Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1960/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
Comentarii |
|
Sentința nr. 1960/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 1960
Dosar nr._ - partaj de bunuri comune -
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1960
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. V. V.
GREFIER- V. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile, în domeniul minori și familie, privind pe reclamanta - pârâtă H. C., intervenienta B. T. în contradictoriu cu pârâtul – reclamant H. P.-D., având ca obiect partaj de bunuri comune.
Dezbaterile cu privire la fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a dispus amânarea pronunțării soluției, din lipsă de timp pentru deliberare, în considerarea dispozițiilor art. 260 vechiul Cod procedură civilă.
După deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 20.10.2011, sub nr._, disjunsă din dosarul nr._, reclamanta H. C. a chemat în judecată pe pârâtul H. P. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună partajarea bunurilor comune, realizate de părți în timpul căsătoriei, reținerea în favoarea sa a unei de contribuții la dobândirea bunurilor de 90%, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-au învederat următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 30.09.1995, iar timp de 16 ani, acestea au dobândit mai multe bunuri comune. După căsătorie, părțile au locuit o perioadă în Iași, într-un apartament cumpărat de părinții reclamantei, iar în anul 1999 s-au mutat în Piatra N., au locuit un an la părinții reclamantei, după care în anul 2000, aceștia din urmă și-au ajutat fiica la achiziționarea unui apartament situat pe . aproximativ 130.000 lei, în care soții s-au mutat. În apartament a fost adus temporar mobilier din casa părinților reclamantei. Tot în acest imobil se află bunuri proprii ale pârâtului, respectiv o perdea în sufragerie, un covor persan și o perdea în dormitorul copiilor, o plapumă și două perne.
De asemenea, în timpul căsătoriei a fost achizițional un apartament în municipiul Piatra N.,. contribuție diferențiată în sensul că pârâtul a plătit avansul de 10.000 euro, primit moștenire, iar pentru diferența de 19.000 euro s-a achiziționat un credit plătit în întregime din veniturile reclamantei.
Reclamanta a mai precizat că părțile au achiziționat mai multe bunuri mobile (canapea extensibilă, ușa de la intrare, gresie, faianță, două frigidere, aragaz și hotă, televizor, masă tv, mobilier hol, dulap suspendat bucătărie, cinci scaune, un calculator, o comodă în camera copiilor, ustensile bucătărie, garnitură zepter, un set de ceșcuțe), precum și un automobil marca Renault, cumpărat în anul 2010, când doar reclamanta obținea venituri, contribuția sa și a părinților săi, de la care a primit suma de 12.000 lei, fiind exclusivă.
Reclamanta a justificat cererea de reținere în favoarea sa a unei cote majorate de contribuție la dobândirea bunurilor comune prin faptul că a beneficiat de ajutorul substanțial al părinților săi, că a fost încadrată cu carte de muncă la Spitalul Sfântul S. din Iași, timp de 5 ani, până anul 1999, iar de atunci și până în prezent lucrează ca medic la Spitalul de Urgență Piatra N., că în ultimii 4 ani a fost singura care a adus venituri în familie pentru întreținerea casei, plata cheltuielilor curente și a celor pentru educarea și creșterea celor doi copii rezultați din căsătorie și că a achitat creditele achiziționate în timpul căsătoriei.
În drept au fost invocate prevederile art. 30 și art. 36 din Codul familiei.
Reclamanta a timbrat corespunzător cererea de chemare în judecată, achitând suma de 7.861,50 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, datorată pentru cererea privind partajarea bunurilor comune, conform art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și 3.707,4 lei, cu tiltu de taxă datorată pentru cererea având ca obiect acordarea unei cote majorate de contribuție la dobândirea bunurilor comune, respective 90 %, calculată conform art. 3 alin. 2 raportat la art. 2 alin. 1 lit. f din același act normativ, cu mențiunea că, prin încheierea de ședință din data de 19.09.2013, instanța, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 51/2008, a admis cererea de acordare de ajutor public judiciar formulată de partea respectivă și a dispus eșalonarea plății diferențelor de taxe judiciare de timbru, neachitate până la data menționată, în valoare totală de 8.521,9 lei, în 8 rate lunare, egale, în cuantum de 1.000 lei fiecare, în perioada octombrie_ – mai 2014 și o rată de 521,9 lei în luna iunie 2014.
