Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2047/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2047/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2047
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2047
Ședința publică din data de 08.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. N.
GREFIER - I. S.
La ordine venind pronunțarea asupra cauzei Minori și familie privind pe reclamant R. A. M. și pe pârât C. E. S., având ca obiect ordonanță președințială (stabilire program vizită minor).
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25.05.2015 și apoi pentru azi, 08.06.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, reclamantul R. A. M. a chemat în judecată pe pârâta CIRJA E. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, și pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească în favoarea sa a unui program de vizită a minorului R. R. D., născut la 20.02.2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că din relația sa de concubinaj cu pârâta a rezultat minorul R. R. D., născut la 20.02.2011.
Relația de concubinaj a încetat în anul 2014, atunci când el a fost nevoit să părăsească domiciliul lor conjugal din Italia, revenind la domiciliul său din țară pe fondul neînțelegerilor intervenite tot mai des între ei.
Reclamantul a susținut că minorul s-a născut in Italia, unde se află și în prezent, împreună cu pârâta care îi interzice orice legătură cu acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 43 alin. 3 C. Familiei, art. 581 C.P.C., art. 8 din CEDO.
Reclamantul, în sprijinul acțiunii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care în principal a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale și excepția necompetenței instanțelor române, în susținerea căreia arată că minorul este și cetățean italian având dubla cetățenie, își are domiciliul statornic, stabil, obișnuit în Italia, unde urmează pregătirea educațională, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin precizări la întâmpinare, depuse la dosar, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefiind de competența instanțelor române, invocând disp. Regulamentul CE nr. 2201/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța urmează a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea pe fond a cauzei. Cu privire la excepțiile invocate de pârâtă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției de necompetență teritorială, prin raportare la cazul concret dedus judecății. Competenta prevăzută de art. 3 din Regulamentul 2201/2003 al Comunității Europene este exclusivă și nu alternativă și ca atare părțile nu pot deroga de la ea. Caracterul exclusiv rezulta cu certitudine din art. 6 al aceluiași regulament, care are ca titulatură „caracterul exclusiv al competentelor prevăzute de art. 3,4 si 5” și în care se arata că un soț, concubin, care are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru sau este resortisant al unui stat membru, nu poate fi chemat în judecată în fața instanțelor judecătorești dintr-un alt stat membru decât în temeiul articolelor 3,4 si 5. Potrivit art. 8 alin. 1 din Regulamentul Consiliului nr.2201/2003, act normativ al Uniunii Europene, cu aplicare directă și prioritară față de normele dreptului intern, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul sesizării instanței.
Cum potrivit art. 2 pct. 7 din același regulament, în noțiunea de răspundere părintească este inclusă și locuința minorului și pensia de întreținere datorată acestuia, competența de soluționare a pricinii aparține instanței în raza căreia se afla minorul cu titlu permanent la momentul sesizării instanței.
Art.8 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 stabilește competența de fond în cazul cererilor formulate în materia răspunderii părintești în sensul că sunt competente instanțele statului membru în care copilul își are reședința obișnuită la momentul introducerii cererii.
Aplicând disp. legale anterior menționate la speța de față, instanța apreciază că, în cauză sunt incidente disp. art. 8 din regulament, în sensul că la data sesizării instanței minorul este cetățean italian, s-a născut în Italia, unde are reședința obișnuită, împreună cu mama sa și unde urmează un program educațional
Totodată, în Italia exista în curs de soluționare dosarul având ca obiect stabilire custodie și program vizită minor în curs de soluționare între aceleași părți și privind pe același minor.
Prin urmare, competența de soluționare a pricinii aparține instanței în raza căreia se afla minorul cu titlu permanent la momentul sesizării instanței, respectiv instanțelor italiene de la reședința minorului.
Pe cale de consecință, instanța va respinge prezenta acțiune ca nefiind de competența instanțelor române, în lumina disp. legale anterior menționate.
Va obliga reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2274,4 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. A. M. (CNP_), domiciliat în Piatra N. ., ., județul N. prin procurator M. G., domiciliată în Piatra N. ., ., . în contradictoriu cu pârâta C. E. S. (CNP_), domiciliată în Piatra N. ..10, ., ., ca nefiind de competența instanțelor române.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2274,4 lei.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 8.06.2015.
Președinte Grefier
M. C. N. I. S.
RED.,TEHN.MCN/30.10.2015
TEHN.IS/11.01.2016, EX.4
| ← Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 2306/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1130/2015.... → |
|---|
