de catre debitoare, sunt certe, lichide si exigibile, astfel ca se impune mentinerea tuturor actelor de executare silita.
În drept, au fost invocate art.205 și urm.C.pr.civ., iar în probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri și s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
În termenul de pronunțare, intimata a depus la dosar concluzii scrise (f.107-108), reiterând solicitarea de respingere a contestației la executare, dezvoltând motivele invocate în cuprinsul întâmpinării.
La solicitarea instanței, formulată în temeiul art.716, alin.2 C.pr.civ., SCPEJ B. a depus la dosar copia certificată a dosarului execuțional nr.82/E/2015.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba testimonială, prin audierea martorilor B. C. M. (declarația de la f.102-103 dosar), M. F. O. (f.104) și Hasas Inez Kitty (f.105).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Cu preeminență, din perspectiva dreptului procesual aplicabil în speță, raportat la data sesizării organului de executare cu cererea de executare silită formulată împotriva contestatoarei din prezenta cauză (respectiv 24.02.2015), în temeiul art.24, art.25, alin.1 și al art.622, alin.2 C.pr.civ., coroborate cu art.3, alin.1 și art.5 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța constată incidența în cauză a prevederilor Noului Cod de procedură civilă, ulterior modificării și completării acestuia prin Legea nr.138/2014 (publicată în M.O. la data de 16.10.2014), prin raportare la care se va proceda la analiza actelor și lucrărilor dosarului.
Referitor la dreptul material incident în cauză, se constată că titlul executoriu reprezentand contract de închiriere, în temeiul căruia s-a demarat executarea silită în dosarul execuțional nr.82/E/2015 al SCPEJ B., a fost autentificat cu nr.6/28.11.2013la SPN M. A. și T. L. S. (f.13-14 dosar), prin urmare este supus dispozitiilor Noului Cod Civil, conform art.6, alin.1 și 5 din Noul Cod Civil, coroborat cu art.5, alin.1 și art.102, alin.1 din Legea nr.71/2011.
În fapt, împotriva societății contestatoare .-D a fost demarată executarea silită, în cadrul dosarului execuțional nr.82/E/2015 al SCPEJ B., la cererea formulată de intimata creditoare ., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere nr.6/2013, mai sus menționat, pentru recuperarea debitului în sumă de_,20 lei (echivalentul a 3000 euro, curs BNR euro/leu la 05.03.2015), cu titlu de contravaloare chirie neachitată pentru spațiul comercial situat în mun.Oradea, Piața Unirii nr.2-4, jud. Bihor, aferentă lunilor octombrie-decembrie 2014, precum și a cheltuielilor de executare în cuantum de 2335,68 lei, calculate potrivit Încheierii de stabilire a debitului și cheltuielilor de executare, emisă de SCPEJ B. la data de 05.03.2015 (f.16 dosar), deci în total pentru recuperarea unei creanțe de_,88 lei.
Prin Încheierea din 27.02.2015 (f.12 dosar), executorul judecătoresc a admis cererea formulată de creditoare și, pe cale de consecință, a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al SCPEJ B. sub nr.82/27.02.2015, respectiv a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional susmenționat, în toate formele prevăzute de lege, asupra bunurilor mobile, prin poprire asupra sumelor de bani, veniturilor, titlurilor de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile și asupra bunurilor imobile aparținând debitoarei.
Prin Încheierea nr.141/22.01.2015 (f.15 dosar), pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._, a fost învestit cu formulă executorie titlul executoriu constând în contract de închiriere autentificat cu nr.6/28.11.2013.
Ulterior, în dosarul execuțional nr.82/E/2015 au fost efectuate acte de executare, respectiv somația de plată nr.1/06.03.2015 și poprirea nr.82/06.03.2015.
În termen legal, împotriva actelor de executare susmenționate, debitoarea a formulat contestație la executare, solicitând anularea tuturor încheierilor, actelor de executare și a formelor de executare demarate în dosarul execuțional nr.82/E/2015 al SCPEJ B., invocând, cu prioritate, motive ce țin de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, formulând astfel o contestație la titlu, ale cărei condiții de admisibilitate, instituite prin art.713, alin.1 și 2 C.pr.civ., sunt întrunite în speță, în contextul în care titlul executoriu este reprezentat de un contract de închiriere și nu de o hotărâre judecătorească.