Pârâtul H. P. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat reținerea în favoare fiecăruia dintre soți a unei cote de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 50 %, precum și compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei mai mici.
În motivare, pârâtul – reclamant a arătat că, în timpul căsătoriei, părțile au achiziționat două apartamente și un autovehicul, cu următoarele precizări:
Prețul real al apartamentului din . de_ lei vechi și nu de 70.000.000 lei cât a fost specificat în acte, din care 80.000.000 lei au provenit de la părinții reclamantei, iar 35.000.000 lei reprezintă aportul pârâtului provenind dintr-un împrumut bancar contractat de la BRD S.A. La momentul achiziției imobilului părinții reclamantei nu au avut nici o pretenție cu privire la aportul lor, însă, pe diverse căi, i-au solicitat pârâtului ca, în completarea sumei provenite din împrumutul bancar, să aducă din surse proprii anumite îmbunătățiri, ceea ce s-a și întâmplat. Astfel, pârâtul, fiind lucrător la S.C. Apikober S.A. și apoi la S.C. Electric România S.A., a achiziționat materialele necesare finisajului interior al apartamentului, a realizat instalația termică și branșamentul de gaz, în valoare de 20 milioane de lei vechi, cu sprijinul părinților săi, a achiziționat centrala termică, în valoare de 25 milioane lei vechi, a montat aparatajul și tabloul electric prin societatea unde lucra și a montat geamuri termopan. Astfel, aportul fiecăruia soți a ajuns la jumătate din valoarea apartamentului.
Pârâtul a mai arătat că, în anul 2006, a contractat un împrumut de la Banca Românească S.A., în cuantum de 16.061 euro, a căror rate le-a plătit singur până în anul 2011, când a început procesul de divorț, suma fiind folosită pentru îmbunătățirea apartamentului susmenționat și pentru utilarea celui din .> Referitor la apartamentul din Piatra N., . arătat că acesta a fost achiziționat prin plata unui avans de 10.000 euro, provenind dintr-o moștenire a sa și 19.500 euro, provenind dintr-un împrumut bancar, efectuat de ambii soți, achitat în integralitate până la data de 12.06.2008.
Acest imobil și-a schimbat destinația de locuință în cabinet stomatologic, lucrările în acest sens fiind efectuate exclusiv de către pârât, iar modificările structurale au vizat următoarele aspecte: intrare exterioară cu ușă termopan, cu demolare fațadă balcon și zidărie din cărămidă balcon, execuție scări acces din exterior, balustrade inox și copertine, alee de intrare exterioară, sală așteptare, demolare pereți interiori și compartimentare cu pereți de rigips, amenajare două grupuri sanitare, finisaje interioare și exterioare etc. În plus, proiectele de execuție, necesare autorizării construcției și instalațiile sanitare și termice au fost realizate de societatea pârâtului S.C. DHC Unirep S.R.L., iar materialele folosite la amenajare au fost oferite de societatea la care încă acesta mai lucra – S.C. Electric Romania S.A.
Pe de altă parte, dotarea cabinetului stomatologic cu mobilier, aparatură și echipamente necesare desfășurării activității profesionale a reclamantei s-a realizat din împrumutul de la Banca Românească S.A.
În plus, cabinetul stomatologic a fost folosit în interes de serviciu și astfel generator de venituri pe care reclamanta le evocă având în vedere faptul că, prin contractul de comodat nr. 2/05.10.2007, încheiat între soții H. și S.C. Dancris Dent S.R.L., a cărei unic asociat și administrator este reclamanta, aceasta a folosit bunul imobil în mod gratuit.
