Plângere contravenţională. Sentința nr. 1989/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1989/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1989/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1989/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat I. T. DE munca BIHOR, având ca obiect plângere contravenționala_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Oradea în data de 12.08.2014, sub dosar nr._, legal timbrată, petenta . în contradictoriu cu intimatul ITM BIHOR, solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr. 4957/25.07.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii sale, petenta a arătat că la sediul societății s-a desfășurat un control de către inspectori ai intimatului, finalizat prin încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției mai sus amintit, aplicându-i-se o sancțiune contravențională pentru neachitarea unor drepturi de natură salarială, respectiv ore suplimentare sau orele prestate în zile de sâmbătă și duminică sau zile de sărbătoare legală, prestate de salariații societății. Susține petenta că a achitat toate drepturile salariale cuvenite pentru orele de muncă prestate către angajații societății.
În drept, petenta și-a motivat plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a depus la dosar copia procesului-verbal de contravenție (filele 7-8) și copia procesului verbal de control (filele 9-14).
Plângerea contravențională este legal timbrată cu taxă judiciare de timbru în cuantum de 20 lei potrivit disp. art. 19 din OUG 80/2013 (chitanță f.19 dosar).
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare (f.23-25), înregistrată la instanță în data de 12.11.2014, solicitând respingerea plângerii.
În motivare, intimatul a susținut, în esență, faptul că la data de 25.07.2014 inspectorii de muncă din cadrul Serviciului control relații de muncă al Inspectoratului T. de Munca al Judetului Bihor au efectuat un control la Pensiunea Thermalis din Băile 1 Mai, în vederea verificării modului de respectare a prevederilor legislației muncii în vigoare, prilej cu care au fost solicitate declarații privind forma și condițiile de muncă de la 2 persoane care desfășurau activitate la punctul de lucru al societății, constatându-se că toate persoanele au încheiate contracte individuale de muncă cu societatea.
Totodată, intimatul a mai arătat că din verificările efectuate, rezultă săvârșirea de către societatea petentă a două contravenții, respectiv cea prevăzută de disp. art. 260 alin. 1 lit. i din Legea nr. 53/2003 modificată, constând în neplata orelor suplimentare și a sporului aferent sau necompensarea cu timpul liber corespunzător plătit a acestor ore prestate, sancționată cu amendă, iar cealaltă se referă la încălcarea prevederilor art. 142 din Codul Muncii, constând în neachitarea orelor prestate de salariați în zilele de sărbătoare și a sporului aferent și nici compensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate, aceasta din urmă fiind sancționată cu avertisment.
Mai arată intimatul că orele de muncă prestate suplimentar de către salariații societății nu au fost evidențiate pe foile colective de prezență verificate, iar pentru perioada ianuarie – aprilie 2014, societatea petentă nu a calculat și achitat orele de muncă suplimentare generate pentru acoperirea programului de lucru și nici sporul minim de 75% aferent acestora, astfel fiind încălcate disp. art. 123 din Legea nr. 53/2003, republicată.
Privind cea de-a doua contravenție reținută în sarcina societății, intimatul arată că prestarea muncii în zilele de 01.01-02.01.2014, 01.05.2015 și 08.06-09.06.2014 rezultă din rapoartele zilnice a încasărilor, respectiv din pontajul lunii iunie 2014, iar neachitarea sporului de 100 % pentru zilele de sărbători legale, în care s-a lucrat, respectiv necompensarea cu timp liber corespunzător rezultă din pontajele perioadei ianuarie – iunie 2014 și a statelor de plată.
În drept, au fost invocate Legea nr.53/2003, HG nr.500/2011 și Legea nr.108/1999, iar în probațiune intimatul a depus la dosar înscrisuri.
În prezenta cauză, instanța a încuviințat pentru părți și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.07.2014 (f.7-8 dosar), s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției reglementate de art.142 și sancționate de art.260, alin.1, lit.g din Legea nr.53/2003-Codul muncii, coroborat cu art.7 din OG nr.2/2001, respectiv a contravenției reglementate de art.123 și sancționate de art.260, alin.1, lit.i din Legea nr.53/2003, cu privire la nerespectarea dispozițiilor privind munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și în zilele de sărbători legale, respectiv a prevederilor privind compensarea cu timp liber corespunzător sau acordarea unui spor la salariul de bază, în lipsa compensării cu timp liber corespunzător.
Totodată, pe baza declarației lui B. R. (f.31 dosar), a fișelor de identificare completate de C. I. B. și de S. F. (f.30 dosar) și a documentelor prezentate de petentă cu ocazia controlului efectuat, în data de 24.07.2014, de inspectorii de muncă la Pensiunea Thermalis din Băile 1 Mai, aparținând petentei, s-a întocmit și procesul-verbal de control . nr._/25.07.2014 și anexele acestuia (f.26-28 dosar), prin care s-au stabilit în sarcina petentei o . măsuri în domeniul relațiilor de muncă, individualizate în anexa la acel proces-verbal.
Verificând plângerea din perspectiva art.31 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă la oficiul poștal în 08.08.2014 (conform ștampilei oficiului poștal de pe plicul atașat la dosar- f.15 verso), deci în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat (25.07.2014).
Potrivit art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în ceea ce privește cauzele de nulitate a acestuia, instanța reține că doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul-verbal a mențiunilor indicate în acest articol, atrage de facto nulitatea absolută a procesului- verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.