Contestatoarea a susținut că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru care să se demareze executarea silită împotriva acesteia, motivat de faptul că a achitat intimatei contravaloarea chiriei aferente lunilor octombrie-noiembrie 2014, iar pentru luna decembrie 2014 nu datora chirie, deoarece eliberase deja spațiul închiriat.
În primul rând, pentru luna decembrie 2014 nu s-a emis factură fiscală de către intimata creditoare, deși pentru fiecare lună anterioară această societate a emis factură, ceea ce conduce la reținerea unei prezumții simple că spațiul nu a fost folosit de contestatoare în decembrie 2014, prezumție care se coroborează cu probatoriul administrat în cauză.
Astfel, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, respectiv B. C. M. (declarația de la f.102-103 dosar) și Hasas Inez Kitty (f.105), propuși de contestatoare, spațiul închiriat de către societatea contestatoare în baza contractului de închiriere nr.6/2013, a fost eliberat de aceasta la începutul lunii decembrie 2014, iar conform declarației martorului M. F. O. (f.104), propus de intimată, spațiul respectiv ar fi fost eliberat înainte de mijlocul lunii decembrie 2014, în contextul în care martorul susmenționat, în calitate de nou chiriaș al spațiului în litigiu, a primit cheile acelui spațiu de la foștii chiriași pe la mijlocul lunii, moment la care acesta a constatat ex proprii sensibus că locația respectivă fusese deja eliberată de fostul chiriaș.
Chiar dacă nu se poate stabili cu precizie data eliberării spațiului închiriat de către contestatoare, făcând, totodată, și aplicarea dispozițiilor art.324 C.pr.civ. cu privire la aprecierea celor trei declarații testimoniale susmenționate, și coroborând aceste declarații cu faptul neemiterii, de către intimată, a facturii pentru plata chiriei aferente lunii decembrie 2014, se poate concluziona, în mod rezonabil, că efectele contractului de închiriere dintre cele două părți nu s-au extins și în luna decembrie 2014, în sensul folosirii efective a spațiului închiriat de către locatara contestatoare.
Prin urmare, instanța va concluziona că, în speță, contestatoarea nu datorează chirie, în cuantum de 1000 euro, aferentă lunii decembrie 2014, pentru spațiul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr.6/2013.
În al doilea rând, pentru luna noiembrie 2014, contestatoarea a invocat existența unei garanții de 1000 euro, constituită de aceasta (conform prevederilor contractuale – f.13 verso, respectiv facturii și chitanței de la f.17-18 dosar) și necontestată de către intimată, pretins a fi fost reținută de către intimată în contul chiriei aferente lunii noiembrie 2014, în contextul în care nu s-a făcut nicio dovadă a restituirii acesteia către contestatoare la eliberarea spațiului închiriat.
Cât privește pretinsele datorii ale locatarului la plata utilităților, invocate în apărare de către intimată, în sensul reținerii garanției susmenționate în contul acestor datorii, instanța constată că aceste debite nu au fost achitate de locator (.), ci de fostul proprietar al imobilului, ., așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (chitanțele de la f.70-74 dosar), societate care a înstrăinat imobilul în litigiu către intimata din prezenta cauză, potrivit contractului de vânzare depus la dosar (f.75-76). În acest sens, instanța reține că la dosar au fost depuse exclusiv chitanțe, nu și facturi sau contracte, pentru a se determina precis perioada pentru care se datorează sumele achitate în conturile furnizorilor de utilități, astfel că nu s-a făcut dovada vreunei legături de cauzalitate între prejudiciul pretins de intimată și fapta societății contestatoare.În plus, martorul B. C. M. a declarat că utilitățile aferente spațiului închiriat au fost achitate la zi, el personal ocupându-se de plata acestora.
În consecință, nu se poate concluziona, ab initio și in abstracto, că datoriile respective aparțin societății contestatoare, astfel încât instanța va reține că garanția constituită de societatea contestatoare la încheierea contractului de închiriere nr.6/2013 putea fi oprită de către intimată exclusiv în contul chiriei aferente lunii noiembrie 2014.
În al treilea rând, instanța va avea în vedere că, potrivit clauzelor contractului de închiriere nr.6/2013, în caz de neplată a chiriei, intimata avea dreptul de a evacua chiriașa din spațiul respectiv, or aceasta nu s-a întâmplat; totodată, intimata avea dreptul de a rezilia contractul în cazul neplății chiriei, fapt care, de asemenea, nu s-a întâmplat, după cum nu a existat niciun preaviz de denunțare unilaterală a contractului, conform contractului, raportat la prevederile art.1276 C.civ.