În ceea ce privește autoturismul, pârâtul – reclamant a precizat că acesta a fost achiziționat și cu trei tichete „rabla”, care constituie contribuția sa, iar factura fiscală de achiziție a fost emisă pe numele reclamantei, însă foile de depunere a banilor sunt pe numele său.
Cu privire la contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, pârâtul – reclamant a precizat următoarele: în perioadele în care nu a lucrat a sprijinit-o pe reclamanta – pârâtă în toate activitățile, de la cele de amenajare a cabinetului (când termina serviciul continua lucrul la cabinet), la întreținerea domiciliului, la îngrijirea copiilor de care se ocupa cu preponderență, cunoscând și înțelegând că reclamanta trebuie să își consolideze cariera de medic, la ajutorul constant acordat socrilor, la efectuarea diverselor activități după deschiderea cabinetului stomatologic (contabilitate primară, sterilizare instrumentar, spălat și dezinfectat podele, întreținere mobilier și echipamente etc.), precum și la executarea și prezentarea unor lucrări științifice alături de reclamantă.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 – art. 119 Cod procedură civilă, art. 35 și art. 36 Codul familiei.
La data de 27.11.2013, reclamanta a completat obiectul acțiunii, solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumelor pe care le-a achitat după desfacerea căsătoriei, cu titlu de rate și dobânzi aferente creditului contractat în anul 2006 de la Banca Românească S.A. și al cărui titular este fostul soț, raportat la cota de contribuție a acestuia la dobândirea bunurilor comune. În motivare, a precizat că a fost nevoită să achite singură aceste rate întrucât pârâtul – reclamant a refuzat să plătească de bună voie chiar și pensia de întreținere a copiilor, iar creditul este garantat cu ipotecă asupra apartamentului din . exista riscul unei executări silite imobiliare. În plus, după pronunțarea divorțului, datorită relațiilor tensionate dintre părți, a fost nevoită să închirieze un apartament, unde locuiește împreună cu cei doi copii, suportând singură contravaloarea chiriei.
Totodată, reclamanta a solicitat ca suma rămasă de restituit din credit să fie suportată de către părți conform cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
În cauză, la data de 19.09.2013, numita B. T. a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, solicitând în favoarea acesteia o contribuție de 90 % la dobândirea bunurilor comune.
În motivarea cererii a arătat că, a depus toate eforturile financiare posibile pentru a o ajuta pe unica sa fiică - reclamanta H. C., astfel că, pe lângă pachete și bani pe care le trimitea lunar, cu banii din contul său personal și a soțului său a fost cumpărat apartamentul din Piatra N., ., scara D, ., suma virată vânzătoarei fiind de 80.000 lei. În plus bunurile date spre folosință temporară a locuinței respective îi aparțin.
În ceea ce privește autovehiculul Renault, pentru achiziționarea acestuia i-a dat fiicei sale suma totală de 18.273 lei, în trei tranșe, în intervalul aprilie – iunie 2010, conform extraselor de cont emise de BRD S.A., cu care reclamanta a achitat o parte din factură, iar cu diferența de bani s-au achitat ratele scadente la creditul de la Banca Românească S.A. și taxele de înmatriculare ale autoturismului.
În plus, pentru că pârâtul nu muncea de aproximativ 4 ani, a susținut-o mereu pe fiica sa cu sume de bani pentru achitarea ratelor scadente la creditul de la Banca Românească S.A., pentru îndeplinirea obligațiilor școlare ale celor doi copii, precum și pentru achiziționarea bunurilor mobile necesare în casă.
În concluzie, persoana care a formulat cererea de intervenție a subliniat că părinții au susținut-o permanent financiar pe reclamantă cu atât mai mult cu cât aceasta era singura întreținătoare a familiei, făcând eforturi susținute în acest sens în condițiile în care avea și doi copii în întreținere, iar pârâtul nu aducea nici un fel de venit.
La termenul de judecată din data de 28.11.2013, instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de B. T..