În speță, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de reglementarea susmenționată, precum și mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, care, deși nu atrag nulitatea absolută, pot duce la anularea actului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, intervin în analiza instanței cele două prezumții relative recunoscute părților în cadrul procesual determinat de formularea unei plângeri contravenționale, prezumții care, în mod obligatoriu, vor fi analizate în coroborare cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în favoarea instituției intimate din cadrul căreia fac parte agenții constatatori ai faptei reținute prin procesul-verbal contestat, opereaza prezumția de legalitate, veridicitate si autenticitate a procesului-verbal de constatate și sancționare a contravenției, întocmit de un functionar public, aflat in exercitarea atributiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Această prezumtie legală are un caracter relativ, care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila a fi combatuta prin proba contrarie.
Pe de alta parte, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza A. contra Romaniei, contraventia retinuta in sarcina petentei intruneste elementele expuse in art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinta, petentei îi sunt recunoscute si garantiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie prevazuta de par. 2 al art. 6.
Se conturează, asadar, doua prezumtii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecareia dintre parti, astfel că, pentru a asigura echilibrul procesual, urmeaza ca fiecare parte litigantă sa producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea poziției lor procesuale.
În prezenta cauză, din ansamblul probator administrat, rezultă conformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator, care conduc la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
În primul rând, aspectele învederate de petentă prin plângerea formulată nu sunt susținute de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar de intimat. Astfel, din fișa de identificare completată de numitul C. B. I. (f.30 dosar), salariat al societății petente (paznic), instanța reține că acesta lucrează cu contract individual de muncă, normă întreagă (8 ore/zi), după care menționează, referitor la repartizarea programului de lucru, că lucrează de la 7.00 la 19.00, inclusiv sâmbăta și duminica, câte 12 ore/zi, program pe care îl are aprox. din iulie 2013, cu precizarea că programul la pensiune este non stop. La rândul ei, numita S. F., angajată a petentei în funcția de recepționer, a declarat (f.30 verso), că desfășoară activitate la pensiune 8 ore/zi, mai puțin sâmbăta și duminica.
Cât privește declarația dată de B. R. (f.31 dosar), instanța constată că aceasta nu este lămuritoare, în speță, susnumitul declarând că nu este angajat al societății petente și nu cunoaște aspectele sesizate de inspectorii de muncă.
Conform facturilor și bonurilor fiscale generate de aparatul de marcat de la punctul de lucru al societății petente, supus controlului inspectorilor de muncă, aferente datelor de 01.01.-02.01.2015, respectiv 01.05.2015 (f.32 verso-34 dosar), care sunt zile de sărbătoare legală, respectiv statelor de plată și foilor colective de prezență aferente perioadei ianuarie 2014-iunie 2014 (f.32, f.35-40), din care rezultă prestarea activității de către angajați și în zilele de sâmbătă și duminică, inclusiv efectuarea de ore suplimentare, este evident că firma desfășoară activitate comercială și în zilele de sărbătoare legală, precum și în zilele de sâmbătă și duminică, cu efectuarea de către angajați de ore suplimentare, fără ca societatea angajatoare să calculeze și să achite angajaților orele de muncă suplimentare generate pentru acoperirea programului de lucru, nici sportul de minim 75% aferent acestora și nici sportul de 100% pentru zilele de sărbători legale în care s-a lucrat, respectiv necompensarea cu timp liber corespunzător.
Deși petenta a susținut că va face dovada achitării în mod corespunzător a drepturilor salariale către angajați, o astfel de dovadă nu a fost făcută în cauză, deși instanța a acordat petentei un termen pentru a aduce dovezi în susținerea poziției sale procesuale.
Cum cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, potrivit art.249 C.pr.civ. și principiului actor incumbit probatio (sarcina probei revine reclamantului), instanța va constata că, în speță, petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal contestat, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate, deoarece nu a făcut nicio dovadă în susținerea poziției sale procesuale.
Cât privește regimul sancționator, instanța reține că, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Referitor la modalitatea de individualizare a sanctiunii contraventionale, raportat la prevederile art. 5, alin. 5 și ale art.7 și 8, alin.2 din O.G. nr. 2/2001, in sensul respectarii proportionalitatii dintre gradul de pericol social concret al faptei savarsite si sanctiunea aplicata, se retine ca sanctiunile aplicate petentei au fost in mod corect individualizate, in limitele impuse de lege.
Mai mult, instanța constată că intimatul a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției incriminate de art.260, alin.1, lit.i din Legea nr.53/2003- Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia ”constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (...)i) nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei”, respectiv sancțiunea avertismentului, pentru săvârșirea contravenției incriminate de art.260, alin.1, lit.g din același act normativ, potrivit căruia ”constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:(...) g) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 și 142, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.”
Nu în ultimul rând, instanța constată că, potrivit procesului-verbal de contravenție ce face obiectul prezentului litigiu, au fost reținute în sarcina petentei două fapte contravenționale, prin urmare regimul sancționator a fost corect individualizat în speță.
Pentru toate aceste considerente, instanța va constata că procesul- verbal atacat a fost legal și temeinic încheiat și nu există niciun motiv de anulare a acestuia, sens în care, în baza art. 34, alin.1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține ca legal și temeinic procesul-verbal contestat, precum și sancțiunile contravenționale aplicate petentei prin acest proces-verbal.
Totodată, instanța va lua act de faptul că în prezenta cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., înmatriculată în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI_, cu sediul în localit.Băile 1 Mai, nr.98, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în mun. Oradea, ..1 B, jud.Bihor.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.07.2014, emis de intimat, precum și sancțiunile contravenționale aplicate petentei prin acest proces-verbal.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./07.08.2015
2 .-petenta ..
-intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 992/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1207/2015. Judecătoria... → |
|---|