Conform art.1499 C.civ., dovada plății poate fi făcută cu orice mijloc de probă, dacă prin lege nu se prevede altfel. În speță, rezultă din declarațiile celor doi martori audiați (B. C. M. și Hasas Inez Kitty) că s-a achitat chiria aferentă lunii octombrie 2014.
Neexistând nicio contradovadă adusă de intimată, coroborând considerentele expuse mai sus, precum și faptul că nu există nicio notificare de punere în întârziere sau de solicitare de soluționare amiabilă a vreunui diferend contractual, intimata apelând direct la procedura de executare silită (prin înregistrarea cererii în acest sens la executorul judecătoresc, în data de 24.02.2015), instanța va reține că s-au achitat și sumele (în două tranșe, conform declarației martorei Hasa Inez Kitty, f.105 dosar) reprezentând chiria aferentă lunii octombrie 2014.
În plus, din înscrisurile probatorii depuse la dosar (f.19-39, respectiv f.52-67 dosar) rezultă că societatea contestatoare și-a achitat în mod regulat chiria pe lunile anterioare, ceea ce denotă bună-credință, neexistând între cele două părți nicio neînțelegere cu privire la obligațiile de plată anterioare lunilor octombrie-decembrie 2014, fapt ce atrage incidența art.14, alin.2 C.civ. (”Buna-credință se prezumă până la proba contrară”).
Față de considerentelede mai sus, instanța constată că, în speță, creanța pentru care s-a demarat executarea silită împotriva contestatoarei nu există, cu atât mai puțin nu poate fi vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform art.663 C.pr.civ.
În concluzie, față de probatoriul administrat și în considerarea textelor de lege incidente în cauză, mai sus citate, precum și a dispozițiilor art.717 și art.720, alin.1 C.pr.civ., instanța va admite contestația la executare formulată de contestatoare și, pe cale de consecință, va dispune anularea în tot a actelor și formelor de executare silită demarate de intimată, ce fac obiectul dosarului execuțional nr.82/E/2015 al SCPEJ B..
Referitor la cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata unei amenzi judiciare, instanța o va respinge ca neîntemeiată, contestatoarea nefăcând vreo dovadă privind caracterul abuziv al exercițiului drepturilor intimatei, în speță a relei-credințe la pornirea executării silite.
În esență, potrivit art.15 C.civ., exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credințe. Potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, s-a considerat că numai demersul judiciar, declanșat cu rea-credință sau dintr-o eroare gravă ce o apropie de dol, cu intenția de a produce o pagubă, morală sau materială, poate constitui abuz de drept. În acest sens, punerea în executare silită a unui titlu executoriu nu constituie un abuz de drept: neminem laedit qui suo jure utitur (cel ce uzează de dreptul său nu lezează).
În egală măsură, jurisprudența a calificat abuzul de drept ca fiind o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, în structura căreia trebuie să coexiste cele două elemente, unul subiectiv – reaua credință și unul obiectiv – deturnarea dreptului de la finalitatea sa. Or, în speță, admiterea contestației la executare, pe bana analizei și aprecierii probatoriului administrat în cauză nu conduce, automat, la concluzia relei-credințe a intimatei la demararea executării silite împotriva contestatorei debitoare.
În privința cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, solicitate de contestatoare, instanța va admite această cerere accesorie, în temeiul art.45, alin.1, lit.f și alin.2 din OUG nr.80/2013, sens în care va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 772 lei (justificată potrivit documentului de plată depuse la dosar- f.9), sub rezerva rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Privind onorariul avocațial, instanța constată că societatea contestatoare nu a făcut vreo dovadă a avansării unor astfel de sume cu acest titlu, iar cererea formulată de intimată va fi respinsă, în contextul admiterii contestației la executare și al reținerii, pe cale de consecință, a culpei procesuale a intimatei.
Prin urmare, instanța nu va acorda niciunei părți cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea .-D, înmatriculată în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI_, cu sediul în mun.Oradea, . nr.19, Bir.3, ..Bihor, în contradictoriu cu intimata ., înmatriculată în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI_, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat R. C., situat în mun.Oradea, ..17, ..
Anulează în tot actele și formele de executare silită demarate de intimată, ce fac obiectul dosarului execuțional nr.82/E/2015 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești (SCPEJ) B..
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata unei amenzi judiciare.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 772 lei, sub rezerva rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării. Cererea apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 decembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./ 22.02.2016
2 .- contestatoarea .-D.
- intimata .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8973/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1195/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