În susținerea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copie, următoarele acte: contractele de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 1640/2000 și nr. 581/2006 la B.N.P. R. B., sentința civilă nr. 292/2012 a Judecătoriei Piatra N., carnetul său de muncă, un grafic de rambursare a creditului achiziționat de la Banca Românească S.A., mai multe chitanțe de plată a ratelor creditului, facturile de plată a autoturismului marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, documentațiile cadastrale ale apartamentelor situate în Piatra N., ., ., . și Piatra N., ., scara D, ., trei contracte de credite încheiate în timpul căsătoriei cu Banca Transilvania, Libra Bank și B.R.D. S.A. De asemenea, a solicitat interogatoriul pârâtului, efectuarea în cauză a unor expertize în domeniile construcții, auto și contabilitate, precum și administrarea probei testimoniale, propunând ca martori pe numitele Cuchi R. și D. L. M..
Pârâtul, în contraprobă, în cadrul probei cu înscrisuri, a depus la dosar, în copie, mai multe planșe fotografice, contractul de credit bancar nr._/08.08.2006 încheiat cu Banca Românească S.A., contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2929/2006 la B.N.P. R. B., contractele de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 1640/2006 la B.N.P. R. B. și nr. 4733/2005 la BNP T. S., carnetul său de muncă, un raport de evaluare a apartamentului situat în Piatra N., ., ., ., autorizația de construire nr. 670/2006, eliberată de Primăria municipiului Piatra N., procesul – verbal de recepție la terminarea lucrărilor, din data de 14.02.2007, o cerere de radiere a unui credit la BCR S.A., un extras de carte funciară, un proiect de execuție a instalațiilor sanitare și termice în imobilul situat în Piatra N., ., scara D, ., mai multe facturi fiscale, ordine de plată, bonuri fiscale și extrase de cont, un process verbal de predare – primire tichete Remat, încheiat la data de 27.05.2010, o declrație extrajudiciară, pe numele M. S., o cerere de reziliere a contractului de comodat nr. 2/05.10.2007, contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. 1284/04.04.2006, încheiat cu BCR S.A. Totodată, a solicitat interogatoriul reclamantei.
Intervenienta B. T. a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar copii ale următoarelor documente: mai multe cupoane de pensie, buletinul de identitate propriu, mai multe facturi fiscale și chitanțe, o listă cu plățile efectuate de soții B. pentru restituirea împrumutului de 16.061 euro.
Instanța a încuviințat toate probele propuse în cauză ca fiind utile, concludente și pertinente soluționării cauzei, a audiat martorii nominalizați de reclamantă, ale căror declarații au fost consemnate în procesele – verbale atașate la dosar, a administrat proba cu interogatoriile reciproce ale părților și a dispus efectuarea unor expertize în domeniile contabilitate, construcții și auto, concluziile experților fiind concretizate în rapoartele de expertiză atașate dosarului cauzei.
La solicitarea instanței Banca Românească S.A. a oferit detalii referitoare la modul de derulare a relațiilor contractuale în baza contractului de credit nr._/08.08.2006.
La data de 20.10.2011 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, cauza fiind repusă pe rol la data de 06.06.2013.
Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 292/2012 a Judecătoriei Piatra N. s-a dispus, în mod irevocabil, desfacerea căsătoriei dintre părți, iar locuința celor doi minori rezultați din relația acestora – H. Ș. și H. A. a fost stabilită la locuința reclamantei.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit două locuințe, respectiv un apartament cu trei camere, situat în Piatra N., ., ., ., cu suprafața utilă de 68,82 m.p. și balcon de 3,98 m.p., conform contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 1640/2000 la B.N.P. B. R., și un apartament cu două camere situat în Piatra N., ., scara D, ., în suprafață utilă de 51,69 m.p., conform contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 581/2006 la B.N.P. R. B.. De asemenea, părțile au achiziționat un autoturism - marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, conform facturilor și avizelor de plată emise la data de 15.06.2010 de dealer-ul S.C. Auto M. S.A., precum și următoarele bunuri mobile, enumerate în cererea de chemare în judecată: o canapea extensibil, tip colțar, două frigidere, un aragaz cu hotă, un televizor, o masă TV, mobilier de hol, un dulap suspendat de bucătărie, cinci scaune tip taburet, un calculator, o comodă (camera copiilor), un set ceșcuțe de cafea, o garnitură Zepter și ustensile de bucătărie,.
În considerarea prevederilor art. 30 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare din soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, bunurile enumerate anterior beneficiază de prezumția de comunitate, părțile fiind coprorietari devălmași ale acestora.
În consecință, instanța urmează a constata că masa bunurilor ce va fi partajată, în valoare totală de 276.070,61 lei, este compusă din următoarele bunuri: un apartament cu trei camere, situat în Piatra N., ., ., ., cu suprafața utilă de 68,82 m.p. și balcon de 3,98 m.p.,în valoare de 150.079 lei (echivalentul a 33.576 euro); un apartament cu două camere situat în Piatra N., ., scara D, ., în suprafață utilă de 51,69 m.p., în valoare de 101.932 lei (echivalentul a 22.804 euro); un autoturism marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 15.709,61 lei; o canapea extensibil, tip colțar, în valoare de 200 lei; două frigidere, în valoare de 2.000 lei; un aragaz cu hotă, în valoare de 300 lei; un televizor, în valoare de 100 lei; o masă TV, în valoare de 50 lei; mobilier de hol, în valoare de 1.800 lei; un dulap suspendat de bucătărie, în valoare de 100 lei; cinci scaune tip taburet, în valoare de 200 lei; un calculator, în valoare de 400 lei; o comodă (camera copiilor), în valoare de 150 lei; o garnitură Zepter și ustensile de bucătărie, în valoare de 3.000 lei; un set ceșcuțe de cafea, în valoare de 50 lei.
În ceea ce privește valorile bunurile ce fac parte din masa de partaj trebuie efectuate următoarele precizări: valoarea apartamentului din Piatra N., ., ., ., este cea stabilită de expertul în construcții, conform raportului de expertiză de la filele nr. 24 – 31 din vol. III al dosarului; la stabilirea valorii apartamentului din Piatra N., ., scara D, ., nu s-au luat în calcul și dotările imobilului respectiv, instanța apreciind că acestea nu fac parte din patrimoniul comun al foștilor soți deoarece au fost efectuate în vederea desfășurării activității profesionale a reclamantei, sporul de valoare aL imobilului, generat de transformarea destinației din locuință în cabinet stomatologic, putând da naștere, eventual, unui drept de creanță împotriva S.C. Dancris Dent S.R.L., care nu poate fi valorificat în prezentul cadru procesual; valoarea de circulație a apartamentului din Piatra N., ., scara D, ., nu poate să difere în funcție de destinația acestuia atâta timp cât sE exclude din calcul sporul de valoare determinat de desfășurarea unei anumite activități în imobilul respectiv și se au în vedere criteriile legale de evaluare a construcțiilor, referitoare la amplasament, vechime, structură, finisaje interioare și exterioare, nivel de întreținere etc.; valoarea autoturism marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, este cea precizată de expertul auto în suplimentul la raportul de expertiză (fila 50 din vol. III al dosarului), respectiv 15.709,61 lei întrucât s-a avut în vedere ca bază de calcul prețul efectiv achitat de părți la achiziționarea autovehiculului, după aplicarea reducerilor oferite de către dealer și nu prețul real al bunului respectiv la momentul achiziționării.
Referitor la bunurile mobile, instanța va reține ca făcând parte din masa de partaj bunurile enumerate în cererea de chemare în judecată, (cu excepția celor imobile prin destinație – ușa de la intrare, gresie și faianță), cu valorile estimate de reclamantă, având în vedere că pârâtul nu a contestat existența bunurilor respective, caracterul lor de bunuri comune și valoarea acestora.
Cu privire la cota de contribuție a fiecăruia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune, instanța consideră că reclamanta a făcut dovada că a avut o contribuție mai mare decât celălalt soț la dobândirea bunurilor care fac obiectul partajului, astfel încât a fost înlăturată prezumția de echivalență a contribuțiilor soților la dobândirea și conservarea bunurilor comune, cuantumul acestora fiind de 70 % în favoarea reclamantei și 30 % în favoarea pârâtului. Argumentul principal pentru reținerea unei cote majorate în favoarea reclamantei, în cuantumul specificat anterior, este acela că aceasta, pe tot parcursul căsătoriei, a obținut în mod constant venituri și a beneficiat de sprijinul financiar substanțial al părinților săi – intervenienta B. T. și numiutl B. V., constând în plata prețului locuinței din . dintre ratele creditelor achiziționate în timpul căsătoriei, achiziționarea unor bunuri pentru că folosința comună a părților, dezvoltarea activității profesionale a reclamantei (aspecte ce rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar de către intervenientă, susținerile părților și declarațiile martorilor audiați în cauză), în timp ce pârâtul, în ultimii ani de căsătorie, nu a avut venituri salariale sau de altă natură, cu caracter periodic, dovedite. Sub aspectul contribuției diferențiate la dobândirea bunurilor comune, relevante sunt depozițiile martorilor și conținutul carnetelor de muncă ale părților.
Pe de altă parte, instanța apreciază că reclamanta nu are o contribuție de 90 % la dobândirea bunurilor comune, astfel cum a solicitat, având în vedere că aportul soților la constituirea patrimoniului comun nu este limitat doar la veniturile acestora, ci constă și în contribuția la întreținerea gospodăriei, conservarea și administrarea bunurilor aflate în coproprietate.
Or, în prezentul litigiu, contribuția reclamantei a fost de natură preponderant financiară, cu veniturile sale și ale părinților săi contribuind substanțial la achiziționarea bunurilor comune, în timp ce pârâtul s-a implicat mai mult în activitățile de întreținere a gospodăriei, de conservare și administrare a patrimoniului comun, de efectuare, inclusiv în mod direct, a îmbunătățirilor celor două imobile din patrimonial comun, de susținere a activității profesionale a fostei soții, ocupându-se și de creșterea și supravegherea copiilor părților, mai ales în ultimii ani ai căsniciei.
În condițiile în care unul dintre principalele efecte ale desfacerii căsătoriei constă în încetarea stării de devălmășie cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei și posibilitatea partajării acestor bunuri, precum și în considerarea prevederilor art. 728 Cod civil, potrivit cărora nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a părților.
Având în vedere criteriile de formare și atribuire ale loturilor prevăzute de art. 673/9 Cod procedură civilă, instanța apreciază că se impune atribuirea către reclamantă apartamentul cu două camere situat în Piatra N., ., scara D, . și autoturismul marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, iar pârâtului apartamentul cu trei camere situat în Piatra N., ., ., . și toate bunurile mobile.
În luarea acestei decizii instanța are în vedere următoarele argumente: opțiunile părților, exprimate în concluziile scrise depuse la dosar; împrejurarea că reclamanta își desfășoară activitatea profesională în imobilul situat în Piatra N., ., scara D, ., iar pârâtul locuiește efectiv în apartamentul din Piatra N., ., ., .; bunurile imobile care fac parte din masa de partaj sunt destinate folosinței corespunzătoare a fostei locuințe comune a părților, din . fi atribuit pârâtului, exercitarea posesiei asupra bunurilor comune din momentul desfacerii căsătoriei părților.
D. fiind faptul că pârâtului I se cuvin bunuri în valoare de 82.821,2 lei, iar reclamantei bunuri în valoare de 193.249,43 lei, pârâtul va fi obligat să plătească părții adverse suma de 75.607,8 lei, cu titlu de sultă, în temeiul art. 742 C.civ., conform căruia inegalitatea părților date în natură se compensează prin bani.
Totodată, având în vedere modul de soluționare a cererilor supuse analizei judiciare, formulate de reclamantă, instanța va admite în parte cererea de intervenție în interesul reclamantei, cu a cărei soluționare a fost învestită instanța.
Referitor la creditul de nevoi personale, achiziționat de pârât în timpul căsătoriei de la Banca Românească (contract de credit bancar nr._/08.08.2006), având în vedere natura acestuia și destinația sumei de bani împrumutate, respectiv efectuarea îmbunătățirilor imobilelor comune, instanța consideră datoria respectivă ca fiind una comună a soților, în considerarea prevederilor art. 32 lit. c din Codul familiei, potrivit cărora „soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei”.
În consecință, ambii soți au obligația de a suporta costurile creditului respectiv, proporțional cu cota de contribuție a fiecăruia la dobândirea și conservarea patrimoniului comun.
În condițiile în care, din raportul de expertiză contabilă, întocmit în cauză (filele nr. 9-18 din vol. III al dosarului) rezultă că de la desfacerea căsătoriei părților (ianuarie 2012) și până la pronunțarea prezentei hotărâri reclamanta a achitat ratele creditului, datorate în baza contractului de credit bancar nr._/08.08.2006 încheiat cu Banca Românească S.A., în valoare totală de 6.613 euro, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei 30% din suma susmenționată, respectiv 8.927,55 lei (echivalentul a 1.983,9 euro, la un curs valutar mediu de 4,5 lei pentru un euro).
În ceea ce privește ratele datorate pentru viitor, instanța va stabili în sarcina fiecăreia dintre părți obligația de a achita fiecare rată proporțional cu cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, sens în care reclamanta va avea obligația de a plăti pârâtului, care este titularul contractului de credit, în ziua lucrătoare anterioară datei de 20 a fiecărei luni, suma de 100,884 euro sau echivalentul în lei, la cursul valutar afișat de Banca Românească S.A. din data plății, reprezentând 70% din rata datorată de debitor în baza contractului de credit bancar nr._/08.08.2006 încheiat cu Banca Românească S.A., începând cu luna aprilie 2015 până în luna iulie 2026.
Instanța consideră că această modalitate de achitare a datoriei comune este cea mai echitabilă, astfel evitându-se, pe de o parte, stabilirea unei obligații de plată anticipată a creditului de către reclamantă și, pe de altă parte, îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului.
În acest context trebuie subliniat că modalitatea de achitare a ratelor datorate de părți în baza contractului de credit ipotecar, la care s-a făcut referire anterior, produce efecte doar între cele două părți, nefiind opozabilă societății creditoare Banca Românească S.A., care se poate îndrepta doar împotriva debitorului H. P. D. în vederea recuperării creanței, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate.
În considerarea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, instanța va compensa cheltuielile judiciare efectuate de părți în limita sumei de 1.501,7 lei (onorariul apărătorului ales și onorariul pentru că efectuarea suplimentului la expertiza construcții, achitate de pârât), iar în temeiul dispozițiilor art. 277 C.proc. civ., deoarece părțile au în cadrul procedurii partajului calități duble, trebuind să suporte deopotrivă, corespunzător cotelor de contribuție reținute la dobândirea bunurilor, parte din cheltuielile de judecată efectuate, constând în taxe judiciare de timbru, onorarii apărători și onorarii experți și, în contextul în care urmează să se rețină o cotă de 70% contribuție la dobândirea bunurilor comune în favoarea reclamantei și 30 % în favoarea pârâtului, instanța îl va obliga pe acesta din urmă să plătească reclamantei parte din cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, respectiv suma de 3.831,84 lei, reprezentând 7 % din diferența de cheltuieli constând în taxe judiciare de timbru, onorariul pentru efectuarea expertizelor și onorariul apărătorului ales, achitate de reclamantă, conform chitanțelor existente la dosar, al căror cuantum total este de 14.274,5 lei (11.568,9 lei taxe de timbru, 1.000 lei onorariul apărătorului ales și 1.705,6 lei onorariile experților).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta H. C., CNP_, cu domiciliul procedural la Cabinet avocat D. D., cu sediul profesional în mun.Piatra N., .. B11, ., în contradictoriu cu pârâtul H. P. D., CNP_, domiciliat în mun. Piatra N., ., ., ..
Admite în parte cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenienta B. T., cu domiciliul procedural la Cabinet avocat D. D. cu sediul profesional în mun.Piatra N., .. B11, ., jud. N..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:
-un apartament cu trei camere, situat în Piatra N., ., ., ., cu suprafața utilă de 68,82 m.p. și balcon de 3,98 m.p.,în valoare de 150.079 lei (echivalentul a 33.576 euro);
-un apartament cu două camere situat în Piatra N., ., scara D, ., în suprafață utilă de 51,69 m.p., în valoare de 101.932 lei (echivalentul a 22.804 euro);
-un autoturism marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 15.709,61 lei;
-următoarele bunuri mobile:
¤ o canapea extensibil, tip colțar, în valoare de 200 lei;
¤ două frigidere, în valoare de 2.000 lei;
¤ un aragaz cu hotă, în valoare de 300 lei;
¤ un televizor, în valoare de 100 lei;
¤ o masă TV, în valoare de 50 lei;
¤ mobilier de hol, în valoare de 1.800 lei;
¤ un dulap suspendat de bucătărie, în valoare de 100 lei;
¤ cinci scaune tip taburet, în valoare de 200 lei;
¤ un calculator, în valoare de 400 lei;
¤ o comodă (camera copiilor), în valoare de 150 lei;
¤ o garnitură Zepter și ustensile de bucătărie, în valoare de 3.000 lei;
¤ un set ceșcuțe de cafea, în valoare de 50 lei.
Constată că valoarea totală a bunurilor care fac parte din masa de partaj este de 276.070,61 lei.
Constată că reclamanta are o cotă de contribuție la achiziționare bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei, de 70 %, iar pârâtul de 30 %.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților.
Constată că reclamantei i se cuvin bunuri în valoare de 193.249,43 lei, iar pârâtului bunuri în valoare de 82.821,2 lei.
Atribuie reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul cu două camere situat în Piatra N., ., scara D, ., în suprafață utilă de 51,69 m.p., în valoare de 101.932 lei și autoturismul marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 15.709,61 lei.
Constată că valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantei este de 117.641,61 lei.
Atribuie pârâtului în deplină proprietate și posesie apartamentul cu trei camere situat în Piatra N., ., ., ., cu suprafața utilă de 68,82 m.p. și balcon de 3,98 m.p.,în valoare de 150.079 lei și toate bunurile mobile, în valoare de 8.350 lei.
Constată că valoarea totală a bunurilor atribuite pârâtului este de 158.429 lei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei sultă în valoare de 75.607,8 lei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 8.927,55 lei (echivalentul a 1.983,9 euro, la un curs valutar mediu de 4,5 lei pentru un euro) reprezentând 30% din valoarea ratelor achitate de reclamantă în perioada ianuarie 2012 – martie 2015, în baza contractului de credit bancar nr._/08.08.2006 încheiat cu Banca Românească S.A.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului în ziua lucrătoare anterioară datei de 20 a fiecărei luni suma de 100,884 euro sau echivalentul în lei, la cursul valutar afișat de Banca Românească S.A. din data plății, reprezentând 70% din rata datorată de debitor în baza contractului de credit bancar nr._/08.08.2006 încheiat cu Banca Românească S.A., începând cu luna aprilie 2015 până în luna iulie 2026.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți în limita sumei de 1.501,7 lei și obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.831,84 lei cu acest titlu.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05.2015.
Președinte, Grefier,
Red. C.V.V./22.02.2016
Tehnored. C.V.V. și V.S./24.02.2016
5 ex.
← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1444/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1094/2015. Judecătoria... → |
---|